Documente vechi - 1671

14 februarie 1671 – Act de întărire semnat de voevodul Antonie pentru ocinele Momiceni și Băldeasca cumpărate de Tudor vel căpitan din Greci de la Matei slugerul (Biblioteca Națională a României, Documente – cota CXVI/3, document rupt, pecete timbrată, cusută cu şnur verde, semnătură proprie – v. Fig. 1 [1]⁾)

† Milostiiu bojiiu, Io Antonie Voevod i g[o]s[po]d[i]nă vsoe zemle Ungrrovlahiiscoe davat g[o]s[po]d[st]v[a] mi sieio povealenie g[o]s[po]d[st]v[a] mi [b]oleariu g[o]s[po]d[st]v[a] mi Tudor vel căpitan ot Greci usivih egt elicem bigă darovah: Ca să-i fie lui ocină în Momiceani jumătate și-n ocina Băldeasca, care mearge alăturea cu ocina Momicenilor, mai pre din jos, iar jumătate ot sud din cămpu, din pădure, din apă, din șăzutul satului și de preste tot hotarul oarecea se va aleage. Pentru că aceasta ce iaste mai sus zisă ocină, Momiceanii și Băldeasca, fostă a boiarilor Domniii Meale, Mateiu sluger și frăține-său, lu Ivan spătar din Curtișoara, a lor dirăpte moșii și tot le-au ținut pre sama lor cu bună pace păn-acum. Iar cându au fostu acum, în zilele domniii meale, dzice boiarii Domniii Meale, Mateiu sluger și frate-său, Ivan spătar: Ei, de a lor bună voe, au văndut aceste ocine, Momicenii și Băldeasca pre jumătate, boiarinului Domnii Meale, lui Tudor vel căpitan. Însă moșiia făr rumâni, dereptu bani gata, taleri 250. Și cu zapis de la mâinili lor de vânzare și cu mulți boiari mărturie, scriși în zapis, anume: Chirca biv vel logofăt i Hrizea biv vel vistier, i Tudoran vel agă, i Radu vătaf Știrbeaiu i Mihul logofăt Brăt[ă]șanul i Staicovici Bucșanul și Nica, ceauși de aprozi, i Danciul sin Badii comis ot Comani. Precum am văzut și Domniia Mea zapisul lor de vănzare la măna boiarinului Domniii Meale, Tudor vel căpitan, și s-au citit înnaintea Domniii Meale și a tot Divanul.

Și iar să fie boiarinului Dumniii Meale, lui Tudor vel căpitan, o țigancă, anume Anca. Pentru că această țigancă, fostă a jupânesii Negoitii și a feciorilor ei, Matei și Drăghici, într-aceia, ei, de a lor bună voe, o au vândut boiaricului Domniii Meale, lu Tudor căpitan, derept bani gata, ughi 20. Și cu zapis de la mâna lor, de vânzare, la mâna boiarinului Domniii Meale, lu Tudor căpitanul, și cu mulți boiari mărturie, anume Matei sluger ot Curtișoara i Radu vătaf Știrbeaiu i Papa postelnic Buicescul și Badea căpitanul ot Nucet. Și s-a citit zapisul jupânesii Negoitii și a feciorilor ei, Matei și Drăghici, în Divan, înnaintea Domniii Meale. Și au vândut boiarii Domniii Meale, Matei sluger și frate-său, Ivan spătar, ale lor ocine și jupâneasa Negoita cu feciorii ei, a lor țigancă, cu știrea tuturor rudeniilor și a vecinilor și din sus și jos, dimprejurul locului și din Divan, denaintea Domniii Meale. Drept aceasta, am dat Domniia Mea această carte a Domniii Meale la mâna boiarinului Domniii Meale, Tudor vel căpitan, ca să-i poată fi lui ocine cu pace și țiganca de moșie stătătoare și în veaci, lui și feciorilor, nepoților, strănepoților. I neotcogoj nepocolea bimoez poriz mogvmid. Seju bosveadea telie tavleaez g[ospo]d[st]v[a]mi. Jupân Mareș vel ban, Cralejcih i Gheorghe vel vornic i Radul Crețulescul vel logofăt i Șărban Cantacuzino vel spătar i Papa vel ... vel clucer Mihai ... Ivașco vel stolnic i Stoian vel comis i Preda Urdăreanul vel sluger i cu Ruia vel pitar i Radul Năsturel vel logofăt. Ina pisah az Mihaiu, u grad u București mțas. Din i ot adama daj doneso tecuștim.

Io, Antonie Voevod, cu mila lui Dumnezeu, Domn

Leatul: 14 fevruarie 7179 [1671]

Comentarii:

Pe vremea domnitorului Antonie Vodă din Popești, Tudor vel căpitan din Greci a cumpărat de la slugerul Matei și de la fratele acestuia, spătarul Ivan din Curtișoara, jumătatea sudică a moșiilor deținute la Momiceni și la Băldeasca, iar de la jupâneasa Negoita și de la feciorii ei, Matei și Drăghici, a cumpărat o țigancă, numită Anca. După cum era obiceiul, la acea vreme, pentru a se bucura de o liniștită posesie, tranzacțiile importante trebuiau să aibă și o ”întărire” din partea domnitorului. Astfel, după ce actele de vânzare-cumpărare erau prezentate în fața divanului țării și a domnitorului, împreună cu martorii ce au fost de față la semnarea tranzacției, domnitorul ”legaliza”, cum s-ar spune acum, tranzacția încheiată între părți. Documentul emis, cu această ocazie, era numit întărire domnească sau carte domnească și despre un astfel de document este vorba aici, el fiind emis pe 14 februarie 1671.

Potrivit cutumei domnești de atunci, la începutul și sfârșitul documentului, sunt câteva propoziții în limba slavonă, pe care am încercat să le transcriu cât mai exact, fără a avea însă certitudinea corectitudinii lor. În orice caz, textul slavon de la început ar trebui să însemne ”Din mila lui Dumnezeu, eu Antonie Voievod și domn a toată țara Ungrovlahiei dă domnia mea această poruncă a domniei mele...” Mai lipsesc, de asemenea, câteva cuvinte din zonele în care documentul este rupt. Pe dosul acestui document este consemnat, cu un alt scris, următorul text (v. Fig. 2): ”† Cartea lu A[n]tonii voevod pentru ocina ot Momiceani” și, puțin mai jos, altcineva a mai făcut o precizare: ”† Zapisul Momicenilor”. Și, ca să fie informația cât mai completă, am redat, în Fig. 3 și Fig. 4, și transcrierea ”oficială” atașată documentului, în alfabet latin, toate acestea fiind păstrate la Biblioteca Națională a României. De această transcriere am făcut uz în mai multe situații și, de aceea, este bine ca cei interesați de anumite detalii lingvistice sau interpretative, să folosească, deopotrivă, toate materialele existente, fără a avea pretenția că transcrierea aleasă de mine ar fi, cumva, cea mai bună... Pur și simplu, așa am crezut eu, la acel moment al buchisirii documentelor, că ar vrea să consemneze acest hrisov domnesc, ținând cont, desigur, și de transcrierea altor documente similare, demne de încredere!

În legătură cu acest document, ar mai fi de făcut câteva comentarii interesante, în ce privește istoricul moșiei Momiceni și, mai ales, al satului Momiceni, acum dispărut. Și să începem, cumva, cât mai sistematic cu putință! Așadar:

1. Se știe că, în 1670, cu câteva luni mai ‘naintea tranzacționării legalizate prin această întărire, Chirca biv vel logofăt, același boier ce apare ca martor al vânzării către Tudor vel căpitan din Greci a moșiilor Momiceni și Băldeasca, vindea și el, împreună cu fiul său, Dicul postenic, jupânesei Stanca, soția viitorului domn, Constantin Brâncoveanu, toată partea lor de moșie din Momiceni și o parte din Șerbănești [2]⁾. Din acest context rezultă, pe de o parte, că, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, moșia Momiceni avea mai mulți proprietari și, pe de altă parte, ar rezulta că partea din Momiceni vândută lui Tudor vel căpitan din Greci, de către slugerul Matei și de fratele acestuia, spătarul Ivan, se învecina cu moșia Băldeasca, ”care mearge alăturea cu ocina Momicenilor, mai pre din jos”.

2. Din păcate, despre moșia Băldeasca știm, deocamdată, doar că a existat cândva, până pe la începutul secolului XX, o moșie cu acest nume pe teritoriul comunei Milcov, în zona intersecției de drumuri județene de la Brebeni, unde se desprinde DJ 546A (Slatina-Șerbănești) de DJ 546 (Slatina-Drăgănești), avea circa 255 hectare și era ”situată în apropiere de 5 kilometri de gara Slatina” [3]⁾. Dacă ar fi însă să dăm crezare faptului că această moșie ar fi totuna cu moșia Băldeasca amintită în acest document, ar însemna că moșia Momiceni trebuia să se întindă, în decursul secolului al XVII-lea, în direcția nord-vest vreo 15 kilometri, ca o fâșie de pământ de-a lungul marginii sudice a fostului drum al poștei. Lucru greu de crezut, desigur, neavând dovezi în acest sens! Altfel, după toate indiciile din document, moșia Băldeasca ar trebui să fie acea parte sud-vestică a moșiei Momiceni, care, pe la 1856, aparținea Vasilichii Zot și lui Enache Bălan, care, prin căsătorie, își uniseră proprietățile funciare din zona Boianu [4]⁾.

3. În document se face, de asemenea, mențiunea, puțin ambiguă, cum că moșia se vinde ”făr’ rumâni”, ceea ce ar însemna că pe moșia Momiceni ar fi existat ceva locuitori, la acea vreme, presupunând că la această moșie s-ar face referire, nu la Băldeasca. Dar, din contextul citat, rezultă că acești posibili locuitori ai Momicenilor erau, de fapt, țărani dependenți de stăpânul pământului, știut fiind că rumân e sinonim cu iobag și șerb.

Despre textul în slavonă de la sfârșitul documentului, spuneam deja că sunt încă mari semne de întrebare, în ce prijește transcrierea și interpretarea lui, dar nu pare, totuși, să transmită informații importante în ce privește istoricul moșiei Momiceni...

Craiova, 9 octombrie 2021

Referințe documentare:

[1]. * * * - Act de întărire semnat de voevodul Antonie pentru ocinele Momiceni și Băldeasca cumpărate de Tudor vel căpitan din Greci de la Matei slugerul (14 februarie 1671). Biblioteca Națională a României, Documente – cota CXVI/3, http://www.theeuropeanlibrary.org, accesare 20 iulie 2017.

[2]. IONAŞCU, I. – Biserici, chipuri şi documente din Olt, vol. 1. Editura Ramuri, Craiova, 1934.

[3]. * * * - Monitorul Oficial al României, nr. 56, Bucureşti, 14 aprilie 1888.

[4]. * * * - Coprinderea Adeveririi Tribunalului Olt privind împrumutul lui Enache Bălan și al soției sale, Vasilichi Zotul, punând zălog moșia Momiceni, 26 decembrie 1863. Acte speciale ale Primei Societăți de Credit-funciar Român, Documentele Moșiei Momicenii de Câmp, Arhivele Statului, Vol. 643, Principele Gr. Bassaraba de Brâncovénu.

Accesați fișierul în format pdf: