Jay Lake

Personajele sînt creionate atent, iar punctul de vedere folosit în roman (omniscienţa selectivă) ajută la stabilirea unei conexiuni empatice între cititor şi protagonist. Hethor parcurge un traseu iniţiatic în care, pe măsură ce întîmpină obstacole şi depăşeşte dificultăţi, îşi descoperă resurse nebănuite şi se transformă într-un veritabil erou. Atît personajele negative (precum William din Ghent) cît şi personajele secundare pozitive (ca bibliotecara Childress) sînt interesante şi aproape dickensiene în excentricitatea lor.

Evenimentele din intrigă, pe de altă parte, cu furtuni spectaculoase, cutremure, tsunami, deplasări cu dirijabilul, o expediţie la Polul Sud şi o descindere spre centrul Pămîntului, par desprinse din romanele lui Jules Verne. Loviturile de teatru şi întorsăturile de situaţie sînt frecvente, ca într-un foileton victorian, iar suspansul îi ţine pe cititori cu sufletul la gură.

Lumea din fundalul romanului, pe de altă parte, e o îmbinare barocă de ucronie şi fantastic. Pe unele pagini sînt amintite personaje istorice precum Dante Gabriel Rosetti sau Edgar Allan Poe. În alte capitole apar demoni înaripaţi, omuleţi îmblăniţi şi citadele cu ziduri rotative, într-o risipă de imaginaţie. Iar ceasornicăria şi mecanica sînt atît de răspîndite în acest univers paralel încît pînă şi Iisus a fost răstignit pe un mecanism din roţi dinţate. Ca urmare, creştinii poartă la gît o reproducere în miniatură a mecanismului.

Pe ansamblu, Mainspring reprezintă un bun exemplu de literatură steampunk din generaţia a treia şi vă recomand şi dumneavoastră să îl parcurgeţi dacă veţi avea cîndva ocazia. Jay Lake a revizitat universul ficţional construit în acest roman într-un volum mai amplu, Escapement. Însă despre acela am să vă relatez cu altă ocazie...

Escapement (2009)

În octombrie 2009, prin amabilitatea importatorilor mei preferaţi de la Nautilus, am achiziţionat un exemplar dintr-o ediţie de buzunar a unui roman de Jay Lake, Escapement (Editura Tor, New, York, 2010). Cum romanul este al doilea dintr-o trilogie, mai întîi am aşteptat ca să-l citesc pe primul - Mainspring - după care, în decembrie 2013, l-am parcurs şi pe acesta.

Şi iată ce am aflat:

Ca şi predecesorul său, Escapement este o ucronie - un roman care se desfăşoară într-un trecut alternativ în care istoria s-a desfăşurat altfel. Într-un univers mecanic, în care Pămîntul şi celelalte planete se mişcă împrejurul Soarelui într-un colosal mecanism cu roţi dinţate, la un an după evenimentele din Mainspring, trei personaje pleacă la drum din motive destul de diferite - iar intriga este împărţită pe trei planuri.

Unul dintre personajele principale este adolescenta Paolina Barthes, care locuieşte într-o comunitate mică şi săracă de pe Zidul ce desparte Pămîntul Nordic de cel Sudic. Ea se împrieteneşte cu un adolescent britanic care făcuse parte din echipajul dirijabilului Bassett, construieşte un dispozitiv mecanic cu care poate controla de la distanţă ritmurile materiei şi decide să călătorească spre Marea Britanie, cu speranţa că "vrăjitorii" epocii industriale o vor învăţa ingineria.

Al doilea personaj principal este Threadgill Angus al-Wazir, fostul şef de echipaj de pe Bassett. Acesta şi-a croit drum de la Zid înapoi pînă la Londra, însă primul ministru britanic îi încredinţează o misiune delicată - însoţirea unei expediţii destinate să construiască un tunel prin Zid către Pămîntul Sudic. (După cum probabil vă imaginaţi, proiectantul uriaşului aparat de foraj este un savant excentric, profesor doctor Lothar Ottweil.)

Cel de-al treilea personaj principal al romanului este bibliotecara Childress, care e trimisă într-o călătorie de către o organizaţie secretă, Păsările Albe, numai ca să afle că urmează să fie sacrificată, ca un pion într-un joc de şah, pentru ameliorarea relaţiilor cu altă organizaţie secretă, Ordinul Tăcut. Din fericire, nava pe care călătorea Childress este atacată de un submarin chinez, echipajul şi pasagerii sînt măcelăriţi, iar bibliotecara, luată drept una dintre conducătoarele Păsărilor Albe, este dusă într-o adevărată odisee pe mările şi oceanele Pămîntului Nordic.

Fiecare dintre cele trei personaje călătoreşte cu vase oceanice, cu dirijabile, cu submarine sau pe căi ferate, iar intriga implică o mulţime de scene spectaculoase. Printre personajele secundare apar agenţii unor organizaţii secrete, creaturi înaripate, oameni mecanici, într-o revărsare de imaginaţie ce rivalizează cu cărţile lui China Miéville sau Stephen Hunt. Trimiterile intertextuale sînt şi ele numeroase - de la Ozma din Oz de Frank L. Baum la 20.000 de leghe sub mări de Jules Verne şi de la The Digging Leviathan de James P. Blaylock la Kingdoms of the Wall de Robert Silverberg.

Din păcate, miza intrigii nu este la fel de mare ca în Mainspring, iar bună parte dintre tribulaţiile personajelor par să fi fost introduse de dragul lungirii romanului, mai degrabă decît cu scopul de a avansa intriga. E adevărat că, spre final, planurile narative sînt aduse laolaltă, iar personajele principale se întîlnesc şi cooperează pentru rezolvarea unei situaţii de criză, însă romanul mi s-a părut prea lung. Am afirmat în repetate rînduri că romanele cyberpunk bune mai lungi de 300 de pagini sînt rare. S-ar putea să fie adevărat şi în cazul celor steampunk. Escapement are 457 şi nu cred că am să-l mai citesc a doua oară.

Trilogia se încheie cu volumul Pinion, despre care am să vă ofer detalii aici, pe blogul Ţesătorul, la momentul potrivit. Însă nu foarte curînd...

Ar mai fi cazul să adaug că, dacă doriţi să vă procuraţi un exemplar din romanul Escapement, îl puteţi comanda online aici - şi încă la un preţ rezonabil.

INDEX F & SF AMERICAN