Cavalerii fantasticului: Florin Pîtea
Această recenzie a apărut iniţial în Gazeta SF nr. 8-9, august 2011, şi este reprodusă aici cu acordul autorului.
An/Organic; Nostalgia revoluţiei; Vânătoarea de sfincşi
de Oliviu Crâznic
Florin Pîtea este un scriitor pe care l-am descoperit de curând – dar bine că l-am descoperit. În cele ce urmează am să încerc să vi-l prezint şi dvs., în cazul în care nu îl ştiţi deja – pentru că, fie că sunteţi iubitori de science-fiction, de cyberpunk, de steampunk, de horror sau de fantasy, credeţi-mă pe cuvânt că biblioteca v-ar fi mai săracă fără el.
Nu, nu voi vorbi despre omul Florin Pîtea, cel puţin nu de această dată (deşi probabil ar fi destule de spus, mai ales că tocmai şi-a luat doctoratul cu o lucrare despre cyberpunk, apreciată de comisie ca fiind de interes internaţional) – ci îl voi aduce în faţa ochilor dvs. prin câteva din operele sale.
Astfel, tocmai am recitit An/Organic, aşa că mă voi concentra asupra acestui volum, făcând însă şi două trimiteri (din motive pe care le veţi vedea mai jos) la povestirile publicate de Florin în două antologii recente (una dintre ele şi în prestigioasa revistă Galileo, revistă care reuşeşte, în opinia mea, să dea o replică frumoasă realizărilor internaţionale similare, cum ar fi, de exemplu, Locus).
An/Organic este structurat în trei părţi, inegale ca dimensiuni. Prima parte grupează povestiri care se petrec în ţara noastră – "Fricţiuni" este o satiră interesantă, despre dificultăţile de a scoate o revistă SF într-o Românie şi ea SF, dar în fapt nu foarte depărtată de realitate; în cazul "Transhumanţă la est de mileniu", avem de-a face cu o reuşită schiţă umoristică; iar povestirea care încheie această primă parte, "Alături de tine", este un excelent horror atmosferic cu final clivebarkerian, una din cele mai dragi mie povestiri din volum şi care sunt sigur că va fi apreciată de toţi iubitorii genului. Ca un bonus, conţine multiple referiri la cunoscuţi membri ai lumii SF româneşti, fie ei la bază scriitori (Costi Gurgu) sau editori (Horia Ursu).
Cea de a doua parte a volumului este în fapt cartea în sine – o suită ameţitoare de povestiri cyberpunk şi nu numai, legate între ele în mare parte, prin personaje, acţiune şi/sau univers-cadru, dar putând fi citite la fel de bine şi separat. Florin Pîtea construieşte gradat o distopie care, pe măsură ce se desfăşoară, se insinuează în mintea cititorului, până când acesta se trezeşte, fără să îşi dea seama, prizonier în alte lumi – lumi în care urmează să i se întâmple o grămadă de lucruri.
Astfel, incursiunea începe cu "Neuropanzer", un transport periculos, continuă cu "Ol’ Man River Blues", care mie mi-a amintit într-un mod extrem de plăcut de noir-urile lui Peter Cheyney, desigur aşezate în context SF (cred că e povestirea mea favorită, Jeremy „Butcher” făcând parte din acea categorie de personaje care, după ce închizi cartea, rămân
– şi care, după mine, ar merita un roman de sine stătător, dar aici decide autorul), şi odată ajunşi în povestirea "Suburbia", suntem deja iremediabil cufundaţi în viitorul propus de Florin Pîtea, viitor pe care începem să îl înţelegem şi, în ciuda aspectelor sumbre, să îl iubim. În "La prima vedere", apare un alt personaj magistral realizat, Alex Dickinson, un fel de playboy-culturist-mercenar-bun-la-toate, care se caracterizează în principal exact prin pragmatismul american clasic – o combinaţie stranie şi cuceritoare de superficialitate şi profunzime. Un individ preocupat doar de sala de forţă şi de felul în care poate scoate un ban, dar care în situaţii limită dă dovadă de incredibile calităţi ce îl ridică mult deasupra eroilor clasici – tocmai pentru că este un erou căruia nici măcar nu îi pasă că este. În "Soiuri de peşte", Dickinson loveşte din nou, chiar dacă în chip de personaj secundar – aceste două povestiri fiind pentru mine la acelaşi nivel cu "Ol’ Man…", adică la cel maxim posibil a fi atins de către un scriitor în relaţia sa cu cititorul. "Câteva cuvinte despre tăcere" şi "An/Organic" accentuează distopia, conturându-i detaliile şi sporind spectaculos tragismul.
Odată cu "Fletcher Christian", sărim din viitorul şocant în trecutul alternativ cel puţin la fel de îngrijorător, trecut dominat de personaje ficţionale ca şi reale arhi-cunoscute, ajungând deja pe domeniul steampunk, domeniu explorat în continuare şi prin "Legiune" – printre alţii, îi veţi regăsi în această din urmă povestire pe contele Dracula, pe Sherlock Holmes şi pe Jack Spintecătorul, într-o stranie Londră victoriană, afectată de ameninţarea viitorului prezentat în povestirile anterioare. Dacă tot am ajuns la steampunk, voi face aici o primă trimitere – în caz că vă place genul, vă recomand să aruncaţi o privire şi altei realizări a lui Florin Pîtea, "Nostalgia revoluţiei", apărută în antologia lui Adrian Crăciun, Steampunk – A doua revoluţie. Veţi întâlni un Cuza sceptic şi recalcitrant, confruntându-se cu un Alecsandri exasperat să aducă progresul în Ţările Române, iar într-un superb guest starring apare şi un personaj pe care unii l-au identificat ca fiind Mihai Eminescu, dar care ar putea fi şi Mircea Cărtărescu.
Dar să revenim la An/Organic. Începând cu povestirea care urmează după "Legiune", "Philip", intrăm pe tărâmul dominant al lumilor minţii, tărâm pe care rămânem şi în "Ţesătura de vise". "Ficţiuni 1.999" aduce puţin ca stil şi efect cu "Alături
de tine", punând însă accentul pe o perspectivă cyber şi neabordând decât incidental elementele horror. Iar "Jurnalul de călătorie" include în mod interesant un periplu concluzionar prin toate povestirile părţii a doua, privite dintr-un nou unghi, şi anume acel al unui personaj… despre care nu vă voi spune nimic, lăsându-vă să-l descoperiţi singuri.
Ajungem astfel la partea a treia, extrem de scurtă dar la fel de percutantă. "Veniţi afară!" este un text despre întoarcerea morţilor, în fapt prima scriere al lui Florin Pîtea care mi-a căzut în mână, şi totodată cea care mi-a atras atenţia asupra talentului său – pentru că e excelentă. Şi ultimul punct din volum – "Pui de lup, inimă de şarpe", un dark fantasy senzaţional, care merita şi el o carte numai a lui, dacă mă întrebaţi pe mine. În orice caz, a nu se scăpa de către fanii lui Tolkien – cu nici un preţ.
Şi dacă am vorbit de dark fantasy, voi vorbi şi de fantasy – tot Florin Pîtea a mai publicat, întâi în Galileo nr. 2, apoi în Antologia Premiile Galileo 2011 (care reuneşte cele mai bune povestiri ale anului trecut în viziunea abonaţilor revistei) "Vânătoarea de sfincşi", în care un copil îşi capătă numele de bărbat, după moda amerindienilor, însoţind o eroină misterioasă la vânarea unui sfinx ticălos.
Căutaţi-l pe Florin Pîtea. Scrie aşa cum trebuie – adică de nivel internaţional.
