Primari

Funcţia de primar a apărut, la noi în țară, în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, fiind reglementată, pentru prima dată, prin Legea comunală nr. 394 din 31 martie 1864 [1]⁾, lege inspirată după modelul franțuzesc de atunci [2]⁾. Tot prin acea lege se înființa și comuna, ca formă de organizare administrativă cu personalitate juridică. Cum spuneam și cu alte ocazii, la acea vreme s-a decis, în mod paradoxal, ca satele din zona Șerbănești să fie grupate, aiurea și fără nicio noimă, în trei comune: Șerbănești de Jos (care conținea doar fostul sat Șerbănești-Domnești), Șerbănești de Sus (care conținea satele Șerbănești-Negreni și Buta) și Floru (care îngloba, pe lângă satul Floru, și cătunul Jarcaleți, declarat – atunci - sat). Momicenii nu era încă luat în calcul, ca sat, la acea vreme – în 1864. În cele ce urmează, voi face referire, evident, doar la comunele Șerbănești de Jos, Șerbănești de Sus și Șerbănești, așa cum s-au numit ele de-a lungul vremii, după cum se uneau sau se despărțeau, ciclic, după bunul plac al boierilor și moșierilor de atunci, care erau – în același timp - și politicienii țării. Cam ca și acum...

Lista primarilor comunei Șerbănești - începând de la anul 1864, când s-au înființat comunele și primăriile - este una destul de lungă și, încă, destul de lacunară (v. Tabelul 1). O voi prezenta însă, în cele ce urmează, sintetic și cât mai sugestiv cu putință, după care voi face referire la fiecare dintre acești primari și la mandatele lor, atât cât informațiile actuale îmi permit. După cum vom vedea, au fost perioade, în istoria comunei, când primarii erau revocați din funcție, de către prefectul de Olt, destul de frecvent iar alții erau nominalizați, cu titlu provizoriu, pe perioade foarte scurte, uneori pentru doar câteva zile... Important e că numele lor a rămas consemnat, totuși, în istoria comunei, spre deosebire de alții, mai puțin norocoși, ale căror nume s-au pierdut, probabil, pentru o lungă perioadă de timp dar nu definitiv. Cu siguranță vor fi identificați, cândva, și ei!

Tabelul 1. Primarii comunei Șerbănești

Perioada primei separări, 01.04.1864 - 30.06.1908, când existau două comune: comuna Șerbănești de Jos, ce cuprindea doar fostul sat Șerbănești-Domnești, și comuna Șerbănești de Sus, ce cuprindea satele Șerbănești-Negreni și Buta.

Ion Boiangiu (1864-1868, com. Șerbănești de Jos). Despre Ion Boiangiu știm că a fost primul primar al comunei Șerbănești de Jos ³⁾ și, întâmplător sau nu, fusese și unul dintre primii învățători ai acestei comune, în perioada 1845–1848 ⁴⁾. Datorită lui, în urma împroprietăririi din 1864, școlii din Șerbănești de Jos i s-a alocat 1 ha de teren intravilan, în Șoseaua Mică (acum, str. Grădiniței), teren pe care avea să se construiască, cu chiu cu vai, Școala Veche [14]⁾. Și tot el a construit, pe acest teren, vechiul local al Școlii Vechi, care acum a dispărut, pe locul acestuia ridicându-se noua grădiniță. Ar fi interesant de aflat, totuși, cât mai multe despre acest primar, atât pentru meritele sale, cât și prin prisma faptului că neamul acesta de Boiangiu s-a stins, în comuna Șerbănești, odată cu trecerea anilor...

Marin Popescu (1866, com. Șerbănești de Sus). Marin Popescu este, deocamdată, primul primar cunoscut al fostei comune Șerbănești de Sus, având ca referință doar anul 1866 ³⁾. Rămâne însă o perioadă de doi ani (1864 și 1865) despre care nu știm sigur cine a fost primar. E nevoie, așadar, să mai iscodim și să mai zăbovim, încă, prin documentele vremii!

Ion Ghioca (01.01.1868-01.01.1870, com. Șerbănești de Jos). Judecând după conjunctura istorică, acest al doilea primar al fostei comune Șerbănești de Jos ar trebui să fie același cu învățătorul Ion Ghioca Râșnețu, pe care îl întâlnim ca dascăl, în aceeași comună, în perioada 1861-1862 (v. documentarul Școala Veche). Datele indicate în monografia soților Ghimișescu le-am preluat ca atare, dar par puțin artificiale, că nu prea este credibil că se făcea, pe atunci, predarea mandatului de primar, chiar începând cu 1 ianuarie. Notar, în timpul acestui primar, era Dumitru Constantinescu ³⁾.

Ion Rădulescu (01.01.1870-1871, com. Șerbănești de Jos). Nu avem certitudinea că mandatul lui Ion Rădulescu a început chiar pe 1 ianuarie 1870 și nici că el s-a terminat în 1871, întrucât până la investirea următorului primar indicat de referințele bibliografice consultate, rămâne o perioadă de vreo doi ani neacoperită administrativ. Sau poate că a mai fost un alt primar în această perioadă! Cine știe?!

Stan Ene (1873-1874, com. Șerbănești de Jos). Nu știm cu siguranță dacă mandatul său a început chiar în 1873, dat fiind anul 1872, despre care nu se cunoaște nimic, deocamdată, din punct de vedere al administrării locale. Notar, în această perioadă, era I. Arțănescu ³⁾. Din nou, de investigat!

Dumitru Ivănescu (1875-1876, com. Șerbănești de Jos). Nu avem alte detalii, deocamdată, legate de acest primar dar este de presupus că acesta locuia pe undeva în actualul cătun Miculești, cătun care, pe vremea aceea, se numea Ivănești, tocmai de la numele acestui neam, care locuia în vârful dealului Miculeștilor, pe actuala stradă Miculești. Notar, pe durata acestui mandat, era – din nou - Dumitru Constantinescu ³⁾.

Constantin Popescu (1877, com. Șerbănești de Sus). El este indicat de prof. Dumitru Ilie, în monografia sa, ca fiind primar în anul 1877, însă între acest an și anul 1866, când știm că a fost primar Marin Popescu (probabil din același neam), este o perioadă de peste 10 ani despre care nu știm, deocamdată, nimic, în ce privește conducerea primăriei de la Sus.

Gheorghe Tomescu (1877-1878, com. Șerbănești de Jos). A fost primul primar din neamul lui Tomescu și, peste câțiva ani, îl vom întâlni, ca primar, și pe fiul acestuia – Grigoraș, iar pe el îl vom regăsi ca notar al comunei. Notarul lui Gheorghe Tomescu era Ilie Ghiocheanu, vecinul de peste șosea ³⁾.

Ștefan Dincă (1878, com. Șerbănești de Sus). Pe Ștefan Dincă îl găsim semnând, ca primar al comunei Buta-Șerbănești de Sus, un document datat din 20 decembrie 1878 (v. Documente vechi). De semnalat ar fi aici faptul că, deși primarul Ștefan Dincă și notarul I. M. Cătănescu consemnează în documentul în cauză comuna Buta-Șerbănești de Sus, pe ștampila aplicată se poate observa clar că numele comunei era, de fapt, Șerbănești de Sus. Este posibil însă ca acest primar să fi fost din Buta și chiar primăria acestei comune, în acel an, să fi avut sediul la Buta. Ce anomalii au mai fost!

Dumitru Constantinescu (1878-02.09.1879, com. Șerbănești de Jos). Despre Dumitru Constantinescu ambele surse menționate în Tabelul 1, indică anii 1878 și 1879, ca perioadă a mandatului, iar data de încetare a mandatului, în ce privește ziua și luna, sunt indicate doar în monografia învățătorilor Ghimișescu ⁴⁾. El fusese, mai înainte, timp de câțiva ani, notar al acestei comune ^{3) 4)}.

Costache Raicu (02.09.1879-01.1880, com. Șerbănești de Jos). Ca și în cazul primarului D. Constantinescu, datele de început și sfârșit ale mandatului sunt indicate, aici, în conformitate cu monografia soților Ghimișescu. Nu avem alte informații, deocamdată, despre mandatul lui Costache Raicu și despre persoana sa. Neamul de la Jos al Raiculeștilor este însă unul destul de mare.

G. N. Turlea (1880, com. Șerbănești de Jos). Referințele bibliografice menționate în Tabelul 1 îl indică pe G. N. Turlea ca primar al fostei comune Șerbănești de Jos pe toată durata anului 1880. Notarul din acea vreme era Gheorghe Tomescu, fostul primar. Nu avem alte infomații, deocamdată, despre G. N. Turlea.

Marin Ene Pistol (01.1881-12.1881, com. Șerbănești de Jos). În monografia soților Ghimișescu se face următoarea relatare, în legătură cu acesta: „După câte își reamintesc bătrânii, unii din primari nu știau carte, cum a fost M. E. Pistol, care semna cu un inel pe care era imprimat în relief numele său.” Adică, avea și el un fel de pecete a lui! Dar pe unde o fi, oare, această pecete istorică? Ce s-o fi ales de ea? Dumnezeu știe...

Marin Popescu (01.1882-12.1882, com. Șerbănești de Jos). Deși provine din aceeași perioadă istorică și are același nume cu primul primar al fostei comune Șerbănești de Sus, este de presupus că acest primar era, totuși, o altă persoană, locuitor din Șerbăneștii de Jos. Iar în Șerbăneștii de Jos au fost, de-a lungul vremii, mai multe neamuri de Popescu.

Ilie Ghiocheanu (1883-17.03.1885, com. Șerbănești de Jos). Pe Ilie Ghiocheanu (uneori, scris și Ghiochianu sau Gheocheanu) îl întâlnim în viața publică a comunei Șerbănești de Jos, pentru prima dată în 1877, ca notar, alături de primarul Gheorghe Tomescu. În monografia învățătorilor Ghimișescu se spune că: „Dintre primarii aleși, cel care a condus mai mult treburile comunei a fost I. Ghiochianu, ales de 5 ori” ⁴⁾. Așadar, cu Ilie Ghiocheanu ne vom mai întâlni, în cele ce urmează, la momentul potrivit. Acesta era doar primul său mandat! În ce privește durata acestui mandat, am optat - ca an de început, pentru anul 1883, așa cum este indicat în monografia prof. Dumitru Ilie, față de 1884, cât indică învățătorii Ghimișescu, deoarece ar rămâne o perioadă de un an fără primar desemnat (ales sau interimar). Data de sfârșit a mandatului am preluat-o, în schimb, din monografia Ghimișescu, cealaltă sursă indicând doar anul – 1885.

Ilie I. Neacșu (17.05.1885-07.09.1886, com. Șerbănești de Jos). Deoarece inițiala tatălui este ”P” - în monografia soților Ghimișescu și ”I” - în monografia lui Dumitru Ilie, am optat pentru inițiala ”I” deoarece, ultima dintre monografii îl mai nominalizează, ca primar, și peste vreun an, indicând aceeași inițială. Datele, ca lună și zi, sunt preluate însă din monografia învățătorilor Ghimișescu.

Ilie Ghiocheanu (07.09.1886-03.1887, com. Șerbănești de Jos). Acesta este cel de-al doilea mandat al lui Ilie Ghiocheanu. Data de terminare a mandatului este preluată din monografia Ghimișescu, dar ceva se pare că este în neregulă întrucât în perioada imediat următoare (1887-1888), sunt indicați doi primari, fiecare dintre cele două surse de referință indicând un alt primar, așa cum vom vedea în cele ce urmează.

Ilie I. Neacșu (1887-1888, com. Șerbănești de Jos). În perioada 1887-1888, profesorul Dumitru Ilie îl indică, în monografia sa, ca primar, pe Ilie I. Neacșu, care revenea pentru un al doilea mandat, la fel de scurt ca și primul. Numai că învățătorii Ghimișescu, vom vedea imediat că, în aceeași perioadă, indică un alt primar...

