CUPRINS / TABLE OF CONTENTS Arhiva →
Titlul acestui editorial este o preluare integrală a titului unui studiu recent mediatizat în mai multe publicații ale Academiei Americane de Management (AOM).
Analizele efectuate, în principal de profesoara britanică Laura Colombo, duc la concluzia că universitățile, inclusiv școlile de management, sunt departe de a "inspira" efectuarea schimbărilor de care are nevoie societatea. Se avansează teza că este necesară o educație managerială civică, care să fie focalizată pe ”înflorirea ecologică și înflorirea umană”. Educația managerială civică trebuie sa elimine patru disfuncționalități majore actuale și să le înlocuiască cu abordări radical diferite.
Prima disfuncționalitate se referă la "cultivarea" lăcomiei și exacerbarea concurenței, încurajându-se deciziile și acțiunile "lacome", care diminuează sensibilitatea privind impactul acestora asupra altor persoane și organizații. Această situație a devenit foarte evidentă în criza mondială 2007-2009. Se propune în loc, mutarea accentului asupra "naturii umane cooperante", caracterizată prin simțul responsabilității față de ceilalți.
A doua disfuncționalitate constă în excesiva preocupare pentru elementele cantitative referitoare la rezultate, indicatori, etc. ceea ce duce la neglijarea sistematică a resurselor umane care de fapt, le generează, le produc. Remediul constă în aducerea în prim plan în școlile de management "a valorilor și virtuților", (protejarea naturii, justiția mediului, etc.) și în redefinirea fericirii publice ca fiind înflorirea ecologică și umană pe termen lung.
A treia disfuncționalitate o reprezintă cultivarea inegalității, în școli învățăndu-se că sistemul capitalist este singura alternativă de economie și societate care trebuie luată în serios. Soluția propusă este ca în cadrul proceselor educaționale să se pună sub semnul întrebării fundamentele economiei actuale, să se examineze consecințele sale și să se caute alternative la tipul de business care se practică în prezent.
A patra disfuncționalitate o constituie ignorarea și facilitarea deteriorării mediului datorită faptului că în teoria și învățământul economic și managerial sunt tratate separat ecologia, politica și economia și nu se corelează, elementele de esență referitoare la degradarea ecologică, schimbarea climei sau inegalitatea umană, aflându-se la periferia proceselor educaționale. Aceasta duce la practici economice si sociale nesăbuite și periculoase pentru om și natură. Alternativa o reprezintă "echiparea studenților cu abilitatea de a întelege principiile de bază ale ecologiei și naturii umane" și de a proiecta și manageria în organizații modalități care să determine înflorirea ecologică și umană, pe baza luării în considerare a interdependențelor dintre mediu, societate și economie.
Concluzia specialiștilor: educația managerială trebuie schimbată din temelii pentru a fi în stare să facă față marilor provocari societale actuale. Aceasta implică un dialog intens și încurajarea reflecțiilor și acțiunilor în cadrul universităților, cu implicarea profundă a principalilor stakeholderi.
Prof.univ.dr.emerit Ovidiu Nicolescu
Președinte SAMRO
ORDINE DE ZI - propunere
1. Informare cu privire la activitatea desfășurată de SAMRO în perioada noiembrie 2021 - noiembrie 2022. Prof.univ.dr. Ovidiu Nicolescu – președinte SAMRO, Prof.univ.dr. Dănuț Dumitrașcu – secretar general SAMRO
2. Situația bugetului de venituri și cheltuieli SAMRO pe anul 2022. Conf.univ.dr. Florinel Marian Sgârdea
3. Informare privind realizarea lucrărilor științifice:
„Starea de sănătate a managementului din România”, „Analize, abordări și studii de caz relevante privind managementul organizațiilor din România în contextul socio-economic complex, influențat de pandemia Covid-19, digitalizare și trecerea la economia bazată pe cunoștințe”. Prof.univ.dr. Ovidiu Nicolescu – Preşedinte SAMRO
4. Informare privind realizarea volumului "The Best Romanian Management Studies 2021-2022", într-o nouă formulă cu SPRINGER.
Prof.univ.dr. Ovidiu Nicolescu, Prof.univ.dr. Constantin Oprean, Prof.univ.dr. Mihail Țîțu, Conf.univ.dr. Sebastian Văduva
5. Informare din partea filialelor privind:
• Activitățile desfășurate la nivel de filiale SAMRO în perioada noiembrie 2021 - noiembrie 2022;
• Situația bugetelor de venituri și cheltuieli la nivel de filiale (anul 2021); Situația colectării cotizațiilor și efectuării plăților contribuțiilor filialelor către SAMRO Central;
• Situaţia membrilor filialei, excluderi şi primiri de noi membri. Președinții filialelor SAMRO
6. Informare privind evaluarea lucrărilor participante în cadrul competiției SAMRO, pentru cea mai bună carte de management publicată în anul 2021, cea mai bună teză de doctorat susținută în anul 2021, Cea mai bună lucrare științifică publicată în anul 2021. Premierea câștigătorilor. Comisia de evaluare.
7. Diverse
Preşedinte SAMRO, Secretar General SAMRO,
Prof.univ.dr. Ovidiu NICOLESCU Prof.univ.dr. Dănuţ DUMITRAŞCU
Datorită capacităţii de a genera beneficii economice, bunurile de proprietate intelectuală (PI) au în prezent un rol important în creşterea şi dezvoltarea unui IMM. Managementul resurselor intangibile include într-o anumită formă identificarea şi analiza bunurilor de proprietate intelectuală, respectiv evaluarea bunurilor de proprietate intelectuală. Pentru determinarea valorii unui bun de proprietate intelectuală sunt folosite în prezent, cel mai frecvent, metode de evaluare cantitative şi metode de evaluare calitative. În timp ce metodele cantitative calculează valoarea monetară a unui bun de proprietate intelectuală, metodele calitative evaluează bunul de proprietate intelectuală (PI) prin sisteme de scorare şi sisteme de rating.
Motivul principal pentru evaluarea PI este maximizarea valorii sale şi, prin urmare, valoarea organizaţiei prin decizii optime de management. Sunt câteva situații când este necesară şi cerută evaluarea: evaluarea companiei (tranzacţii, M&A, faliment, “joint ventures”), tranzacţii de vânzare sau licenţiere, obţinere finanţări (credite bancare, venture capital, investiţii), planificarea şi respectarea impozitării, raportare externă şi contabilitate, sprijin şi soluţionare litigii, management intern. Importanţa mărcilor a crescut în rândul consumatorilor, acţionarilor, investitorilor şi managerilor. Valoarea mărcilor a devenit un indicator foarte important în bilanţul unei organizații.
În Austria au fost dezvoltate două standarde care să ghideze IMM-urile în conştientizarea şi evaluarea brevetelor şi mărcilor. Standardul ONORM A6801 „Methods for patent valuation” prevede un proces de evaluare calitativă și evaluare monetară a brevetelor, modelelor de utilitate și know-how brevetabil.
Standardul ONORM A6800 „Evaluarea mărcii bunului intangibil” stabileşte cerinţele pentru evaluarea monetară a activelor intangibile mărci, cu scopul de a oferi suport IMM-urilor în managementul de brand. Procedura de evaluare a acestui standard se bazează pe modelele utizate pentru evaluarea întreprinderilor. Standardul ONORM A6800 oferă o abordare a evaluării mărcilor luînd în considerare aspecte legale, comportamentale şi financiare.
Pentru evaluarea mărcilor trebuie să fie determinaţi proprietarii acestora şi drepturile de proprietate. Aceasta este necesară pentru atribuirea valorii unei mărci proprietarului dreptului de proprietate şi pentru identificarea parametrilor legali care influenţează valoarea unei mărci. Valoarea unei mărci este definită ca totalitatea asocierilor şi comportamentelor tuturor părţilor interesate, ce permit proprietarului mărcii să obţină profit mare şi avantaj competitiv. Abordarea comportamentală acordă atenţie măsurării punctelor tari ale mărcii şi consideră şi evaluează aspecte individuale, fără a se focaliza pe monetizarea valorii mărcii. În comparaţie cu competitori mărcile puternice reuşesc să obţină un preţ ridicat pe piaţă şi o rată de răscumpărare mai mare. Fluxurile de numerar viitoare sunt crescute şi accelerate, iar riscurile sunt reduse. Valoarea unei mărci este definită drept valoarea prezentă a viitoarelor intrări de numerar pe care proprietarul mărcii le poate obţine, iar aceste aspecte constituie elemente cheie ale evaluării mărcii. Standardul pentru evaluarea mărcilor se adresează atât angajaţilor responsabili cu managementul mărcii într-o întreprindere, cât şi experţilor care evaluează valoarea unei mărci din alte organizații. Procesul de evaluare a unei mărci include introducerea, colectarea şi monitorizarea datelor cu privire la factorii care influenţează utilizaţi ca intrări în evaluarea mărcii. Marca este descrisă ca un sistem, care prin alocarea de numerar conducătorilor de valoare măsuraţi şi monitorizaţi prin intermediul unor indicatori de valoare are ca rezultat economii şi venituri. Evaluarea mărcilor se bazează pe abordarea bazată pe venit, abordarea bazată pe piaţă şi abordarea bazată pe cost.
Abordarea bazată pe venit determină valoarea prin calcularea veniturilor capitalizate care sunt aşteptate să fie generate de către activul respectiv. Valoarea reprezintă valoarea prezentă a venitului viitor net. Metoda de calcul a valorii mărcii a fost dezvoltată ca model al valorii monetare a mărcii, reflectând puterea de câştig a unei mărci în termeni de valoare prezentă netă a viitoarelor fluxuri de numerar legate de această marcă.
Abordarea bazată pe piaţă se bazează pe tranzacţii prezente pentru active comparabile. Presupunând că marca va fi vândută se va determina un preţ de vânzare. În prima etapă se vor colecta date de la tranzacţii asemănătoare şi apoi preţul de piaţă observat trebuie ajustat pentru diferenţele dintre mărcile observate şi marca în cauză. Pe baza preţului de achiziţie se vor calcula multiplicatorii de piaţă ce vor fi aplicaţi mărcii evaluate. Mărcile utilizate pentru calcularea multiplicatorilor de piaţă trebuie să fie similare mărcii evaluate, corespunzător situaţiei de piaţă, puterii mărcii, situaţiei economice şi dreptului de marcă. Pentru a asigura comparabilitatea, tranzacţiile trebuie să fie apropiate datei evaluării. Evaluatorul trebuie să ţină cont de faptul că preţul obţinut poate include elemente strategice şi efectele de sinergie.
Abordarea bazată pe cost se bazează pe metoda valorii activului net şi foloseşte pentru a evalua marca costurile investite în dezvoltarea mărcii sau costurile de înlocuire a mărcilor existente. Rezultatul aplicării diferitelor metode bazate pe cost constituie nivelul nimim al valorii mărcii.
Aceste metode se utilizează doar dacă nu pot fi utilizate alte metode şi de obicei validează rezultatele altor metode.
Pentru a afla mai multe detalii legate de activitățile din domeniul Managementului Protecției Proprietății Intelectuale Vă invit să ne contactați la sediul Centrului Regional OSIM-EPO din Sibiu și să accesați informațiile pe care vi le oferim on-line, https://www.osim.ro/despre-osim/link-uri-utile/centre-regionale/centre-regionale-crppi-patlib-sibiu; https://www.facebook.com/centrulpatlib.sibiu/; http://www.artasibiu.ro
Sibiu, 12 octombrie 2022
Prof. univ. dr. ing. Aurel - Mihail ȚÎȚU
mihail.titu@yahoo.com
Principalul scop al comunicării manageriale acum este acela de a determina un rost, un sens al muncii pentru angajați, să genereze încredere în sine, speranță și entuziasm, să dezvolte reziliența psihică.
La nivel individual, înțelegerea modului în care emoțiile și gândurile ne afectează comportamentul, și modul în care comportamentul nostru ne poate afecta gândurile și emoțiile, ne ajută să devenim mai atenți la modul în care interacționăm cu oamenii din jurul nostru. Această conștientizare și adaptare conștientă a comportamentului la caracteristicile interlocutorului, la motivația și starea sa, vor conduce la crearea unor relații productive și performante.
Referitor la stilul comunicării, la comportamentele care trebuie să-l definească, cerințele de bază sunt conștientizarea, autocontrolul și versatilitatea acestuia, înțelegerea și gestionarea comportamentului propriu, înțelegerea modului în care alții acționează și reacționează; să conștientizăm modul în care ne autoevaluăm dar și modul în care ne percep alții pe noi, să gestionăm cât mai bine cum răspundem comportamentului celorlalți pentru a determina reacția dorită.
Criza actuală se caracterizează prin stări emoționale puternice care pot conduce la distorsionări ale formulării, înțelegerii și procesării corecte a mesajelor. Se știe că ființele umane, datorită structurii și modului în care funcționeazăa creierul, percep emoțiile interlocutorului la nivel de subconștient cu mult înainte de a le conștientiza la nivel rațional. În plus, mentalitatea, atitudinile și percepțiile comunicatorilor, competențele socio-emoționale de redare și interpretare a mesajelor, starea de sănătate în care se află comunicatorii, sunt alți factori care pot conduce la un schimb de mesaje deficitar, chiar eșuat uneori.
Comunicarea implică atât rațiunea (zona cortexului) cât și emoțiile (zona creierului limbic). Limbajul principal al emoțiilor este limbajul neverbal iar distorsionările cele mai frecvente, sunt determinate de componenta emoțională a percepției. Din acest punct de vedere comunicarea virtuală ridică unele probleme specifice.
Legăturile la distanță, în bună măsură impersonale datorită tehnologiei folosite, se desfășoară după un cod care nu sprijină relațiile la nivel emoțional. În perioada pandemiei și post-pandemie calitatea relațiilor interpersonale este însă importantă pentru păstrarea echilibrului emoțional și pentru construirea rezilienței. De aceea comunicarea la nivel emoțional trebuie introdusă atunci când starea de stres determinată de schimbări este inevitabilă, mai ales dacă aceasta vine după o perioadă traumatizantă în care am fost puși în fața unor întrebări existențiale. Personalizarea relațiilor manager-angajați, angajați-organizație este importantă și pentru a asigura climatul de muncă productiv și coeziunea socială.
Calitatea relaţiei care există între comunicatori este acum cel puțin la fel de importantă ca și conținutul mesajelor transmise, pentru realizarea scopului în care se comunică. Această calitate depinde în foarte mare măsură, acum mai mult decât oricând, de maniera în care monitorizăm, controlăm, filtrăm, furnizăm sau solicităm informaţie relevantă pentru interacţiune. Toate acestea se reflectă în modul în care vorbim, ascultăm interlocutorul, ne auto-dezvăluim și lucrăm cu feedbackul, depinzând și de dinamica gândurilor noastre în procesul de intra-comunicare.
În relația de comunicare pozitivă, există trei aspecte în care competenţele emoţionale se manifestă, și la care mă voi referi în continuare.
Acţiunea de venire în întâmpinarea nevoilor celuilalt constituie primul aspect. Oamenii se relaţionează pentru a-şi satisface reciproc nevoia de prietenie, de recunoaştere, de colaborare, de îndrumare, de susţinere. Acestea sunt "vitamine psihice" pentru individ. Cheia unei relaţii solide este reciprocitatea în satisfacerea acestor nevoi. Trebuie mai întâi identificate nevoile şi aceasta se poate face prin înţelegerea stărilor emoţionale ale interlocutorului. Pentru a le putea înţelege este nevoie de capacitatea de a asculta pentru a înţelege și de abilitatea de a empatiza.
Schimbul de informaţii privind sentimente, emoţii este al doilea aspect. Relaţia presupune mai mult decât schimbul de informaţii privind fapte, date, cifre, nume de persoane etc. Relaţia presupune o interacţiune continuă în cadrul căreia vorbim despre emoţiile şi sentimentele noastre, ne auto-dezvăluim și dăm sau solicităm feedback. Aceasta are impact asupra interlocutorului și va influenţa modul în care reacţionează. De asemenea, ne afectează şi pe noi, cei care am iniţiat comunicarea, şi astfel procesul de influenţare reciprocă continuă. Fiind conştient de această influenţare reciprocă, managerul poate anticipa reacţiile interlocutorului şi îşi va adapta mesajul astfel încât să servească relaţia. Cheia menţinerii unei relaţii este tocmai dinamica transferului de informaţie despre relaţie.
Un aspect important al relaţiei este continuitatea ei, petrecerea de timp împreună, deoarece ne dă posibilitatea să-l cunoaştem pe interlocutor în diferite situaţii şi fiecare dintre acestea ne ajută să-l înţelegem, să ne relaţionăm mai bine, să ştim cum să venim în întâmpinarea nevoilor lui. Confortul în relaţie se poate obţine numai treptat, prin întâlniri repetate.
Pe lângă relația care există între comunicatori, se impun și alte caracteristici ale mesajelor transmise și ale stilului de comunicare, care să răspundă nevoilor actuale privind comunicarea managerială. Pe acestea le voi prezenta în NL#163, sub forma unor reguli simple care să fie avute în vedere de către orice manager atunci când comunică.
Prof.univ.dr Rodica M.Cândea,
Cercetător științific grad I
Contribuțiile colaboratorilor la newsletter sunt incluse așa cum sunt primite de la autori, fără editarea textului.
Coordonator: Prof. univ. dr. Rodica M. Candea, Cercetător științific grad I (Membru fondator SAMRO)