19. La foc mic
...Exact asta-i mai lipsea, Doamne apără şi păzeşte, după ce rămăsese fără loc de muncă la desfiinţarea agenţiei, care oricum fusese cea mai proastă mişcare cu putinţă pe care-ar fi putut s-o facă ăia, ca şi cînd ar fi lăsat practic un continent întreg de izbelişte, exact asta-i mai lipsea, să dea nişte golănaşi de cartier cu ea de pereţi şi să măture cu ea pe jos, ca să vezi la ce le stă ăstora mintea după ce-şi petrec copilăria cu ochii la filme de-alea cu bătăi făcute cu buget redus prin Hong Kong, San Andreas să ne apere, şi-acum îi mai vâjâia capul şi-o dureau coastele, numai de n-ar fi plesnit vreuna, da’ las’ că le-arătase ea cum stă treaba, mama lor de derbedei şi cu cine le băgase toate prostiile-alea-n cap, cel puţin albul ăla mai zăcea pe jos şi când terminase ea de vorbit cu ucraineanul şi plecase, dinspre partea ei n-avea decât să rămînă acolo pînă la Judecata de Apoi, Doamne iartă-mă, prea o căutase cu lumînarea şi se-ntreba dacă un interviu pentru o nenorocită de slujbă ca bodyguard arăta aşa, cum Dumnezeu or fi fost încăierările pe bune, nu că şi-ar fi dorit să ajungă vreodată într-una, Santa Maria de Santiago de Compostella să ne aibă-n pază, oricum o mai dureau şi-acum toate alea de la interviul ăsta, şi toată bătaia de cap pentru ce, ca să aibă privilegiul să-l apere pe de-alde Levcenko, cînd ştia clar încă de la academie să nu se pună vreodată cu Mama Lege, Mama Natură şi mama lor de mafioţi ucraineni, cam atunci o apucase spaima cu adevărat, la discuţia din birou, nu la păruiala din stradă, aia fusese mai mult de încălzire, n-ar mai fi avut parte de alta la fel, da’ trebuise să-şi limpezească mintea repede de tot ca să discute cu ucraineanul, nu că s-ar fi aflat prima oară nas în nas cu asemenea specimene, da’ sigur fusese prima dată fără armă, fără vestă antiglonţ, fără colegi, fără echipă de sprijin, fără microfon laringeal, fără transmiţător în nervul auditiv şi-n general fără ştirea nimănui, excepţie făcînd trogloditul ăla de Murdoch care-o băgase-n gura lupului, sigur, lui ce-i păsa, la o adică, parcă i-ar fi rămas lui copiii fără mamă, şobolan nespălat ce era, noroc că-i merseseră repede şi mintea şi gura la discuţia cu Levcenko...