Anghel Costache (03.1887-12.1888, com. Șerbănești de Jos). Este primarul indicat de învățătorii Ghimișescu, pentru aceeași perioadă cu cel de-al doilea mandat al lui Ilie I. Neacșu. Evident că ceva este în neregulă și sper ca, pe parcursul timpului, să ne lămurim mai bine și în legătură cu această perioadă, că primari, probabil, au fost ambii...

I. M. Cătănescu (1886-1888, com. Șerbănești de Sus). După ce, prin 1878 – cum am văzut, I. M. Cătănescu figura ca notar, alături de primarul Ștefan Dincă, după aproape 10 ani îl regăsim ca primar al fostei comune Șerbănești de Sus, fără a ști (din păcate!) nimic, deocamdată, despre perioada precedentă – de la 1878 până la 1886 – de aproape un deceniu, în ce privește administrarea acestei comune. Este de presupus, totuși, că el a fost primar al comunei Șerbănești de Sus încă dinainte de 1886, deoarece în geografia județului Olt - ediția a II-a, apărută în 1886, autorul ei, Ion G. Sfințescu face mențiunea că informațiile despre comuna Șerbănești de Sus conținute în această lucrare sunt furnizate de învățătorul Ion M. Leabu și de primarul I. M. Cătănescu ⁶⁾.

Dumitru Ghiocheanu (1889, com. Șerbănești de Jos). Acesta era, se pare, fratele lui Ilie Ghiocheanu – primarul și notarul despre care am vorbit ceva mai sus și vom mai vorbi.

Ilie Ghiocheanu (07.09.1889-03.1896, com. Șerbănești de Jos). Acest al treilea mandat al lui Ilie Giocheanu este și cel mai lung, dintre toate celelalte. Datele de limitare a mandatului sunt cele indicate de învățătorii Ghimișescu ⁴⁾. În timpul acestui mandat, notar era D. N. Popescu ³⁾.

Fig. 1. Proces-verbal semnat de primarul Grigore Tomescu, 1896

Grigore Tomescu (09.03.1896-12.1897, com. Șerbănești de Jos). Grigore Tomescu era primar în iunie 1896, când învățătorul Ion M. Leabu scria testamentul lui Ghiță Dumitrescu, fiind martor la donația de 6000 lei pe care acesta o făcea, de pe patul de moarte, pentru construirea noului local de școală din comuna Șerbănești de Jos (v. Testamentul lui Ghiță Dumitrescu). Datele limită ale mandatului sunt cele indicate de învățătorii Ghimișescu ⁴⁾. La scurt timp după legalizarea testamentului lui Ghiță Dumitrescu, pe 1 august 1896, îl regăsim semnând, ca primar al comunei Șerbănești de Jos, procesul verbal de desemnare a locului pe care urma să se ridice localul nou al Școlii Vechi (v. Fig. 1) [15]⁾. Formularul de proces-verbal fiind completat (judecând după scris) de către inginerul Piteșteanu - venit de la județ -, la componența comisiei i-a scris numele greșit: Gr. Tănescu, în loc de Gr. Tomescu. Semnătura primarului Grigore Tomescu (zis Grigoraș) este însă scrisă cu mâna lui și tot el a aplicat ștampila primăriei pe care o conducea. Notar, în acea perioadă, era P. Alexandrescu ³⁾.

Paraschiv Mincă (1897-01.1905, com. Șerbănești de Sus). Este, se pare, unul dintre cei mai longevivi primari ai comunei Șerbănești de Sus, deși din monografia prof. Dumitru Ilie ar rezulta că el nu a fost primar decât în anul 1903 ³⁾. Trebuie știut însă că Paraschiv Mincă este menționat, documentar, ca primar al comunei Șerbănești de Jos încă dinainte de 15 martie 1897, când semna, ca primar, bugetul de venituri și cheltuieli al comunei, pentru anul fiscal 1897-1898 ⁸⁾. Apoi, pe 16 ianuarie 1898, tot el semna și procesul-verbal de alocare a terenului necesar construirii Școlii de la Sus (v. Fig. 2) ⁹⁾. Discutabilă ar fi, în acest caz, data până când a fost primar Paraschiv Mincă. Reperul istoric indicat de mine (ianuarie 1905) provine dintr-o logică ce se bazează, în bună parte, pe o destituire ce a avut loc atunci, anunțată de prefectul

de Olt, atât a primarului cât și a consiliului local, motivul invocat fiind unul destul de interpretabil: „Cu toate observațiunile și avertismentele date primarului și întregului consiliu de către autoritatea superioară, a fost imposibil să intre în legalitate. Totul este în desordine. Strejuirea nu se face și locuitorii nu mai pot avea nici o garanție pentru averea și siguranța persoanei lor. Drumurile sunt în stare deplorabilă deoarece locuitorii nu sunt executați conform legei pentru facerea și întreținerea drumurilor. Casa comunală nu se inspectează la timp cu toate că legea este formală în această privință.” ⁷⁾. Pe de altă parte, niciuna dintre sursele consultate, deocamdată, nu mai indică vreun alt primar în această perioadă iar succesorul lui Paraschiv Mincă, indicat de prof. Dumitru Ilie, este Ene M. Cătănescu, în 1906 ³⁾. De fapt, după cum vom vedea în cele ce urmează, primarul Cătănescu a preluat conducerea comunei Șerbăneștii de Sus, interimar, chiar din ianuarie 1905, din momentul destituirii de care aminteam ceva mai sus. Pe durata acestui mandat, notar era Ștefan Popescu, căruia – pe 2 iulie 1899 – învățătorul Ion Popescu, de la Școala de la Sus îi solicita să se ocupe de corespondența școlii, pe toată durata vacanței ²⁰⁾.

Fig. 2. Proces-verbal semnat de primarul Paraschiv Mincă, 1898

Gheorghe D. Baboi (12.1897-1898, com. Șerbănești de Jos). Luna decembrie 1897, de începere a mandatului acestui primar, este indicată potrivit monografiei soților Ghimișescu. Totuși, în legătură cu sfârșitul madatului lui Gheorghe D. Baboi, sunt anumite semne de întrebare deoarece, după cum vom vedea, următorul primar era numit, interimar, abia pe 20 noiembrie 1899 ¹⁰⁾. Notar, pe durata acestui mandat a fost, din nou, D. N. Popescu, pe care îl întâlneam și în timpul celui de-al treilea mandat al lui Ilie Ghiocheanu ³⁾. Pe Gheorghe D. Baboi îl regăsim ca membru în Consiliul comunei Șerbănești de Jos încă din 1896 [16]⁾.

Radu I. Rotaru (1899, com. Șerbănești de Jos). La solicitarea prefectului de Olt și cu acordul ministrului de interne - Gheorghe Gr. Cantacuzino, la 20 noiembrie 1899, Carol I semnează decretul regal potrivit căruia: „Consiliul comunei rurale Șerbănesci-de-Jos, din județul Olt, se disolvä pentru motivele arătate în sus zisul raport, numindu-se membri în comisiunea interimară d-nii Stan Berechet, Gheorghe Turlea și Radu I. Rotaru” ¹⁰⁾. Motivele revocării din funcție a primarului, care putea fi demis direct de prefect, dar și a consiliului, pentru care era nevoie de decret regal, erau unele destul de vag formulate: „… primarul comunei rurale Șerbănesci-de-Jos, din acel județ, a fost revocat din funcțiune, în urma mai multor abateri descoperite în sarcina sa. Afară de aceasta, consiliul comunal se găsesce descomplectat prin demisionarea majorităței membrilor săi și, dar, în imposibilitate de a se mai ocupa cu afacerile comunei.” ¹⁰⁾ Din această conjunctură, ar rezulta că Radu I. Rotaru a ajuns primar interimar, oficial, începând cu data semnării decretului regal și este posibil să fi rămas primar până în 1901, când sursele consultate ^{3) 4)} indică un alt primar.

Ene Popescu (1901-21.05.1901, com. Șerbănești de Jos). Ene Popescu este primarul indicat de monografia învățătorilor Ghimișescu ⁴⁾, pentru această perioadă. Este posibil însă ca mandatul său să fi început ceva mai devreme.

Ilie Ghiocheanu (21.05.1901-1904, com. Șerbănești de Jos). Cel de-al patrulea mandat al lui Ilie Ghiocheanu ar fi trebuit să înceapă pe 21 mai 1901, atunci când se termina mandatul lui Ene Popescu. În monografia Ghimișescu se indică, totuși, data de 21 martie 1901. Undeva este, desigur, o greșeală, suprapunându-se mandatele celor doi primari. De aceea, data de 21 mai 1901 este opțiune mea, fără a avea însă, deocamdată, argumente solide, de natură documentară. În timpul acestui mandat, în decursul anului 1902, Ilie Ghiocheanu a reușit să recupereze, cu chiu cu vai, donația făcută de Ghiță Dumitrescu, de 6000 lei plus dobânzile aferente (v. Fig. 3 [17]⁾), pentru ridicarea corpului nou al Școlii Vechi, către finele anului 1902 școala fiind deja dată în funcțiune.

Fig. 3. Dovada încasării donației lui Ghiță Dumitrescu, 1902

Ion Dinculescu (1904-1907, com. Șerbănești de Jos). Se pare că Ion Dinculescu a fost primar al comunei Șerbănești de Jos până în preajma răscoalei din 1907, deși prof. Dumitru Ilie îl indică drept primar al comunei Șerbănești de Jos, fără întrerupere, până în 1913. Totuși, după cum vom vedea, în timpul răscoalei din 1907, el nu mai era primar... În schimb, în 1902, Ion Dinculescu era perceptorul comunei, așa precum se poate observa din semnătura de pe chitanța prezentată în Fig. 3.

Ene M. Cătănescu (1906, com. Șerbănești de Sus). A fost, se pare, ultimul primar al comunei Șerbănești de Sus, din prima perioadă de scindare a actualei comune Șerbănești, el fiind, de fel, din Buta, acolo locuind neamul Cătăneștilor.

Ion Popescu (1907-01.07.1908, com. Șerbănești de Jos). Acest primar, pe 12 martie 1907, transmitea telegrama, către prefectul de Olt, prin care îl înștiința că, pe la ora 2 după-amiază, „locuitorii acestei comune au mers și devastat prin incendiu întreg conacul proprietății dnei Maria Blaremberg ce se ține cu arendă de dnu Sterie Paulopol, case, pătule cu porumb, magazii cu orz, porumb, unelte de agricultură unele arse, altele luate în căruțe și duse acasă, toată mobila caselor, parte arse parte duse acasă împărțind toate vitele, cai, boi, vaci, oi și porci” ¹¹⁾ (v. Răscoala din 1907). Numele lui, indicat în telegrama citată, este, de fapt, I. Popescu. Am asociat însă acest nume cu numele învățătorului suplinitor Ion Popescu, care a funcționat, în acea perioadă, atât la Școala de la Sus, cât și la Școala Veche. Cât despre încheierea mandatului acestui primar, este, de asemenea, o asociere cu data de unificare a celor două comune Șerbănești, dată indicată de învățătorii Ghimișescu ⁴⁾.

Perioada primei unificări, 01.07.1908 - 31.01.1930, când cele două comune s-au unificat sub numele de comuna Șerbănești, cuprinzând satele Șerbănești de Sus (fost Șerbănești-Negreni), Șerbănești de Jos (fost Șerbănești-Domnești) și Buta; Jarcaleții aparțineau, în continuare, de comuna Floru.

Ion Dinculescu (01.07.1908-1910, com. Șerbănești). Ion Dinculescu se pare că a revenit ca primar imediat după unificarea celor două foste comune: Șerbănești de Jos și Șerbănești de Sus. Data de revenire a lui la conducerea noii comune Șerbănești, este una incertă, ea corespunzând cu data unificării celor două comune și fiind indicată în monografia soților Ghimișescu. Sfârșitul mandatului este datat, de asemenea, tot intuitiv, având în vedere mandatul următorului primar, indicat de învățătorii Ghimișescu ⁴⁾.

