Ana Antonescu

La tîrgul de carte Gaudeamus, spe finalul lunii noiembrie, 2012, am primit cadou de la domnul Constantin Vlad un exemplar din primul număr al noii serii Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2012). De citit, l-am citit abia în mai 2013. (Mai bine mai tîrziu...)

Şi iată ce am aflat:

Primul text din revistă este un articol de Alexandru Mironov intitulat "CPSF: În cea mai bună dintre lumi". Cu verva sa caracteristică, autorul relatează succint despre cîteva etape din dezvoltarea proiectului CPSF/Anticipaţia de-a lungul a peste jumătate de veac.

Piesa de rezistenţă o constituie însă o nuvel hard SF de Peter Watts, "Insula". Protagonista-naratoare, Sunday Ahzmundin, se află la bordul unei astronave, Eriophora, care zboară cu viteze relativiste şi construieşte din mers portaluri cu găuri de vierme. Pe traiectoria navei apare un fel de obstacol - o formaţiune gazoasă, împrejurul unei stele, pe suprafaţa căreia un fel de insulă creează tipare repetitive - un fel de mesaj. Protagonista trebuie să convingă inteligenţa artificială de la bordul navei să modifice traiectoria pentru a nu spulbera acea insulă. Căci insula ar putea fi o fiinţă super-inteligentă...

Traducerea nuvelei îi aparţine Alinei Sârbu. Lăsînd deoparte unele mici stîngăcii ale traducerii, am remarcat două lucruri interesante şi lăudabile. Pe de o parte, traducătoarea a presărat note de subsol în care a explicat succint unele chestiuni din text. Pe de altă parte, tot Alina Sârbu a scris şi publicat un amplu articol, "Ştiinţă şi fantastic", în care a tratat, în ordine alfabetică, noţiuni importante din nuvela lui Peter Watts. În fiecare caz, autoarea a oferit o definiţie, a diferenţiat noţiunile ştiinţifice de simplele ipoteze şi de teoriile deja depăşite, după care a arătat în ce fel unele realizări din realitate se aseamănă cu elementele ficţionale din lucrarea autorului canadian.

Ultimul articol îi aparţine lui Mircea Opriţă şi tratează despre istoricul primei serii a Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice (1955 - 1974), apărută sub îndrumarea lui Adrian Rogoz.

Am remarcat tehnoredactarea aerisită, includerea unor ilustraţii alb-negru în paginile revistei şi redactarea literară destul de îngrijită. Din păcate, ilustraţia copertei este mult prea întunecoasă şi destul de neclară. Următoarele numere ale revistei aveau să fie mult mai atrăgătoare în această privinţă. Dar despre asta vom dicuta cu altă ocazie...

Prin ianuarie 2013, am cumpărat de la Gara de Nord un exemplar din numărul al doilea al Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2013). De citit, am ajuns să-l citesc abia în luna mai. (M-a tentat mai mult să citesc alte cîteva cărţi. Asta e.)

Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat.

Acest număr din CPSF debutează cam abrupt cu o povestire de Allen M. Steele, "Împăratul de pe Marte". Naratorul-martor este şeful unei baze marţiene de la mijlocul secolului al XXI-lea, iar protagonistul, Jeff Halbert, este unul dintre subordonaţii săi - un modest lucrător. Din păcate, familia lui Jeff, rămasă pe Pămînt, piere într-un accident de automobil. Halbert îşi tratează depresia cu literatură SF despre planeta Marte, iar înainte de revenirea pe Pămînt le lasă colegilor săi un cadou emoţionant. (De remarcat traducerea îngrijită a Oanei Chiţu.)

Pe aceeaşi temă, a planetei roşii în literatura SF, este şi amplul articol al lui Tudor Ciocârlie "Marte, marea iubire a SF-ului". Autorul aminteşte mai întîi conexiunea dintre cercetările astronomilor Giovanni Schiaparelli şi Percival Lowell şi unele romane SF ale lui Kurd Lasswitz şi H.G. Wells, după care trece în revistă mai multe realizări literare notabile din perioada pulp, din Epoca de Aur a SF-ului, din Noul Val, respectiv din anii 1990 şi din noul mileniu. De asemenea, pe parcurs, explică numeroasele trimiteri intertextuale din povestirea lui Allen Steele, ca şi unele aspecte istorice ale cercetării spaţiale. Am remarcat atît finalul articolului, unde autorul face trecera către SF-ul de dată recentă, orientat spre colonizarea Sistemului Solar, cît şi ilustraţiile reprezentative presărate prin text.

Sumarul se încheie cu un text de Cristian M. Teodorescu, "Senzoriada", un fragment de roman care încearcă să pastişeze Ciberiada de Stanislaw Lem. Într-un viitor apropiat, un anume Trurl Popescu şi un oarecare Clapauţius au aventuri care se vor a fi amuzante într-o Românie din viitor printre manelişti, habotnici, mitocani şi poliţişti corupţi. Pe alocuri, vocea naratorială (atribuită unuia dintre personaje) este arogantă şi insultătoare. Hai să spunem că, atunci cînd va apărea romanul din care s-a extras acest fragment, nu am să fiu primul la coadă ca să-l cumpăr.

Pe ansamblu, acest al doilea număr din noua serie a Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice este mai subţire, la propriu şi la figurat, decît primul. Conţine mai puţine pagini (doar 80, faţă de 96 în CPSF01), mai puţine articole şi dă impresia că este... dezechilibrat. Chiar şi în ceea ce priveşte redactarea literară se observă o lipsă de uniformitate. Dacă articolul lui Tudor Ciocârlie este foarte îngrijit, textul lui Cristian Teodorescu suferă pe alocuri de exprimări defectuoase.

Cel puţin coperta e mai atrăgătoare şi mai interesantă decît la CPSF01. Şi, după cum a demonstrat CPSF03, era loc şi de mai bine. Dar despre asta vom discuta cu altă ocazie...

Pe la jumătatea lunii februarie, 2013, colegul meu Oliviu Crâznic a pornit o campanie insistentă de promovare online a numărului al treilea din Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2013). Şi nu s-a oprit mai bine de două săptămîni...

Cum nu citisem chiar cu atenţie anunţurile dumnealui, în care scria la un moment dat că "din 28 februarie...", am fost pe la tot felul de puncte de difuzarea presei din Bucureşti, iar CPSF03 - ioc! Abia după vreo zece zile de căutări, în disperare de cauză, am luat un exemplar din această revistă din Librăria Nemira de pe Bulevardul Magheru - după care fireşte că l-am pus pe un raft şi l-am ignorat pînă în luna mai. (De vină sînt numai cărţile lui Liviu Radu.)

Dar, în cele din urmă, l-am citit. Şi iată ce am aflat:

CPSF03 este foarte consistent atît ca număr de pagini (96), cît şi în privinţa conţinutului. Primul text din acest număr al revistei este o povestire de George R.R. Martin, "În tărâmurile pustiite", avîndu-i ca personaje principale pe vrăjitoarea Alys-cea-Plumburie şi pe vînătorul Boyce. Călătoria lor pe meleaguri nelocuite pentru a îndeplini două comenzi aparent contradictorii - una de la o prinţesă, cealaltă de la un cavaler care o slujeşte pe aceasta - duce la cîteva surprize, confruntări şi răsturnări de situaţie. De remarcat stilul baroc, atmosfera convingătoare şi traducerea îngrijită a Alinei Sârbu.

