Epilog 1: Celălalt

Numiţi-l Bill. El însuşi îşi spunea astfel, sau folosea un nume asemănător. Poate Will. Nu sînt foarte sigur. Stătea înghesuit într-o cafenea, la o măsuţă din colţ, şi urmărea cum din fumul gros de ţigară se decupau siluete albăstrii care schiţau mişcări, lăsînd impresia că se desprinseseră dintr-un film mut căruia cineva îi adăugase în glumă o pistă sonoră înregistrată într-un viespar. Bill fuma şi el, deşi era miop şi fumul îi irita ochii. Nu ştiu de ce fuma. Poate nici el nu ştia.Jacheta şi-o aşezase pe spătarul scaunului. Piele tare, scorţoasă. Croială asimetrică.

Bill venise să ia pulsul străzii. Credea că avea nevoie de asta, însă de fapt îi făcea plăcere. Îl încînta uneori să urmărească forfota oraşului, mai ales la anumite ore. Cîteodată vedea paşii unui balet cu milioane de figuranţi, alteori un ritual extrem de complicat sau chiar sisteme de relaţii care-i aminteau mai mult ecologia decît ştiinţele sociale. Adesea se lăsa fermecat de amănunt, de incident.

Strivi chiştocul în scrumiera pe jumătate plină şi scoase dintr-un buzunar al pantalonilor mărunţiş nichelat cu care plăti cafeaua. Luă jacheta pe antebraţul stîng şi se îndreptă spre ieşire.

Afară era o ploaie măruntă, rece. Bill îşi aşeză jacheta peste umerii înguşti, apoi se răzgîndi, vîrî braţele în mîneci şi trase fermoarul pînă sus, aproape de bărbie.

Trotuarul era plin. De la înălţimea lui, Bill vedea mai mult umbrele colorate şi, din cînd în cînd, faţa unui bărbat înalt. Se simţea ca un Gulliver apocrif în ţara ciupercilor.

Dădu din coate ca să poată traversa trotuarul ticsit. Cu zece-cincisprezece ani în urmă, înghesuiala asta era ceva îndepărtat şi comod, o chestie exotică văzută la TV sau în National Geographic. Ceva la care să visezi sau despre care să scrii. Acum, văzut din stradă, oraşul lui Bill era la fel de aglomerat ca New York în anii '60 sau Tokio în anii '80.

Se opri lîngă maşină, o Mazda roşie cu faruri escamotabile. Căută prin buzunarele jachetei, pe cînd ploaia perfidă i se prelingea după ceafă.

Blipper-ul.

Luă încă o dată buzunarele la rînd, deschizînd apoi închizînd fermoare şi capse. Astfel află că-i lipseau cheile maşinii, cărţile de credit, portofelul cu actele şi banii.

Şi blipper-ul, ca să fie tacîmul complet.

(Versiunea integrală a acestei schiţe poate fi citită în ediţia tipărită a volumului Necropolis.)

< schiţa precedentă schiţa următoare >

WebRep