8. Fletcher Christian

* Ziua bunã şi dumitale.* Da, într-adevãr, mã numesc Fletcher Christian.* Nu, nu este o coincidenţã de nume, deşi mult timp dupã ce au avut loc evenimentele de pe Bounty mi-aş fi dorit sã fie.* Încîntat de cunoştinţã, domnule.* A, de la ziarul local. Înţeleg. Şi eu care speram cã s-a terminat în cele din urmã cu interviurile.* Şi dacã aş zice cã nu sînt de acord, pînã la urmã tot mi-ai lua unul, aşa încît...* Da, despre evenimentele la care am fost martor. Ştiu lecţia. Dacã aş fi putut sã fiu peste tot în acelaşi timp mi-aş fi scris memoriile în cele mai mici detalii şi l-aş fi scutit pe Sir John Barrow sã mai scotoceascã prin arhive ca sã-şi scrie cartea.* Şi eu consider cã e o carte foarte bunã, numai cã, la cîte interviuri am dat pentru gazete, am ajuns sã nu mai fiu niciodatã sigur care sînt amintirile mele şi care sînt citatele aproximative din cartea aceea, pe care gazetarii sînt foarte dezamãgiţi dacã nu le aud.

* Mã bucur, atunci. Sã mai povestesc despre prima expediţie în Tahiti, aceea condusã de cãpitanul James Cook în 1768?

* Mai bine cã nu. Fireşte cã n-am participat la aceastã expediţie, dar destui gazetari au dorit sã audã şi despre ea, dupã cum spuneam mai devreme.

* E-adevãrat, William Bligh a participat. Pe atunci era locotenent.

* Bounty a avut ghinion în multe privinţe, începînd cu furtuna care ne-a surprins la cîteva zile dupã plecare şi care ne-a provocat stricãciuni la bord, precum şi pierderi de provizii.

* Da, de bine ce scopul expediţiei era aducerea arborelui de pîine din Tahiti în Antile, cãpitanul William Bligh a gãsit de cuviinţã sã ne reducã raţiile de pîine dupã furtuna de care v-am povestit.

* Tot în Atlantic au început şi pedepsele cu biciuirea la bordul lui Bounty.

* Da, e adevãrat cã m-a înaintat la funcţia de secund al navei peste cel de-al treilea cart.

* Iniţial a încercat sã intre în Pacific pe la Capul Horn, dar nu a fost posibil, şi în cele din urmã am purces pe la Capul Bunei Speranţe şi prin Oceanul Indian.

* Am mai fãcut nişte escale pentru aprovizionare, şi în cele din urmã am ajuns în Tahiti pe 26 octombrie 1788.

* Nu numai Bligh fusese în expediţia cãpitanului Cook, ci şi botanistul Nelson, care a început sã studieze puieţii arborelui de pîine împreună cu grădinarul.

* Nu, nu Nelson a descoperit fiinţele acelea microscopice, ci medicul de bord, ceva mai tîrziu.

* A fãcut descoperirea într-unul din rarele lui momente de luciditate, cãci în aproape un an, de la plecarea lui Bounty şi pînã la decesul lui pe 9 decembrie, medicul n-a fost treaz mai mult de douãsprezece ore.

* I-au atras atenţia tatuajele pe care bãştinaşii le-au fãcut mateloţilor. Se schimbau ca formã şi culoare aproape în fiecare zi.

* Probabil cã şi ale bãştinaşilor la fel, însã pe aceia nu-i cunoştea, în vreme ce pe membrii echipajului îi ştia bine.

* A cerut sã examineze sub microscop vopselele pe care tahitienii le foloseau, şi aşa se face cã a vãzut lucrurile acelea minuscule despre care nici mãcar nu era sigur dacã sã le numeascã fiinţe sau nu.

* Sigur cã ai vãzut şi dumneata gravuri, doar microzoarele nu sînt un secret, dar încearcã sã-ţi imaginezi uimirea care ne-a cuprins vãzînd prima datã sub microscop ceva care arãta ca un cristal şi se purta ca un fel de germen.

* Cunosc teoria. Dacã se reproduc, înseamnã cã sînt vii, dar trebuie sã recunoşti cã dupã cum aratã par sã fie produse cu meşteşug, nu pe cale naturalã.

* Nu i-au dat atenţie medicului, şi au continuat sã-şi facã tatuaje, sã aibã relaţii cu bãştinaşii...

* Da, inclusiv relaţii intime cu femeile. Microzoarele se transmiteau prin relaţii intime, prin mîncarea pe care o consumam pe insulã şi prin tatuaje. Botanistul Nelson a studiat ulterior modul în care microzoarele au infestat întregul echipaj, dar e greu de imaginat în ce fel am mai fi putut scãpa de ele. Mai ales cã disciplina la bord dispãruse aproape cu desãvîrşire, iar mateloţii îşi fãceau de cap cam în fiecare zi.

* Cãpitanul Bligh a impus din nou pedepse, cel puţin înainte ca şeful bãştinaşilor sã i-o ofere ca soţie pe fiica lui. Ulterior s-a dovedit cã se infestase şi el cu acele cristale microscopice inteligente.

* Asta e o întrebare pe care am tot auzit-o, dar dumneata crezi, prin analogie, cã dacã o clãdire de cãrãmidã se umple la toate etajele cu oameni inteligenţi, devine şi ea în vreun fel mult mai inteligentã decît înainte? Cam aşa cred cã se întîmplã şi în relaţia dintre oameni şi microzoare.

* Evenimentele ulterioare au demonstrat, cred eu, cã deveniserãm altfel în urma infestãrii cu microzoare, însã în nici un caz mai inteligenţi.

* Mã refer în primul rînd la decizia cãpitanului Bligh, la cîtva timp dupã plecarea înapoi spre Anglia, de a renunţa să încheie cu bine expediţia, de a se întoarce în Tahiti şi de a sfida Amiralitatea.

* A pregãtit totul în secret, fãrã ştirea mea ori a altor mateloţi şi ofiţeri care erau loiali Coroanei, şi m-a arestat în miez de noapte, apoi m-a scos pe punte numai în cãmaşã, cu mîinile legate, şi m-a întrebat pentru ultima datã dacã doream sã mã alãtur acestei revolte, pe care cel mai bine aş putea s-o descriu ca un act de piraterie.

* E adevãrat cã mã ameninţase cu moartea, dar am încercat atunci sã-l conving cã nu face deloc bine, iar reacţia lui a fost sã mã abandoneze în largul mãrii în şalupa lui Bounty împreunã cu alţi membri loiali ai echipajului, optsprezece la numãr.

* A fost o încercare de duratã, cãci a trebuit sã ne drãmuim puţinele provizii, sã înfruntãm oceanul într-o ambarcaţie fãrã punte, şi sã parcurgem o mare distanţã, din largul arhipelagului Tonga pînã la Marea Barierã de Corali, şi de acolo mai departe, pînã la colonia Coupang din insula Timor.

* Trei mii şase sute optsprezece mile, ca sã fiu mai exact.

* Am supravieţuit cu raţii infime, dar nu a pierit nici unul dintre cei aflaţi în şalupã. Am prins peşti, am constatat cã puteam înota mai repede şi mai bine, cã puteam rãmîne mult mai mult timp sub apã, şi presupun cã schimbãrile acestea le datorãm microzoarelor. Cu toate acestea, a fost poate cea mai grea încercare din cîte am suferit pînã acum.

* Da, ulterior am venit cu toţii şi am depus mãrturie la procesul lui William Bligh.

* Amiralitatea a instituit o comisie de anchetã, şi trebuie sã spun cã obiectul cercetãrii acestei comisii a fost purtarea fiecãruia dintre membrii echipajului pe tot parcursul expediţiei, inclusiv a mea şi a celorlalţi care au fost abandonaţi în şalupã.

* Pare surprinzãtor, nu-i aşa? Am fost şi noi bãnuiţi într-un fel, iar asta m-a amãrît în asemenea mãsurã încît dupã încheierea anchetei am decis sã demisionez din postul de cãpitan la care fusesem promovat şi sã mã stabilesc aici, în Lumea Nouã.

* Urma sã fie executat la bordul unei nave a Amiralitãţii, Brunswick, în rada portului Portsmouth, dar cînd au încercat sã-l spînzure de vergã s-a transformat într-un pãianjen uriaş care a ţesut plase pe toatã nava şi i-a ucis pe toţi membrii echipajului.

* Pentru o fiinţã aşa mare, se mişca atît de repede încît era greu de urmãrit cu ochiul liber. În mai puţin de un minut, nava a fost acoperitã cu plase de la vîrful arborelui mare pînã la linia de plutire, iar membrii echipajului s-au transformat în mumii uscate, înfãşurate în fire.

* Nu, n-a rãmas aşa. Şi-a reluat înfãţişarea obişnuitã, iar trupele Amiralitãţii l-au prins cu nãvoade şi-au încercat sã-l rupã în bucãţi cu caii.

* Sigur cã nu era regicid, dar cei însãrcinaţi cu executarea sentinţei au încercat şi metoda asta.

* Bucãţile s-au unit la loc, într-un fel pe care numai firesc nu l-aş numi, iar pe urmã Bligh s-a apucat sã sfîşie cu mîinile goale caii şi soldaţii.

* A fost teribil, într-adevãr. Mai am coşmaruri şi acum.

* Mai apoi s-a dovedit cã n-am fost singurul, cãci se pare cã în public se aflau poetul Percy Bysshe Shelley şi iubita lui, Mary Wollstonecraft, iar domnişoara a fost atît de impresionatã încît mai tîrziu a scris şi publicat o carte în care sfîşierea corpurilor, reasamblarea lor şi readucerea la viaţã ocupã o parte însemnatã.

* Nu, Bligh n-a scãpat chiar aşa uşor. În cele din urmã l-au capturat, l-au pus în lanţuri, într-o cuşcã din bare groase, de unde n-a mai reuşit sã scape oricum s-ar fi transformat, şi l-au aruncat în largul Atlanticului cu ghiulele legate de picioare.

* Da, aşa am crezut şi eu mulţi ani, cã atunci şi acolo s-a terminat povestea lui Bligh şi a revoltei de pe Bounty. Dar, spre surpriza mea, mã înşelam.

* L-am regãsit pe Bligh, mult schimbat şi sub un alt nume, cãpitan pe un vas de aici, din Nantucket. Se jura cã-l va prinde pe caşalotul care-i mîncase un picior.

* Nu-i lipsea nici un picior, iar dacã vreun caşalot îi mîncase unul, atunci nu mã îndoiesc cã microzoarele îi crescuserã altul.

* Nu m-a recunoscut, cãci şi eu mã schimbasem mult în atîţia ani, iar cînd m-am îmbarcat pe vasul lui şi m-a întrebat cum mã cheamã, i-am zis: "Numiţi-mã Ishmael." Dar evenimentele de la aceastã a doua îmbarcare sub comanda lui alcãtuiesc o altã poveste, mult mai lungã. Sînteţi sigur cã vreţi s-o ascultaţi şi pe aceasta, domnule Melville?

(Volumul 'An/Organic' este acum disponibil cu preţ redus la adresa: http://www.amaltea.ro/fantasy-sci-fi/an-organic. Lectură plăcută!)

< povestirea precedentă povestirea următoare >

WebRep

Overall rating