Urmează un studiu amplu despre subspecia literară dark fantasy realizat de Oliviu Crâznic. Am apreciat echilibrul dintre viziunea sintetică şi elementele analitice prezente în articol, grija autorului de a defini subspecia aflată în discuţie şi de a o diferenţia de alte subspecii, exemplele relevante alese din literatura anglo-saxonă şi menţionarea lucrărilor reprezentative ale unor autori români contemporani în acest domeniu. Pe ansamblu, "Literatura dark fantasy - Antieroi şi creaturi ale nopţii în întunecate lumi imaginare" reprezintă o lucrare de referinţă pe care o recomand cu căldură celor ce apreciază fantasticul sau doresc să-l studieze. Sper ca, după ce autorul va realiza studii asemănătoare despre alte subspecii precum high fantasy, horror, urban fantasy şi gotic, să le reunească într-un volum de istorie şi critică literară.

În continuare, Oliviu Crâznic demonstrează că, pe domeniul dark fantasy, se pricepe şi la practică, nu numai la teorie. Povestirea sa "Lenore Arras" este foarte de efect - bine îngrijită stilistic, cu o tensiune difuză atent controlată, ce creşte gradat pînă aproape de paroxism, şi cu o intrigă în care supranaturalul se combină cu planuri de răzbunare demne de o tragedie elisabetană. Am remarcat şi măiestria cu care autorul a folosit cîrlige narative la sfîrşitul fiecărei scene sau secţiuni pentru a-şi încuraja cititorii să continue lectura. (Încep să întrevăd închegarea unui volum de nuvele şi povestiri despre personajele din ...Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul, cam în felul în care Tales from Earthsea a fost adăugat de Ursula K. Le Guin seriei de romane Earthsea pentru a clarifica diverse chestiuni de fundal ale acelui tărîm fantastic.)

În articolul "Un centaurian în vizită la marţieni", Alexandru Mironov face o prezentare a unui volum de Galia Maria Gruder şi un istoric al cenaclului Marţienilor, iar Octavian Sava relatează succint "Cum am scris Meteoritul de aur" pentru primul număr al Colecţiei, cel din 1955.

CPSF03 marchează şi întoarcerea la Editura Nemira a unui ilustrator de prim rang, Tudor Popa, care a creat o copertă în ton cu tematica dark fantasy a acestui număr al revistei. Redactarea pare să fie mai temeinică decît în numerele precedente, iar ilustraţiile din interior au fost alese judicios. Pe ansamblu, dintre apariţiile de pînă acum ale noii serii, CPSF03 mi se pare cel mai consistent, cel mai îngrijit şi cel mai reuşit sub toate aspectele - un adevărat exemplar de colecţie.

(Aşa că Oliviu a avut dreptate să îl promoveze cu atîta insistenţă.)

Fireşte, după ce am încheiat lectura (ba chiar înainte să scriu postarea aceasta pentru beneficiul dumneavoastră), am început să citesc CPSF04. Dar despre acela vom discuta altădată...

Spre finalul lunii martie, în cadrul ediţiei a treia a tîrgului de carte SF şi fantasy Final Frontier, am achiziţionat de la standul Editurii Nemira numărul patru din seria nouă a Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2013). De citit, l-am citit abia în ultima decadă a lunii mai 2013. (Aşa multe cărţi, aşa puţin timp.)

Şi iată ce am aflat:

Tudor Ciocârlie face o prezentare succintă a unui autor recent de mare succes în articolul "Hannu Rajaniemi - un autor cum nu a mai fost în SF". Apoi, Ana Nicolau prezintă "Hoţul cuantic - Interviu exclusiv cu Hannu Rajaniemi", în care discuţia se concentrează asupra surselor de inspiraţie ale autorului finlandez, asupra elementelor originale din trilogia sa şi asupra unor proiecte ştiinţifice la care a participat.

Prima povestire din cuprins este "Elegie pentru un tânăr elan" de Hannu Rajaniemi - un text melancolic despre un poet vîrstnic, Kosonen, care e trimis de versiunea numerică a soţiei sale, Marja, în misiune într-un oraş infestat de nanomecanisme în căutarea fiului lor, Esa, pe fundalul unei lumi post-Singularitate în care cei mai mulţi oameni au emigrat în tărîmuri virtuale. Tonul poveştii aminteşte întrucîtva de "Maşinăria de la Heartspring Center" de Roger Zelazny, în vreme ce fundalul suprarealist e oarecum similar, în exuberanţa sa, cu cel din Necroville de Ian McDonald.

Alina Sârbu contribuie cu un scurt articol, "Ray Krzweil - profetul Singularităţii", şi cu o traducere din volumul lui Kurzweil "Singularitatea se apropie". Fragmentul, desprins dintr-o lucrare mai amplă, discută chestiuni referitoare la identitate, conştiinţă şi o formă tehnologică a transcendenţei.

Un al doilea text de ficţiune din acest număr al revistei îi aparţine lui Dănuţ Ungureanu, "Cronicile oamenilor iridium". Cîteva elemente referitoare la conştiinţe încărcate într-un sistem informaţional şi dispozitive închegate din ceaţă utilitară de nanomecanisme încearcă să aducă la temă o distopie înrudită cu "Maşina se opreşte " de E. M. Forster şi cu "Deratizare" de Lucian Merişca.

Liviu Radu contribuie cu o cronică literară, "Paolo Bacigalupi - Fata modificată; despre supravieţuire şi înghesuială", în vreme ce Gloria Sauciuc prezintă în avans principalele puncte de interes ale intrigii noii serii dintr-un serial HBO în "Urzeala tronurilor - o ecranizare de succes".

Ca şi CPSF 03, numărul acesta de revistă este foarte închegat tematic (poate cu excepţia ultimului articol, care mai curînd şi-ar fi avut locul în numărul special dark fantasy). Mai mult decît alte dăţi, este vizibil efortul Editurii Nemira de a-şi promova noile apariţii. Astfel, apropiata publicare a ediţiei române a romanului Hoţul cuantic este anunţată de două ori în paginile revistei, e amintită şi publicarea iminentă a volumului Singularitatea se apropie, iar articolele despre Fata modificată şi despre Urzeala tronurilor sînt strîns legate de oferta editurii. Tot de acest efort promoţional e legat şi tonul entuziast al articolelor şi prezentărilor.

Aş mai aminti ilustraţia copertei, creată de Tudor Popa, şi imaginile alb-negru din interiorul revistei - multe dintre ele judicios alese. Lăsînd deoparte unele mici probleme de redactare literară din traducerea Alinei Sârbu, putem spune că CPSF 04 este un număr de referinţă al revistei Anticipaţia.

La jumătatea lunii mai 2013, am cumpărat numărul al cincilea al Colecţiei de Povestiri Ştiinţifico-Fantastice Anticipaţia în cea mai recentă încarnare a sa. Am parcurs-o în două zile.

Şi iată ce am aflat:

Prima povestire din acest număr al revistei îi aparţine lui Ted Chiang, "Neguţătorul şi poarta alchimistului", şi tratează în maniera celor O mie şi una de nopţi călătoriile în timp prin găuri de vierme. Traducerea Alinei Sârbu este îngrijită şi elaborată stilistic.

Urmează un articol de popularizarea ştiinţei de Stephen Hawking, "Cum să construieşti o maşină a timpului". De remarcat maniera lejeră şi agreabilă în care savantul britanic prezintă concepte ştiinţifice foarte interesante.

În "Grădina potecilor temporale", Cristian Tamaş face o trecere în revistă a lucrărilor importante din subgenul literaturii SF dedicat călătoriilor în timp. Abordarea diacronică folosită le permite cititorilor să urmărească evoluţia acestui subgen de-a lungul vremii, iar puterea de sinteză a autorului este lăudabilă.

Oliviu Crâznic face o frumoasă prezentare a operei unui îndrăgit autor contemporan, "Liviu Radu, un scriitor prolific şi complet". Ca şi eseul precedent, articolul se bazează pe o minuţioasă documentare.

Textul "La galop prin piramidă" este un fragment din următorul roman al lui Liviu Radu, din seria light fantasy deschisă cu Armata moliilor. Cititorii care au parcurs fie Armata moliilor, fie seria despre Waldemar cam ştiu la ce se pot aştepta. Pe cei care nu au parcurs aceste lucrări îi aşteaptă o surpriză agreabilă.

Alexandru Mironov încheie acest număr al revistei CPSF cu articolul "Voci în universuri paralele", dedicat unor mari personalităţi ale SF-ului românesc dispărute recent dintre noi - Dan Ursuleanu, Ioan Mânzatu, George Anania. Şi tot dumnealui ne rezervă o ştire frumoasă pe ultima pagină a revistei - în curînd va apărea în colecţia "Anticipaţia" un nou volum al său de popularizarea ştiinţei intitulat Lumea-după-Google, cu un sumar foarte incitant.

Am remarcat coperta atractivă, cu o ilustraţie făcută de Tudor Popa, ca şi buna calitate a hîrtiei, tiparului şi tehnoredactării. Pe ansamblu, acest număr al revistei CPSF e consistent, bine închegat tematic, îngrijit şi foarte prezentabil. Felicit Editura Nemira şi pe membrii colectivului de redacţie pentru acestă reuşită - şi aştept cu interes numărul următor.

Pe 1 iunie 2013, am achiziţionat un exemplar din numărul 6 al noii serii CPSF Anticipaţia. Cu toate că numărul acesta, îngrijit de doamna Ana Antonescu şi publicat de Editura Nemira, este foarte consistent, l-am parcurs abia în martie 2014.

Şi iată ce am aflat:

Dacă numărul al treilea al noii serii CPSF a fost dedicat literaturii dark fantasy, numărul al şaselea tratează despre literatura horror. Prima din cuprins este povestirea "În iarba înaltă" de Stephen King şi Joe Hill, în traducerea lui Liviu Radu. Premisa este aparent banală - o soră şi un frate opresc undeva în Kansas pentru că, dintr-o preerie învecinată cu şoseaua, au auzit strigăte de ajutor. Intriga se dezvoltă interesant, cu episoade înspăimîntătoare sau suprarealiste, iar finalul rotunjeşte povestea fără a aduce o explicaţie clară a fenomenelor supranaturale descrise şi păstrînd fiorul misterului.

Mircea Pricăjan contribuie cu un amplu studiu intitulat "Literatura horror" în care tratează atît despre autori binecunoscuţi ai acestui tip de literatură - de la Edgar Allan Poe şi H. P. Lovecraft la Stephen King şi Anne Rice - cît şi despre autori de nişă, mai vechi şi mai noi.

Ştefana Cristina Czeller ne oferă povestirea "Ape negre", narată la persoana întîi de un personaj-martor, cadru universitar american. Evenimentele din intrigă implică nu numai ritualuri oculte, sîngeroase, ci şi reîncarnarea unui personaj istoric notoriu.

Mihnea şi Filip-Iosif Columbeanu încheie acest număr al CPSF cu un articol substanţial: "Stephen King pe ecran: imaginea ororii - şi nu numai a ei..." Am remarcat paralela între dezvoltarea carierei literare a celebrului scriitor american şi succesiunea ecranizărilor realizate pentru cinematografie sau pentru televiziune. Am apreciat precizia cu care cei doi autori au oferit informaţii succinte şi judecăţi de valoare despre o mulţime de volume şi filme, în ciuda spaţiului relativ restrîns acordat acestui articol în revistă.

Pe ansamblu, şi acest număr tematic al CPSF Anticipaţia rămîne unul de referinţă (şi afirm asta în pofida faptului că nu sînt un admirator al literaturii horror). Merită menţionate buna redactare literară, ilustraţiile din interior (judicios alese), precum şi ilustraţia copertei, creată de bunul meu prieten Tudor Popa. Şi, cum pofta vine mîncînd, imediat după ce am încheiat lectura numărului 6 am început numărul 7, care aştepta la raft de ceva vreme.

Însă despre acela am să vă relatez cu altă ocazie...

În septembrie 2013, de la librăria Editurii Nemira situată pe Bulevardul Gheorghe Magheru, am cumpărat numărul 7 din noua serie CPSF. Unul dintre motivele pentru care am achiziţionat revista a fost că ilustraţia copertei, realizată de Tudor Popa, era atractivă şi... ştiinţifico-fantastică.

Numai că, de citit, am citit acest al şaptelea număr din noua serie CPSF abia în martie 2014. Şi iată ce am aflat:

Sumarul începe cu fragmente din romanul lui Kim Stanley Robinson 2312, în traducerea domnului Mihai-Dan Pavelescu. Fiecare fragment, luat în parte, e destul de interesant, amintind pe undeva de viitorul mediu, cu Sistemul Solar colonizat de facţiuni postumane, descris în Schismatrix Plus sau în Vacuum Flowers. Din păcate, puse laolaltă, fragmentele acestea nu alcătuiesc o imagine foarte coerentă. Poate ar fi fost preferabil un singur fragment, ceva mai întins şi de sine stătător.

Urmează un interviu foarte interesant realizat de Ana Nicolau cu Kim Stanley Robinson. L-am parcurs cu plăcere, observînd că întrebările erau bine documentate, iar răspunsurile ample şi relevante. Vi-l recomand şi dumneavoastră cu căldură.

În "Mitul lumii inframercuriene", Jean-Pierre Laigle tratează despre o ipoteză astronomică de la finalul secolului al nouăsprezecelea tratată în cheie ştiinţifico-fantastică în prima jumătate a secolului al douăzecilea. Prezentarea subiectului este interesantă, iar documentarea din spatele eseului este impresionantă, însă tema mi s-a părut cam desuetă.

Oliviu Crâznic, în schimb, face, în "Dincolo de Cristofor Columb", cronica unui roman de Aurel Cărăşel. La cît de elogioasă este această cronică, m-aş fi aşteptat ca textele domnului Cărăşel care încheie CPSF 07 să fie cu adevărat antologice. Din păcate, atît ca stil cît şi ca tematică, "Doctor Faustus şi ananaşii", respectiv "Şapte şoareci albi", păreau să vină din alt deceniu, din alt mileniu...

Pe ansamblu, acest număr din CPSF mi s-a părut mai subţire decît cel precedent - atît la propriu, cît şi la figurat. În 72 de pagini, reuşeşte să fie ceva mai puţin închegat decît numerele tematice horror sau dark fantasy. Cu toate acestea, avînd în vedere că destule dintre materialele conţinute în CPSF 07 s-au dovedit a fi interesante, am decis să-i acord o şansă şi numărului al optulea.

Dar despre acela vom discuta cu alt prilej.

Spre finalul lunii septembrie 2013, din Librăria Nemira de pe Bulevardul Gheorghe Magheru, din Capitală, am achiziţionat cîteva numere din noua serie CPSF. Dintre acestea, numărul 8, apărut în îngrijirea doamnei Ana Antonescu, s-a dovedit a fi o surpriză plăcută.

Iată de ce:

Povestirea din deschidere îi aparţine autoarei Aliette de Bodard şi se intitulează "Naşterea navei". Într-un viitor îndepărtat, dominat politic, tehnologic şi ştiinţific de către China, navele interstelare nu sînt construite, ci... crescute cu migală şi dotate cu o Minte născută dintr-o femeie. Doar că, în cazul celui mai recent proiect îngrijit de protagonista Dac Kien, intervin probleme majore, iar Mintea se naşte prea devreme. (Cumva, civilizaţia interstelară care îi serveşte drept fundal acestei povestiri mi-a amintit de Cultura regretatului Iain M. Banks.)

Alina Sârbu contribuie la sumar cu un articol intitulat "Despre istoriile alternative", în care prezintă în sistem diacronic un tip de SF numit "ucronie", "istorie alternativă" sau "istorie contrafactuală". Articolul este amplu documentat şi frumos structurat.

La fel de frumos prezentat, însă de ceva mai mică întindere, este articolul lui Liviu Radu "Ucronia în literatura română". Ca şi în cazurile dark fantasy sau horror, doamna redactor-şef a ştiut să apeleze la autoritatea în domeniu pentru ucronie, căci domnul Liviu Radu a scis el însuşi un număr remarcabil de lucrări literare pe această temă, de la schiţe la nuvele şi romane.

Silviu Genescu, în schimb, încheie acest număr al revistei cu povestirea "The End", în care îmbină programele spaţiale, holocaustul nuclear şi teoriile conspiraţioniste. M-a bucurat revenirea distinsului autor român în paginile CPSF şi sper să-i citesc şi alte povestiri în numerele viitoare ale revistei.

Dacă la toate acestea adăugăm o incitantă ilustraţie cu elemente biomecanice a copertei creată de Tudor Popa, veţi înţelege de ce numărul al optulea din noua serie CPSF merită citit şi păstrat în colecţie. Iar în ceea ce priveşte numărul al nouălea, vom discuta cu altă ocazie.

În ultima decadă a lunii septembrie 2013, de la Librăria Nemira din centrul Capitalei, am cumpărat cîteva numere din CPSF Anticipaţia. Pe cel de-al nouălea, ultimul îngrijit în calitate de redactor-şef de doamna Ana Antonescu, l-am parcurs în martie 2014.

Şi iată ce am aflat:

Povestirea lui Paul Di Filippo, "Femaville 29", pleacă de la premise plauzibile (oraşe de coastă americane devastate de un val de maree catastrofal), însă virează într-o direcţie nebănuită. Protagonistul-narator este un poliţist măcinat de o traumă din trecut. Intriga se dezvoltă interesant, cu scene bine decupate, surse de conflict şi tensiune, dar şi raze de speranţă, însă încheierea duce totul în fantastic. Într-o oarecare măsură, efortul copiilor de a reconstrui/ reimagina oraşul lor pierdut sub forma unor construcţii în nisip mi-a amintit de lucrarea de nonficţiune Sandwork expresiv pe care am citit-o în urmă cu cîteva luni.

Urmează un text de Felix Aderca, "Oraşul cu inima de foc", extras din romanul interbelic al acestuia Oraşele scufundate, republicat recent la Editura Nemira. Deşi plasat într-un decor de oraşe submarine, conflictul din text, între muncitori abrutizaţi şi o elită ce pare să fi pierdut legătura cu realitatea înconjurătoare, aminteşte de filmul Metropolis, foarte influent în perioada în care a apărut prima ediţie a romanului.

Oliviu Crâznic ne oferă o amplă cronică a volumului Cuadratura cercului de Gheorghe Săsărman. Paradoxal sau nu, acesta a fost textul care mi s-a părut cel mai interesant din prezentul număr al revistei.

În schimb, Octavian Sava (cel care a inaugurat prima serie CPSF, din 1955, cu "Meteoritul de aur"), contribuie cu povestirea "Dacă Samson n-ar fi întîlnit-o pe Dalila". Este amuzantă, antrenantă, cu multe dialoguri (şi se cunoaşte că autorul a lucrat multă vreme la Radiodifuziune), însă... finalul trebuie citit pe site-ul CPSF Anticipaţia.

Acelaşi Octavian Sava este intervievat de Alexandru Mironov în paginile finale ale revistei cu privire la scriitorii colegi de generaţie, la fandom, la serialele radiofonice şi la volumele publicate de-a lungul vieţii. Din păcate, acesta pare să fi fost cel din urmă interviu al regretatului autor.

Pe ansamblu, CPSF 09 a fost un număr destul de izbutit, mai ales că ilustraţia copertei a fost creată de Tudor Popa şi arată... biblic - dar parcă numărul 10 mi s-a părut şi mai şi, după cum v-am relatat deja aici.