Pristolnicul din piatră

Cu ceva timp în urmă, făceam câteva dezvăluiri inedite referitoare la unele descoperiri din neolitic făcute de anumiți localnici pe teritoriul comunei Șerbănești și, cu acea ocazie, mă întrebam, retoric desigur, dacă or mai exista și alte asemenea obiecte din piatră pe la diverși șerbăneșteni. Și aminteam atunci, în treacăt, despre un alt colecționar de lucruri vechi și deosebite, Eugen Pisăru, care din păcate a murit. Același colaborator al meu, Ionuț Preda, din Șerbăneștii de Jos, îmi promisese însă că va încerca să ia legătura cu fiul acestuia, Valerică, sperând să obțină anumite informații de la el. Și iată că, până la urmă, Ionuț a reușit să obțină câte ceva din ceea ce ne interesa... ”Colecția” lui Genu lu’ Pisăru (zis Vânătoru) nu este deloc de neglijat și, prin acest material, voi încerca să pun în valoare doar unul dintre obiectele deosebite ale acesteia, obiect care, deși nu este cel mai vechi dintre toate, mi-a atras atenția, totuși, prin câteva particularități puțin bizare, demne de o analiză mai atentă. Trebuie menționat, de asemenea, că acest material documentar, sub forma lui inițială, a fost publicat în revista „Memoria Oltului și Romanaților”, numărul 65, din iulie 2017 [1]⁾ dar, după noi informații dobândite, ”povestea” descoperirii acestui pristolnic se schimbă puțin [2]⁾...

Pristolnic sau altceva? Când Ionuț Preda mi-a încredințat fotografiile alăturate, facilitat fiind de Valerică Pisăru, era puțin derutat, deși el văzuse și pipăise obiectul fotografiat, spunându-mi că este vorba despre ”un pistolnic, cred [...] dar poate fi și altceva” [3]⁾. Eu, văzând doar pozele, care nu surprind prea bine imaginea tridimensională a acestui obiect de cult, am fost și mai derutat (v. Fig. 1). Inițial, am crezut că este vorba despre niște tăblițe din piatră, misterios inscripționate, după care m-am edificat repede, fiindu-mi clar, acum, că este vorba, de fapt, despre un pristolnic din piatră, așa cum preconizase Ionuț!

Fig. 1. Pristolnicul din piatră de la Șerbănești

De unde provenea nedumerirea mea și a lui Ionuț Preda? În primul rând, de la faptul că nu văzusem niciodată, prin părțile noastre, un pristolnic din piatră și trebuie să recunoaștem că asemenea lucruri sunt destul de rare, chiar și la nivel național, fiind mult mai la îndemâna meșterilor, dintotdeauna, să făurească aceste obiecte din lemn... În al doilea rând, crucea și simbolul creștin, la o primă vedere, par niște hieroglife greu de descifrat... În al treilea rând, ceea ce Valerică Pisăru i-a povestit, inițial, lui Ionuț Preda, ca loc unde a fost găsit acest pristolnic (adică la vreo 2 m sub pământ!) părea, de asemenea, ceva mai greu de înțeles și de explicat; poate doar prin rătăcirea lui într-un fost bordei...

Dar, încercând să lămuresc, atât cât se poate acum, curiozitățile și nedumeririle iscate de descoperirea acestui pristolnic, o să fac o abordare a lor pe rând, în ordinea deja enunțată.

În primul rând, trebuie știut că acest pristolnic zace de ani buni în ”colecția” lui Eugen Pisăru și că povestea adevărată și completă a descoperirii lui trebuia să o aflăm chiar de la el, de la Genu lu’ Pisăru, care, din păcate, a murit și, în regretabila lipsă a acestuia, ne-am mulțumim, în primă instanță, și cu ceea ce-și mai amintește fiul lui, Valerică Pisăru... Așadar, după cum ne spunea, inițial, Valerică, șerbăneșteanul care deține acest pristolnic, locul unde acesta ar fi fost descoperit este situat undeva în cătunul Stârcu, ”la ieșirea spre Floru”, și a fost găsit în timp ce un localnic săpa o groapă, ”pe la 2 m sub pământ”. Între timp, Ionuț Preda a reușit să afle care a fost, de fapt, istoricul acestei descoperiri și, ca atare, vom face referire la aceste noi informații puțin mai jos, reconsiderând episodul descoperirii...

Spuneam că acest pristolnic (numit, în mod curios, și pistolnic, pistornic, pristornic, piscornic, prescurnicer sau pecetar) are o formă puțin ieșită din comun, raportându-ne la alte asemenea obiecte de cult confecționate din piatră. Astfel, dacă majoritatea pristolnicelor din piatră pe care le-am văzut, în documentările făcute, au o formă pronunțat piramidală și elemente decorative ce amintesc mai mult de pristolnicele din lemn, unde fantezia meșterului făurar are o libertate mai mare de exprimare, pristolnicul din piatră descoperit la Șerbănești are o formă de prismă triunghiulară ușor aplatisată și încrustațiile ornamentale sunt minime. Acest pristolnic nu este singular însă numai prin forma sa! Analizând asocierile de imagini din Fig. 2, s-ar putea deduce că, de fapt, la origine, acest pristolnic ar fi putut fi, foarte bine, o daltă din piatră, din categoria numeroaselor descoperiri din neolitic de pe teritoriul comunei Șerbănești, descoperiri despre care tocmai am făcut primele relatări, cu ceva timp în urmă [4]⁾. Sau, dând o raită prin Muzeul Câmpiei Boianului «Traian Zorzoliu» din Drăgănești, poate o piatră componentă a unui război de țesut primitiv [5]⁾ (v. Fig. 3)...

Fig. 2. Aparteneța morfologică a pristolnicului din piatră de la Șerbănești

Fig. 4. Pecetea criptată a pristolnicului

După cum se poate observa, de semenea, din grupa pristolnicelor prismatice, cu greu am putut asocia două astfel de obiecte, dar și acestea ar putea fi, la fel de bine, incluse și în categoria piramidalelor... În plus, asemuirea cu o daltă din piatră ar putea fi invocată doar pentru pristolnicul de la Șerbănești.

Fig. 3. Războiul de țesut primitiv de la Drăgănești

Ce scrie pe această piatră? Spuneam că, inițial, derutat fiind de orientarea fotografiei primite de la Ionuț Preda, am crezut că pe acest pristolnic sunt înscrise niște ieroglife, greu de descifrat... Acel XC rotit la 90^o, deși puțin ciobit, așa cum rezultă din Fig. 4, m-a făcut însă să dezleg repede, totuși, criptograma acestei peceți. Pentru că, în fond, acest pristolnic este, de fapt, un sigiliu de piatră cu care se imprimă pe prescuri semnul crucii și inițialele rituale ortodoxe, ilustrând astfel tema răstignirii Domnului. Și, pornind de la această premiză, am început să descifrez, rând pe rând, înscrisul de pe această piatră. Așadar:

Semnul crucii l-am căutat și l-am găsit: în primul rând, pe fața pristolnicului, punctat adânc la extremități; în al doilea rând, închis în dreptunghiul peceții, dreptunghi care, în mod obișnuit, ar trebui să fie un pătrat... Și, printr-o speculație grafică, această pecete mai pune în evidență și o a doua cruce, secundară, în partea stângă, prin contopirea și alipirea unor inițiale rituale, așa cum vom detalia în cele ce urmează.

Inițialele rituale ortodoxe au fost, așadar, puțin condensate și bine criptate de meșterul pietrar, constrâns fiind, probabil, de spațiu și de mijloacele rudimentare folosite pentru cioplirea pietrei. Pentru că, mai mult ca sigur, acest meșter era un știutor de carte! Altfel, nu ar fi putut imagina o asemenea scriere simplificată, așa cum rezultă din decriptarea ilustrată în Fig. 5. După cum se poate observa, inițialele rituale înscrise pe acest pristolnic sunt ИC, XC, HИ, KA, folosindu-se litere chirilice din perioada de tranziție (v. H, în loc de N, potrivit alfabetului chirilic nou, dar și И, în loc de I, potrivit alfabetului chirilic vechi). În alfabetul românesc actual, transcrierea acestor inițiale ar fi, desigur, IS, HS (actual, HR), NI, KA, abrevieri consacrate pentru ISus HRistos biruiește (sau biruitorul). Ca majoritatea pristolnicelor vechi, și acest pristolnic are însă, conceptual, două greșeli majore de inscripționare (v. Fig. 6, inscripționare corectă):

1. Pentru a fi imprimate corect pe prescură, inițialele rituale trebuiau să fie încrustate ”în oglindă”; așa cum e acum, înscrisul imprimat în aluatul prescurii sau colacilor, va ieși pe dos;

2. Inițialele lui Isus Hristos, IS și HS, trebuiau, normal, să fie inscripționate în partea de sus a pecetei și silabele NI și KA (de la cuvântul grecesc nika, însemnând biruiește sau biruitorul), trebuiau plasate în partea de jos a peceții.

Socotind după alfabetul chirilic de tranziție, folosit pentru inscripționarea peceții acestui pristolnic, ar rezulta că el datează din perioadă imediat următoare anului 1830, când s-a trecut de la alfabetul chirilic vechi la alfabetul chirilic nou [6]⁾.

Fig. 6. Pecete corect inscripționată

Fig. 5. Pecetea decriptată a pristolnicului din piatră

Fig. 7. Locul unde a fost descoperit pristolnicul din piatră, transpus pe o hartă din 1864

De ce la 2 metri sub pământ? Potrivit tradiției, pristolnicul este considerat a fi un obiect de preț, de artă creștin ortodoxă, neprihănit și util în pregătirea prescurilor folosite în ritualul liturgic al Proscomidiei, când se pregătește, în taină, sfânta împărtășanie. Cu toate acestea, el nu este considerat a fi un lucru sfânt însă, ”în interiorul locuinţei tradiţionale din Oltenia, locul pristolnicului era lângă icoană. După achiziţionarea unui astfel de obiect, acesta era dus la biserică şi ţinut timp de patruzeci de zile, ca şi în cazul sfinţirii icoanelor” [7]⁾. Același lucru mi-l amintesc și eu, că în casa bunicii, Budicoaia, pristolnicul era agățat într-un cui la icoană și nu--l lua de-acolo decât când făcea colaci și prescuri pentru anumite pomeni sau sărbători, după cum era obiceiul, pentru că ea era o femeie bisericoasă. Atunci se naște, firesc, întrebarea: de ce Valerică Pisăru spune că acest pristolnic din piatră a fost găsit la 2 m sub pământ? Totuși, o fi fost el considerat obiect de preț și de cult, dar nimeni nu a auzit, cred, până acum, că s-ar fi îngropat cineva cu pristolnicul lângă el, ca să ajungă sub pământ la o asemenea adâncime... În plus, în cătunul Stârcu din Șerbăneștii de Jos, acolo unde Valerică spunea că ar fi fost descoperit acest pristolnic, nu sunt dovezi de niciun fel că ar fi fost descoperite, vreodată, ceva morminte. Nedumerirea iscată de această întrebare avea să se lămurească puțin mai târziu, când Ionuț Preda a reușit să afle unde, cum și de cine a fost descoperit, de fapt, acest pristolnic dar și cum a ajuns el la Genu Pisăru.

Așadar, Valerică Pisăru făcea, în mod oarecum firesc, niște confuzii în relatarea provenienței obiectelor din ”colecția” tatălui său dar, pentru restabilirea adevărului, în ceea ce privește pristolnicul în cauză, Ionuț a reușit să afle, în cele din urmă, ”unde și cine l-a găsit” ²⁾. E vorba despre ”Mărin al lui [Florea lu’] Traian din Dealul Papii, zis Falcao”, care l-a găsit ”pe când săpa la nea Gheorghe alu Neacă la vie”. Și tot Ionuț ne spune că această vie ”se află pe malul Dorofeiului”, adică undeva la marginea cătunului Dumitrănești, în apropiere de nea Niculae Mara, un alt șerbăneștean colecționar de obiecte vechi, despre care spuneam, cu o altă ocazie, că deține acele valoroase obiecte din piatră ce provin tocmai din neolitic...

Dacă privim cu atenție pe harta de la 1864 a lui Szathmári (v. Fig. 7), locul unde a fost descoperit acest pristolnic se află, undeva, destul de aproape de Valea Ghenii (în hartă, Vallea Geni), locul unde spuneam că Nicolae Mara descoperise un ciocan din piatră dar și niște enigmatice ”bile de praștie”, tot din piatră... Dar, tot la confluența dintre Valea Ghenii și Valea Dorofeiului, a descoperit și Nicolae Raicu urmele acelei așezări umane din neolitic [8]⁾...

Ce s-a întâmplat, mai departe, cu pristolnicul din piatră găsit de Falcao? Păi, via lui nea Gheorghe a-lu’ Neacă (Andrei Gheorghe) fiind în apropierea locuinței lui nea Niculae Mara, Falcao, care ”recunoaște obiectele de valoare”, ”i-a arătat-o lui nea Niculae”, care este cunoscut în sat ca expert în ”obiecte vechi”... Nea Niculae, ca orice expert serios, l-a rugat pe Falcao (pe numele său adevărat, Marin F. Dinu) să-i lase pristolnicul găsit pentru a-l analiza mai bine. Și rămas a fost... Mai apoi, ”pentru că și nea Niculae și Genu erau un fel de vânători de obiecte vechi”, făcând între ei ”diferite schimburi”, ”nea Niculae a făcut schimb cu Genu pe diverse ceasuri și, așa, a ajuns [pristolnicul din piatră] la Genu. Dar Valerică nu știa prea bine și ne-a băgat în ceață”... Bine că ne-am lămurit, totuși, până la urmă! Dar cum de-o fi ajuns el acolo, în vie la nea Gheorghe a-lu’ Neacă, și nu a fost descoperit de nimeni atâta amar de ani? Rămâne o întrebare, deocamdată, deschisă... Iar cu dreptul de proprietate, cum o fi? Dacă, la mine în curte, cineva găsește o comoară, a cui este comoara? A mea, a celui care a găsit-o sau a statului? În cazul de față, Marin Dinu era îndreptățit să fie proprietarul acestui pristolnic din piatră, sau nea Gheorghe a-lu’ Neacă, în via căruia fusese găsit? Că cine a devenit proprietar, până la urmă, am văzut! Păi, de ceva timp, s-a cam reglementat statutul acestui tip de descoperiri, existând, acum, Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil. Poate că, la un moment dat, va trebui să vorbim și despre această lege...

Concluzii. Ca și în cazul descoperirilor din neolitic de la Șerbănești, despre care scriam cu o altă ocazie, cu puțin timp în urmă, acest pristolnic din piatră merită mai multă atenție din parte specialiștilor, istorici, muzeografi și arheologi, deopotrivă. De ce spun asta? Pentru că tocmai am evocat câteva particularități ale acestui pristolnic, particularități pe care le-aș sintetiza, în loc de concluzii, după cum urmează:

1. Pristolnicul din piatră de la Șerbănești este un unicat, în zonă, prin forma și provenința sa;

2. Pecetea pristolnicului de la Șerbănești este singura pecete criptată cunoscută, deocamdată;

3. Pristolnicul de la Șerbănești este singurul pristolnic descoperit, în mod întâmplător, tranzacționat rapid, în mod ciudat și fără nicio clasare, dar, acum, evocat, în mod norocos, înainte de a i se pierde urma și povestea...

Despre multitudinea de denumiri sub care este cunoscut pristolnicul, așa cum aminteam mai sus, aș vrea să fac doar câteva remarci de ordin lingvistic:

1. Potrivit reputatului filolog român, August Scriban, denumirea inițială a acestui ”sigilu cruciform care se imprimă pe prescuri” a fost aceea de pistornic, denumire provenind din limba slavă veche (pĭestovnikŭ, cuvânt derivat din piesta, care însemna ștampilă) [9]⁾.

2. Mai apoi, potrivit aceleiași surse, sub influența cuvântului pristol (semnificând ”sfînta masă, masă din mijlocu altarului”), termenul acesta fiind mai vechi și mai cunoscut românilor, au apărut variantele pristolnic, pistolnic ș.a.

3. Pe pristol ținându-se obiectele sfinte necesare oficierii liturghiei, a fost lesne să se creadă că pristolnicul s-ar încadra între acele obiecte de cult de pe masa sfântă, lucru care (evident!) nu este adevărat, și totuși, de aici, denumirea care a prins cel mai bine la masele inocente de enoriași, a fost aceea de pristolnic...

Oricum, eu am optat pentru acestă denumire din cel puțin două motive: o dată, pentru că este denumirea cea mai des utilizată, conform statisticilor Google, și, în al doilea rând, pentru că, bagseamă, mă număr și eu printre acei inocenți enoriași... Ionuț Preda îi spunea, totuși, pistolnic... Dar ce e curios, din câte variante lexicale are acest cuvânt, niciuna nu face trimitere directă la originea sa slavonă! Pentru că, potrivit sursei citate, denumirea corectă, românizată, ar fi trebuit să fie, de pildă, pistovnic nu pistornic...

În final, sper, cu toată convingerea, că cineva se va încumeta să facă, totuși, o investigație mai profesionistă decât ceea ce am încercat să fac eu aici, prin acest material evocator! Altfel, Valerică Pisăru este lesne de înduplecat, nepăsându-i prea mult de moștenirea pe care a dobândit-o, vrând-nevrând, de la tatăl său, Eugen Pisăru și nici de prevederile legii mai-sus amintite, prevederi care, oricum, în ce-l privește, sunt destul de confuze... Despre Ionuț Preda, numai de bine, pentru că lui îi datorăm toate aceste informații!

Craiova, 3 octombrie 2021

Referințe documentare:

[1]. IVAȘCU, A. – Pristolnicul din piatră de la Șerbănești. În revista ”Memoria Oltului și Romanaților” nr. 7 (65), Găneasa, iulie 2017.

[2]. PREDA, I. – Convorbiri. Messenger, Șerbănești, iulie 2017.

[3]. PREDA, I. – Convorbiri. Messenger, Șerbănești, iunie 2017.

[4]. IVAȘCU, A. – Descoperiri din neolitic pe teritoriul comunei Șerbănești. În revista ”Memoria Oltului și Romanaților” nr. 5 (63), Găneasa, mai 2017.

[5]. * * * - Muzeul Câmpiei Boianului «Traian Zorzoliu» - Calatorie în timp. AmFostAcolo, https://amfostacolo.ro/impresii9.php?iid=78202&d=o-zi-in-slatina-si-imprejurimi--slatina-ot, accesare 9 aprilie 2021.

[6]. * * * - Alfabetul chirilic român. Wikipedia, https://ro.wikipedia.org/wiki/Alfabetul_chirilic_rom%C3%A2n, accesare 24 iunie 2017

[7]. POPESCU, I. R. – Restaurarea unui pristolnic din colecțiile Muzeului Județean Olt. În anuarul ”Muzeul Oltului”nr. 3, Muzeul Județean Olt, Slatina, 2013.

[8]. IVAȘCU, A. – Descoperiri din neolitic pe teritoriul comunei Șerbănești. În revista ”Memoria Oltului și Romanaților” nr. 5 (63), Găneasa, mai 2017.

[9]. SCRIBAN, A. – Dicționaru Limbii Românești. Institutu de Arte Grafice ”Presa bună”, Iași, 1939.

Accesați fișierul în format pdf: