Newsletter # 149 (septembrie 2021)

1. Editorial / Editorial

Mutații de esență pe piața educațională universitară internațională

Prezentul editorial se rezumă la a semnala mutații de esență care au loc pe piața educațională mondială, cu impact major asupra învățământului universitar din toate țările, cuprinse într-un recent studiu publicat în prestigioasa Harvard Business Review.

Punctul de plecare în înțelegerea mutațiilor educaționale – și în același timp o expresie șocantă a acestor mutații – este tranzacția efectuata de compania 2U care constă în cumpărarea activelor educaționale ”edx” de la universitățile Harvard și MIT pentru 800 milioane dolari. Aceste active cuprind brandul implicat, aproximativ 3.500 cursuri digitalizate și website-ul utilizat de 50 milioane de de ”learners” – studenți, manageri și specialiști din companii și alte organizații. O astfel de tranzacție, afirmă autorii studiului, va determina mutații profunde în învățământul universitar și va impune schimbări majore în universități și celelalte organizații de învățământ universitar și postuniversitar.

Trei sunt dezvoltările recente care pot explica ceea ce se produce în piața educațională universitară mondială:

• Tehnologiile digitale s-au maturizat la nivelul la care pot produce schimbări disruptive în modelul educațional clasic de învățământ universitar.

• Schimbările tectonice din societate și economie produse în condițiile pandemiei Covid-19, care au forțat milioane de experimente și mutații în majoritatea instituțiilor de învățământ superior din toată lumea; acestea au demonstrat universităților că se poate realiza pregătire de nivel superior fară infrastructura masivă și costisitoare a acestora.

• Universitățile tradiționale sunt confruntate cu reduceri de bugete și presiuni financiare, în timp ce valoarea organizațiilor de ”EdTech” înregistrează creșteri astronomice, concomitent cu abundente resurse financiare (spre exemplu, compania Bujiu înființată acum câțiva ani de un profesor de matematică din India este evaluată în 2021 la 12 miliarde euro).

În acest context pentru învățământul universitar se prefigurează trei tipuri de strategii:

1. Strategii focalizate pe un model de educație rezidențial, fortificat, potrivit căruia studenții trăiesc și interacționează în campus cu profesorii direct. Acesta este posibil doar în universitățile cele mai bune, cu brand internațional recunoscut și cu asociații de alumni foarte influente.

2. Strategii focalizate pe un model hibrid, gândit pe ideea că universitățile și studenții au resurse limitate și că aceste resurse trebuie divizate optim intre procese educaționale ”față în față”, care implica costuri mari pentru universități și studenți, și învățământul virtual, online, cu costuri sensibil mai mici.

3. Strategii focalizate pe un model de educație integral online, care furnizează pregătire de calitate numai virtual. Tranzacțiile încheiate de prestigioasele universități Harvard și MIT indică faptul că acestea au optat pentru un nou model educațional.

Am considerat oportun și util, la începutul unui an universitar, în condițiile în care în Uniunea Europeană și România se recunoaște necesitatea unor multiple reforme, să semnalez spre reflecție membrilor comunitățiii SAMRO, mutațiile pe piața educațională universitară mondială și tipurile de strategii prefigurate, întrucât ele vor impacta direct și substanțial asupra învățământului managementului din România în viitoarea perioadă.

Prof. univ. dr emerit Ovidiu Nicolescu

Președinte SAMRO

2. Proprietatea intelectuală: actualități și perspective / Intellectual property: news and prospects

Inventatori români - Anastase Dragomir și scaunul ejectabil / Romanian inventors - Anastase Dragomir and the ejectable chair

Mi-am propus să vă prezint în acest număr al Newsletter-ului SAMRO un nume de referință în inventică: Anastase Dragomir. Numele lui este legat de inventarea și perfecționarea unui sistem pentru salvarea piloților și a pasagerilor unui avion în cazul producerii unui accident sau a unei defecțiuni tehnice. În data de 6 februarie 1896 se naște la Brăila, Anastase Dragomir, cel de-al șaselea copil al unui veteran din Războiul de Independență. Urmează școala în orașul natal, pasiunea pentru aviație i se conturează încă din adolescență. După încheierea studiilor în domeniul ingineriei se decide să plece în Franța unde va lucra la mai multe uzine de avioane. Deși în perioada respectivă majoritatea cercetătorilor și-au concentrat atenția asupra construirii și pilotării avioanelor, Anastase Dragomir a încercat să găsească o metodă eficientă pentru menținerea în siguranță a pilotului și pasagerilor, salvându-i pe aceștia în cazul unor catastrofe aeriene care se soldează cu prăbușirea avionului. Preocupări similare întâlnim în anul 1916 la Everard Carlthrop, inginer de cale ferată dar și inventator, care pierzându-și prietenul Charles Rolls (co-fondator al companiei Rolls Royce) într-un accident de biplan, se simte motivat, concepe și patentează un scaun ejectabil ce utilizează aer comprimat și o parașută pilotul fiind astfel extras din aeronavă. Cu toate acestea, conceptul modern îi aduce recunoaștere internațională lui Anastase Dragomir care a înregistrat, pe 3 noiembrie 1928, în Franța, cererea de brevet “Nouveau système de montage des parachutes dans les appareils de locomotion aérienne” (Nou sistem de montare al parașutelor la aparate de locomoție aeriană) și a obținut Brevetul cu nr. 678566 în data de 2 aprilie 1930. Această invenție realizată în colaborare cu Tănăsescu Drobescu era ”un nou sistem de parașutare din aparatele de locomoție aeriană, fiecare pasager având o parașută proprie care permite, în momentul critic, eliberarea acestui ansamblu de avion astfel încât parașuta, împreună cu pasagerul instalat pe scaun, să treacă printr-o deschizătură a podelei”. Brevetul prevedea ca acest ansamblu să aibă mai multe comenzi, manevrate de pilot. După mai multe încercări, Anastase Dragomir a reușit să obțină finanțarea și a început construcția scaunului cu care urma să se catapulteze.

Invenția a fost testată într-un avion Ferman, pilotat de Lucin Bossoutrot în aeroportul Orly din Paris, la 28 august 1929. Experimentul a fost încununat de succes, confirmându-se utilitatea aceste invenții. După demonstrație, ziarele franceze, printre care și Excelsior în numărul din 29.08.1929, sublinia importanța invenției pentru aviație și prioritatea mondială pe care o deține Anastasie Dragomir în acest domeniu.

Dragomir revine în țară după experimentul din Paris, unde alături de căpitanul român, inginer de aviație, Constantin Nicolau, repetă cu succes experimentul în data de 26 octombrie 1929, într-un avion Avia, la Aeroportul Băneasa din București. Presa vremii, printre care ziarele ”Universul” și ”Dimineața”, a relatat cu lux de amănunte despre evenimentul în care a fost prezentat acest mijloc de salvare extrem de ingenios și practic. El a continuat să rafineze invenția sa, obținând brevetul românesc cu numărul 40658 din 1950, pentru ”celula parașutată”. În 1960, primește brevetul cu numărul 41424 pentru un avion de transport echipat cu cabine de catapultare, acesta fiind înregistrat tot în România.

Imagini cu invenția au fost imprimate pe timbre filatelice, respectiv scaunul catapultabil proiectat și construit de compania Martin-Baker. Fondatorul companiei a fost Sir James Martin, care devine preocupat de proiectarea și implementarea unui sistem de catapultare, atât la cererea Ministerului pentru Producerea de Avioane în anul 1944, dar mai ales datorită tragicului deces al prietenului său, căpitanul Valentine Baker, în timpul unui zbor de testare al prototipului Martin-Baker MB3, în data de 12 septembrie 1942. Analizând mai multe variante, consideră potrivită și accesibilă varianta care presupune ejectarea forțată a scaunului cu ocupandul șezând, acesta realizându-se cu ajutorul unei încărcături explozive.

Anastase Dragomir a încetat din viață in anul 1966, la vârsta de 70 de ani. Ideea sa va fi preluată și se va concretiza prin apariția scaunului ejectabil, la noile tipuri de avioane supersonice militare, devenind în prezent o componentă banală a acestor aparate de zbor, dar continuă să fie un element esențial în salvare de numeroase vieți.

Pentru a afla mai multe detalii legate de activitățile din domeniul Protecției Proprietății Intelectuale, al Managementului Protecției Proprietății Intelectuale Vă invit să ne contactați la sediul Centrului Regional OSIM-EPO din Sibiu și să accesați informațiile pe care vi le oferim on-line, https://osim.ro/despre-osim/centre-regionale/centrul-regional-sibiu/; https://www.facebook.com/centrulpatlib.sibiu/; http://www.artasibiu.ro

Sibiu, 13 septembrie 2021

Prof. univ. dr. ing. Aurel - Mihail ȚÎȚU

Expert PATLIB acreditat de EPO

Director Centrul Regional OSIM-EPO din Sibiu

Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu

mihail.titu@yahoo.com

3. Inteligența emoțională, comportament și performanță managerială: "Călătoria emoțională" COVID- 19, de la pandemie la post-pandemie / Emotional intelligence, behavior and managerial performance: The COVID-19 "emotional journey", from pandemic to post-pandemic

Puncte de vedere privind reinventarea programelor de masterat în România / Views on reinventing the master's programs in Romania

Cel putin două aspecte legate de pandemie și corelate între ele au marcat semnificativ învățământul de management, și nu numai.

Pe de o parte, prin efectele socio-economice, pandemia a condus la încetinirea activităților firmelor și astfel au alimentat dorinţa celor care voiau să obţină o diplomă de Licență și Master (MBA), să folosească avantajele învățământului online: timp și costuri mai reduse.

Pe de altă parte, pandemia prin urmările ei, a impus și continuă să impună un nou profil al întregului sistem de învățământ, indiferent de nivelul sau de domeniul de specializare.

Pentru a răspunde schimbărilor socio-economice din piața forței de muncă, învățământul de management trebuie să dezvolte absolvenți cu noi competențe, conforme cu cerinţele acestei perioade. Mă refer aici la nevoia de valorizare a umanului în orice program de învățământ, în particular la nevoia unei noi mentalități în lucrul cu oamenii, ceea ce atrage după sine nevoia unor noi competențe. Angajații trebuie priviți acum, mai mult ca oricând, ca un capital uman care pune la dispoziția organizației, în urma unor recompense financiare, sociale și psiho-emoționale, energie fizică, psihică și intelelectuală.

Ca urmare, este nevoie de o reinventare a programelor învățământului de management care să asigure dezvoltarea de noi competențe sociale. Despre aceste competențe, legate de cadrul mental și adaptabilitate (flexibilitate), de comportament în interacțiunile cu ceilalți și de competențe socio-emoționale, voi vorbi în newsletterul următor NL#150.

În NL#148 am dat câteva exemple de schimbări, care au avut loc în domeniul MBA-urilor. În continuare voi da exemple de reformări în domeniul altor programe de masterat.

Editorialul din NL#148 al prof. Ovidiu Nicolescu a prezentat schimbări care au avut loc la Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu. Aceasta “a fost remodelată în șapte specializări și patru programe de masterat, care asigură o abordare cuprinzătoare, complet modernizată a proceselor de pregătire universitară, atât laturile didactică și de cercetare științifică, cât și cea aplicativă operațională, firește cu focalizare asupra specificului militar, în care elementele moderne de informatizare și digitalizare sunt pregnante. Aspectele sociale, condițiile de odihnă și recreere pentru cei peste 1.540 studenți, dintre care peste 50 din 11 țări europene, sunt de excepție. …fiecare student primește, din primul an, un laptop pe care îl păstrează și după absolvirea Academiei.” Modul în care tratăm studentul, nu doar ceea ce îl învățăm, are relevanță pentru competențele pe care acesta le dezvoltă.

Un exemplu concret de adaptare a planurilor de învățământ la cerințele actuale este adoptarea de tematici noi în cadrul unor programe de masterat din Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca.

Având un profil tehnic, ar fi fost de așteptat ca în UTCN să existe o orientare inginerească. Totuși, au fost promovate programe de masterat care îmbină ingineria cu managementul, recunoscând astfel importanța relațiilor umane în obținerea de performanțe organizaționale, pe lângă aportul ingineresc de specialitate. De exemplu, la nivelul masteratului de Management și Inginerie în Afaceri din UTCN avem de mai mulți ani cursurile de Competențe Manageriale în Lucrul cu Oamenii și de Managementul Resurselor Umane. Ultimul curs tratează modalitățile și competențele prin care orice manager performant realizează un management al capitalului uman al organizației.

La masteratul de Ingineria și Managementul Calității din UTCN, avem cursul de Comunicare Organizațională în care se pune accentul pe modalitățile prin care comunicarea managerială și sistemele organizaționale de comunicare contribuie la performanțele organizației.

Începând din 2020 au fost introduse în aceste două masterate subiecte noi ca de exemplu: dezvoltarea rezilienței emoționale și psihologice, a agilității și versatilității personale și organizaționale, a competențelor sociale și emoționale la locul de muncă, a stilului social de comunicare, a dialogului organizațional pentru asigurarea climatului de siguranță în echipe. Au fost deja susținute și câteva disertații care au abordat aceste subiecte și s-au elaborat Studii de caz pe firme românești.

La cursul de Managementul Resurselor Umane, realizarea performanțelor prin dezvoltarea satisfacției în muncă este tratată acum având ca punct de plecare metoda SCARF, bazată pe noile rezultate ale neuroștiințelor. După cum am prezentat în NL#145, cele cinci domenii sociale, Statut, Certitudine, Autonomie, Relație, Corectitudine/Fairness, activează în creier aceleași răspunsuri de amenințare și recompensă pe care ne bazăm pentru supraviețuire. Această reacție "primitivă" explică stările emoționale, uneori greu de controlat, pe care avem.

Implementarea unor schimbări majore, a unor schimbări de mentalități, presupune întotdeuna ieșirea din zona de confort și generează rezistență. Dar cererea pieței forței de muncă acum și în post-pandemie nu iartă programele de învățământ care nu răspund cerințelor sale.

Prof. univ. dr Rodica M. Cândea

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Rodica.Candea@mis.utcluj.ro

Contribuțiile colaboratorilor la newsletter sunt incluse așa cum sunt primite de la autori, fără modifică ri ale textului.

Coordonator: Prof. univ. dr. Rodica M. Candea, Cercetător științific grad I (Membru fondator SAMRO)