An/Organic de Florin Pîtea - Editura Amaltea
Această recenzie a apărut pe site-ul http://www.cartea.info la data de 1 septembrie 2004 şi este reprodusă aici prin amabilitatea domnului Vlad T. Popescu
An/Organic de Florin Pîtea – Editura Amaltea
de Vlad T. Popescu
Numai un scriitor talentat poate alterna spectaculosul „gratuit” cu satira neiertătoare fără să cadă în păcatul kitsch-ului. Iar dacă vom reduce analiza textului la evaluarea vocabularului folosit, ceea ce s-a mai făcut cândva din dorinţa de a arunca în cârca matematicii efortul de interpretare a textului, vom descoperi că Florin Pîtea utilizează mai multe cuvinte pe metru pătrat decât oricare alt contemporan al său. Iar această benignă „risipă” poate fi şi motivul pentru care nu avem pe rafturi zece volume scrise de acest autor – ar fi avut timp să le scrie, ne-ar fi bucurat pe toţi ca ele să existe! – ci numai două, apărute acum la Editura Amaltea.
Încă tributar unui fandom care a avut un rol considerabil în impunerea autorului, volumul de povestiri este parazitat de pseudo-dedicaţii sub formă de schiţă, de şarje prieteneşti greu de înţeles pentru cititorul neutru, conţine povestiri propuse cândva unor antologii tematice care fie nu au mai apărut, fie au avut tiraje discrete, povestiri care, în lipsa contextului şi a proiectului, sunt mai greu de apreciat.
Chiar şi aşa, din această categorie, „Transhumanţă la est de Mileniu” poate fi inserată în manuale ca un comentariu modern şi post-modern la „Mioriţa” şi, conştient de sacrilegiul pe care îl propun, poate înlocui cu totul „Mioriţa” dacă rolul acesteia ar fi numai acela de a defini firea românului.
Celelalte povestiri, corpul central al volumului, grupate chiar sub titlul An/Organic, merită o atenţie suplimentară. La ceilalţi autori, mai toate prozele cyberpunk sunt sumbre, apelează la un univers „tehnofag”, negociază cu semnificaţia dependenţei de inteligenţa artificială şi au un plot de tipul călătoriei iniţiatice, cel mai potrivit pentru a pune toată povestea în slujba unei simple descrieri, mai mult sau mai puţin coerente, a lumii imaginate. Pîtea mai vine cu ceva în plus, dincolo de satira amintită deja, vine cu personaje ale căror trăiri sunt general umane, nu sunt artificiale (în sens estetic), personaje care simţi că, dacă ar fi evoluat în spaţiul generos al unui roman, ar fi avut puterea să se schimbe, să evolueze în urma aventurilor modelatoare pe care le trăiesc.
Este şi motivul pentru care merită aşteptat un roman al lui Florin Pîtea. Un roman cyberpunk, un roman fantasy sau, mai bine, un roman pur şi simplu. Distanţarea de nuanţele SF ar putea să dezamăgească fandomul, dar ar fi benefică pentru autor.