Necropolis sau dreptul întîiului născut

Necropolis este prima carte publicată de Florin Pîtea (de fapt, o culegere de nuvele şi povestiri, o parte deja apărute prin paginile „Anticipaţiei”). Citind această frază şi cugetând puţin, nu putem spune decât „Ura!”, considerând că autorii români de SF rar îşi mai văd în ziua de astăzi lucrările sub o formă mai avansată decât cea de manuscris. Fapt de mirare, dat fiind faptul că suntem asaltaţi de o adevărată avalanşă de noi titluri din toate domeniile mai mult sau mai puţin posibile. Avem aici de-a face cu un pârdalnic cerc vicios... scriitorii autohtoni de SF nu se publică deoarece nu sunt cunoscuţi, ergo, nu se vând... Dar cum să te faci cunoscut dacă nu publici şi tu o carte acolo, o atenţie, o măslină? Se pare însă că, după îndelungi peregrinări pe la vreo 8 edituri în răstimp de 5 ani, Florin Pîtea a reuşit performanţa de a se impune în răvăşitul peisaj publicistic românesc. Cartea se înscrie cu dezinvoltură în genul cyber-punk, Florin Pîtea fiind singurul autor român care practică acest gen în mod constant. Cele mai multe povestiri se desfăşoară într-o lume comună, unele personaje şi situaţii reapar de la un text la altul, dezvoltându-se şi transformându-se, iar în final cititorul rămâne cu impresia de a fi parcurs un tot unitar.

„Într-un fel, mă simt responsabil faţă de soarta personajelor mele.”

Fiecare povestire are o complexitate aparte, textul fiind structurat pe mai multe nivele de lectură – acţiunea propriu-zisă, simbolistica prezentă în spatele textului, o reţea de aluzii culturale subtil inserate – ceea ce stimulează cititorul să exploreze noi domenii, să se informeze pentru a putea savura întreaga bogăţie de sensuri a textelor.

„Încerc să las loc în textele mele şi pentru imaginaţia cititorului, astfel încât lectura să fie într-un stil participativ şi nu unul de receptare pasivă.”

Întâlnirea cu Florin Pîtea a fost pentru noi o surpriză plăcută – am descoperit omul din spatele scrierilor pe care le savuram prin „Anticipaţia”, amabil, plin de umor, debordând de vitalitate şi în acelaşi timp o persoană analitică, profundă, cultă, cu care am stat de vorbă ore în şir la o bere, transformând un presupus interviu într-o discuţie prietenească. Şi uite-aşa, printr-o manevră de învăluire insidos-subversivă, am obţinut niscai informaţii pe care le-am strâns într-un dosar, am trântit deasupra o ştampilă „CLASSIFIED” şi le-am ascuns sub pernă. Vă încredinţăm o parte din acest dosar (restul îl păstrăm pentru şantaj J); nu ştiu în ce măsură veţi găsi aceste informaţii interesante sau utile, dar pe noi ne-au ajutat să înţelegem mai bine textele lui Florin Pîtea şi ne-au sugerat interpretări inedite.

„Un text literar reprezintă în primul rând un act de comunicare între mine şi cititor.”

Ca orice artist, un scriitor are un set de reguli, teme, preferinţe, obsesii şi influenţe din care se constituie specificul său tematic şi stilistic. Florin Pîtea nu face excepţie de la această „lege naturală” şi a binevoit să ne prezinte setul său personal, lustruit şi frumos etalat pe perniţe de pluş cu picăţele. Să o luăm pe rând....

În materie de influenţe, acestea sunt multe şi variate, combinându-se şi rafinându-se subtil în textul finit, extrase nu numai din literatură, ci şi din cinematografie („Mad Max”, „Blade Runner”); scrierile lui Florin Pîtea se constituie într-o reţea fină de aluzii culturale, reinterpretări, ecouri, detalii aparent nevinovate, reverberate din cele mai variate surse: muzică, literatură, jocuri pe calculator, filme.

Logic şi evident, influenţele literare sunt cele mai numeroase şi mai importante, Pîtea preluând şi prelucrând diverse elemente de la William Gibson, Bruce Sterling, Jules Verne, Isaac Asimov (modelul de povestire clară, cu raţionamente expuse inteligibil şi personaje raţionale), Philip K. Dick (tensiunea veşnic prezentă între realitate şi iluzie, paranoia personajelor), Charles Dickens (goticul peisajului urban), Jorge Luis Borges (diversitatea culturală), J. R. R. Tolkien (din punct de vedere al stilului narativ; de altfel, prima carte citită pe când era mai tânăr şi mai neliniştit – la 5 ani, mai precis – a fost The Hobbit).

„Practic, locuiesc într-o realitate culturală alternativă, diferită de ceea ce ni s-a predat la şcoală”.

În altă ordine de idei, în materie de preferinţe, cele ale lui Florin Pîtea sunt multe şi variate... În ceea ce priveşte literatura, ne-a vorbit de „preferinţe pe termen lung”, trecând succesiv prin opera lui Asimov, Gibson, Frank Herbert, William Faulkner, Franz Kafka, Jorge Luis Borges şi, mai nou, Terry Pratchett. De asemenea, se delectează cu creaţiile sonore ale lui Jean-Michel Jarre, Sonny Boy Williamson, Frank Zappa, Pink Floyd, Vangelis, The Beatles, Metallica şi şi-a petrecut zile şi nopţi întregi în faţa calculatorului, jucând Heretic, Unreal şi Civilization. Ar revedea oricând cu plăcere Star Wars, Fight Club, The Matrix, The Game, Mad Max sau Blade Runner, iar ca seriale, Muppets şi Vacanţa Mare (primul sezon – ’94-’97). În ceea ce priveşte propria operă, povestirile sale „de suflet” sunt „Ancalagon”, „Infernul fractal”, „Sarariman”, „Necropolis” (pentru care a primit de altfel în 1995 premiul ARSFan pentru cea mai bună proză scurtă), „Sfinx”, „Ficţiuni” (scrisă la cererea d-lui Horia Nicola Ursu, redactor-şef la revista „Ficţiuni” din Satu-Mare), „Noaptea cea mai lungă” (cu care a debutat în 1992 în CPSF „Anticipaţia”).

Ne bucură să aflăm că acest volum proaspăt publicat (lansat pe 19 octombrie şi în Bucureşti) va fi urmat de încă unul, An/Organic, ce va relua unele personaje şi va extinde universul din Necropolis. Mai mult, Florin Pîtea lucrează la primul său roman, intitulat provizoriu Gangland, ce abordează tot genul cyber-punk, deşi autorul ne-a mărturisit tentaţia de a aborda şi alte genuri – heroic fantasy (are un proiect început acum 7 ani, în stil tolkienesc) sau steam-punk.

Uf... aş mai avea multe de spus, dar ştiţi cum e cu spaţiul de la primărie... Aşa că voi încheia, dorindu-i lui Florin Pîtea cât mai multă inspiraţie şi la mai mulţi fani!

Ana-Maria Luiza Bărbuţă şi Alin Cristian Sârbu

< recenzia precedentă recenzia următoare >