Maxime și cugetări
Pentru a transmite mai departe, ca un ecou benefic spre viitor, vorbele de duh ale unor şerbăneşteni din toate timpurile, oameni mai mult sau mai puţin cunoscuţi, mi-am propus să adun în acest documentar o parte din gândurile sclipitoare ale acestora, aşa cum ele au fost formulate la un moment dat. Voi face uz, în acest scop, atât de lucrări publicate cât şi de interviuri acordate pentru diverse publicaţii, înregistrări audio sau manuscrise făcute publice de către aceştia, precum şi de alte asemenea documente ivite postum, inclusiv mărturisiri ale unor consăteni, rude sau membrii ai familiei, care i-au cunoscut îndeaproape. Cugetările vor fi grupate tematic, în ordine alfabetică, fără criterii valorice prestabilite.
Adevăr
Când divinitatea se confundă cu adevărul, este foarte firesc ca raţiunea să fie învestită cu oficiul cultului. [1])
(D. Popovici – „Santa Cetate” între utopie şi poezie)
Adulaţie
Adulaţia este caricatura onoarei. [2])
(D. Caracostea – Forme de critică)
Artă
Din câte stăvilare s-au înălţat împotriva apelor morţii, zăgazul cel mai trainic rămâne arta. [3])
(D. Caracostea – Creativitatea eminesciană)
Aşteptare
Aşteptarea este o formă a creativităţii. [4])
(D. Caracostea – Un nou îndreptar)
Cercetare
Dar, cum în toate domeniile ştiinţei este un ultim substrat care scapă cercetării, tot astfel şi în poezie (şi aici poate mai mult ca într-alte domenii) râmâne un aspect insondabil. 3)
(D. Caracostea – Creativitatea eminesciană)
Civilizaţie
Starea de civilizaţie a unui popor poate fi dedusă, între altele, din tratamentul la care sînt supuşi cei pedepsiţi de legile societăţii. 1)
(D. Popovici – „Santa Cetate” între utopie şi poezie)
Clasic
Sunt prea puţini aceia care îşi dau seama că normele clasice n’au fost croite odată pentru totdeauna, privind spre trecut în chip exclusiv. 2)
(D. Caracostea – Forme de critică)
Ceea ce ne zice un rând de oameni, deszic urmaşii. 2)
(D. Caracostea – Forme de critică)
Conştiinţă
Nimic nu caracterizează mai mult pe cineva decât conştiinţa lui despre propria îndeletnicire. [5])
(D. Caracostea – Arta cuvântului la Eminescu)
Contemplare
Întunericul care învălue amănuntele pământeşti, de altă parte tăcerea sânt prielnice contemplării. [6])
(D. Caracostea – Estemele limbii române)
Contrazicere
Contrazicerea este unul din factorii animatori ai ştiinţei, când e condusă în spirit obiectiv. 3)
(D. Caracostea – Creativitatea eminesciană)
Copilărie
Locul naşterii şi părinţii sunt printre primele lucruri sacre pe care le percepem. [7])
(D. Ilie – Şerbăneşti. Pagini de monografie)
Creativitate
Creativitatea implică luptă pentru stil, deci aspiraţia de a dăinui. 3)
(D. Caracostea – Creativitatea eminesciană)
Critică
Oricare ar fi talentele criticului, mistificarea rămâne mistificare, ea nu poate converti actele false în acte autentice. [8])
(D. Popovici – Poezia lui Mihai Eminescu)
Cultură
Sub masca înaltei culturi noi, se adăposteşte adesea deficienţa culturii. [9])
(D. Caracostea – Destinul poetului şi menirea poeziei)
Demagogie
Demagogia vehiculează adeseori idei inaccesibile mulţimilor în puritatea lor, dar accesibile în forma pe care ea le-o dă. 1)
(D. Popovici – „Santa Cetate” între utopie şi poezie)
Dezvoltare
A tăgădui dezvoltarea în viaţa sufletescă însemnează a tăgădui evidenţa. 3)
(D. Caracostea – Creativitatea eminesciană)
Destin
Destinul unui adevărat poet nu se sfârşeşte niciodată. [10])
(D. Caracostea – Semnificaţia lui Vasile Alecsandri)
Eminescu
Eminescu se ridică între unii şi alţii şi domină spaţiile literaturii ca un vârf singuratic de munte. 8)
(D. Popovici – Poezia lui Mihai Eminescu)
Formă
În poezie, forma este linia de intersecţie a conştientului şi a inconştientului. 5)
(D. Caracostea – Arta cuvântului la Eminescu)
Geniu
Intuiţia a ceea ce este etern, iată menirea geniului. 3)
(D. Caracostea – Creativitatea eminesciană)
De când m’am convins că n’am geniu, am refuzat să am talent. [11])
(D. Caracostea – Hotare)
Glorie
Gloria nu vine la cine o caută, căci cine aleargă după ea, aşteptând aplauze, se uită la alţii, nu în adâncul lui. 3)
(D. Caracostea – Creativitatea eminesciană)
Hotare
Cele mai grele hotare nu sunt cele între străini, ci între rubedenii. 11)
(D. Caracostea – Hotare)
Inconştient
E greu să stabileşti raportul dintre conştient şi inconştient în orice manifestare omenească, necum în poezie. 5)
(D. Caracostea – Arta cuvântului la Eminescu)
Linguşire
Pretutindeni în jurul nostru foieşte linguşirea. [...] Buruiana aceasta este tenace şi creşte într’anumite bălării. 2)
(D. Caracostea – Forme de critică)
Moarte
Niciodată mai mult ca în faţa morţii nu se desvălue ceea ce viaţa a sădit mai adânc în om. [12])
(D. Caracostea – Sentimentul creaţiei şi mistica morţii)
Modern
A fi modern, nu poate însemna a fi neom. [13])
(D. Caracostea – Actualitatea lui Titu Maiorescu)
Om
Omul este cel care luminează şi dă dimensiune lucrurilor din jur. 7)
(D. Ilie – Şerbăneşti. Pagini de monografie)
Operă
Opera se naşte din nevoia creatorului de a se elibera de o nelinişte internă, provocată de o adâncă experienţă, care se cere exprimată. [14])
(D. Caracostea – Mărturisiri literare)
Pasiune
Elanul pasiunii este mai puternic ca orice raţiune. 3)
(D. Caracostea – Creativitatea eminesciană)
Personalitate
Când se iveşte o adevărată personalitate pe lume, ea trebuie să răzbată, să se manifeste, pentru că e mai tare decât toate împrejurările potrivnice. [15])
(D. Caracostea – Semnificaţia lui Titu Maiorescu)
Plăcere
Orice plăcere nu este decât o alinare trecătoare a unei dorinţe, a unei dureri. 3)
(D. Caracostea – Creativitatea eminesciană)
Poet
Fireşte, de pe masa unui poet mare rămân totdeauna resturi care ar putea alcătui gloria unor poeţi secunzi. 5)
(D. Caracostea – Arta cuvântului la Eminescu)
Pentru mulţi, cuvântul poet e tot una cu visător, străin vieţii. [16])
(D. Caracostea – Semnificaţia lui Vasile Alecsandri)
Poezie
Prin poezie, un neam îşi pricepe firea limbii. 5)
(D. Caracostea – Arta cuvântului la Eminescu)
Poezia nu este un simplu joc de încântare, ci o funcţiune a preamăririi. 4)
(D. Caracostea – Un nou îndreptar)
Născută odată cu omul, poezia este ceiace îl diferenţiază de animal. [17])
(D. Popovici – Poezia lui Cezar Boliac)
Poreclă
Uneori, porecla este o satiră condensată într-un cuvânt. [18])
(D. Caracostea – Caracterologie românească)
Realizări
Lucrul săvârşit nu poate să fie trecut sub nicio formă în categoria lucrurilor care n’au fost sau care vor să pară altfel decât ceea ce au fost. 2)
(D. Caracostea – Forme de critică)
Sentiment
Sentimentul este acea dureroasă conştiinţă în faţa unei puteri care te duce, dar n-o poţi duce, căci face una cu esenţa lucrurilor.5)
(D. Caracostea – Arta cuvântului la Eminescu)
Simplitate
Iar muştele nu se doboară cu tunul perfecţionat. 5)
(D. Caracostea – Arta cuvântului la Eminescu)
Subiectivism
Omul care se citeşte pe el însuşi într-un text dat poate introduce elemente subiective, care au însă neapărat nevoie de un control. 5)
(D. Caracostea – Arta cuvântului la Eminescu)
Suferinţă
De fapt, şi un vierme înţepat ar spune că e centrul Universului şi că păsul lui este cel mai important lucru din Univers... 3)
(D. Caracostea – Creativitatea eminesciană)
Ştiinţă
Ştiinţa este ca o lumină de care se serveşte voinţa, pentru a-şi îndestula nesăţioasa ei sete de afirmare. 3)
(D. Caracostea – Creativitatea eminesciană)
Trecut
Noi trebue să ne căutăm în trecutul nostru. [19])
(D. Popovici – Heliade Rădulescu. Opere, Tomul I)
Omul trebuie să ştie de unde vine, pentru a-şi înţelege mai bine prezentul şi a-şi putea construi viitorul. 7)
(D. Ilie – Şerbăneşti. Pagini de monografie)
Vedere
A vedea însemnează mai mult decât a zări şi mai puţin decât a privi. 5)
(D. Caracostea – Arta cuvântului la Eminescu)
Viziune
Numai viziunea totală şi adâncă a lumii te poate înălţa pe marile piedestale. 3)
(D. Caracostea – Creativitatea eminesciană)
Voinţă
Toate lucrurile de preţ se săvârşesc printr-o voinţă nevoită, necăznită, marile împliniri fiind afirmarea firească a unui tipar înăscut. [20])
(D. Caracostea – I. Simionescu)
Pentru ca acest mic dicţionar de cuget şerbăneştean să fie cât mai complet, orice sugestie este bine-venită! Sper să nu se simtă nimeni ofensat de conţinutul documentarului dacă, la un moment dat, alături de cugetările unor nume mari ale culturii româneşti, cum ar fi academicianul Dumitru Caracostea sau criticul literar Dumitru Popovici, vor sta şi gândurile unor oameni simpli, şerbăneşteni şi ei, fără pecetea geniului, dar cu un cuget sclipitor, demn de reţinut pentru generaţiile viitoare... De multe ori, pe când eram copil, auzeam pe cei din jurul meu făcând referire la asemenea vorbe de duh rostite de unii dintre cei pe care îi cunoşteau sau îi cunoscuseră cândva. În semn de respect sau aducere-aminte, aceştia îşi începeau întotdeauna pilda sau „citatul” cu formula „Cutare avea o vorbă”... Astfel de pilde pline de înţelepciune şi presărate, adesea, cu mult umor, nu trebuie date uitării, nici ele şi nici autorii lor...
Craiova, 9 octombrie 2021
Referințe documentare:
[1]. POPOVICI, D. – „Santa Cetate” între utopie şi poezie. Editura Institutului de Istorie Literară şi Folclor, Bucureşti, 1935.
[2]. CARACOSTEA, D. – Forme de critică. În “Revista Fundaţiilor Regale” nr. 3, Bucureşti, 1 martie 1944.
[3]. CARACOSTEA, D. – Creativitatea eminesciană. Editura Junimea, Iaşi, 1987.
[4]. CARACOSTEA, D. – Un nou îndreptar. În Revista Fundaţiilor Regale, nr. 6, Bucureşti, 1 iunie 1941.
[5]. CARACOSTEA, D. – Arta cuvântului la Eminescu. Editura Junimea, Iaşi, 1980.
[6]. CARACOSTEA, D. – Estemele limbii române. În revista „Gândirea”, nr. 2, anul XVII, Cluj, februarie 1938.
[7]. ILIE, D. – Şerbăneşti. Pagini de monografie. Editura Casa Ciurea, Slatina, 2010.
[8]. POPOVICI, D. – Poezia lui Mihai Eminescu. Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988.
[9]. CARACOSTEA, D. – Destinul poetului şi menirea poeziei. În “Critice literare”, vol. II, Fundaţia Regală pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1944.
[10]. CARACOSTEA, D. – Semnificaţia lui Vasile Alecsandri. În Revista Fundaţiilor Regale, nr. 5, Bucureşti, mai 1941.
[11]. CARACOSTEA, D. – Hotare. În “Critice literare”, vol. II, Fundaţia Regală pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1944.
[12]. CARACOSTEA, D. – Sentimentul creaţiei şi mistica morţii. În Revista Fundaţiilor Regale, nr. 6, Bucureşti, 1 iunie 1941.
[13]. CARACOSTEA, D. – Actualitatea lui Titu Maiorescu. În “Critice literare”, vol. II, Fundaţia Regală pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1944.
[14]. CARACOSTEA, D. – Mărturisiri literare. În “Critice literare”, vol. II, Fundaţia Regală pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1944.
[15]. CARACOSTEA, D. – Semnificaţia lui Titu Maiorescu. Institutul de istorie literară şi folclor, Bucureşti, 1940.
[16]. CARACOSTEA, D. – Semnificaţia lui Vasile Alecsandri. În Revista Fundaţiilor Regale, nr. 5, Bucureşti, mai 1941.
[17]. POPOVICI, D. – Poezia lui Cezar Boliac. În revista “Viaţa românească”, nr. 11 şi 12, anul XXI, Iaşi, 1929.
[18]. CARACOSTEA, D. – Caracterologie românească. În "Revista Fundaţiilor Regale" nr. 4, Bucureşti, 1 aprilie 1944.
[19]. POPOVICI, D. – I. Heliade Rădulescu. Opere, vol. I. Fundația pentru Literatură și Artă ”Regele Carol I”, București, 1939.
[20]. CARACOSTEA, D. – I. Simionescu. În Revista Fundaţiilor Regale, nr. 2, Bucureşti, 1 februarie 1944.
Accesați fișierul în format pdf: