Documente vechi - 1941

27 februarie 1941. Testamentul Elenei Raicu (zisă Priboaica) [1]⁾ – Document original din colecția familiei Raicu C. Ilie (Ilie a-lu’ Priboi), fotocopie (v. Fig. 1 și Fig. 2) încredințată prin amabilitatea nepotului acestuia, Nicolae M. Raicu.

TESTAMENT

Subsemnata Elena Constantin N. Raicu, muncitoare din comuna Șerbăneștii de Jos Județul Olt, fiind în deplinătatea facultăților sale mintale, liberă și nesilită de nimeni testez că după încetarea mea din viață să se stăpânească cu titlu de proprietar exclusive de către fiul meu ILIE CONSTANTIN N. RAICU următoarea avere situată în comuna Șerbăneștii de Jos Jud. Olt:

1/. Un loc de casă în suprafață de circa trei mii cinci sute (3500) metri pătrați, vecin la Răsărit cu Moștenitorii Niță Ivașcu, la Apus cu ulița și Marin Pena, la M. Zi cu pârâul Pojorâta, iar la M. Noapte cu șoseaua; menționez că toate construcțiile și îmbunătățirile de pe acest loc sunt făcute de către soțul meu Constantin Raicu, astfel că eu nu pot dispune de ele.-

2/. Un teren arabil în suprafață de cinci zeci arii… [document rupt], vecin la Răs. cu delnița, la Apus cu D. Caciona, la M. Zi cu [No]rița St. Pâpău și la M. Noapte cu Nicula Neagoe.-

Toată această avere ce i-o testez fiului meu Ilie Constantin Raicu face parte din cot[ita]tea mea disponibilă, precum și partea rezervatară, scutindu-l de raport la masa succesorală a cotit[ății] disponibile, astfel că restul averei mele se va împărți de ceilalți moștenitori; în cazul că s’ar întrece cotitatea disponi[bilă la] partea lui rezervatară, ceeace va depăși va răspunde față de [ceilalți] moștenitori, prin sultă.-

Pun obligația fiului meu Ilie de a mă întreține până la [înce]tarea mea din viață și de a-mi face înmormântarea și pomenirile [crești]nești, cheltuieli care vor fi ținute în seamă în caz când cei[lalți] moștenitori vor ataca prezentul testament.-

Acesta este testamentul meu scris la mașina marca Smith [Corona], Model 60 cu seria DJ108.471 sub redacția D-lui avocat Ilie […] [din] Slatina după cererea și [stă]ruința mea testatoarea și semnatara prin punere de deget neștiind carte, după ce mai întâiu mi s[-a citit] din cuvânt în cuvânt.-

Făcut la Slatina 01.- astăzi 27 februarie 1941.

TESTATOARE, Elena C-tin N. Raicu

(semnat prin punere de deget)

Redactor și martor [pentru]

identitatea testatoarei

(semnat indescifrabil)

Încheierea de autentificare a acestui testament nu am putut s-o descifrez decât pe alocuri, fiind într-o stare avansată de deteriorare și de volatilizare a textului, așa cum se poate vedea în Fig. 2.

Comentarii:

- Întâmplător, am cunoscut-o și mi-o amintesc bine pe Priboaica, vecină fiind cu bunica mea, Budicoaia. I se spunea Priboaica după porecla soțului ei, Priboi și, atunci când mi-o amintesc eu, se afla, probabil, în ultimul său an de viață: era pe la începutul anilor `60, adică la vreo două decenii după ce ea legalizase acest testament... Ceea ce m-a marcat atunci de am ținut-o minte, copil fiind, au fost accesele de tuse tuberculoasă care o chinuiau continuu și strachina cu flegme sângerânde pe care o avea lângă pat. La Șerbănești era, atunci, încă vremea când ”tuberculoza se trata cu remedii populare și metode sanatoriale care constau în repaos la pat, alimentație consistentă și aerație permanentă” [2]⁾...

- Constantin N. Raicu era numele oficial al lui Priboi dar, în sat, l-a făcut cunoscut această poreclă de la care și-a luat numele un întreg neam, neamul lui Priboi.

- Niță Ivașcu (zis Țuicaru) era străbunicul meu, iar moștenitorii de care se amintește în acest testament sunt: Marin (zis Budică, bunicul meu), Joița (zis Lițica) și Marica.

- Pogonul de pământ de care se vorbește în testament (cei ”cinci zeci arii”) se afla la Momiceni (sola numită ”La peri”). Acest teren fusese alocat șerbăneștenilor în urma împroprietăririlor din 1921 iar ”delnița” cu care se învecina pogonul Priboaicii, spre est, era hotarul dintre fostele moșii Momiceni și Șerbănești-Domnești, în timp ce inginerul Dumitru Caciona (în act, D. Caciona) era, la acea vreme, proprietarul fermei model de la Momiceni.

- Norița St. Pâpău, despre care se spune că avea teren învecinat, spre sud, cu terenul de la Momiceni al Priboaicii, gândesc că ar trebui să fie, de fapt, Marica – fata lui Țuicaru, de care aminteam ceva mai sus, știut fiind că aceasta fusese căsătorită cu Păpău (nu Pâpău!). Numai că Păpău era porecla iar numele acestui neam era Ciobanu...

Craiova, 11 octombrie 2021

Referințe documentare:

[1]. * * * - Testamentul Elenei Raicu (zis Priboaica). Document din arhiva familiei Raicu C. Ilie, Șerbăneștii de Jos, Dealul Papii.

[2]. AURICA, S. – Cum se tratează tuberculoza? Asociația Investește în Sănătate, București, http://investesteinsanatate.com/2018/03/31/cum-se-trateaza-tuberculoza/, accesare 23 noiembrie 2019.

Accesați fișierul în format pdf: