Mica excepţie
- Trebuie să faceţi o excepţie, insistă pămînteanul mai tînăr.
- Domnule, legea e clară, îi răspunse iritat extraterestrul. Oricine scrie, tipăreşte, difuzează sau introduce ilegal publicaţii SF în sectorul nostru stelar e pasibil de pedeapsa capitală. Avem, în cîteva mii de exemplare, proba materială că aţi încălcat această lege. V-am prins, v-am ars.
- Cunoaştem legea, interveni pămînteanul mai vîrstnic.
- Cu atît mai mult! Deşi necunoaşterea ei oricum n-ar fi constituit o scuză.
- Însă venirea noastră nu are scop comercial.
- Doar nu vreţi să le faceţi cadou.
- Tocmai. Vedeţi, am primit un telefon la redacţie. Din Laponia.
- Gogoşi! pufni extraterestrul. Acum o să-mi spuneţi că era...
- La început nici noi n-am crezut. Zicea că a primit o mulţime de scrisori din sectorul ăsta stelar. Numeroşi... tineri concetăţeni ai dumneavoastră doreau numărul special, cadou de Crăciun.
- Pentru ei, revista noastră e... mai degrabă umoristică, explică uşor jenat cel tînăr.
- El a zis că are treabă destulă pe Pămînt dar că ne împrumută sania să venim noi şi să împărţim cadourile. Am crezut că era o glumă şi chiar am rîs, numai că după cinci minute ne-am pomenit cu sania la uşa redacţiei. Pe banchetă era şi o scrisoare pentru noi. Spunea că, la întoarcere, dacă pocnim din bici, renii or să depăşească viteza luminii şi ne vor duce acasă în săptămîna trecută, iar lui îi va rămîne suficient timp pentru turul de onoare.
- Ar însemna că astă seară sania e în două locuri diferite în acelaşi timp, clătină din cap extraterestrul. Cum îţi explici?
- Dacă am depăşi mult viteza luminii am ajunge pe vremea cînd trăia Albert Einstein, propuse cel tînăr. El ar şti să explice chestia cu sania.
- Mai degrabă ne-ar demonstra, zîmbind şi bătîndu-ne pe umăr, că nu am ajuns acolo deloc, ripostă cel vîrstnic. Şi trebuie să ne întoarcem la redacţie ca să pregătim numărul următor al revistei.
- Nu vă faceţi probleme, interveni extraterestrul. Vom avea grijă să-l întîlniţi pe Einstein. Dacă există viaţa de după moarte.
- Nu sîntem dornici să aflăm aşa repede dacă există sau nu, răspunse stînjenit cel vîrstnic.
- Ar mai fi o problemă, continuă extraterestrul, prefăcîndu-se că n-a auzit ultima remarcă. Tradiţia, întărită de legislaţia în vigoare, cere ca muniţia plutonului de execuţie să fie achitată de condamnaţi.
- Nu plătesc nimic, zise ferm cel tînăr. Nu dau nici un ban. Nimic.
Pentru prima dată de cînd sania cu reni fusese capturată de crucişătorul intergalactic, iar cei doi pămînteni aduşi în faţa comandantului, acesta din urmă părea descumpănit.
- Vă rog să aşteptaţi un moment. Am să cer instrucţiuni.
Rămaşi singuri, cei doi pămînteni începură să se plimbe încoace şi încolo, îngrijoraţi. După cîteva minute, extraterestrul reveni, afişînd ceea ce îşi închipuia că ar fi un zîmbet călduros.
- Avînd în vedere necesitatea păstrării unor bune relaţii de vecinătate intergalactică, spiritul sărbătorii terestre a Crăciunului şi refuzul dumneavoastră de a plăti muniţia, sînt în măsură să vă anunţ că vom face într-adevăr o excepţie.
- Ne eliberaţi?
- Ca supremă dovadă de prietenie, vă vom împuşca pe cheltuiala statului.