* Ofelia Prodan négy verse

minden oly ködös lehunyom a szemem

"a néphadsereg megálló következik"

s mintha máris milliónyi emberformájú katonát látnék

kék kezeslábasban

műanyag gépfegyverrel lövésre készen

"én vagyok a kis oana, te ki vagy?"

kinyitom a szemem egy kislány rózsaszín barbie kalappal és barbie hátizsákkal

kis kezét nyújtja felém önkéntelenül elmosolyodom

a kislány is mosolyog a metró megáll

a néphadseregnél megnyomom a gombot az ajtók tárulnak

lassan kiszállok egy pillanatra hátranézek

a kislány integet kerek tekintetével mereven szomorúan

néz

a metró az alagútba bújik a képet a retina őrzi

míg szét nem morzsolja az emberi nyüzsgés

apăs butonul uşile cu senzori se deschid lent

oamenii se îmbulzesc mă răzgândesc

nu mai cobor din metrou acum e spaţiu pentru „manevre”

mă aşez din nou pe un scaun şi privesc o hartă

privirea mi se înceţoşează închid ochii

„staţia următoare armata poporului”

vizualizez milioane de soldaţi androizi

îmbrăcaţi în salopete albastre

cu mitraliere de plastic în poziţie de tragere

„eu sunt oana cea mică, tu cine eşti?”

deschid ochii o fetiţă cu un fes roz barbie cu un rucsac barbie

îmi întinde o mână mică zâmbesc fără să vreau

fetiţa zâmbeşte şi ea metroul se opreşte

la armata poporului apăs butonul uşile se deschid

cobor încet întorc o secundă capul

fetiţa îmi face cu mâna cu ochii ei rotunzi fixându-mă

trist

metroul intră în tunel imaginea persistă pe retină

până se dezintegrează printre oamenii forfotind haotic

az egyensúly emberei

oameni ai echilibrului

magunk vagyunk s szeretnénk egyedül lenni

a közeledés csak a csábítás játszmája csupán

ha akarunk valamit azt is tudjuk hogyan érjük el

hamarosan egy újra feltöltött nap von fénybe melegen

egy ultrabonyolult üzem hasznosítja újra megállás nélkül

hulladékainkat a fölös enzimeket és hormonjainkat

egy jó és mindenható üzem alakít át

mindegyikünket az egyensúly embereivé

suntem singuri şi ne dorim să fim singuri

apropierea e doar un joc al seducţiei

dacă vrem ceva ştim şi cum să obţinem

în curând un soare reîncărcat ne va lumina cald

o uzină ultrasofisticată va recicla fără oprire

deşeurile noastre enzimele şi hormonii în exces

o uzină bună şi atotputernică ne va transforma

pe fiecare în oameni ai echilibrului

halált mondok

spun moarte

halált mondok és ez mit sem jelent

csöndet mondok és hallani miként üvölt az akitől mindent megtagadtak

ismét azt mondom halál és a gázkamrákba lépek

lefényképezem a szörnyűségeket és azok hagyják magukat lefotózni

kitalálok egy új steril nyelvet

csak ezen a nyelven beszélek és senki se ért meg

megtanulok hallgatni boldog embereket fényképezni

azzal a széles mosollyal embereket

akik kezet fognak melegen összeölelkeznek

és a következő pillanatban hátbadöfik egymást

spun moarte şi asta nu înseamnă nimic

spun linişte şi se aude urletul celui căruia i s-a refuzat totul

spun moarte din nou şi intru în camerele de gazare

fotografiez ororile şi ororile se lasă fotografiate

inventez o limbă nouă aseptică

vorbesc numai în această limbă şi nimeni nu mă înţelege

învăţ să tac învăţ să fotografiez oameni fericiţi

cu zâmbetul acela destins oameni

care îşi dau mâna se îmbrăţişează călduros

şi în momentul următor se înjunghie pe la spate

adóhátralék

datorii către stat

nehezen jutok előre véget nem érő sorban állok

a rekkenő hőségben hogy adómat kifizessem

egy nő hisztisen sikoltozva fenyegetőzik

hogy megöli a kölykét "csillapodjék hölgyem" próbálkozik

valaki

"ugyanabban a csónakban evezünk" de a nő

még jobban hisztizik kölyke felébredt rákezdi ő is

már-már közönyösen áxcsorognak a sorban az embereket

legyűrte a bürokrácia a fiatalok szórakoznak

fülükön fejhallgatóval én mindent hallok

amit a sorban mondanak bármit beszélnek

különleges értelmet nyer

mintha egycsapásra őszintébbé megértőbbé válnánk

vagy idegesebbé durvábbá attól függ

az ablak mögött a hivatalnoknő kimérten

papirost lapít az üveghez amin az áll

"10 perc múlva jövök" az emberek zúgolódnak

a 10 perc eltelt s a tisztviselőnő sehol

újabb tz perc és feltűnik a hivatalnok

durcásan a hisztérikus nő

elájul kölykével a karján kihívjuk a mentőt

azt mondják szívbeteg próbálják újraéleszteni hiába

az asszonyt menten a hullaházba szállítják

a mentőorvos a csecsemőt leadja egy szociális

központnál

néhányan vállalkoznak hogy örökbe fogadják de csak tessék-lássék

szétszéledünk minden érzelem nélkül fecsegünk osztjuk

a semmit

elvégre banális ügy naponta megesik

înaintez cu greu stau la o coadă interminabilă

în căldura sufocantă să-mi plătesc impozitul către stat

o femeie devine isterică ţipă şi ameninţă

că-şi ucide pruncul „doamnă, calmaţi-vă!” încearcă

cineva

„toţi suntem în aceeaşi situaţie” dar femeia

se isterizează şi mai tare pruncul s-a trezit ţipă şi el

se stă aproape apatic la coadă oamenii

se declară înfrânţi de birocraţie tinerii se deconectează

cu căştile la urechi eu ascult tot

ce se vorbeşte la coadă orice se spune

capătă o importanţă specială

ca şi cum ai deveni brusc mai sincer mai înţelegător

sau mai nervos şi mai brutal depinde

funcţionara de la ghişeu închide cu mişcări precise

pune în geam o hârtie pe care scrie

„mă întorc în 10 minute” oamenii se agită

cele 10 minute trec şi funcţionara încă n-a apărut

mai trec încă 10 minute şi funcţionara apare

cu un aer indignat femeia isterică

leşină cu pruncul în braţe chemăm salvarea

se pare că e cardiacă se încearcă resuscitarea degeaba

femeia este transportată urgent la morgă

paramedicul va lăsa pruncul la un centru de asistenţă

socială

câţiva se oferă să-l infieze dar mai mult formal

ne risipim comentând fără urmă de milă fără nicio

tresărire

până la urmă e un fapt banal se întâmplă zilnic

Forrás: Vatra, 2014/4-5