Documente vechi - 1885

1885 – Concluziile Primei Societăți de Credit Funciar Român referitoare la statutul moșiei Momiceni cu care prințul Gr. Basarab Brâncoveanu urma să gireze împrumutul solicitat [1]⁾ (document datat în funcție de actul de împrumut emis în 12 februarie 1885; 3 pagini, v. Fig. 1, Fig. 2 și Fig. 3, sursa: Costel Vasilescu - Caracal):

Conclusiuni

Istoricu

La 16 Decembrie 1871, Momiceanu s’a împrumutat de la Iosef Solomon Halfon cu 5300 napoleoni cu termen de 6 ani până la 16 Decembrie 1877 şi cu dobândă de 12% plătibilă din 6 în 6 luni. Neplata dobânzei făcea capitalul exigibil; Prinţul Brâncoveanu garanta esecutarea obligaţiunilor luate de Momiceanu Ioan (actul N^o 2) și o convenţie intervenea între Momiceanu şi Brâncoveanu. Pentru garanţia ce da prinţul Brâncoveanu, Momiceanu lua mai multe obligaţiuni între cari să nu vânză nici să ipoteceze moşia sa Momiceni şi să plătească Prinţului pe fiecare an câte 12000 lei din capitalul împrumutat

de la Halfon (actul N^o 3). Momiceanu a plătit regulat dobânzile către Halfon, dar n’a putut plăti şi cei 12000 lei pe an, ce se obligase a da prinţului Brâncoveanu şi de aceia la 1873, Prinţul cere şi dobândesce de la Momiceanu o ipotecă asupra moşiei Momiceni, precum şi dreptul de a pune în vânzare şi de a vinde fără somaţie şi fără judecată toate productele după moşia Momiceni însă: I. productele să le vânză îndată ce va fi obligat a plăti procente lui Halfon; II. Iar moşia să nu o vânză decât la finele termenului împrumutărei (vezi actul N^o 2).

Prin aceste convenţiuni Momiceanu să da legat de mâini şi de picioare; el nu mai putea dispune nici de fondul moşii Momiceni nici de venitul acelei moşii, dar se asigura de un lucru, că moşia sa nu va putea fi vândută decât după espirarea termenului de 6 ani după 16 Decembrie 1877. Cum era să se vânză înainte? Prinţul se obligase a plăti lui Halfon dobânzile şi capitalul, în cas de neplată din partea lui Momiceanu, aşa încât Halfon nu putea pune moşia în vânzare şi Prinţul care devenea ereditaru în locul lui Halfon, n’avea drept să pue moşia în vânzare decât la espirarea termenului de 6 ani şi cu toate astea

moşia Momiceni a fost scoasă la vânzare în 1875 şi vândută în 1876 în dispreţul acestor convenţiuni formale şi aceasta graţie unor înţelegeri frauduloase dintre Dⁿⁱ Halfon şi Prinţul. La 20 Iunie 1875 Halfon cere vânzarea moşiei pretinzându că de la 16 Decembrie 1873 nu i s’a plătit şi că prin urmare creanţa sa a devenit exigibilă (vezi actul N^o 12). Moşia se vinde definitiv la 3 Septembrie 1876 cu preţ de 190,000 lei Prinţului (vezi actul N^o 5). Acesta cumpără creanţa lui Halfon şi o depune preţ (vezi actul nr. 9). Ca să poată cere vânzarea moşiei, Halfon a declarat Trib. că are să ia dobânzi de la 16 Decembrie 1873. În realitate însă dobânzile erau plătite şi creanţa nu era exigibilă; chiar Prinţu plătind după obligaţia ce’și luase către Momiceanu, cea mai mare parte din acele dobânzi, dar se înțelesese cu Halfon să spună că dobânzile sunt neplătite ca să poată zice că creanța a devenit exigibilă în doi ani însă curând dobânzile în adevăr erau plătite, ceia ce dovedim.

Comentarii:

- Înainte de acordarea împrumutului de 180000 lei noi prințului Grigore Basarab Brâncoveanu (v. actul de împrumut din 12 februarie 1885), unul dintre experții Primei Societăți de Credit Funciar Român face o analiză în detaliu a dosarului moșiei Momiceni, cu care prințul gira împrumutul;

- În cele din urmă, expertul în cauză își spune concluziile referitoare la istoricul acestei moșii, ca proprietate recent achiziționată de prinț; aceste concluzii sunt destul de dure în ce-l privește pe principe și de aceea, poate, raportul acesta a fost atașat la dosarul de împrumut în cauză sub anonimat și nedatat;

- Concluzia principală a acestui raport este aceea că Ion E. Momiceanu fusese escrocat de prințul Brâncoveanu pe baza unor ”înțelegeri frauduloase” cu bancherul evreu Solomon Iosif Halfon;

- Mecanismul juridic și financiar prin care Momiceanu ”s-a dat legat de mâini și de picioare” este unul bazat pe o declarație falsă a lui Halton, dată în fața Tribunalului, cum că dobânzile aferente împrumutului nu mai fuseseră plătite de doi ani, în realitate însă acestea fuseseră plătite chiar de prinț, în calitatea sa de garant...

1885 – Act de învoială între frații Caracostea și ”locuitorii chiriași” ai moșiei Șerbănești - Negreni ^{Error! Bookmark not defined.)} (document manuscris, datat în funcție de sursa indicată și de contextul celor relatate, 1 pagină, v. Fig. 4):

Actu de Învoială

Sub-semnați[i] frați Cara-costea, proprietari[i] Moșiei Șerbănești Negreni din Com. Floru, Plasa Mijlocului, am[â] în voitu pe locuitorii chiriași dupe această proprietate cu condițiunile următoare, pe doi ani, ‘885 și până la ‘887 Mart[ie] 9.

Art. I ^iu Le vom da Islazu celu vechi care l-au mai avutără dân-preună și cu alți[i], locuri de arătură care le vor lua la uă parte pe seama lor, unde vor paște peste toată întinderea Moșiei, ferindu-se a-mi strica fânețele, holdele de porumb și semănăturile de toamnă. Nu vor fi slobozi a pășuna vitele pe livezi și păduri și de 1^iu Martie trăgându vitele în islazu destinat.

Art. II^iu Erbăritu îl vom plăti de fiecare vită mare fără deosebire câte lei noi doi și cincizeci bani N^o 2^50/100 și de fiecare oa[i]e, fără deosebire, câte șaizeci bani N^o 60 pe fiecare anu. Numărătoarea vitelor se va face de D^lor cu consilieru cătunului nostru

în luna lui aprilie și celor mici în luna lui Sfântu Petru [iunie], formându-se catagrafie de toate vitele și legalizată de Primăriea Comu. noastre. Se vor obliga ca dacă se va dovedi, după numărătoare, că au ascunsu din vite[le] lor, mică - mare, vre una, vor plăti de fiecare vită câte lei noi zece N^o 10, fără judecată, că astfelu ne-am învoit. Se obligă a da și câte uă oca de untu de vaca cu vițelu.

Art. III^lea Erbăritul îl vor răspunde în două rânduri, la 21 Maiu și la 21 August, în fiecare an. În cazu că nu vor fi achitați la termenul stipulat se vor obliga a face muncă oricând vom fi vestiți de D^lor și oriunde îi vom pune cu preturile următoare: pogonu arat, bine semănat, grăpat, plătindu-li-se cu lei noi cinci; pogonu secerat și cărat la arie cu lei noi șease; pogonu aratu de porumb în brazdă mică puși porumbi cu lei noi… [pagină lipsă]

Comentarii:

- În 1885, statutul locuitorilor de pe moșia Șerbănești-Negreni (numită, mai apoi, Jarcaleți) era acela de ”chiriaș”;

- Tot în 1885 se vorbea deja de un consilier al cătunului Șerbănești-Negreni, care îi reprezenta în cadrul Primăriei de la Floru;

- Pe lângă taxa de pășunat (ierbăritul), jarcalețenii aveau de dat și o oca de unt pe an pentru fiecare vacă cu vițel (nu lapte, că ăsta putea fi măsluit și, în plus, ca să scoată untul din el, laptele trebuia bătut, nu glumă!); ocaua însemnând cam un kilogram și-o litră, putem face socoteala lesne cam ce însemna această dare suplimentară...;

- Pedeapsa aplicată pentru animalele dosite și nedeclarate la ierbărit consta în plata unei taxe de vreo zece ori mai mare, în caz de depistare, fără drept de judecată; scurt și clar!

12 februarie 1885 – Act de împrumut al prințului Grigore Basarab Brâncoveanu, girând cu moșia Momiceni [2]⁾ (copie legalizată parafată cu timbru fiscal și timbru sec; 2 pagini disponibile, v. Fig. 5 și Fig. 6, sursa: Costel Vasilescu - Caracal)

Act de Împrumutare

Între subscrișii

Petru Stoicescu Sub-Directorul Primei Societăți de Credit Funciar Român din Bucuresci, autorisat de Consiliul de Administrațiune al acestei Societăți prin procesul verbal din ziuna de 12 Februarie 1885 N^o 674 de o parte, și Principele Grigore Bassarab de Brâncoveanu, de altă parte, s-au stipulat cele ce urmează:

Art. 1. Eu Petru Stoicescu Sub-Directorul Primei Societăți de Credit Român din Bucuresci, declar că această Societate împrumută pe Principele Grigore Bassarab de Brâncoveanu cu suma de lei noui una sută opt zeci mii N^o 180.000 sub condițiunile prevăzuteîn presentul act. Acest împrumut se va realisa în scrissuri funciare 5 la sută al pari (sută în sută).

Art. 2. Subscrisul Principele Gr. Bassarab de Brâncoveanu mă oblig a mă libera de suma de una sută opt zeci mii N^o 180.000, cu care mă împrumut de la Prima Societate de Credit Funciar Român din Bucuresci, în cinci zeci ani, prin anuități conform tabelei de anuități, calculată pe dobânda anuală de 5 la sută, alocațiunea de 50 bani la suta de lei pe an pentru cheltuelele de administrațiune și pe amortisarea anuală socotită pe cinci-zeci ani, cu începere de la 1 Iulie st. n. 1885. Aceste anuități le voiu plăti în numerariu monetă de aur sau în cupoane cu termene împlinite de scrisuri funciare, cel mai târziu jumătate la 1 Maiu stil nou în sumă [...] – lipsește pagina 2

[..] parte sau întreaga sumă datorită în numerariu sau în scrisuri funciare emissiunea 5 la sută.

Plățile prin anticipație nu pot fi mai mici decât a două zecea parte din capitalul ce voiu datori și trebue să fie sume care să rotunjească în sutimi datoria remasă. Plățile prin anticipațiune, fiind considerate ca efectuate în ultima zi a semestrului, sunt dator a plăti întreaga rată a semestrului, în care voiu face acea plată.

Dacă cursul scrisurilor funciare va fi peste pari și voiu voi a face plata prin anticipație în urma tragerilor la sorți semestriale, în assemenea cas nu voiu putea face acea plată de cât numai în scrisuri funciare.

Când voiu plăti prin anticipație parte sau toată datoria în scrisuri funciare, emissiunea 5 la sută, Societatea mi le va primi al pari ori care ar fi cursul lor.

Scrisurile funciare date Societăței ca plată prin anticipație trebuie să poarte cupoanele semestrelor care urmează plăței.

Când voiu plăti cel puțin a patra parte din datorie voiu fi în drept a cere ca celelalte trei pătrimi ce mai rămân să fie amortisate de la această epocă într’un număr de ani egal cu acela care a fost determinat la facerea împrumutului pentru stingerea datoriei întregi.

Art. 7. Subscrisul Principe Grigore Bassarab de Brâncovan declar că mă supun la solidaritatea stipulată în Legea și Statutele Creditului funciar pentru toți membri Societăței, precum și la toate celelalte dispozițiuni ale acelorași Legi și Statute, și la Regulamentele ce se vor face pentru aplicarea lor. De assemenea recunosc că mă voiu supune la judecata arbitrilor pentru contestațiunile date la judecata lor prin Legea și Statutele Creditului funciar, respectând formalitățile prevăzute într-însa, pentru urmărirea de către Societate a plăței creanței săle.

Art. 8. Pentru siguranța și garanția sumelor cu care mă împrumut de la Societate, dimpreună cu dobânda, cheltuelele și alte accesorii aci prevăzute și, în fine pentru executarea tutulor obligațiunilor resultând pentru subscrisul Principe Grigore Bassarab de Brâncovan din presentul contract afectez și ipotecez în special întreaga mea moșie Momicenii cu toate trupurile și numirile ce va fi având, cu pădurea și cu toate acaretele și îmbunătățirele aflate pe dânsa situată în comuna Șerbăneștii de sus, plasa Șerbănești, județul Oltu și învecinându-se la miază-noapte cu partea din Momiceni a fraților Volga și cu partea din Momiceni numită și Gărboveanca a [...] – pagina/paginile de final lipsesc.

Comentarii:

- Pe 12 februarie 1885, Consiliul de Administrație al Primei Societăți de Credit Funciar Român îi aproba principelui Grigore Basarab Brâncoveanu (1827-1886) un împrumut de 180000 lei noi, acesta girând împrumutul în cauză cu moșia Momiceni, cu pădurea, conacul și toate amenajările acesteia;

- Împrumutul în cauză se realiza în scrisuri funciare, care sunt hârtii de valoare pe care proprietarul de pământ sau de imobile le primește pe baza unui contract de ipotecă încheiat cu o bancă ipotecară [3]⁾ , în cazul de față – Prima Societate de Credit Funciar Român;

- În 1885, moșia Momiceni făcea parte din comuna Șerbăneștii de Sus și se învecina, spre nord, cu partea din Momiceni a fraților Volga și cu un alt trup al moșiei Momiceni, numit Gărboveanca;

- Deși avea 58 de ani, atunci când contracta acest împrumut, principele Grigore Basarab Brâncoveanu se angaja totuși la un credit ipotecar pe termen de 50 de ani și (culmea ironiei!) anul următor, în 1886, el avea să moară...

Craiova, 10 octombrie 2021

Referințe documentare:

[1]. * * * - Concluziile Primei Societăți de Credit Funciar Român referitoare la dobândirea moșiei Momiceni de către prințul Gr. Basarab Brâncoveanu, [1885]. Acte speciale ale Primei Societăți de Credit-funciar Român, Documentele Moșiei Momicenii de Câmp, Arhivele Statului, Vol. 643, Principele Gr. Bassaraba de Brâncovénu.

[2]. * * * - Act de împrumut al prințului Gr. Basarab Brâncoveanu, girând cu moșia Momiceni, 12 februarie 1885. Acte speciale ale Primei Societăți de Credit-funciar Român, Documentele Moșiei Momicenii de Câmp, Arhivele Statului, Vol. 643, Principele Gr. Bassaraba de Brâncovénu.

[3]. * * * - Dicționar juridic. Rubinian, http://www.rubinian.com/dictionar_detalii.php?id=1324, accesare 24 septembrie 2016.

[4]. * * * - Citație adresată principesei Ralu Basarab Brâncoveanu, în calitate de tutoare a prințului Grigore Basarab Brâncoveanu, într-un proces cu Ion E. Momiceanu, 14 aprilie 1895. Acte speciale ale Primei Societăți de Credit-funciar Român, Documentele Moșiei Momicenii de Câmp, Arhivele Statului, Vol. 643, Principele Gr. Bassaraba de Brâncovénu.

[5]. BUDU-GHYKA, M. & F. – La Généalogie des Craiovești – Brâncoveni, decembrie 2007. http://www.ghika.net/Histoire/Craiovesti.pdf, accesare 16.10.2016.

Accesați fișierul în format pdf: