Documente vechi - 1942

20 iunie 1942 – Grigore ȘERBAN - Monografia Școalei Șerbăneștii de Sus - Olt [1]⁾ (document original integral, 23 pagini, v. Fig. 1; document electronic din arhiva Asociației Culturale ”Memoria Oltului”, dobândit prin amabilitatea directorului acestei fundații, profesorul Ion D. Tîlvănoiu)

Pag. 1 (Coperta, v. Fig. 1):

MONOGRAFIA ȘCOALEI ȘERBĂNEȘTII DE SUS – OLT

20 iunie 1942

Se califică de noi cu ”foarte bine” astăzi la insp. specială de gr. I.

Insp. șc. G. Giuculescu

Pag. 2 (Fotografii, v. Fig. 2)

Pag. 3 (Prefață, v. Fig. 3)

Prefață

Monografie tip, pentru școală nu există. Prin monografie se înțelege studierea vieții unei localități sub toate aspectele, care sunt cuprinse în cadrele fixate de școala monografică a D-lui profesor universitar D. Gusti.

Școala fiind numai o parte din acel tot, ce se cere unei monografii, dela sine se înțelege că trebue să reprezinte numai o parte.

La formarea acestei lucrări nu m-am condus de nici un dreptar. Am făcut prima dată istoricul instituției, la care ca o complectare am adăogat și anexele școlare. Anexelor le-am făcut istoricul și felul cum își exercită influența educativă asupra elevilor.

Am propus reformarea lor, în sensul cum am crezut, bazându-mă pe experința făcută, de când sunt învățător până azi. Am dat în manuscris inspecțiile ce s-au făcut la școală, pentru a se putea păstra posterității; ca să tragă învățămintele cuvenite; reflectând asupra organelor de control și insistând, pe cât mi-a stat în putință asupra felului cum trebue recrutate.

În anexele lucrărei, am arătat numărul învățătorilor, titlul avut în învățământ și anii de funcționare, numărul absolvenților cu 7 clase, numărul locuitorilor care au făcut parte din comitetul școlar, arătând pe cei care sunt și azi în comitet și procentul elevilor care au frecventat regulat în ultimii 10 ani.

Lucrarea prezentă rămâne o poartă deschisă a viitorului, în care se vor înregistra rezultatele ce le va aduce această școală națiunei, care azi își scrie cu litere de sânge hotarele reîntregirei.

Șerbăneștii-de-sus-Olt

14 Febroarie 1942

Pag. 4 (Partea I, v. Fig. 4)

Partea I

Școala Șerbăneștii-de-sus este așezată în comuna cu acelaș nume, formată din două sate care au 100 m depărtare între ele și care se numesc: Negreni și Jarcaleți – a căror suprafață de teren arabil și pădure e de 4012,75 Ha.

Comuna este așezată pe apa Dorofeiului, la imediat N, unde se întâlnesc șoselele: Jitaru – Mihăiești și Brebeni – Șerbănești. Locuințele sunt așezate deoparte și alta a sus numitelor șosele. Are o depărtare de gară de 18 km și de orașul Slatina, capitala județului 32 km.

Școala este așezată în partea de S.E. a satului, chiar în margine. Se compune din două săli de clasă și cancelarie, în bună stare de funcționare. Ca instituție de educație, este foarte bine așezată. N’are în apropiere nici o cârciumă, sau locuințe ale căror gospodării să fie murdare. Elevii dela începutul cursurilor școlare pot respira aerul vieții dela țară din plin.

Înainte de a fi școală în acest sat, copiii învățau carte la școala Șerbăneștii-de-jos. Iar în vremurile mai înaintate învățau numai citirea și scrierea cu ajutorul preoților și cântăreților dela biserică.

Școală prima dată în această comună s’a înfințat în anul școlar 1898-1899. Act scris nu se găsește, doar actele referitoare la frecvență. Locuitorii ”Ion Micu și Tănase Stoica” primul de 58 ani și al doilea de 62, mi-au spus că a învățat prima dată în anul sus numit. Efectiv școala avea 16 elevi. Localul de școală în care funcționa era închiriat. Se afla pe locul unde azi locuește Gheorghe M. Ilie și era proprietatea unui anume Cojocaru. Învățător a fost preotul Alexandru Nițulescu. Localul era cât se poate de primitiv, fiind acoperit cu stuh. Regulele de care să se țină seama la alegerea localului cum sunt: higena localului și locul unde este clădită prea puțin conta.

Chiar în anul școlar 1898/1899 a fost înlocuit preotul Alexandru Nițulescu cu învățătorul suplinitor Ion Popescu. Acesta raportează că școala s’a mutat în noul local, cu raportul din 6 Noembrie 1898. Care o fi fost acel local, nu se poate ști că în localitate alt local propriu pentru școală nu este, decât cel care există azi și este făcut după anul 1924.

Din cercetările făcute prin oamenii mai bătrâni, ... (v. Pag. 5)

Pag. 5 (Partea I - continuare, v. Fig. 5)

(continuare din Pag. 4) ...reese că ar fi fost casa unui locuitor care se chema Turcu. Camera era așezată pe o pivniță, de mărimea 4 m lungime cu 4 lățime. Acestea mi le-a confirmat locuitorul Ioniță Turcu, descendent al proprietarului, de 65 ani. Întreținerea școalei era foarte neglijată fiindcă la 13 Noembrie 1898, învățătorul Ion Popescu face intervenție la suprefectul plășei Șerbăneștii-de-jos, ca să se dea ordin să se înscrie în bugetul primăriei suma de 120 lei, fiindcă la această dată școala era nevăruită și fără lemne de foc. Obligativitatea se aplica prin amendarea elevilor ce lipseau. Listele de amenzi se înaintau mai întâiu la revizoratul școlar, aceasta reese din raportul făcut de învățătorul Ion Popescu la revizoratul școlar la data de 1 Decembrie 1898.

În vacanță școala trebuia să fie condusă de cineva, chiar dacă învățătorul pleca undeva. Aceasta reese din raportul făcut la 2 Iulie 1899 de învățătorul Ion Popescu, notarului comunei Șerbăneștii-de-sus, prin care i se spune să se ocupe de corespondența școalei. Notarul se chema Ștefan Popescu. Cred că aceasta era dispoziție generală luată de minister, fiindcă se anunța revizoratul școlar că s’a încredințat conducerea școalei, notarului comunei, prin raportul № 14 din Iulie 2. Revizor la această data era Mihalcea. A dat circulara № 95, prin care comunică anumite ordine școalelor. O menționez, fiindcă dă numărul învățătorilor din acea vreme, care se ridică la 109.

La 18 Octombrie 1899 se schimbă învățătorul Ion Popescu, care trece la Șerbăneștii de jos și care este înlocuit cu I.M. Rădulescu. Tot în acest an revizoratul școlar pune în vedere dirigintelui că dacă localul de școală nu corespunde cerințelor, să ia materialul să se mute în casele d-nei Eufrosina Caracostea, mama actualului profesor, fost ministru al Educației Naționale, D. Caracostea. Amenzile se dau acum și după starea materială a locuitorilor – așa reese din amenzile date de diriginta Zoe Hălmagheanu învățătoare suplinitoare.

În anul școlar 1899/1900 populația școlară se prezenta astfel:

- Înscriși 30 elevi

- La morți, retrași și neregulați 13 elevi

- Frecventat regulat 15 elevi

Pag. 6 (Partea I - continuare, v. Fig. 6)

(continuare din Pag. 5) ...

- S’au prezentat la examenul particular 2 elevi

- Au promovat 11 elevi

Rezultat destul de slab a dat școala în acest an școlar. Frecvența abia de 50%; iar promovați din elevii înscriși 36%.

Populația școlară nu cuprindea pe toți copiii în vârstă de școală, prin faptul că din cercetarea scriptelor referitoare la frecvență, nu există nici o fată înscrisă.

Deși rezultatele așa de slabe, autoritățile școlare se preocupau și de situația grădinelor școlare. Avea ca organ de control un institutor. La această școală, acest organ de control nu prea avea ce face, fiindcă nu exista grădină școlară.

Școala nu era o instituție care să preocupe administrația județului și a comunei. Aceasta reese din raportul preotului Alexandru Nițulescu, care apare din nou învățător, în anul școlar 1903-1904, făcut suprefectului dela plasa Șerbănești, că nici la 27 Noembrie 1903 școala nu este văruită și nu are lemne. Școala în acest an avea 20 elevi înscriși, iar ca mobilier didactic 4 bănci. La 4 ani după înființarea școalei populația de școală a satului, nu numai că nu crește, ba și mai scade. În al doilea an de funcționare avea înscriși 30 elevi. Reese că recenzarea copiilor de școală se făcea fără nici o atenție și control în asemenea materie nu există.

Se făceau și cursuri de adulți. În acest an, la această școală frecventau cursurile 9 elevi adulți. La 5 Octombrie 1903, a fost primul cerc cultural în această comună. Președinte al cercului era Gh. V. Popovici învățător în comuna Floru. S’a conferențiat despre cultura cartofilor și foloasele ce aduc casele de economie în viața sătenilor.

În anul următor școala funcționează cu 3 clase cu elevi înscriși în număr de 41. Apar prima oară fete înscrise în număr de 8. Învățător este Florea Zdreanță zis Petrescu. Actele din 1905-1906 se găsesc foarte sumar. În acest an este învățătoare V. Leoleanu. Din cercetarea lor, am dat de o curiozitate administrativă a acelei vremi. Cătunul Jarcaleți, care azi formează o comună cu satul Negreni sub denumirea de azi, atunci aparținea de comuna Floru.

Pag. 7 (Partea I - continuare, v. Fig. 7)

(continuare din Pag. 6) ...Ce greutăți pe bieți locuitori! Se duceau la primărie la o distanță de 8 km, pentru micele nevoi.

Autoritatea școlară a fost mai înțelegătoare cu locuitorii, înființând circumscripție școlară în Șerbăneștii de sus la care s’a adăugat și satul Jarcaleți. Aceasta reese din adresa școalei Floru, cu data de 10 Septembrie1905, prin care se pune în vedere școalei Șerbăneștii-de-sus să înscrie și copiii de școală ai satului Jarcaleți. Conform acelei adrese trebuia înscriși 6 elevi. În anul școlar 1905-1906 sunt înscriși 45 elevi. Nu se mai poate găsi nimic până la anul 1910.

În anul școlar 1910-1911 este învățătoare Maria Drăghicescu, originară din comuna Tâmpeni, primește școala dela preotul Alexandru Nițulescu. Procesul verbal de predare are data de 9 Febroarie 1911.

La această dată, școala nu mai are nici o bancă.

În anul școlar 1911-1912, școala are următoarea populație:

Clasa I B. 24 F. 24 Total 48

Clasa II B. 6 F. 3 Total 9

Clasa III B. 2 F. 5 Total 7

Total G-ral B. 32 F. 32 Total 64

Elevi care au urmat în mod regulat

Clasa I B. 8 F. 3 Total 11

Clasa II B. 4 F. 2 Total 6

Clasa III B. 2 F. 3 Total 5

Total G-ral 14 8 Total 22

Elevi promovați

Clasa I B. 8 F. 4 Total 12

Clasa II B. 3 F. 3 Total 6

Clasa IV B. 2 F. 2 Total 4

Total G-ral 13 9 Total 22

Din situația acestui an reese că școala a făcut oarecare progrese în ceiace privește numărul de promovați din cei care au urmat regulat, ce se ridică la 95%. În situație procentul pare că ar fi 100%. Nu este așa fiindcă în cursul anului a venit o fată pe care n’o putem băga în procentul de promovați ai școalei, urmând foarte puțin aici.

Frecvența însă raportată la înscriși este dezastroasă abia se ridică la 34% și ceva. Din anul 1911 până în 1920 nu se mai poate da de informații sigure. Cea mai mare parte din acte fiind distruse în... (v. Pag. 8)

Pag. 8 (Partea I - continuare, v. Fig. 8)

(continuare din Pag. 7) ...timpul ocupației germane și mai ales că școala n’a avut local propriu. Cursurile făcute în timpul ocupației au fost mai mult o formă, pentru că din cele cercetate prin oamenii care au fost elevi pe acea vreme, nimeni nu se ocupa de școală, învățătorii schimbându-se pe zile. De o școală adevărată în această comună nu se poate vorbi decât de la 1922, când sub ministeriatul d-lui doctor C. Angelescu, a început adevărata campanie de culturalizarea maselor.

Dela acest timp au început să se strângă materialele pentru construirea actualului local de școală. S’a creiat un comitet local de construcție, în fruntea căruia era I. Șnaider, care era și primar al comunei Șerbăneștii-de-jos, de care aparținea și Șerbăneștii-de-sus.

Învățător în această vreme era actualul preot Gheorghe Popovici, din comuna Șerbăneștii-de-jos. E primul învățător cu diplomă la această școală. Toate materialele necesare unei construcții s’au strâns în vremea acestui învățător. Școala s’a ridicat până la acoperiș. După Ion Șnaider conduce comitetul școlar proprietarul Eugen Baillavoine, de origine etnică Francez. Om de suflet și cu o pregătire culturală destul de însemnată, mai ales că pregătirea profesională o are de inginer, a început să facă progrese lucrarea localului de școală, dând gata o sală pentru funcționare, în anul școlar 1927-1928.

Postul al doilea a luat ființă în anul școlar 1926-1927. În acest an vine învățător la această școală C. Nițulescu, dela școala primară Șerbăneștii de jos.

Populația școlară e în creștere.

Clasa III Înscriși 25 Regulați 21 Promovați 19 Repetenți 6

Clasa II ″ ″ 23 ″ ″ 20 ″ ″ 19 ″ ″ 4

Clasa I ″ ″ 24 ″ ″ 17 ″ ″ 17 ″ ″ 7

Total 72 58 55 17

Din situația acestui an se poate vedea, că atât învățătorii cu diplomă de capacitate, cât și obligativitatea, ajutate de autoritatea școlară fac ca rezultatele să fie mai bune ca în trecut.

În anul școlar 1927-1928, școala funcționează prima dată cu 4 clase. La finele anului școlar absolvesc clasa IV 24 elevi. Cursul supra primar funcționează la Șerbăneștii-de-jos. Școala ca local face progrese. Se tencue pe dinăuntru sala a doua și se... (v. Pag. 9)

Pag. 9 (Partea I - continuare, v. Fig. 9)

(continuare din Pag. 8) ...pune în stare de funcționare în anul școlar 1930-1931. Din anul școlar 1931-1932 până în anul 1934-1935 școala a fost lipsită de stabilitatea învățătorilor. S’au perindat un număr de 5 învățători. Această nestabilitate a făcut să stagneze mersul învățământului. În cursul anului școlar 1934-1935 școala funcționează și cu cursul supra primar. La învățământul supra primar e numai clasa V.

Înscriși

Clasa I 24, Clasa II 21, Clasa III 22, Clasa IV 17, Clasa V 12 Total 97(!)

Regulați

Clasa I 21, Clasa II 17, Clasa III 19, Clasa IV 13, Clasa V 8 Total 78

Promovați

Clasa I 14, Clasa II 16, Clasa III 19, Clasa IV 11, Clasa V 7 Total 64(!)

Din situația prezentată se vede că frecvența este în creștere atingând 80%. Școala se termină de tencuit pe dinafară.

În anul școlar 1936-1937școala primară Șerbăneștii de sus dă prima serie de absolvenți cu 7 clase, în număr de 4. În acest an s’a terminat împrejmuirea localului școalei, s’au făcut actualele sobe de teracotă și fântâna din curte.

În anul școlar 1937-1938 școala dă a doua serie de absolvenți în număr de 2. Populația acestui an scade, datorită contingentului prea mic care intră în clasa I^a.

Situația școlară se prezintă astfel:

Înscriși

Clasa I 15, Clasa II 18, Clasa III 21, Clasa IV 15, Clasa V 7, Clasa VI 5 și Clasa VII 2 Total 83

Regulați

Clasa I 12, Clasa II 17, Clasa III 20, Clasa IV 11, Clasa V 6, Clasa VI 5 și Clasa VII 2 Total 73

Promovați

Clasa I 7, Clasa II 14, Clasa III 15, Clasa IV 8, Clasa V 3, Clasa VI 4 și Clasa VII 2 Total 52

Repetenți

Clasa I 5, Clasa II 3, Clasa III 5, Clasa IV 3, Clasa V 3, Clasa VI 1 și Clasa VII - Total 21

Alte situații

Clasa I 3, Clasa II 1, Clasa III 1, Clasa IV 4, Clasa V 1 ---------------------------------------- Total 10

Frecvența în acest an crește la 87,95%; iar la promovați avem un procent de 72,60% din elevii regulați.

În anul școlar 1938-1939, absolvesc cursul primar, la această școală 4 elevi.

Anul 1939-1940, corespunde epocei, când s’au făcut concentrări masive, la care a luat parte și directorul acestei școli. Școala rămânând condusă numai de… (v. Pag. 10)

Pag. 10 (Partea I - continuare, v. Fig. 10)

(continuare din Pag. 9) ...doamna învățătoare. Deși numai o forță didactică și oamenii în majoritate concentrați, lipsa de populație școlară ca frecvență s’a simțit prea puțin. Începând din acest an școala funcționează din nou cu 4 clase, cele superioare au trecut la școala Șerbăneștii-de-jos, conform legei învățământului primar din 27 Maiu 1939, prin care se prevede să se creeze centre pentru cursul supra primar.

Situația se prezintă la:

Înscriși.

Clasa I 31, Clasa II 17, Clasa III 13 și Clasa IV 26 Total 87

Regulați.

Clasa I 21, Clasa II 15, Clasa III 8 și Clasa IV 14 Total 58

Promovați.

Clasa I 13, Clasa II 15, Clasa III 6 și Clasa IV 12 Total 46

Repetenți și alte situații.

Clasa I 18, Clasa II 2, Clasa III 7 și Clasa IV 14 Total 41

Frecvența scade la 66.66%, procent destul de bun în vremuri ca acelea și mai ales că amenzi școlare nu s’au dat. Nimic altceva n’a făcut să fie această frecvență, decât atracția și necesitatea ce o simt locuitorii de a se adăpa la binefacerile științei de carte.

În anul școlar 1940-1941, școala funcționează iarăș cu 7 clase. Iar în anul școlar 1941-1942 va da iarăș absolvenți cu 7 clase. Deși trăim vremuri, care au destule lipsuri de confort uman, frecvența școlară se prezintă destul de bună.

Înscriși.

Clasa I 35, Cl. II 23, Cl. III 16, Cl. IV 19, Cl. V 13, Cl. VI 8 și Cl. VII 1 Total 116

Regulați.

Cl. I 30, Cl. II 21, Cl. III 16, Cl. IV 14, Cl. V 6, Cl. VI 7 și Cl. VII 1 Total 95

Frecvența se prezintă destul de bună, având un procent de 81% și ceva. În cursul acestui an nu s’a aplicat amenzi; așa că frecvența nu se datorește decât dragostei de școală. Membrii corpului didactic sunt în număr de 2, în persoana d-nei Ioana Gr. Șerban și d-lui Grigore Șerban. Școala dela întemeiere până în present n’a avut învățători cu diploma decât în anul 1920. A mai fost în anul 1911, vr’o câteva luni Vasile Popescu actualul avocat… (v. Pag. 11)

Pag. 11 (Partea II, v. Fig. 11)

(continuare din Pag. 10) ...al baroului de Olt. Cei care au avut mai mult timp de activat la această școală sunt: Pr. Gh. Popovici, C. Nițulescu și Grigore Șerban.

Partea II

Școala conform legei de organizare a învățământului primar are anexele ei ca: grădina școlară, cooperativa școlară, muzeu, cantină școlară și atelier. N’au luat ființă nici una până la întemeierea actualului local de școală.

Învățătorul Constantin Nițulescu a început prima dată cultivarea grădinei școlare. Deprinderea elevilor cu asemenea muncă, precum și părinții lor nu i-a găsit obișnuiți nici autorul acestor rânduri. Nu vede nimeni bine, chiar fruntașii comunei munca cu elevii în grădina școalei. Toți au impresia că mari foloase trebue să tragă învățătorul de pe urma acestei munci, deși fiecare muncește la el acasă aceiaș suprafață și știe foarte bine beneficiul ce-l dă. Nu vor să înțeleagă că această muncă este mai mult instructivă. Că învățătorul nu trage foloase de pe urma grădinei pot vedea în perioada cumpărărei de zarzavaturi pentru iarnă, când se vede în târguri înghesuindu-se la cot cu orășeanul spre a-și cumpăra cele necesare. Totuși legiuitorul trebue să soluționeze urgent și această problemă, care apasă de multe ori din punct de vedere moral, asupra învățătorului.

În grădina școlară nu se urmărește altceva decât formarea deprinderei de a munci. Munca e factorul de producție morală și materială a statului. Prin muncă se adaptează elevii la viața omului matur. Tot sub auspiciile ei se desvoltă armonic individul din punct de vedere psihic și fizic. Școala primară mixtă Șerbăneștii de sus n’a avut loc rezervat, atât pentru construcție, cât și pentru grădină, nici prin reforma agrară din anul 1921. Toți fruntașii comunei poartă vina, pentru că nu s’a găsit nimeni să ceară celor însărcinați cu parcelarea moșiilor boerești să reserve un loc pentru școală. Locul pe care este azi școala e luat mai mult prin abuz, dela înv. C. Nițulescu și locuitorul Constantin Petrescu, de meserie administrator de moșie. Cred că vina morală apasă… (v. Pag. 12)

Pag. 12 (Partea II – continuare, v. Fig. 12)

(continuare din Pag. 11) ...mai mult asupra învățătorului Constantin Nițulescu, fiindcă deși originar din acest sat, în perioada când se putea făcea ceva pentru școală, a preferat să lase satul natal și să se ducă învățător în comuna Șerbăneștii-de-jos, ca în anul 1926, când școala se găsea ridicată, să se transfere la această școală.

În prezent școala are o grădină de circa 2500 m². Munca se face cu elevii școalei. Deși este pe deal cu sârguință face să fie un exemplu de cultura zarzavaturilor pentru sat. I[n]ventar agricol pentru lucru nu există, lucrul se face cu unelte aduse de elevi.

Cooperativa școlară există dar prin faptul că a fost înființată în apropierea concentrărilor din 1939, n’a fost afiliată institutului național al cooperației. Totuși elevii își procură rechizitele cu ajutorul ei. Specula care se făcea de micii negustori din localitate, a fost înlăturată.

Muzeu nu există.

Cantina școlară funcționează dela 8 Ianuarie 1939, până în prezent. De la 8 Ianuarie 1939 până la finele anului școlar 1938-1939, a fost întreținută de d-l Eugen Baillavoine proprietar din localitate. Iar de aici înainte din subvențiile date dela comună și ofrande adunate dela locuitorii satului și proprietarii locali.

Anul acesta, spre deosebire de anii ceilalți, se dă la cantină, în afară de ceaiu pe fiecare dimineață și de două ori mâncare caldă la 20 elevi. Pregătirea ceaiului și hranei calde o face doamna învățătoare Ioana Gr. Șerban. Criza de ceaiu se combate la cantina școalei primare Șerbăneștii-de-sus, prin mușețel și flori de tei, care s’au cules cu elevii în cursul verei precedente.

Nu pot închia capitolul cantinei, fără să nu fac unele observații, pe care corpul didactic primar le merită. Pe lângă faptul că locuitorii satelor văd cu neîncredere rezultatul bun, pe care îl dau cantinele școlare, un procent destul de mare de învățători și mai cu seamă învățătoare le privesc cu mai multă neîncredere. Se simt înjosite să pregătească masa micelor vlăstare naționale, dela care se așteaptă consolidarea sufletească a națiunei. Legiuitorul să fie drastic cu cei care nu înțeleg imperativul actualei vremi. S’a constatat că una din cele mai mari arme ale unui popor… (v. Pag. 13)

Pag. 13 (Partea II – continuare, v. Fig. 13)

(continuare din Pag. 12) ...nu poate fi decât rezistența fizică. Cum putem pregăti noi învățătorii, când majoritatea elevilor noștrii sunt sub-alimentați și când ni se creiază posibilități de alimentare ne compromitem să le dăm să mănânce? Cei care se socotesc înjosiți să fie aspru pedepsiți, pentru că așa cum știe învățătorul unui popor să pregătească generațiile care îi sunt încredințate așa va fi și succesul acelui popor.

La școala din comuna Șerbăneștii-de-sus, am recurs la un mijloc de atracție al sătenilor. Am aplicat principiul rotației la cantină, aceasta pentru că nu s’ar putea alege cu precizie săracii propriuziși, fiind mai toți locuitorii de aceiaș situație materială. Sătenii dau cu bucurie orice li s’ar cere pentru cantina, știind că fiecare copil va lua masa odată pe săptămână.

Atelierul școlar nu a luat ființă. Elevii la îndeletniciri practice lucrează mai mult din pae și lemn. Din lemn fac obiecte uzuale în viața agricultorului, în miniatură.

Anexele sunt de absolută necesitate pentru școala primară. Prin ele se poate complecta opera educativă a școalei, dar trebue reformate organizându-le pe alte baze.

Dacă vacanța de studii este necesară cea referitoare la îndeletniciri practice, este dezastroasă pentru toate școalele de orice grad. Cum poate da rezultate practice, munca în grădina școalei, când cea mai mare parte din perioada verei este lăsată în paragină, neplivită și neudată?

Toamna sunt prididite școalele cu circulare ca să fie date zarzavaturile pentru cantine. În afară de ceapă, ce ar putea fi? Dacă cineva crede că nu-i adevărat ce spun, am să pun o întrebare. Care grădinar lasă grădina de zezavat la 15 Iunie și se duce să culeagă zarzavatul la 15 Septembrie? S’ar reproșa, că de ce nu se iau elevii să muncească și vara. Aceasta nu se poate face, pentru că părinții elevilor știu că legea nu-i obligă și nu-i lasă să vină.

Propun să se stipuleze prin lege ca elevii de curs supra primar cu cei de clasa IV, să vină... (v. Pag. 14)

Pag. 14 (Partea II – continuare, v. Fig. 14)

(continuare din Pag. 13) ...de 3 ori pe săptămână, în tot timpul vacanței mari. Sa[n]cțiunea celor care nu vin să fie imediat cu plata unei amenzi, care ar echivala cu de două ori prețul zilei de lucru. Grădina să fie inspectată de cel puțin două ori pe lună de șeful ocolului agricol, în care inspecții să se dea explicațiile necesare elevilor; iar învățătorului să i se facă inspecție minuțioasă la situația grădinei, adică la cantitatea de semințe sămănate și să se constate dacă zilele de lucru le petrece în grădină.

Unealta de lucru din mâna învățătorului să nu lipsească. El este gata să intervină cu unealta oriunde vede că nu se lucrează bine. Beneficiul grădinei să se repartizeze în așa fel ca elevii să ia și ei o parte. Venitul cel mare rămânând să revină cantinei școlare. Recolta din grădină nu-i destul să se producă și vine și timpul când trebue păstrată pentru iarnă, deci se pune problema de a avea câte o pivniță pe lângă fiecare școală.

Atelierul e și el de strictă necesitate educativă. În el capătă elevii deprinderi de confecționarea uneltelor necesare în gospodărie. Învățătorii n’au destule cunoștințe practice, ca să poată da lămuriri necesare. Creierea atelierului, dacă nu-i maistru, nu poate fi posibilă decât la școalele cu cel puțin 4 învățători. Pregătirea învățătorilor în acest sens, să se facă de Ministerul Educației Naționale, prin cursuri de vară.

Pag. 15 (Partea III, v. Fig. 15)

Partea III

Școala primară mixtă din comuna Șerbăneștii-de-sus, dela înființare până în prezent a fost controlată de către organele Ministerului Educației Naționale. Voiu enumăra procesele verbale de inspecție arătând data când au fost făcute, de cine și observațiile făcute.

1. La 26 Noembrie 1898 școala a fost inspectată de școala a fost inspectată de revizorul școlar Mihalcea. Înscriși în acest an era în clasa I 21 și în clasa II 9. Urmau regulat în clasa I 12 și în clasa II 3.

2. La 12 Mai 1899, a fost inspectată de revizorul școlar Mihalcea. În acest proces verbal nu mai dă frecvența dar arată că în toată școala erau prezenți 4 elevi.

3. La 18 Septembrie 1899 a fost inspectată tot de revizorul școlar Mihalcea. Găsește înscriși 30 de elevi. Elevii înscriși nu reprezintă adevărata populație școlară a satului. Aceasta o deduc din mențiunea ce există în procesul verbal , care spune: ”în vedere însă că ar mai avea loc și în sala a doua, domnișoara dirigintă să mai înscrie două zeci și nouă de elevi” deci populația școlară ar fi fost 59 și numărul înscrișilor era în funcție de încăperea claselor.

4. La 5 Februarie 1901 a fost inspectată de revizorul școlar Mihalcea. Procesul verbal poartă numărul de ordine imediat după cel cu data de 18 Septembrie 1899, lucru ce reese că școala în acest interval n’a mai avut nici o inspecție și totuși frecvența se prezintă destul de bună 24 elevi frecvenți, din 30 înscriși.

5. La 31 Ianuarie 1902 a fost inspectată de revizorul școlar Gheorghe Tomescu. Găsește prezenți 22 elevi, dintre care în clasa I 13 și în clasa II 9.

6. La 15 Ianuarie 1903 a fost inspectată de revizorul școlar Gheorghe Dianu. Găsește prezenți 8 elevi. În clasa II 6 și în clasa III 2.

7. La 20 Maiu 1903 a fost inspectată de revizorul școlar Gheorghe Dianu. Arată că a găsit frecvența foarte slabă; clasa I n’are nici un elev, cl. II 4 șii cl. III 2.

8. La 10 Octombrie 1903 a fost inspectată de revizorul școlar Gheorghe Dianu. Frecvența prezentându-se astfel: clasa I n’are nici un elev, clasa II 4 și cl. III 2.

9. La 31 Maiu 1904 a fost inspectată de revizorul școlar Gheorghe Dianu. Frecvența prezentându-se astfel: ... (v. Pag. 16)

Pag. 16 (Partea III - continuare, v. Fig. 16)

(continuare din Pag. 15) ...clasa I 8, clasa II 2 și clasa III 7. În acest proces-verbal se ordonă învățătorului să înscrie pentru anul viitor cel puțin 40 de elevi.

10. La 7 Octombrie 1904, a fost inspectată de revizorul școlar Gheorghe Dianu. Frecvența se prezintă astfel: clasa I nici un elev, clasa II 5 și clasa III 4. Se vede că nu au fost înscriși cei 40 elevi, lucru ce ordonase cel care face inspecția la data arătată.

11. La 11 Maiu 1905 a fost inspectată de revizorul școlar Mihalcea. Nu dă numărul elevilor prezenți, doar arată că a găsit elevi foarte puțini.

12. La 22 Septembrie 1906 a fost inspectată de revizorul școlar Mihalcea. Găsește la școală 17 elevi prezenți din 59 înscriși.

13. La 28 Maiu 1908 a fost inspectată de o autoritate școlară a cărui semnătură o declar indescifrabilă. Elevi înscriși și frecvenți 25/45.

14. La 20 Aprilie 1909 a fost inspectată de revizorul școlar N. Pădureanu. Arată elevi prezenți în clasa I 9, în clasa II 8 și în clasa III 5.

15. La 23 Ianuarie 1910 a fost inspectată de revizorul școlar N. Pădureanu. La această dată frecvența și înscriși se prezintă astfel: cl. I 14/52, cl. II 5/8 și cl. III 3/8. De remarcat că este cel mai mare număr de înscriși, întâlnit. Se totalizează la 68.

16. La 30 Ianuarie 1910, a fost inspectată de revizorul școlar de clasa I Petre Rădulescu. Elevii înscriși și frecvenți sunt 21/58. Această inspecție a fost făcută din ordinul ministerului cu № 80.979 din 1 Decembrie 1909. Am credința că s’a făcut o anchetă, al cărei motiv nu reese din cuprinsul procesului-verbal.

17. La 3 Februarie 1910 școala a fost inspectată de revizorul școlar Petre Rădulescu. Găsește elevi prezenți 22/58.

18. La 20 Ianuarie 1911 a fost inspectată de revizorul școlar N. Pădureanu. Situația școlară se prezintă: prezenți 28 din 62. La această dată se găsește învățător V. I. Popescu, actualul avocat Vasile Popescu din baroul de Olt.

19. La 26 Februarie 1911 a fost inspectată de revizorul școlar de cl. I Mihalcea. Găsește elevi înscriși 66 și prezenți 40.

20. La 16 Ianuarie 1912 a fost inspectată de revizorul de clasa I Mihalcea. Elevi înscriși și frecvenți 30/43.

Pag. 17 (Partea III - continuare, v. Fig. 17)

21. La 19 Ianuarie 1914, a fost inspectată de revizorul școlar N. Pădureanu. Găsește elevi prezenți în număr de 28.

22. La 3 Maiu 1914, a fost inspectată de revizorul școlar N. Pădureanu. Arată că sunt prezenți 29 de elevi din 50 înscriși.

23. La 15 Noembrie 1914 a fost inspectată de revizorul școlar N. Pădureanu. Elevi înscriși 50 prezenți 20.

24. La 19 Decembrie 1914 a fost inspectată de revizorul școlar N. Pădureanu.

25. La 9 Maiu 1915 a fost inspectată de revizorul școlar N. Pădureanu. Elevi înscriși 40 prezenți 21.

26. La 15 Septembrie 1915 a fost inspectată de inspectorul școlar N. Pădureanu. Găsește înscriși 39 elevi și prezenți 18.

27. La 27 Februarie 1916 a fost inspectată de inspectorul școlar N. Pădureanu. Elevi înscriși sunt 50 și prezenți 22. În cursul războiului mondial, deși s’au făcut cursuri, școala nu este inspectată de nimeni.

28. La 31 Ianuarie 1919 a fost inspectată de revizorul școlar N. Pădureanu. Sunt prezenți 11 elevi. E prima inspecție după războiul 1916-1918.

29. La 10 Februarie 1920, a fost inspectată de revizorul școlar clasa II Ion F. Popescu. Elevi înscriși 69, dintre care prezenți 16.

30. La 12 Octombrie 1920, a fost inspectată de revizorul școlar de clasa II Ion F. Popescu. Elevi înscriși 118, dintre care prezenți 23. Cifra de înscriși crește cu aproape 50% mai mult ca anul precedent.

31. La 8 Octombrie 1921 a fost inspectată de revizorul școlar de clasa I Gheorghe Poboran. La această dată sunt înscriși 148 elevi și prezenți 14.

32. La 9 Februarie 1922 a fost inspectată de revizorul școlar de clasa II Ion F. Popescu. Elevi prezenți sunt 26.

33. La 22 Iunie 1923(2!), a făcut un proces-verbal Alexandru Toma delegat să prezideze examenul de cl. V. Pentru prima dată școala dă absolvenți în număr de 2.

34. La 7 Februarie 1923 e inspectată de revizorul școlar de clasa II Ion F. Popescu. Elevii prezenți din divizia II și III^a sunt 25 din 32 înscriși.

35. La 30 Maiu 1924 a fost inspectată de revizorul școlar de cl. II Marin Iliescu.

36. La 11 Iunie 1925 a fost inspectată de revizorul școlar de cl. II Marin Iliescu. Găsește 42 elevi prezenți din 67 înscriși.

Pag. 18 (Partea IV, v. Fig. 18)

Partea IV

Terminând cu partea ce se ocupă de control, voiu reveni în această parte cu observațiile personale asupra acestei modeste lucrări.

Sistemul monografic, care a început în ultimul timp să fie prețuit, este foarte bine venit. Cu ajutorul monografiei se poate face legătura între trecut și prezent. Pe la școala Șerbăneștii-de-sus a trecut în decursul celor 43 ani de existență peste 29 de învățători și dacă fiecare ar fi lăsat cea mai elementară notiță despre greutățile învățământului din vremea lui, s’ar fi putut constata mai ușor trecutul școalei și o adevărată monografie ar fi fost mai ușor posibilă. Pe viitor ar trebui ca directorii de școli primare să fie obligați să facă o dare de seamă anuală mai amplă și care să se păstreze cu sfințenie în arhiva școalei.

Satul acesta, care abia în 1924 a început lucrarea localului de școală, are 5 mari proprietari. Unul dintre ei descinde chiar din familia Brâncoveanu. Cum vor fi suportat aceste elemente ale nobilimei noastre, ca școala în satul lor să nu existe? Mi-am permis ca pe o parte din ei să-i întreb. Răspunsurile au fost foarte vagi încât n’ași putea da nici o lămurire. Din observațiile personale reese că raporturi bune între ei și sat n’a existat niciodată. Uni[i] sunt acuzați de nerecunoscători, iar alți[i] sunt clasați acaparatori. Conflictul este în stare latentă, când raporturile par normale. Totuși, părerea mea este că în vremea când adevărații proprietari părăsiseră moșiile, arendându-le la tot felul de elemente străine de neam a făcut să sape această prăpastie, fiindcă azi ori de câte ori pun probleme ale școalei sunt foarte bine înțelese și admise.

Școala trebuie să fie dotată dela început cu materialele necesare. Să se pună foarte multă bază pe păstrarea arhivei. Aș fi de părere ca să se facă anumite lucrări în dublu exemplar și la sfârșitul anului să fie depuse la inspectoratul școlar județean, spre păstrare.

Numai așa pot fi scăpate de anumite vremuri de bejenie, care peste bietul nostru popor au trecut destule. Una din cauzele că această monografie prezintă anumite lacune, se datorește faptului, că o parte din acte au fost distruse în războiul 1916-1918.

Pag. 19 (Anexa № 1, v. Fig. 19)

Anexa № 1

Numărul învățătorilor, numele și prenumele și anii școlari când au funcționat

Dintre aceștia Pr. Alexandru Nițulescu a funcționat de vr’o câteva ori, nu numai în anii prevăzuți în această anexă.

Tot neprevăzut în anexă e și învățătorul suplinitor C. Rădulescu, care a funcționat numai două luni.

Pag. 20 (Anexa № 2, v. Fig. 20)

Anexa № 2

Absolvenții cu șapte clase

Pag. 21 (Anexa № 3, v. Fig. 21)

Anexa № 3

Locuitorii care au făcut și mai fac parte din comitetul școlar, în afară de secretarii comitetului

Comentarii:

- Monografia Școalei Șerbăneștii de sus este o lucrare manuscris, după moda anilor ’40, când învățătorii, pentru a obține gradul didactic I, trebuiau să întocmească și să prezinte, în fața unei comisii, o monografie, care urma să se păstreze la Ministerul Culturii Naționale și al Cultelor.

- În mod inexplicabil, din lista învățătorilor care au activat la Școala de la Sus lipsește tocmai cărturarul șerbăneștean Dumitru Popovici, care, în perioada când încă mai era elev la Liceul ”Radu Greceanu” de la Slatina (anul școlar 1920-1921), a fost învățător suplinitor și diriginte la această școală [2]⁾, ajutat fiind (se pare!) de fratele său, Gheorghe Popovici (popa Gogu)...

- Printre revizorii școlari ce au inspectat Școala de la Sus s-a aflat și ilustrul dascăl Gheorghe Poboran, autorul cunoscutei lucrări monografice ”Istoria orașului Slatina”.

- Atât Dumitru Popovici cât și Gheorghe Poboran au fost trecători iluștri prin vechiul local al Școlii de la Sus, local închiriat, care nu prea se știe pe unde a fost...

- Despre perioada ocupației germane (1916-1918), știm că cea mai afectată a fost Școala veche, unde cursurile s-au întrerupt complet, școala servind ca sediu pentru trupele germane [3]⁾; pe teritoriul Șerbăneștilor de Sus, nefiind o școală cu local propriu, la acea dată, a fost folosit ca sediu al trupelor de ocupație, conacul de la Momiceni [4]⁾.

Craiova, 11 octombrie 2021

Referințe documentare:

[1]. ȘERBAN, Gr. – Monografia Școalei Șerbăneștii de Sus – Olt. ANR – București, Ministerul Culturii Naționale, 20 iunie 1942.

[2]. MIHAI, Gh. ş.a. – Dumitru Popovici: Omul şi opera. Editura Fundaţiei “Universitatea pentru toţi”, Slatina, 2002.

[3]. GHIMIȘESCU, Petre și GHIMIȘESCU, Paula – Monografia comunei Șerbăneștii de jos: Lucrare de cercetare pentru promovarea ca învățători grad I. ANR – București, Ministerul Culturii Naționale -1942, Direcția Învățământ Primar, mapa 24, fascicola 43, litere G-L.

[4]. VASILESCU, C. – Arhiva personală – documente despre Momiceni și conacul de la Momiceni. Caracal, 23 februarie 2016.

Accesați fișierul în format pdf: