"Despre scriitorul de azi" de Carmen Corbu

CC: Ne aflăm la o prezentare de carte a recentului tău volum Necropolis. Spune-mi, atunci cînd o carte apare, cînd o scrii de fapt, îi imprimi o anumită traiectorie? Trebuie să se vîndă, trebuie să se impună, trebuie să comunice?FP : E vorba de un act de comunicare. Este procesul prin care cineva formulează un mesaj, în cazul de faţă Florin Pîtea, şi altcineva îi recepţionează mesajul. Se întîmplă, astfel, tot felul de surprize plăcute, să te întîlneşti cu cineva pe stradă care să-ţi spună că a citit cartea, că un lucru i-a plăcut sau altul nu i-a plăcut. E satisfacţia că mesajul tău a ajuns la cineva, la cititor.

CC: Cît de mult crezi că se citeşte astăzi? Cît de mult se citeşte literatura SF? Care ar fi segmentul tău de cititori?

FP : Putem spune că în ziua de azi titlurile s-au înmulţit exploziv, dar s-a restrîns numărul de cititori pentru fiecare titlu în parte. Intervin cîţiva factori, regimul de lucru al adulţilor, schimbarea relaţiilor de familie. Dispare ritualul acela al cititului seara, în sufragerie, cînd întreaga familie se adună. Eu am apucat astfel de vremuri şi de aici am prins, probabil, gustul pentru a preda literatura în facultate. Mai este un factor, preţul cărţilor a crescut şi oamenii nu-şi mai permit să le cumpere. Literatura pe care o scriu se adresează tuturor, dar segmentul de cititori ai volumului sunt mai ales elevii de liceu, studenţii, tinerii în general cu un anumit nivel de educaţie, de cultură.

CC: Nu-mi închipui că îţi vezi cititorii stînd în sufragerie şi făcînd lectură în familie. Nu pot să cred că se întîmplă aşa ceva în aprilie 2002. Totuşi, tu îţi vizualizezi cititorul. Descrie-l, plasează-l în spaţiu, în timp.

FP : Mi se pare mai puţin important că el, atunci cînd citeşte, se află în autobuz sau pe pervazul unei ferestre, că e seară sau că e dimineaţă. Eu îl văd pe cititorul meu povestindu-i unui prieten sau unei prietene despre Necropolis. “Uite,” spune el, “am citit cartea asta, merită, ar fi bine să o citeşti şi tu.” E altceva decît ceea ce m-ai întrebat, dar pentru mine imaginea asta e mult mai importantă.

CC: Scrii literatură cyberpunk. Care este, în carte, raportul dintre om şi tehnologie? Ne luptăm cu tehnologia tocmai ca să ne-o apropiem? E o relaţie de amiciţie, cum e?

FP : Sunt o persoană care s-a născut într-un mediu urban, o persoană în viaţa căreia au intrat o mulţime de tehnologii. Radioul, telefonul, televizorul, automobilul, calculatorul. O întreagă societate se confruntă cu tehnologii noi, trebuie să se adapteze la ele. Literatura mea este un fel de refulare. Ideea este efortul de a înţelege şi de a utiliza noile tehnologii. Dar mai ales de a le utiliza în alte scopuri decît cele prevăzute de proiectanţi. Ţi le însuşeşti şi le deturnezi de la scopurile iniţiale ale creării lor.

< interviul precedent interviul următor >