Dumitru A. Costache (1910, com. Șerbănești). Este menționat ca primar al comunei Șerbănești, în decursul anului 1910, de către învățătorii Ghimișescu ⁴⁾. Nu avem, deocamdată, alte informații în legătură cu acest primar. Anumite indicii ne spun însă că acesta ar fi fiul fostului primar, Anghel Costache, din perioada anilor 1887-1888.

Ion Dinculescu (1911-1913, com. Șerbănești). În anul 1911, potrivit învățătorilor Ghimișescu ⁴⁾, Ion Dinculescu revine, ca primar, pentru a treia oară. Acest ultim mandat al său se termină, se pare, în 1913, după cum indică prof. Dumitru Ilie ³⁾.

Ion Constantinescu (1914, com. Șerbănești). Acest primar este menționat doar în monografia Ghimișescu, numit fiind I. Constantinescu. Gândind că acest primar era unul interimar, am asociat numele lui cu acela al fostului subprefect al plășii Șerbănești, Ion Constantinescu, care, pe 16 noiembrie 1888, fusese trecut în altă funcție [18]⁾. Ar putea fi însă o supoziție falsă.

Costache Matei (1914-1916, com. Șerbănești). Începutul mandatului lui Costache Matei, în 1914, este cel indicat de prof. Dumitru Ilie ³⁾, considerând, cum spuneam anterior, că Ion Constantinescu a fost un primar interimar, pentru o scurtă perioadă. Altfel, învățătorii Ghimișescu indică anul 1915, ca an de început al mandatului pentru acest primar.

Costea Niculescu (02.05.1917-31.10.1918, com. Șerbănești). Potrivit învățătorilor Ghimișescu ⁴⁾, mandatul primarului Costea Niculescu este cel indicat și de mine, în monografia prof. Dumitru Ilie nefiind clar definită perioada acestui mandat. Primarul Costea Niculescu ar trebui să fie același cu învățătorul suplinitor ce figura la Școala de la Sus în anul școlar 1913-1914 ³⁾.

Adam Ionescu (31.10.1918-1919, com. Șerbănești). Ca și în cazul lui Costea Niculescu, perioada mandatului este indicată, aici, conform monografiei Ghimișescu ⁴⁾, din același considerent.

Costache Matei (1919-05.1919, com. Șerbănești). Conform monografiei soților Ghimișescu ⁴⁾, Costache Matei revine, în 1919, pentru un al doilea mandat, la conducerea primăriei Șerbănești.

Marin Vasile (05.1919-07.08.1919, com. Șerbănești). Perioada mandatului de primar al lui Marin Vasile este cea indicată de învățătorii Ghimișescu ⁴⁾.

Nicolae St. Costache (07.08.1919-10.12.1920, com. Șerbănești). Perioada mandatului de primar, și în acest caz, este cea indicată în monografia Ghimișescu ⁴⁾. Potrivit aleiași surse, în calitatea sa de primar, în perioada 1 septembrie 1919 – 1 martie 1922, Nicolae St. Costache era și președintele comitetului școlar (v. Școala Veche).

Ion Ivănescu (10.12.1920-19.03.1921, com. Șerbănești). Mandatul lui Ion Ivănescu este indicat, de asemenea, aici – în acest documentar, potrivit monografiei soților Ghimișescu ⁴⁾.

Dumitru T. Rădulescu (19.03.1921-09.07.1922, com. Șerbănești). Mandatul său este menționat tot conform monografiei învățătorilor Ghimișescu ⁴⁾. În mod curios sau, mai degrabă, dintr-o eroare provenită din neactualizarea datelor, Dumitru T. Rădulescu apare, ca primar al comunei Șerbănești, și în anuarul SOCEC pentru anul editorial 1924-1925 [19]⁾.

Ion Șnaider (09.07.1922-23.03.1926, com. Șerbănești). Acest prim mandat de primar al lui Ion Șnaider este indicat întocmai, ca perioadă, în monografia Ghimișescu ⁴⁾. Numele acestui primar, corect ortografiat, era, de fapt, Ion Schneider, fiind, se pare, neamț de origine, uneori însă îl întâlnim ortografiat chiar și Șneider ^{4) 3)}. Am optat, totuși, pentru varianta românizată a numelui, deoarece această variantă este utilizată atât în monografia învățătorilor Ghimișescu cât și în cea a învățătorului Grigore Șerban [20]⁾. În perioada 1 martie 1922 – 6 octombrie 1929, cu o scurtă întrerupere, acesta a fost și președinte al comitetului școlar, atât pentru Școala Veche, de la Jos ⁴⁾, cât și pentru Școala de la Sus ²⁰⁾. Ion Schneider (v. Fig. 4) era născut în 1890 [21]⁾ și era de profesie mecanic ^{20) [22])}. Pe când era primar al comunei, așadar, Ion Șnaider era în toată puterea vârstei. Mai târziu însă, prin martie 1941, îl regăsim pe Ion Șnaider ca logofăt la moara din Vîlcele, a lui Ioan Enăchescu, având în subordine vreo șapte salariați ²¹⁾. Fiul unuia dintre acești salariați (morarul Florea Boldoi), care atunci era copil, povestește ²¹⁾: „Toată activitatea o dirija Schneider. Avea o mână, stânga, tăiată, undeva, în apropierea cotului. Era un tip foarte meticulos şi foarte categoric în ceea ce priveşte administrarea morii. Nu era un om aspru dar era un om care te ţinea la distanţă prin prestanţa ce o avea.” Așadar, la 51 de ani, Ion Schneider avea deja un handicap datorat, probabil, meseriei pe care o iubea atât de mult și pe care a transmis-o, mai departe, fiilor săi. Salariul lunar primit de Schneider la moara ”Enăchescu” de la Vîlcele, chiar și așa cu o mână, era de 3000 lei, față de un lucrător de rând care primea doar 800 lei ²¹⁾. Asta dovedește, desigur, valoarea lui. Potrivit învătătorului Grigore Șerban, comitetul școlar condus de primarul Ion Șnaider a fost cel care a demarat, efectiv, construirea actualului local al Școlii de la Sus ²⁰⁾.

Fig. 4. Ion Șnaider, 1922

Pascal Popescu (23.03.1926-18.03.1928, com. Șerbănești). Perioada de administrare a comunei, ca primar, este indicată, în cazul acestui prim mandat al lui Pascal Popescu, în conformitate cu monografia învățătorilor Ghimișescu ⁴⁾.

Ion Șnaider (18.03.1928-24.06.1928, com. Șerbănești). În 1928, pentru o scurtă perioadă, Ion Schneider revine ca primar ⁴⁾. Când a venit naționalizarea, el încă mai lucra, ca administrator (logofăt), la moara lui Enăchescu de la Vîlcele, comuna vecină. Și, după cum povestește același Ion Boldoi, fiul morarului din Vîlcele ce a lucrat cu Șnaider, el cu băieţii lui „locuiau într-o casă aproape de moară şi beneficiau de serviciile unei femei care le făcea menajul”. Tot atunci, „Unul din cei doi băieţi ai lu’ Schneider a fost oprit, ca specialist, şi de stat, la moara care fusese naţionalizată în iunie 1948.” ²¹⁾

Pascal Popescu (24.06.1928-06.08.1930, com. Șerbănești). Al doilea mandat al primarului Pascal Popescu este preluat, ca perioadă, tot din monografia învățătorilor Ghimișescu ⁴⁾. Potrivit aceleiași surse, în perioada 6 octombrie 1929 – 5 octombrie 1930, Pascal Popescu a fost și președinte al comitetului școlar. Tot în 1929, Pascăl Popescu era cenzor al Băncii Populare ”Șerbănești Domnești” ³⁾. Se pare că acest primar este același cu Pascu Popescu, vecin cu Ungureanu și cu popa Gogu, care-l avea, ca om de curte, pe țiganul Ciucudan (v. Porecle).

Perioada celei de-a doua separări, 01.02.1930 - 08.09.1950, când existau două comune: comuna Șerbănești de Jos, ce cuprindea satele Șerbănești de Jos și Buta, și comuna Șerbănești de Sus, ce cuprindea satele Șerbănești de Sus, Jarcaleți și Momiceni; revenea, așadar, Jarcaleții la Șerbăneștii de Sus, dar nu ca un simplu cătun, cum fusese, ci ca sat separat - așa cum avea să rămână până în zilele noatre -, iar Momicenii devenea sat.

Constantin M. Popescu (06.06.1930-07.01.1931, com. Șerbănești de Jos). Durata mandatului său este indicată în monografia învățătorilor Ghimișescu ⁴⁾ și pare a fi bine documentată. Un semn de întrebare, în legătură cu mandatul de primar al lui Costică Popescu, este ridicat însă de interviul dat de Ion Dan Badea, în vara anului 1935, profesorului neamț, Ernst Gamillscheg (v. Convorbiri cu șerbăneșteni). Acesta, vorbind despre perioada 1916-1919 a Primului Război Mondial, își amintea că: ”S'a adunat toț oamenii la primărie, iera și neamţ și primaru nostru, Costică Popescu. Ne trimetea cu vite la Slatină, și cu vaci, le'am pus la trin, le'am băgat la vagoane pentru întreţinerea nemţilor. Dacă cineva nu să ducea, îl trimetea la Drăgănești, la comânduirea lor.” [23]⁾ De aceea, în legătură cu acest primar, ar fi de presupus că a mai avut un mandat în perioada 1916-1917, între mandatele primarilor Costache Matei și Costea Niculescu. Că despre un altul, cel de-al treilea (consider eu!) vom vorbi ceva mai încolo, la momentul potrivit.

Anghel Crângeanu (1930, com. Șerbănești de Sus). Judecând după numărul primarilor indicați de învățătoarea Ioana Șerban pentru perioada 1930-1943 și de succesiunea acestora ²²⁾, fiecăruia dintre aceștia i-ar reveni, în medie, cam un an de mandat. Anghel Crângeanu este primul dintre primarii aleși după a doua separare a celor două comune. Acesta era cârciumar de profesie și, pe perioada mandatului său, a fost și președinte al comitetului școlar ²⁰⁾. În 1943, era unul dintre donatorii care susțineau lucrările de reparație a bisericii de la Sus ³⁾.

Ion Truică (1931, com. Șerbănești de Sus). Perioada mandatului de primar al lui Ion Truică este destul de vag conturată, știind cu oarecare precizie doar că el a urmat la conducerea comunei după Anghel Crângeanu ²²⁾.

Eugène Baillavoine (07.01.1931-05.07.1931, com. Șerbănești de Jos). În mod curios, pentru o scurtă perioadă, inginerul francez Eugèn Baillavoine, care era căsătorit la Sus, cu Margareta Baillavoine – fata lui Mihalache Caracostea și nepoata lui Hristodor Caracostea, devine, în 1931, primar (interimar, probabil) al comunei Șerbănești de Jos. El este menționat în monografia soților Ghimișescu ⁴⁾. Spun că ”în mod curios” deoarece el era de la Sus, iar a doua separare a comunelor avusese loc deja încă din 1930. În plus, ar mai fi de remarcat faptul că, în monografia Școlii de la Sus, învățătorul Grigore Șerban spune că: „După Ion Șnaider conduce comitetul școlar proprietarul Eugen Baillavaine, de origine etnică Francez. Om de suflet și cu o pregătire culturală destul de însemnată, mai ales că pregătirea profesională o are de inginer, a început să facă progrese lucrarea localului de școală, dând gata o sală pentru funcționare, în anul școlar 1927-1928.” Acest fapt, de a fi președinte al comitetului școlar fără a fi primar, se putea însă întâmpla prin simpla voință a sătenilor. În această calitate, el a sprijinit înființarea cantinei școlare de la Sus și, mai mult decât atât, potrivit aceleiași surse, de la 8 ianuarie 1939, când a fost înființată cantina, și până la finele anului școlar 1938-1939, el a întreținut-o din veniturile proprii. Și tot în calitate de binefăcător al obștii sătești în care se integrase, îl găsim și în 1943, când dona 1000 lei pentru reparațiile ce urmau să se facă la Biserica de la Sus (v. Biserica de la Sus). De menționat că în monografia învățătorului Grigore Șerban ²⁰⁾, numele acestuia este scris Eugen Baillavaine însă numele corect și complet al acestuia era Eugène Théophile Léon Baillavoine ²⁵⁾. Șerbăneștenii îi ziceau însă Baiavan [24]⁾. După moartea soției, Margareta Baillavoine, în 1945, și după naționalizarea care a urmat, Eugène Baillavoine s-a retras la București, unde a și murit, în 1958, la vârsta de 74 de ani [25]⁾.

Nicolae Caracostea (05.07.1931-19.07.1931, com. Șerbănești de Jos). Acest prim mandat de primar al lui Nicolae Caracostea are, se pare, ceva legătură cu mandatul lui Eugène Baillavoine, ambele fiind foarte scurte, de interimat. Cei doi erau rude apropiate, soția lui Eugène Baillavoine fiind verișoară primară cu Nicolae Caracostea, numai că Nae Caracostea, cum îi spuneau șerbăneștenii, își făcuse casă la intrarea în Buta, pe dealul Boghia.

Nicolae Tudorică (19.07.1931-16.08.1931, com. Șerbănești de Jos). Și acest primar a avut, după cum se poate observa, un mandat destul de scurt. Ceva se întâmpla, în 1931, și va trebui să aflăm! Era anul de vârf al marei crize economice a lumii capitaliste, fapt ce s-a răsfrânt, se pare, și asupra stabilității politice a țării...

Nicolae Caracostea (16.08.1931-10.06.1932, com Șerbănești de Jos). Acesta este cel de-al doilea mandat de primar al lui Nicolae Caracostea, fiind indicat întocmai în monografia Ghimișescu ⁴⁾. Când și-a început acest mandat, Nicolae Caracostea avea 50 ani (n. 1881) și se afla în perioada când Anuarul ”Socec” al României Mari îl prezenta, în mod curios, ca fiind singurul mare proprietar de moșie, de la Șerbănești, din neamul lui Caracostea ¹⁹⁾. El era fratele academicianului Dumitru Caracostea și a fost căsătorit cu Maria Anghelescu ²⁵⁾.

Constantin M. Popescu (10.06.1932-06.12.1932, com. Șerbănești de Jos). Acesta este cel de-al doilea mandat al primarului Constantin M. Popescu ⁴⁾. Printre șerbăneșteni acesta era numit Costică Popescu, așa cum apare înscris și pe soclul Monumentului eroilor de la Jos, pe timpul lui ridicându-se acest monument (v. Fig. 5). Câțiva ani mai târziu, în 1933, îl regăsim pe C. M. Popescu ca secretar al primăriei Șerbănești de Jos (v. Fig. 6).

Fig. 5. Primarul Costică Popescu – întemeietorul Monumentului eroilor de la Jos

Ion M. Pârvu (1932, com. Șerbănești de Sus). Perioada mandatului este aproximativă, fiind stabilită în funcție de succesiunea primarilor comunei Șerbănești de Sus, după 1930, succesiune menționată în monografia învățătoarei Ioana Șerban ²²⁾. Ajutor de primar, în timpul acestui mandat, era Tănase Gălușcan iar notar era Tănase Drăghici ³⁾.

Anastase Sardescu (06.12.1932-01.12.1933, com. Șerbănești de Jos). A fost primar în perioada indicată de învățătorii Ghimișescu și, pentru a motiva eventualul subiectivism de care voi putea fi acuzat, menționez că a fost bunicul meu dinspre mamă. Nu l-am cunoscut, din păcate, murind înainte ca eu să mă nasc. A trăit în Șoseaua Mare, în vechiul centru al fostei comune Șerbănești de Jos, acolo unde mai toți vecinii fuseseră sau aveau să devină primari. Neamurile lui Ghiocheanu, Tomescu, Sardescu, Luchean Georgescu, Pascal Popescu și Peligrad își au rădăcinile într-un perimetru de circa 100 de metri... Năstase Sardescu, cum îi ziceau sătenii, era unul dintre fierarii autorizați ai comunei Șerbănești, el figurând în Anuarul SOCEC al României Mari din anii 1924-1925, alături de fratele său Costică Sardescu, care era cârciumar ¹⁹⁾. De fapt, Anastase Sardescu era un artizan atât în

fier cât și în lemn, el meșterind, în micul său atelier, împreună cu băieții săi (Petre, Nache și Mitică), pe lângă potcoave și caiele, lăzi de zestre, șarete și trăsuri, tâmplărie de tot felul dar și alte obiecte gospodărești. Fiind un om credincios și știutor de carte, el a fost, pe de o parte, președinte al comitetului școlar, în perioada 5 octombrie 1930 – 10 martie 1935 ⁴⁾, și, pe de altă parte, președintele consiliuliui parohial al Bisericii din Dealul Papii, o lungă perioadă de timp, ocupându-se, printre altele, alături de popa Anghelescu, de restaurarea din 1928 a acestei biserici (v. Biserica din Dealul Papii). În Fig. 6, este prezentat un certificat de naționalitate eliberat și semnat de Anastase Sardescu pe 27 octombrie 1933 [26]⁾. Ca secretar, după cum se poate observa din semnătură, îl regăsim pe fostul primar Constantin M. Popescu. Sardescu fiind un nume mai rar întâlnit, a fost transcris, adesea, sub forme diverse, unele destul de ciudate: Șerbănescu ³⁾, Săruescu [27]⁾, dar și Anastasie în loc de Anastase, formă de prenume asupra căruia încă nu m-am lămurit nici eu, care ar fi cea corectă... Despre Năstase Sardescu voi mai vorbi însă cât de curând, atunci când voi finaliza documentarul Neamul lui Sardescu, că acest neam, e bine de știut, a dispărut din Șerbănești odată cu Mihai Sardescu, în 2015, dar el există, în continuare, și va dăinui pe vecie, atât în țară cât și în alte părți ale lumii; că toți – dar absolut toți Sardeștii – își au rădăcinile, aduse de valurile vremii, pe undeva pe la Șerbănești... Câți dintre ei știu însă despre acest lucru? Vom vedea... Că pentru ceilalți, săteni sau locuitori ai altor ținuturi, nu este un lucru chiar atât de important această genealogie a Sardeștilor, ce va veni – zic eu - cât de curând!

Fig. 6. Certificat semnat de primarul Anastase Sardescu, 1933

Luchean Georgescu (01.12.1933-13.06.1934, com. Șerbănești de Jos). Este indicat ca primar, în perioada menționată în acest documentar, conform învățătorilor Ghimișescu ⁴⁾. Acesta este primul mandat al lui Luchean Georgescu, urmând, după cum vom vedea, și un al doilea mandat de primar al acestuia, câțiva ani mai târziu. Despre el preotul Gheorghe C. Popescu (zis Popa Gică) spunea că îl chema Baboi, ca nume de familie, dar și-a schimbat numele în Georgescu [28]⁾. Deci e posibil ca Luchean Georgescu să fi fost din același neam cu Gheorghe D. Baboi, primarul de care aminteam ceva mai sus.

Ion Micu Păun (1933-1935, com. Șerbănești de Sus). Perioada de mandat a acestui primar este una orientativă, bazându-se doar pe câteva repere istorice identificate în monografia învățătoarei Ioana Șerban ²²⁾.

Nicolae Caracostea (13.06.1934-06.10.1935, com. Șerbănești de Jos). Nae Caracostea revine, pentru a treia oară, ca primar, în această perioadă - potrivit învățătorilor Ghimișescu ⁴⁾.

Alexandru Șerbănescu (06.10.1935-20.09.1937, com. Șerbănești de Jos). Perioada acestui mandat de primar este cea indicată de învățătorii Ghimișescu ⁴⁾. Pe de altă parte, conform Anuarului județului Olt citat de prof. Dumitru Ilie ³⁾, în 1935, primarul Alexandru Șerbănescu avea, ca ajutor de primar, pe Preda N. Ciobanu iar, ca notar, pe Ilie Ghiocheanu.

Ion M. Pârvu (1936, com. Șerbănești de Sus). Potrivit descrierii fondului de arhivă al Primăriei Șerbăneștii de Sus ¹²⁾, în 1936, funcţia de primar era ocupată de Ion M. Pârvu, iar cea de notar de Tănase Drăghici. Acesta ar fi trebuit să fie cel de-al doilea mandat de primar al lui Ion M. Pârvu, neavând încă certitudinea continuității primului mandat.

Nicolae Caracostea (20.09.1937-03.01.1938, com. Șerbănești de Jos). Acesta este cel de-al patrulea mandat de primar al lui Nicolae Cracaostea și ultimul. Perioada acestui mandat este cea indicată în monografia Ghimișescu ⁴⁾. Prin 1950, înainte de cea de-a doua unificare a comuneilor Șerbănești, Dumitru Caracostea declara (voit confuz, parcă!), în timpul anchetelor comuniste, despre fratele său, Nicolae, că este „agricultor, domiciliat în comuna Şerbăneştii de Sus, judeţul Olt. Are doi copii: un băiat şofer şi o fată profesoară de muzică.” [29]⁾ Adică, din mare proprietar de moșie ce fusese, ajunsese – prin expropriere –, un biet agricultor... Altfel, printre alte multe funcții avute, pe la București și prin Slatina, el fusese – de fapt – prin 1919, agronomul regional al judeţului Olt [30]⁾.

Ion Jipea (1937, com. Șerbănești de Sus). Perioada mandatului lui Ion Jipea este una incertă, bazată doar pe câteva repere istorice identificate în monografia învățătoarei Ioana Șerban ²²⁾.

Luchean Georgescu (03.01.1938-31.01.1938, com. Șerbănești de Jos). Acesta revine pentru un al doilea mandat, în cursul lunii ianuarie 1938, probabil ca primar interimar ⁴⁾. Peste doar câțiva ani, casa lui avea să facă obiectul naționalizării, devenind magazin sătesc, el fiind considerat unul dintre marii chiaburi ai comunei, cum îl catalogase regimul comunist... Dar, până să ajungă chiabur, despre el se vorbea în sat că era de o zgârcenie ieșită din comun. Circula, de pildă, o anecdotă potrivit căreia: „Pleca la munte să vândă grâul într-o căruță, iar în grâu își păstra un ou fiert din care mânca o săptămână, că din ou doar gusta și mămăliga o mânca goală” [31]⁾.

Ilie Ghiocheanu (01.02.1938-18.02.1938, com. Șerbănești de Jos). Acest al cincilea mandat al lui Ilie Ghiocheanu este unul foarte scurt, de provizorat, el fiind deja, în această perioadă, un bătrân respectabil, având în jur de 80 de ani. Și să nu uităm că Ilie Ghiocheanu făcuse Primul Război Mondial, ca sergent de miliție, și că fusese luat prizonier în Germania [32]⁾. Despre el, învățătorii Ghimișescu spuneau că, la acea vreme, era primarul „care a condus mai mult treburile comunei” ⁴⁾, deși însumând cele cinci mandate, el nu a fost primar decât vreo 13 ani. Mai mult fusese, probabil, notar al comunei. Când a venit nebunia naționalizărilor de tot felul, el fiind considerat chiabur, casa sa – de la Monument – ajunsese sediu al Sfatului popular (denumirea de atunci a primăriei), al poștei și al bibliotecii comunale, după ce fusese, o perioadă, dispensar ¹³⁾ ... Altfel judecând, potrivit profesoarei Ecaterina Oprișan, una dintre fetele lui Popa Gică, Ilie Ghiocheanu „era un bărbat corpulent, la bătrânețe, vesel, glumeț” și – demn de reținut! - «a murit prin anii ’60, eram studentă cred, că am auzit-o pe bunica spunând: „Aoleu, muri și Gheocheanu, îmi vine și mie rândul acuș!”» [33]⁾ Acest ultim amănunt vine să ne confirme, cumva, că Ilie Ghiocheanu a murit la o vârstă înaintată, dar – totodată – pune, evident, sub semnul întrebării și primele două mandate de primar ale acestuia: cele din 1883-1885 și 1886-1887, când ar fi trebuit să fie mult prea tânăr pentru a deține această funcție… Numai dacă n-o fi trăit vreo sută de ani! Că, altfel judecând, ceva încurcături de nume sunt posibile, avându-se în vedere, de pildă, faptul că Dumitru Ghiocheanu, primarul de care vorbeam ceva mai sus – frate cu Ilie Ghiocheanu, a avut, se pare, și el un fiu, care se numea Ilie D. Ghiocheanu (n. 1888) și care a fost cântăreț la Biserica din Dealul Papii, începând cu 1 ianuarie 1914 ³⁾. Vom vedea…

Dumitru Șerbănescu (18.02.1938-01.08.1938, com. Șerbănești de Jos). Perioada sa de mandat este cea indicată în monografia soților Ghimișescu ⁴⁾. Ca și Alexandru Șerbănescu, acesta provenea din neamul Șerbăneștilor, un neam „cu oameni valoroși, alături de Comănescu, Peligrad, Drăghicescu etc., etc.” [34]⁾

Nicolae Radu (1938, com. Șerbănești de Sus). Mandatul acestui primar este incert, fiind estimat pe baza reperelor istorice din monografia învățătoarei Ioana Șerban ²²⁾.

Gheorghe D. Rădulescu (01.08.1938-01.06.1940, com. Șerbănești de Jos). Perioada de mandat a lui Gheorghe D. Rădulescu este indicată, aici, în conformitate cu monografia Ghimișescu ⁴⁾.

Eugène Baillavoine (1938-1939, com. Șerbănești de Sus). După ce l-am întâlnit ca primar interimar în comuna Șerbănești de Jos, Eugène Baillavoine devine primar al comunei Șerbănești de Sus, comună de care aparținea, ca domiciliu. Despre perioada acestui mandat avem informații sumare, deocamdată, deci ea este doar o estimare bazată pe o înlănțuire de evenimente și date indicate în monografia învățătoarei Ioana Șerban ²²⁾.

Pascal Popescu (01.06.1940-28.09.1940, com. Șerbănești de Jos). Acesta este cel de-al treilea mandat de primar al lui Pascal Popescu, probabil unul interimar, judecând după perioada scurtă a acestuia, perioadă indicată de învățătorii Ghimișescu ⁴⁾. În timpul acestui mandat, pe 6 august 1940, el elibera un certificatul de cetățenie profesorului universitar Dumitru Popovici [35]⁾, cu a cărui familie era vecin și ceva neamuri, se pare...

Ilie D. Rotaru (28.09.1940-21.10.1940, com. Șerbănești de Jos). Și în acest caz avem de-aface, se pare, tot cu un mandat interimar, perioada sa fiind indicată întocmai în monografia Ghimișescu ⁴⁾. Conform celor consemnate de preotul Gheorghe C. Popescu (zis Popa Gică), în perioada 1974-1980, îl regăsim pe Ilie D. Rotaru ca membru în Consiliul Parohial al Bisericii din Dealul Papii [36]⁾.

Radu Nedelcu (1940, com. Șerbănești de Sus). Perioada mandatului de primar al lui Radu Nedelcu (n. 1895 - d. 1972, v. Fig. 7) este unul estimativ, nefiind delimitat clar în monografia învățătoarei Ioana Șerban ²²⁾, document care a servit ca referință bibliografică.

Ion Teodorescu (21.10.1940-12.01.1941, com. Șerbănești de Jos). Mandatul acestui primar este cel indicat de învățătorii Ghimișescu ⁴⁾.

Fig. 7. Radu Nedelcu

Alexandru Vlad (1941, com. Șerbănești de Sus). Perioada acestui mandat este estimată, bazată fiind pe monografia învățătoarei Ioana Șerban ²²⁾.

Radu P. Neacșu (12.01.1941-28.01.1941, com. Șerbănești de Jos). Perioada mandatului de primar al lui Radu P. Neacșu este cea indicată în monografia învățătorilor Ghimișescu ⁴⁾.

Ilie Călin (1941-1942, com. Șerbănești de Sus). Mandatul lui Ilie Călin, care era plugar de meserie, este menționat, aici, pe baza surselor indicate în Tabelul 1, când el figura și ca președinte al comitetului școlar.

Pascal Popescu (28.01.1941-1943, com. Șerbănești de Jos). Al patrulea mandat de primar al lui Pascal Popescu este menționat în conformitate cu monografia soților Ghimișescu, dar este posibil ca acesta să se fi întins pe o perioadă ceva mai lungă de timp, dat fiind un gol de câțiva ani ce a urmat, ani despre care nu știm, deocamdată, mai nimic, din punct de vedere al administrației locale.

Marin Vlad (1942, com. Șerbănești de Sus).Perioada mandatului este una estimativă, bazat fiind pe monografia învățătoarei Ioana Șerban ²²⁾.

Ioniță Turcu (1943, com. Șerbănești de Sus). Acesta era de profesie plugar și, pe lângă funcția de primar, a făcut parte și din comitetul școlar al Școlii de la Sus. Perioada mandatului său este una estimativă, conform monografiei Ioanei Șerban ²²⁾.

Anghel Matei (1943-1944, com. Șerbănești de Sus). Perioada mandatului de primar al lui Anghel Matei, plugar de profesie ²²⁾, este cea indicată de referințele bibliografice din Tabelul 1, când el era și președintele comitetului școlar.

Perioada celei de-a doua unificări, 07.09.1950 - Prezent, când cele două comune s-au reunificat sub numele de comuna Șerbănești, cuprinzând, de această dată, satele Șerbănești de Jos, Șerbănești de Sus și Jarcaleți (din 1 ianuarie 1965, satul Jarcaleți este redenumit Strugurelu, iar din 1968, satul Șerbănești de Jos este redenumit Șerbănești); satul Momiceni, după o existență mai mult scriptică de circa două decenii, dispare din noua organizare administrativă.

Activistul Moise (1950 -1951, com Șerbănești). Acest primar, străin de Șerbănești, era „muncitor, trimis de partid, din fabrică, împreună cu un secretar Oproiu, care s-a însurat cu învăţătoarea Mia din Tâmpeni” ¹³⁾. Era începutul perioadei comuniste! Perioada de administrare de către activistul Moise a acelui Comitet provizoriu, devenit, mai tîrziu, Sfat popular, este una estimativă, deocamdată. Se înțelege că numele său de familie, străin fiind de Șerbănești, nu a fost reținut de săteni, dăinuind doar porecla acestuia - Activistul...

Ilie Micu (1951-1952, com. Șerbănești). Ilie Micu a fost șerbăneșteanul desemnat să preia frâiele conducerii comuniste a comunei de la activistul Moise, sub titulatura de președinte al Sfatului Popular (fosta Primărie). Cât de bine a făcut-o, ne spune oficiosul „Scânteia” al Partidului Comunist Român, din 16 noiembrie 1951 [37]⁾: „Comuna Şerbăneşti este deasemenea codaşă [la colectarea cotelor] deoarece preşedintele Sfatului Popular, Ilie Micu, manifestă o îngăduinţă intolerabilă faţă de chiaburi. Aici, o seamă de chiaburi care nu şi-au predat cotele, sunt lăsaţi să saboteze mai departe nestingheriţi. Oare ce au de spus asupra acestui lucru comitetul raional de partid şi Comitetul Executiv al Sfatului Popular raional?” Urmare a acestui semnal, Ilie Micu se pare că a fost destituit din funcție, dar ne vom mai întâlni cu el – în aceeași postură – câțiva ani mai târziu.

Ion Zaharia (1952-1954, com. Șerbănești). Perioada acestui mandat este tot una estimată, bazată, pe de o parte, pe monografia profesorului Dumitru Ilie și, pe de altă parte, pe data adoptării Legii nr. 5/1950 pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române [38]⁾.

Dumitru Neacșu (1954-1960, com. Șerbănești). Perioada mandatului este, de asemenea, doar una estimativă, bazată pe anumite repere istorice indicate de sursa citată ³⁾. Sătenii îi ziceau Dumitru Stancî și, despre el, universitarul șerbăneștean Octavian Nicolae își amintește că – dintre localnici, în perioada anilor ’50 –, ar fi fost primarul ce a condus comuna o lungă perioadă de timp, făcând parte din „divizia TV”. Pentru a ne lămuri ceva mai bine, divizia TV era, de fapt, divizia Tudor Vladimirescu, care «a fost una din cele două divizii (cealaltă fiind „Divizia Horia, Cloșca și Crișan”) de voluntari români constituită în U.R.S.S. la data de 15 octombrie 1943, în principal din prizonieri de război români, care aveau de ales între a fi prizonieri în Gulag sau să treacă de partea Aliaților (crimă de înaltă trădare pe timp de război, dar tuturor li se prezenta regimul Antonescu ca fiind nelegitim, și viitorul României ca fiind printre Aliați). Divizia a fost constituită din inițiativa lui Iosif Visarionovici Stalin, de drept ca o parte a armatei române, dar de fapt ca o parte a armatei sovietice, o unealtă de propagandă și de pregătire a instaurării comunismului în România.» [39]⁾

În această calitate, de aservit intereselor sovietice, În perioada colectivizării el chema seară de seară pe „toţi factorii care concură” să facă mobilizarea, şi „să nu creadă cineva, că e X sau că e grec…”» ¹³⁾ Păi da, c-așa reținuse el, de Y nu auzise! Mai târziu, Dumitru Neacșu „a fost şi preşedinte la colectiv” ¹³⁾. Dar, la un moment dat, Dumitru Stancî „a avut o perioadă de cădere, cînd s-au mai ridicat nişte arme, l-au adus la primărie, stătea jos sub un prun, ca arestat, şi trebuia să spună unde are pistolul. Eu, copil, mă jucam cu cercul şi am trecut pe lîngă el, cum stătea jos, trimis de Caleopatra să-i duc nu mai ştiu ce, ori pere, ori un porumb fiert. A fost mulţi ani ibovnicul ei.” ¹³⁾ E vorba, aici, desigur, de Cleopatra lu’ Strâmbei – „văduva lui Bibe Necșulescu, mort în prizonierat la ruși” ¹³⁾, vecina de peste drum cu vechea primărie, de pe Șoseaua școlii (acum, str. Grădiniței). Pentru că acesta, după cum spune Florea Pisăru – vestitul inginer șerbăneștean din inima Banatului, „avea un tupeu ieșit din comun: îi plăcea să cânte, deși nu prea avea voce, și era convins că îl iubesc toate femeile din comună. Eram rude îndepărtate și tatăl meu [Ilie Pisăru], care îi cam semăna, se lăuda că știe să citească mai bine ca el.” [40]⁾ Dar Ilie Pisăru, după cum tot fiul său ne spune, nu știa să citească decât ce era scris cu litere mari [41]⁾... „În ultimii ani de viaţă îl vedeam în strana bisericii”, povestește Octavian Nicolae și, continuându-și amintirile de la Șerbănești, acesta ne mai spune: «La una din primele alegeri, tata a fost ridicat şi dus la închisoare la Bucureşti, reclamat de acest Dumitru Neacşu că ar fi cîntat în cîrciumă la Ungureanu „Trăiască regele” şi i-ar fi înjurat pe comunişti. La proces a fost ca martor al apărării Dumitru Pena şi pînă la urmă a fost eliberat.» Tatăl profesorului Octavian Nicolae, despre care se amintește aici, era nimeni altul decât învățătorul Iordache Nicolae, cel care a slujit cu credință, timp de câteva decenii, împreună cu întrega sa familie, școala, biserica și viața culturală a comunei.

Ilie Micu (1960-1962, com. Șerbănești). Ca și în cazul precedent, perioada acestui al doilea mandal al lui Ilie Micu este tot una estimativă. Numele său, ca fost primar al comunei, este însă – de acum – suficient de documentat. Se pare că acesta, după câțiva ani, se reabilitase – cumva – în ochii organelor de partid...

Dumitru Raicu (1962-1963). Nea Mitică al lui Puru – poștașul, cum îl știa toată comuna, a fost, se pare, și primar al comunei pentru scurt timp, așa cum își amintește același Octavian Nicolae, „părăsind poşta pentru Lisandru Dobre” ¹³⁾. Nea Mitică poștașul, cum bine își amintește Lucia Toma, una dintre fetele învățătorilor Iulia și Iordache Nicolae, «avea un obicei, când trecea pe lângă noi, copiii, ne ciupea ușor de obraji, ne bucălea, așa zicea... Când nu aveam scrisori, ne încuraja spunându-ne: " Mâine, taică, mâine!" Era o figură inclusă perfect în peisajul ulițelor noastre.» Frumoasă amintire, pe care am trăit-o, aidoma, și eu, ca și mulți alți șerbăneșteni! Că Nea Mitică ne aducea, de regulă, vești bune – scrisori de la cei dragi, nu facturi, amenzi sau citații, ca poșta din vremurile de acum...

Marin Ștefan (1963-1964). Acest mandat de primar, fără a i se menționa perioada, este indicat în monografia profesorului Dumitru Ilie ³⁾. În ce privește perioada (pusă sub semnul întrebării), este doar o estimare bazată pe succesiunea de primari indicată de diverse surse. Ca atare, rămâne de investigat, în continuare, și acest mandat!

Gheorghe Mihai (1964-1970, com. Șerbănești). Deși perioada acestui mandat este tot una estimativă, bazându-mă, de data aceasta, și pe propriile amintiri, Gheorghiță – cum îi ziceau sătenii a fost primar chiar în perioada când a venit la putere Ceaușescu. De aceea, poate, mandatul său este unul plin de multe realizări. Gheorghe Mihai a fost, de fapt, nu primar, ci președinte al Sfatului popular, apoi – din 1968 – președinte al Consiliului local comunal, căci aceasta era titulatura la acea perioadă [42]⁾. Președintele Gheorghiță avea trăsură și vizitiu la dispoziție, cu care străbătea comuna în lung și-n lat. Pentru că el era un om dinamic, respectuos și prezent peste tot în comună, chiar și pe unde nu te așteptai. Locuia pe Șoseaua Mică, în apropierea Școlii Vechi, și, în timpul prânzului, îl vedeam când venea să mănânce acasă și să adape caii. Trăsura era bine întreținută și o băga întotdeauna în curte, chit că nu odihnea prea mult, nici el, nici caii. În timpul mandatului său s-au realizat o mulțime de investiții și de transformări, ce aveau să schimbe fața comunei. Dintre acestea, încercând să-mi aduc aminte: magazinul universal, parcul ”8 Mai” și parcul de la Sus, ferma de porci de la Crâng, ferma de păsări din Lisa, cazanul comunal de țuică, sonda din islazul dinspre Boianu, saivanele de oi de lângă cătunul Lisa etc. Din păcate, toate acum dispărute, ca un blestem al politicii comuniste ce le susținuse financiar...

Despre primarul Gheorghiță Mihai, Ecaterina Oprișan (fata lui Popa Gică) își amintintește că sătenii spuneau „lucruri de bine”. El își construise casa de pe Șoseaua școlii „în pământul unei femei foarte cumsecade” – Florica lui Apostu, care era – se pare – văduvă [43]⁾. Altfel, Gheorghe Mihai era băiatul lui Florea al Marii din Șerbăneștii de Jos și mai avea, în sat, un frate – Vasile și o soră – Valerica. Despre el, inginerul Florea Pisăru – finul său, care l-a cunoscut destul de bine, spune că „era un om fudul, dar foarte muncitor, s-a zbătut mult pentru comuna noastră” ⁴⁰⁾. Și realizările sale, ca primar, spun totul, în această privință. După ce nu a mai fost primar, „s-a stabilit la Pitești, unde era salariat la Oficiul Județean de Turism” ⁴⁰⁾.

Fănică Gălușcan (1970-1979, com. Șerbănești). Mandatul de președinte al Consiliului local al lui Fănică Gălușcan este, deocamdată, unul orientativ și este posibil să fi fost ceva mai decalat față de perioada estimată aici. Cred că, înainte de a fi primar, el fusese președinte al CAP-ului Șerbănești și, de aceea, anumite confuzii sunt posibile… În orice caz, el era absolvent al Facultății de agronomie din Timișoara și, înainte de a fi primar, lucrase la Oficiul de Îmbunătățiri Funciare al județului Timiș, unde a fost coleg de serviciu cu un alt vestit șerbăneștean, inginerul Florea Pisăru [44]⁾. El făcea parte din neamul lui Gălușcan, de la Sus, avea o anume prestanță, greu de explicat în cuvinte, și se bucura de un mare respect din partea sătenilor. La fel era și soția sa, care mi-a fost profesoară de fizică, la școala generală. După cum spune Florea Pisăru, „Fănică Gălușcan a fost un om de valoare, […] avea o tenacitate cum rar întâlnești” ⁴⁰⁾.

În timpul mandatului lui Fănică Gălușcan (doar estimat, din păcate!), s-a dat în funcțiune căminul cultural, în care s-a mutat și noul sediu al primăriei (Consiliul Popular Șerbănești, cum se numea la acea vreme). Până atunci, Primăria își avusese sediul – cum spuneam - la Monument, lângă fosta casă a lui popa Gogu (neamul Popovicilor), în casa care îi aparținuse lui Ilie Ghiocheanu - primarul care a deținut vreo cinci mandate și, între acestea, era notar consacrat la Șerbăneștii de Jos.

După terminarea mandatului, Gălușcan s-a retras, împreună cu familia, la Slatina. Pe Fănică Gălușcan îl regăsim însă, prin 2002, ca director la S.C. COMCEREAL S.A., în Slatina [45]⁾, unde era și acționar, deținând, în 2010, 4418 acțiuni, ceea ce însemna însă doar 0,14% din capitalul social al firmei [46]⁾. Această calitate a sa îi dădea, totuși, dreptul să fie membru al consiliului de administrație dar și administrator [47]⁾ al acestei însemnate societăți comerciale din Olt, deși el avea, în 2010, peste 70 de ani. Fănică Gălușcan era, de altfel, și membru fondator al Asociației Organizația Patronală "COMCEREAL" SA, încă de la înființarea acesteia, din 1996 [48]⁾ dar și reprezentant al Asociației Patronale a Angrosiștilor de Cereale din România [49]⁾. Mai mult decât atât, în 2008, el se simțea încă în putere să preia din nou, ca pe vremuri, conducerea primăriei din Șerbănești, candidând din partea PNL [50]⁾, fără șanse însă – în fața lui Titi Peligrad – primar de profesie. Câțiva ani mai târziu, în 2013, el avea să moară la casa sa din Slatina [51]⁾, de pe strada Mihail Kogălniceanu [52]⁾. În timpul mandatului său s-a început electrificarea comunei și, tot atunci, într-una din magaziile zidite ale CAP-ului, cu o echipă de săteni meseriași (cum s-ar zice!), au realizat – manual – semifabricate pentru garduri din beton, împrejmuindu-se, cu acestea, CAP-ul, școlile, căminul cultural dar și o mulțime de case ale localnicilor.

Ion Dobre (1979-1989, com. Șerbănești). Mandatul lui Dobre Ion, deși este doar aproximativ indicat aici, a fost unul destul de lung, totuși. De aceea, mandatul său a fost și unul plin de multe realizări. Președintele Dobre Ion, șofer de profesie, provenea din Șerbăneștii de Jos, din cătunul Stârcu, dar era domiciliat în Drăgănești-Olt, la acea vreme, fiind căsătorit acolo și având casă pe strada Nicolae Titulescu. El a fost implicat, ca primar, în dezvoltarea învățământului de 10 clase în comună, în condițiile în care nu existau spațiile de învățământ necesare. Așa a luat ființă corpul al doilea, etajat, al Școlii Noi, după ce a trebuit să se descurce, vreo câțiva ani, cu mijloace provizorii, improprii învățământului. Tot el a trebuit să gestioneze și activitatea fabricii de cărămidă de la Sus, atunci înființată. În plus, tot în acea perioadă s-a realizat și noul dispensar comunal dar și devierea Dorofeiului prin Comănești, pentru ameliorarea inundațiilor din centrul comunei, facilitat fiind de un alt cunoscut șerbăneștean ajuns pe la județeana de partid, Ion Comănescu. A fost ultimul primar-președinte de consiliu al perioadei comuniste și a fost destituit, poate fără temei, urmare a Revoluției din decembrie 1989.

Totuși, Popa Gică, supărat – probabil – pe colaborarea cu acesta, în ce privește ajutorul dat pentru renovarea în derulare (atunci) a Bisericii din Dealul Papii, pe care o realiza cu ultimele sale eforturi – în pragul bătrâneții fiind, zicea despre el, ușor malițios, că: „După ce că e prost îl mai cheamă şi Dobre” ¹³⁾. Aluzie șăgalnică, desigur, de om citit, cu dublu înțeles, știut fiind că, în limbile slave, добре [dobre] înseamnă atât bun cât și bine... Să nu uităm însă că în perioada comunistă, când Ion Dobre a fost primar, biserica era doar o instituție tolerată și, de aceea, mereu agasată și marginalizată...

Potrivit uzanțelor de atunci, președintele Consiliului local, era – obligatoriu – și secretarul comitetului comunal de partid. În această calitate, îl găsim pe Ion Dobre, la începutul anului 1988, prezent la dezbaterile ocazionate de un cerc cu profil zootehnic ce îl avea – ca lector – pe cunoscutul inginer Longin Drăghicescu. La încheierea discuțiilor, Ion Dobre „a făcut precizări detaliate în legătură cu folosirea bazei furajere şi a dotărilor din unitate destinate înnobilării furajelor grosiere. Şi aceasta tocmai cu scopul ca în acest an cantitatea de lapte livrată la fondul de stat să fie superioară celei din ’87, care a fost de 5600 hl, întrucît, s-a arătat, unitatea dispune de rezerve mari pentru a spori şi mai mult producţia de lapte.” [53]⁾ Normal, că doar se pricepea! Om bun – cum ar fi zis Popa Gică –, atotștiutor, nu ca Drăghicescu…

Fig. 8. Titi Peligrad

Titi Peligrad (1990-2020, com. Șerbănești). Pe Titi Peligrad (n. 1951), Revoluția din decembrie 1989 l-a prins ca angajat al Consiliului popular Șerbănești, deci al primăriei de atunci. El era, din 1987, vice-președinte cu probleme economice și de sistematizare a comunei [54]⁾, adică exact ce îi trebuia unui primar post-decembrist. În plus, el lucra la primărie încă in 1974, ca referent agricol ⁵⁴⁾, dar și ca director al căminului cultural, pentru o bună perioadă de timp. Era, atunci - la Revoluție, în puterea vârstei și se bucura de stima și încrederea consătenilor, fiind, prin firea lui, un tip de om blând, respectuos, dar și deosebit de dinamic și de implicat în treburile comunei. Evenimentele de atunci l-au adus în față, prin voința sătenillor, astfel încât de atunci, din decembrie 1989, Titi Peligrad a rămas până în 2020 în fruntea comunei [55]⁾, fapt fără egal în istoria Șerbăneștilor. Cum de a reușit această performanță, ne-o spune chiar Titi Peligrad, la modul cel mai onest, intervievat fiind prin 2017 ⁵⁵⁾: „Mai ales în primii ani de la Revoluţie, când a trebuit să rezolv problema extrem de spinoasă a refacerii proprietăţilor, categoric n-aş fi rezistat dacă n-aş fi ştiut cum să mă port cu oamenii. De fapt, în funcţia aceasta, trebuie să fii tot timpul atent cu ei, să nu le vorbeşti urât, să nu-i repezi, să ştii să-i asculţi, să-i respecţi. Căci, în general, omul este în aşa fel construit încât, oricât de mult bine i-ai face, dacă nu-l respecţi şi nu-i vorbeşti frumos o dată, uită totul, ca şi cum n-ai fi făcut nimic pentru el. O vorbă urâtă poate să şteargă în inima lui tot ce ai însemnat pentru el până atunci. Un munte de bine se poate prăbuşi la cutremurul pe care îl poate declanşa o vorbă urâtă. Asta am învăţat-o de la părinţii mei, aşa au fost şi ei, moştenind din neam o astfel de educaţie.” Și neamul Peligrazilor își are originile în Mărginimea Sibiului ⁵⁵⁾, mai precis în orașul Săliște [56]⁾. Bunicul său, Peligrad Dumitru (zis Ungureanu), fost negustor ambulant pe ruta Sibiu-Slatina-Roșiori de Vede, s-a stabilit în Șerbănești, înainte de 1924, unde și-a deschis cârciumă în Șoseaua Mare ⁵⁶⁾. De aici și de atunci s-a născut neamul Peligrazilor din Șerbănești! Despre cât de bine a gospodărit Titi Peligrad comuna, în cei peste 30 de ani de mandat, vorbesc de la sine, în primul rând, realizările edilitare înfăptuite, care au schimbat vizibil fața comunei. Dar hai să enumerăm măcar o parte din acele lucruri de neimaginat, altădată, pe care Titi Peligard (v. Fig. 8) le-a realizat, în folosul comunei în care s-a născut și pe care a slujit-o, cu credință și pricepere, întreaga sa viață!

Fig. 9. Intersecția dintre str. Stârcu (DC 189) și strada care duce la Gropării, octombrie 2019

Înființarea rețelei de gaze naturale este considerată de Titi Peligrad a fi principala sa realizare, deoarece este „elementul care conferă cea mai mare doză de confort şi de civilizaţie în lumea rurală”. Mai ales că, aș adăuga eu, magistrala de gaze Corbu-Turnu Măgurele trecea, de ani buni, prin Brăneasa, pe teritoriul comunei Șerbănești... Totuși, meritul lui Titi Peligrad, în ce privește această investiție, este apreciat și de însuși contracandidatul său din 2016 la Primărie, învățătorul Marian Neaga, care transmitea simpatizanților săi, într-un spirit de fair-play ce merită a fi apreciat, următorul mesaj: „Hai să nu fim cârcotași! O deosebită realizare pentru comuna noastră este introducerea alimentării cu gaze naturale. Pentru asta domnul primar merită felicitări.” [57]⁾ Că nu este ușor lucru, într-un asemenea proiect, nici măcar să obții avizele necesare autorizării investiției, dar să mai faci rost și de banii necesari...

Modernizarea rețelei de drumuri comunale, consider eu, este, totuși, cea mai mare realizare a primarului Titi Peligrad, de ea bucurându-se cei mai mulți șerbăneșteni. Că cine ar fi crezut, până la Revoluție, că vor fi măcar și pietruite toate drumurile din Șerbănești? Pietrirea drumurilor a început, desigur, imediat după investirea sa ca primar, însă prin 2007, printr-un proiect finanțat prin programul SAPARD, au fost betonați și amenajați, după toate standardele europene, primii 4 km de drumuri

comunale. După aceea, programul de asfaltare a comunei a prins avânt și, an de an, au fost găsite fondurile necesare extinderii rețelei de drumuri modernizate. Acum, noroaiele de altădată au devenit o amintire de coșmar... Gândiți-vă, de pildă, doar la faptul că locul pe unde duce acest drum asfaltat din dreapta imaginii din Fig. 9 [58]⁾, se numea și probabil că încă se mai numește, în virtutea tradiției, ”La Gropării”! Dar, ca să se știe: acele gropi de pe vremuri, făcute de mâna omului în acest loc, pentru a obține pământul galben utilizat în diverse scopuri gospodărești, erau accesate prin acest drum plin de noroaie și de șleauri făcute de căruțe și de tractoare, iar cu mașina nu se punea problema să intri pe acolo, pe timp ploios. Numai că acea gropărie, acum dispărută, în caz de ploi torențiale, avea și un rol oarecum benefic, de drenare a apelor pluviale, care nu mai înecau, ca acum, gospodăriile celor din zonă. A se lua aminte, așadar! Iar dacă, acum, gândim deja la o canalizare (necesară!) a comunei, să nu uităm să ținem seama și de toate aceste capcane naturale ale reliefului șerbăneștean...

Fig. 10. Răspuns la o petiție - semnat de primarul Titi Peligrad, iulie 2020

Alte realizări importante ale primarului Titi Peligrad ar mai fi: rețeaua de alimentare cu apă, modernizarea clădirilor socio-culturale (școli, cămin cultural, dispensar etc.), construirea noului sediu al Primăriei și a unui nou local de grădiniță (deosebit de modern) și, nu în ultimul rând, susținerea dezvoltării economice a comunei, fără ambiții politice și fără animozități, doar din dorința – clar exprimată – de a crea noi locuri de muncă și venituri suplimentare în bugetul Primăriei, din taxe și impozite, cu care să se poată finanța dezvoltarea edilitară a comunei.

Atunci când și proiectul de canalizare va prinde viață, primarul Titi Peligrad va deveni, cu siguranță, ctitorul unui mic orășel agro-industrial, că Șerbăneștiul are, de acum, toate premizele necesare. În rest, proiecte mai mari sau mai mici vor fi mereu, importantă este infrastructura, care a fost, în bună parte, deja creată și care va trebui, de acum înainte întreținută, extinsă și mereu modernizată, în pas cu noile tendințe și cu necesitățile șerbăneștenilor. A nu se înțelege însă că primarul Titi Peligrad nu are și multe reclamații! Unul dintre ofurile de actualitate ale șerbăneștenilor, de pildă, este închiderea târgului săptămânal, care a fost înființat în timpul mandatului lui Titi Peligrad și a funcționat până înaintea pandemiei de coronavirus, după care s-a dovedit că necesită o reautorizare (v. Fig. 10) [59]⁾...

Secretari, în timpul mandatului lui Titi Peligrad, au fost Marin Ștefan (alias Marin Băiat), până în 1997 ³⁾, când s-a pensionat, urmat fiind de Florin Ilie, care activează, pe aceeași funcție, și în prezent. Ca viceprimar, începând din 1996, l-a avut – fără întrerupere – pe fostul contabil al Primăriei, Florea Ispas [60]⁾.

Fig. 11. Mugurel Leontin Breoi, după investirea ca primar

Mugurel Leontin Breoi (2020 - , com. Șerbănești). În urma alegerilor locale din 27 septembrie 2020, primarul comunei Șerbănești a devenit Mugurel Leontin Breoi, candidat din partea PSD, Titi Peligrad retrăgându-se din cursa electorală pentru Primărie [61]⁾. În Fig. 11 îl putem vedea pe Mugurel Breoi în fața Primăriei, imediat după investirea sa, pe 29 octombrie 2020 [62]⁾. Mugurel are toate premizele și abilitățile necesare pentru a-i urma exemplul lui Titi Peligrad: de a deveni un primar de cursă lungă, pe placul majorității șerbăneștenilor. În 2016, el devenise consilier PSD în cadrul Primăriei [63]⁾, iar în 2018 – vicepreședinte al Tineretului Social Democrat Olt [64]⁾. Pe lângă experiența politică și administrativă, el are – în plus – avantajul stăpânirii instrumentelor moderne de comunicare cu locuitorii comunei și nu numai... Secretarul cu care va porni la drum este același – Florin Ilie. În ședința de consiliu din 23 noiembrie 2020, a fost ales – ca viceprimar – inginerul agronom Claudiu Răzdan [65]⁾.

În Tabelul 2, este prezentat topul primarilor actualei și fostelor comune Șerbănești, în funcție de durata însumată a mandatelor acestora. Primele zece locuri sunt deținute, în ordine, de următorii primari: Titi Peligrad, Ilie Ghiocheanu, Dobre Ion, Fănică Gălușcan, Dumitru Neacșu, Pascal Popescu, Ion Dinculescu, Paraschiv Mincă, Gheorghe Mihai și Ion Boiangiu. Din punct de vedere al pregătirii, comuna Șerbănești a avut primari de la plugari analfabeți, funcționari și comercianți, meseriași și activiști de partid, până la inginerul școlit în Franța, care a fost Eugène Baillavoine.

Tabelul 2. Topul primarilor comunei Șerbănești, în funcție de durata însumată a mandatelor lor

Concluzii. În total, de la începutul instituirii comunelor în România – din 1864, comuna Șerbănești a avut 73 de primari, potrivit surselor consultate până acum, dintre care 32 – ai fostei comune Șerbănești de Jos și 19 – ai fostei comune Șerbănești de Sus. Cu siguranță însă, va trebui să lămurim mai multe perioade insuficient de cunoscute, din punct de vedere al administrației, din istoria comunei Șerbănești, prilej cu care e posibil să mai descoperim ceva lipsuri în lista acestor primari. În ce privește numărul de mandate, cele mai multe le deținea, până nu demult, Ilie Ghiocheanu – 5 la număr (unele incomplete!), dar, însumând durata tuturor acestor mandate, el nu a fost primar mai mult de vreo 13 ani. În schimb, Titi Peligrad, a fost deja primar ales pe o perioadă de peste 30 de ani, fără întrerupere, nemaicontând numărul mandatelor, care – oricum – și acestea au fost mai multe decât a avut Ghiocheanu (vreo 8!)... Un adevărat record, greu de egalat vreodată de altcineva. Că d-aia unii zic „Jos pălăria, în fața primarului Titi Peligrad!”, iar alții zic, firește, „Jos cu tovarășul veterinar!”... Dar, după cum spuneam ceva mai sus, numai comuniști n-or fi fost cei din neamul Peligrazilor! Urmează acum, la rând, Mugurel Breoi – o nouă speranță, iar istoria primarilor din Șerbănești va continua oricum, târâș-grăpiș și orbecăind prin negura vremii, nu se va opri aici, nicidecum. Vor dăinui însă, peste timp, doar acei primari care vor lăsa ceva după ei – fapte, nu vorbe. Și nici nu e nevoie să fii primar trei decenii, ca să devii un primar celebru și să dovedești că poți face ceva. A dovedit acest lucru doctorul în drept Pache Protopopescu, considerat a fi unul dintre cei mai buni primari ai Bucureștiului, care – croit pe treabă și cu idei ingenioase – deși a fost primar doar trei ani, a reușit să facă modernizarea și ”europenizarea” orașului [66]⁾. În semn de omagiu, imediat după moartea lui, bulevardul Orientului devine bulevardul Pache Protopopescu [67]⁾ iar câțiva ani mai târziu, bucureștenii i-au ridicat și un monument, care a fost demolat însă, în 1948, de autoritățile comuniste. Dădeam și eu o pildă, doar...

Craiova, 3 octombrie 2021

Referințe documentare:

[1]. CATANĂ, C. - Primele 100 de zile ca primar în România. Editura Lumen, Iași, 2010.

[2]. * * * - Istoria Prefecturii și a Prefectului. Prefectura Municipiului Nucurești, https://b.prefectura.mai.gov.ro/istoria-prefecturii-si-a-prefectului/, accesare 12 mai 2020.

[3]. ILIE, D. - Şerbăneşti. Pagini de monografie. Editura Casa Ciurea, Slatina, 2010.

[4]. GHIMIȘESCU, Petre și GHIMIȘESCU, Paula – Monografia comunei Șerbăneștii de jos: Lucrare de cercetare pentru promovarea ca învățători grad I. ANR – București, Ministerul Culturiii Naționale -1942, Direcția Învățământ Primar, mapa 24, fascicola 43, litere G-L.

[5]. * * * - Certificat de pașnică posesie a moșiei Momiceni, 20 decembrie 1878. Acte speciale ale Primei Societăți de Credit-funciar Român, Documentele Moșiei Momicenii de Câmp, Arhivele Statului, Vol. 643, Principele Gr. Bassaraba de Brâncovénu.

[6]. SFINȚESCU, I.G. – Elemente de geografia judeçiului Oltulu. Tipografia ”Ignoranticidulu”, Slatina, 1886.

[7]. * * * - Monitorul Oficial al României, nr. 239, Bucureşti, 26 ianuarie 1905.

[8]. * * * - Bugetul de venituri și cheltuieli al comunei Șerbănești de Sus pe esersiciul 1897-1898. ANR București, Arhiva Casa Școalelor, Cuprinsul 79/1896.

[9]. * * * - Proces-verbal din 16 ianuarie 1898 privind locul ce posedă Primăria Șerbănești de Sus pentru construirea școlii. ANR București, Arhiva Casa Școalelor, Cuprinsul 127/1898.

[10]. * * * - Monitorul Oficial al României, nr. 192, Bucureşti, 25 noiembrie 1899.

[11] . * * * - Documente privind marea răscoală a țăranilor din 1907: Desfășurarea răscoalei, B. Muntenia – Oltenia. Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1977.

[12]. * * * - Primăria comunei Șerbăneștii de Sus. ANR Olt, http://cautare-b.arhivelenationale.ro/cautare-b/detail.aspx?ID=270364, accesare 1 iunie 2020.

[13]. NICOLAE, O. – Corespondență, e-mail, Germania, 2 iulie 2020.

[14]. * * * - Locul ales pentru școală în comuna Șerbănești de Jos. Document ANR București, 27 iunie 1897.

[15]. * * * - Proces-verbal din 1 august 1896 privind locul ce posedă Primăria Șerbănești de Jos pentru construirea școlii. ANR București, Arhiva Casa Școalelor, Mapa 98, vol. III.

[16]. * * * - Proces-verbal nr. 22 / 23 septembrie 1896 privind acceptarea donației lui Ghiță Dumitrescu. ANR București, Arhiva Casa Școalelor, Mapa 42.

[17]. * * * - Chitanța 534/20 noiembrie 1902 privind încasarea donației lui Ghiță Dumitrescu. ANR București, Arhiva Casa Școalelor, Cuprinsul 79/1896.

[18]. * * * - Monitorul Oficial al României, nr. 184, București, 19 noiembrie 1888.

[19]. * * * - Anuarul “Socec” al României-Mari 1924-1925, vol. II - Provincia. Editura “SOCEC & Co” SA, Bucureşti, 1925.

[20]. ȘERBAN, Gr. – Monografia Școalei Șerbăneștii de Sus – Olt. ANR – București, Ministerul Culturii Naționale, 1942.

[21]. * * * - Cartea încoronărei: Alba-Iulia - Bucureşti, 15-16 octombrie 1922 : [albumul comemorativ al încoronărei MM. LL. Regele Ferdiand şi Regina Maria la Alba-Iulia în 2/15 octomvrie 1922]. - Bucureşti, Tipografia Carmen Sylva, 1923, p. 134.

[21]. VASILESCU, S.E. și VASILESCU, C. – Rădăcini. Monografia comunei Vîlcele (Bărcănești), jud. Olt. Editura Hoffman, Caracal, 2019.

[22]. ȘERBAN, I. – Monografia Comunei Șerbăneștii-de-sus, Județul Olt. ANR – București, Ministerul Culturii Naționale, 1944.

[23]. GAMILLSCHEG, E. - Die Mundart von Serbanesti-Titulesti (Gerichtsbezirk Olt, Kreis Vedea). În “Berliner Beitrage zur Romanischen Philologie”, vol. VI, Jena şi Leipzig, Editura Wilhelm Gronau, 1936.

[24]. OPRIȘAN, E. – Convorbiri cu Mihai Popovici. WhatsApp, București, 14 iulie 2020.

[25]. CARACOSTEA-BĂLAN, D. – Caracostea Family Tree. Geneanet, https://gw.geneanet.org/bala?lang=en&pz=savinien+mihai&nz= caracostea+balan&p=eugene+theophile+leon&n=baillavoine, accesare 31 mai 2020.

[26]. * * * - Certificat semnat de primarul comunei Serbanesti de Jos , Olt , 1933. Okazii.ro, https://www.okazii.ro/certificat-semnat-de-primarul-comunei-serbanesti-de-jos-olt-1933-a52374332, accesare 1 inie 2020.

[27]. * * * - Biserica ”Sfântul Ioan Botezătorul”, sat Șerbănești, comuna Șerbănești - Monument istoric. LMI 2010 OT-II-m-B-09048. Fundatia „Cuvântul care zidește”, Craiova, http://www. monument-istoric.ro/pdf/olt/ 184_Serbanesti_Serbanesti_SfIoanBotezatorul.pdf, accesare 22 februarie 2018.

[28]. OPRIȘAN, E. – Corespondență. E-mail, București, 10 octombrie 2020.

[29]. TÎLVĂNOIU, Ion – Dumitru Caracostea în arhivele C.N.S.A.S. În revista „Memoria Oltului și Romanaților” nr. 3 (97), Găneasa, martie 2020, p. 75.

[30]. * * * - Monitorul Oficial al României, nr. 243, Bucureşti, 26 ianuarie 1919.

[31]. OPRIȘAN, E. – Convorbiri. WhatsApp, București, 18 octombrie 2020.

[32]. * * * - OT-F-00001-1-1916-116 Ordine, decizii, certificat eliberat de Cercul Recrutare Olt. ANR Olt, http://cautare-b.arhivelenationale.ro/cautare-b/detail.aspx?Id=319442, accesare 2 iunie 2020.

[33]. OPRIȘAN, E. - Corespondență. E-mail, București, 13 iulie 2020.

[34]. OPRIȘAN, E. – Convorbiri. WhatsApp, București, 7 iulie 2020.

[35]. MIHAI, Gh. ş.a. – Dumitru Popovici: Omul şi opera. Editura Fundaţiei “Universitatea pentru toţi”, Slatina, 2002.

[36]. POPESCU, Gh. – Pisania. Manuscris transmis de fiica acestuia, prof. Ecaterina Oprișan, WhatsApp, București, 14 iulie 2020.

[37]. ILIESCU, Victor – Pentru o bună desfăşurare a colectărilor în raionul Slatina. În ziarul „Scînteia” nr. 2196, București, 16 noiembrie 1951, p. 2.

[38]. * * * - Legea nr. 5/1950 pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române. Lege5.ro, https://lege5.ro/Gratuit/ gezdiobxgu/legea-nr-5-1950-pentru-raionarea-administrativ-economica-a-teritoriului-republicii-populare-romane, accesare 5 iunie 2020.

[39]. * * * - Divizia Tudor Vladimirescu. Wikipedia, https://ro.wikipedia.org/wiki/Divizia_Tudor_Vladimirescu, accesare 10 iulie 2020.

[40]. PISĂRU, Florea – Corespondență. E-mail, Timișoara, 21 iunie 2021.

[41]. PISĂRU, Florea – Convorbire telefonică. Timișoara, 29 decembrie 2020.

[42]. * * * - Consiliul Popular. Wikipedia, https://ro.wikipedia.org/wiki/Consiliu_Popular, accesare 6 iunie 2020.

[43]. OPRIȘAN, E. - Corespondență. E-mail, București, 12 iulie 2020.

[44]. PISĂRU, Florea – Corespondență. E-mail, Timișoara, 15 mai 2021.

[45]. * * * - Impactul dur al adevarului. În ”Gazeta de Sud”, Craiova, 5 iulie 2002, https://www.gds.ro/Actualitate/2002-07-05/Impactul-dur-al-adevarului/, accesare 6 iunie 2020.

[46]. * * * - Hotărâri ale Adunării Generale a Acționarilor. SC COMCEREAL Olt SA, Slatina, 16 septembrie 2010, http://www.bvb.ro/info/Raportari/CCOL/CCOL-Raport%20curent%2024.09.2010.pdf, accesare 6 iunie 2020.

[47]. * * * - Adresa nr. 5094 către BVB-RASDQ. SC COMCEREAL Olt SA, Slatina, 4 mai 2011, https://www.bvb.ro/info/Raportari/CCOL/CCOL-Raport%20anual%202010%20(cu%20anexe).pdf, accesare 6 iunie 2020.

[48]. * * * - Registrul Naţional al Asociațiilor, Fundațiilor și Federațiilor, https://www.asociatiafumatorilor.ro/0_af/download/asociatii.pdf, accesare 6 iunie 2020.

[49]. * * * - Ordinul nr. 1280/2005 privind recunoașterea Consiliului pe produs Oleaginoase și produse procesate. Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Monitorul Oficial NR. 1157 din 21 decembrie 2005.

[50]. * * * - Candidatul PNL la primarie, Galuscan, a amenintat o femeie de la PD-L. Gazeta de Olt, Slatina, 24 aprilie 2008.

[51]. ILIE, Fl. – Corespondență e-mail. Șerbănești, decembrie 2013.

[52]. * * * - Locate Family, https://www.locatefamily.com/G/GAL/GALUSCAN-1.html, accesare 6 iunie 2020.

[53]. GRIGOROŞCUŢA, Mihai – În strînsă legătură cu activitatea concretă din unităţi. În ziarul „Scînteia” nr. 14117, București, 10 ianuarie 1988, p. 3.

[54]. * * * - Primar. Primăria Șerbănești, http://www.primariaserbanesti.ro/portal-administratie-publica/serbanesti/primaria-serbanesti/conducere/primar, accesare 7 iunie 2020.

[55]. SMEDESCU, C. - „De aici, din lumea rurală, de la temelie ar trebui să înceapă reconstrucţia ţării” – interviu cu Titi Peligrad, primarul comunei Şerbăneşti. În ”Gazeta Oltului”, Slatina, 6 august 2017, http://gazetaoltului.ro/2017/08/06/de-aici-din-lumea-rurala-de-la-temelie-ar-trebui-sa-inceapa-reconstructia-tarii-interviu-cu-titi-peligrad-primarul-comunei-serbanesti/, accesare 7 iunie 2020.

[56]. BANCIU, A. - Roiri săliştene - Pilde de spirit întreprinzător şi dârză stăruinţă. În revista "Transilvania", ASTRA, Sibiu, Anul 75, Octomvrie—Decemvrie

1944.

[57]. NEAGA, M. – Postare Facebook, Șerbănești, 26 aprilie 2016.

[58]. * * * - Șerbănești. Google Maps, octombrie 2019.

[59]. NEACȘA, D. – Postare Facebook. Șerbănești, 14 iulie 2020, https://www.facebook.com/photo.php?fbid=3149953975084513&set=g. 803529759693709&type=1&theater&ifg=1, accesare 18 iulie 2020.

[60]. * * * - Viceprimar. Primăria Șerbănești, http://www.primariaserbanesti.ro/portal-administratie-publica/serbanesti/primaria-serbanesti/conducere/ viceprimar, accesare 23 noiembrie 2020.

[61]. * * * - Mugurel Breoi este noul primar la Șerbănești. Realitatea Oltului, Slatina, https://realitateaoltului.ro/2020/09/27/mugurel-breoi-este-noul-primar-la-serbanesti/, accesare 3 noiembrie 2020.

[62]. BREOI, M. – Postare Facebook. Șerbănești, 29 octombrie 2020.

[63]. * * * - Declarații de avere și interese 2016. Primăria Șerbănești, www.primariaserbanesti.ro, accesare 13 octombrie 2020.

[64]. * * * - Schimbare de stafetă la PSD și TSD Olt. Eveniment de Olt, Slatina, 24 iunie 2018.

[65]. NEACȘA, D. – Postare Facebook. Grupul Șerbănești, 23 noiembrie 2020, https://www.facebook.com/groups/400365230027761/ permalink/3707647939299457, accesare 24 mai 2021.

[66]. * * * - Emanoil Protopopescu-Pake. Wikipedia, https://ro.wikipedia.org/wiki/Emanoil_Protopopescu-Pake, accesare 5 noiembrie 2020.

[67]. CEBUC, Al. - Din istoria transportului de călători în Bucureşti. Muzeul de Istorie a Orașului București, 1963.

Accesați fișierul în format pdf: