Rod Rees

The Demi-Monde: Winter (2011)

În februarie 2013, prin amabilitatea vechiului meu prieten Liviu Moldovan, am primit cadou un exemplar dintr-o ediţie britanică a unui roman de Rod Rees, The Demi-Monde: Winter (Editura Quercus, Londra, 2011). Auzisem ceva despre acest roman - cap de serie într-o tetralogie - şi ceea ce auzisem era de bine. Mai exact, un recenzent îl compara cu The Diamond Age de Neal Stephenson.

Aşa încît m-am apucat să-l citesc... şi, spre surprinderea mea, l-am dus la bun sfîrşit într-o săptămînă. (Winterfiind o cărămidă respectabilă de 611 pagini.) Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

Dacă The Demi-Monde: Winter ar fi un fel de mîncare, reţeta de preparare ar suna cam aşa: O felie de Evadare din L.A., o bucată de Perdido Street Station, o lingură de Întoarceţi-vă la trupurile voastre răzleţite, un praf dinEra de diamant, o picătură de Lumea-Disc. Se amestecă bine, se pune la foc mic pînă dă în clocot, după care se lasă cititorii să aştepte continuarea. (Nu vă temeţi, romanul al doilea al seriei, Spring, e pe piaţă din 2012.)

Să le luăm pe rînd:

Partea de Evadare din L.A. este că fiica preşedintelui S.U.A. dintr-un viitor apropiat a fost ademenită într-un mediu periculos şi autonom, iar un personaj marginal este trimis într-o misiune disperată ca să o salveze de acolo.

Partea de Perdido Street Station ar fi că mediul Demi-Monde este unul urban, dens populat, cu tehnologia similară celei de pe Pămînt, de la 1870, şi cu cartiere precum Berlin, Paris, Veneţia, Rangoon sau Cairo în care se află o diversitate năucitoare de rase, etnii, partide politice, ideologii. După cum bănuiţi, au căi ferate, trenuri cu aburi şi baloane de observaţie. După cum vă aşteptaţi, au şi vehicule blindate acţionate cu aburi. (Să vă spun şi că metabolismul locuitorilor, ca şi o porţiune din economia acelei societăţi, se bazează pe traficul de sînge, cam ca în The Scar?)

Partea tip Lumea fluviului este că în Demi-Monde se află şi personaje istorice precum Heydrich, Beria, Aleister Crowley, Jeanne d'Arc, Robespierre sau Troţki. Erau mai numeroase, dar a avut loc un război teribil în care au pierit Henric al VIII-lea şi susţinătorii săi regalişti, iar anglo-germanii dintr-o zonă i-au cucerit pe slavii dintr-o zonă învecinată şi au instituit un stat totalitar belicos cu o ideologie rasistă, represivă.

Partea de tip Era de diamant ar fi că mediul Demi-Monde este unul virtual, locuitorii săi sînt simulaţi, iar în miezul acestui furnicar se află o zonă nelocuită, Terror Incognita, stăpînită de nanomecanisme care distrug toţi intruşii.

Partea de Lumea-Disc este că intriga se defăşoară pe mai multe planuri, suspansul e foarte atent dozat, personajele secundare sînt adesea amuzante, jocurile de cuvinte se ţin lanţ, iar unele scene sau replici sînt neaşteptat de hazlii. (Ca să vă dau un singur exemplu, mi-a fost greu să nu zîmbesc cînd am citit că super-calculatorul care găzduieşte mediul virtual Demi-Monde se numeşte ABBA, iar personajele virtuale, care îl consideră un fel de divinitate, îşi spun unul altuia: "ABBA fie cu tine!")

Aş mai adăuga faptul că publicul-ţintă al romanului este probabil unul tînăr şi feminin. Protagonista, Ella Thomas, este o frumoasă negresă din New York, de numai 18 ani, trimisă ca să o salveze pe fiica preşedintelui. Antagonista, Trixie Dashwood, fiica unui baron englez şi conducătoare a insurecţiei din ghetoul din Varşovia, are 17 ani. Iar fiica preşedintelui, Norma Williams, iresponsabilă şi plină de tatuaje, de piercing-uri şi de ifose, are tot 17 ani.

Pe lîngă cele arătate mai sus cu privire la fundal, intrigă şi personaje, mai trebuie să adaug că romanul are o prezentare atrăgătoare pentru publicul SF - hărţi, extrase din lucrări fictive plasate la începutul fiecărui capitol, glosar la final - precum şi coperte gîndite special pentru cititorii de steampunk şi o tehnoredactare generoasă, cu litere frumoase şi rînduri aerisite.

Ca urmare, nu numai că am citit cu plăcere acest prim roman de Rod Rees (şi vi-l recomand şi dumneavoastră - îl puteţi comanda la importatorii mei preferaţi de la Nautilus, aici), dar am început deja să parcurg şi continuarea, The Demi-Monde: Spring. Însă despre aceea am să vă relatez cu altă ocazie...

The Demi-Monde Spring (2012)

Spre finalul lunii noiembrie 2012, la Tîrgul de Carte Gaudeamus, prin amabilitatea importatorilor mei preferaţi de la Nautilus, am achiziţionat al doilea roman din seria Demi-Monde a lui Rod Rees: The Demi-Monde Spring(Editura Jo Fletcher, Londra, 2012). În ciuda faptului că prezentarea grafică a romanului este foarte atrăgătoare, după cum puteţi observa din imaginea care însoţeşte acest articol, am preferat să aştept mai întîi ocazia de a parcurge primul volum din tetralogie, The Demi-Monde Winter. După care... am reuşit să citesc şi continuarea, printre picături, în intervalul septembrie - decembrie 2013.

Şi iată ce am aflat:

Parte din problema unei serii este aceea că unii cititori nu cunosc evenimentele din volumele anterioare, în cazul în care întîmplător încep lectura de la un volum din mijlocul seriei. Unii autori, precum J.R.R. Tolkien sau Stephen R. Donaldson, oferă un rezumat al acelor evenimente la începutul fiecărui volum. Rod Rees oferă şi el unul, însă... sub scuza elegantă a unui raport al profesorului Septimus Bole către Marele Consiliu al unui ordin secret. Raportul are un antet, iar literele cu care e imprimat lasă impresia că a fost dactilografiat.

În prolog, un personaj feminin, Odette Aroca, scapă vitejeşte de arestare în Parisul lumii virtuale.

Odette este cea care conduce o revoltă populară ce ia cu asalt Bastilia şi eliberează nişte deţinuţi politici - inclusiv pe Vanka Maykov. În urma acestei revolte - îndreptată în principal împotriva ocupaţiei sectorului Paris de către trupele ForthRight - Norma Williams iniţiază o mişcare de rezistenţă non-violentă inspirată de Mahatma Gandhi şi de Martin Luther King, Jr.

Din păcate, pe parcursul acestui roman se dovedeşte că trupul virtual al Ellei Thomas a fost luat în stăpînire de către o entitate străveche şi seducătoare, Lilith, care caută să subvertească puterea conducătoarei Veneţiei şi s-o înlocuiască. În schimb, mişcarea de rezistenţă din Paris doboară Turnul Awful chiar la finalul paradei triumfale a ocupanţilor şi-i ucide pe mulţi dintre potentaţii din ForthRight, inclusiv pe Lavrentii Beria.

Ultima parte a romanului conţine o mulţime de episoade tensionate, confruntări şi salvări pe muchie de cuţit. Iar conflictele sînt departe de a fi rezolvate, căci fiica lui Heydrich, Aaliz, şi-a transferat mintea în lumea reală, în creierul Normei Williams, şi a creat o organizaţie conservatoare de tineret cu care plănuieşte să subvertească societatea americană pentru ca ulterior să preia controlul asupra acesteia.

Ca şi volumul anterior din serie, The Demi-Monde Spring reprezintă un amestec de steampunk, postcyberpunk şi ucronie. Dacă în lumea virtuală în care se petrec cele mai multe scene ale intrigii tehnologia şi costumele sînt de inspiraţie steampunk, episoadele din "lumea reală" conţin destule indicii care le arată cititorilor că aşa-numita realitate nu este a noastră, ci una dintr-un univers paralel în care istoria ultimelor decenii a fost subtil diferită faţă de a noastră.

Un aspect interesant al acestui roman îl constituie dezvoltarea imprevizibilă a personajelor principale. Ella Thomas, sub influenţa entităţii Lilith, se transformă teptat într-un personaj negativ, în vreme ce Norma Williams evoluează, devine mai matură în gîndire şi mai responsabilă. Chiar şi celălalt personaj feminin negativ, Aaliz Heydrich, devine foarte promiţător. Din păcate, autorul a lăsat-o pe Trixie Dashwood într-un con de umbră, însă probabil că acest personaj va recăpăta un rol central într-unul dintre romanele următoare ale seriei.

Un alt aspect interesant îl constituie introducerea unor personaje secundare comice, precum Odette Aroca, Burlesque Bandstand sau Rivets. Alte personaje secundare sînt sinistre, precum asasinul Zolotov şi vampirii Grigori. De asemenea, ca şi în primul roman, apar o mulţime de personaje istorice re-create în lumea virtuală, ca, de exemplu, Robespierre, marchizul de Sade, Jeanne Dark, Garibaldi sau Casanova.

Intriga romanului este complexă, structurată pe multiple planuri şi alertă, iar unele episoade sînt foarte amuzante. Nu întîmplător, Demi-Monde a fost numită "verişoara noir, sălbatică a Lumii Disc" de către Stephen Baxter. Aşa încît... probabil nu veţi fi foarte suprinşi dacă am să vă spun că, imediat cum am terminat de citit The Demi-Monde Spring am început să parcurg următoarea carte din serie, The Demi-Monde Summer. Însă despre aceea am să vă relatez cu altă ocazie...

(Ar mai trebui să adaug că articolul pe care tocmai l-aţi parcurs reprezintă cronica numărul 100 dintre cele pe care le-am postat în acest an la Ţesătorul. În această privinţă, a fost cel mai rodnic an de la inaugurarea blogului. Să vedem ce va aduce 2014.)