"A reuşi sau a reuşi" de Stela Giurgeanu

Acum cîţiva ani, cînd am citit Alchimistul, prima carte semnată Paulo Coelho care mi-a căzut în mînă, am luat totul doar ca pe o simplă poveste. Dar o poveste frumoasă despre destin şi despre cei încrezători în puterile lor. Cu timpul am ajuns să cunosc oameni ambiţioşi, oameni care şi-au urmat Legenda Personală, au reuşit şi au depăşit obstacolele, cu încredere în ei şi în ceea ce le era menit. Voi vorbi aşadar despre Florin Pîtea, (care în clasa a patra a avut ,,revelaţia’’ că un text literar poate fi şi scris, nu numai citit) şi voi mai vorbi despre ,,reţeta de succes’’ a solistului Taxi, Dan Teodorescu. În primul caz, succesul a fost demarat de lansarea primei cărţi, Necropolis, în al doilea, succesul, care ,,cere încredere în tine’’, implică multă responsabilitate şi riscul dezamăgirii celor care cred în tine. ,,Întotdeauna există reversul medaliei’’ îmi declară Dan.

Realizarea profesională a lui Florin s-a concretizat în timpul facultăţii. ,, Înainte de Facultatea de Litere a existat o perioadă de stagnare, Institutul de Construcţii la care am ajuns, independent de voinţa mea’’. Continuînd să spere ,,că într-o bună zi…’’, destinul i s-a arătat un an mai tîrziu: întîlnirea cu Liliana Bujor l-a ajutat să revină pe calea pe care o dorea şi peste un an devine student al facultăţii de Litere. Acum se concretizează ideea cărţii, aflată pînă atunci doar în stadiu de vis. Publică o serie de nuvele în Anticipaţia, participă la primul concurs literar, obţine premiul întîi, apoi consecutiv, doi ani se soldează cu acelaşi premiu pentru cea mai bună proză scurtă. În timpul masteratului ia naştere efectiv crearea primei colecţii de nuvele. Odată realizată, cartea e refuzată 4 ani la rînd, dar dorind aproape cu disperare să ,,scape’’ de ea, înarmat cu încăpăţînare şi multă răbdare, reuşeşte, în 2000, publicarea, la editura QED. Lansată, un an mai tîrziu, cartea nu-i aduce fericirea delirantă pe care i-o invocă toţi prietenii, ci o stare de ,,uşurare’’. De acum va avea timp de celelalte proiecte, ,,amînate sau îngheţate’’.

Ca şi el, Dan Teodorescu are mereu un vis de rezervă. ,, Tot timpul îţi doreşti mai mult, starea de după împlinirea unui vis implicînd naşterea unuia nou.’’. Cu paradoxul unor ,,vedete’’ , acela de a-ţi dori să fii lăsat în pace, nu se împacă absolut deloc. ,, Mă deranjează cei care se vaită că nu mai au viaţă personală. Pe cînd în ţara asta există atîţia tineri plini de talent şi fără dramul ăla de noroc, care să-i ajute să se afirme, mai sînt unii care, în loc să-i mulţumească lui Dumnezeu că au ajuns unde au ajuns, se lamentează şi, efectiv, nu ştiu să trăiască momentul’’. Snobii sociali, cei care se insinuează în compania celebrităţilor doar pentru a-şi ,, creşte acţiunile mondene’’, nu-i sînt deloc cunoscuţi. Nefiind el însuşi genul de ,,mizantrop’’, care să ,,îşi expună noua pereche de blugi’’, şi-a păstrat prietenii de odinioară şi speră din tot sufletul ca succesul să nu-l fi schimbat. ,, Mi-ar părea rău să mă fi schimbat şi să nu-mi dau seama de asta… ’’.

Cele două poveşti se aseamănă, dar pe cînd succesul în literatură se dezvoltă în timp (publicarea fiind doar o primă etapă), în muzică (lansarea unui cîntec), succesul are o confirmare imediată. Reuşita, în ambele cazuri, ţine de voinţa şi tenacitatea cu care îţi urmăreşti Legenda Personală. Cu toate că nu cunoaşte o ,,reţetă’’ universal valabilă, Dan Teodorescu e convins că atîta vreme cît ,, crezi cu adevărat în ceva şi în Dumnezeu’’ drumul spre succes este deschis. De aceeaşi parte a baricadei, Florin Pîtea afirmă că ,,Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri’’, pledînd cauza muncii continue, ,,scrisul însemnînd rescris’’.

În ceea ce mă priveşte, acum, în timp ce (re)scriu ultimile rînduri, nu pot să nu mă gîndesc cîte rotiţe ale ,,destinului’’ s-au pus în mişcare pentru realizarea interviurilor şi îmi place să cred că pe undeva pe acolo, un mic complot a ajutat şi la realizarea articolului meu, care, cu puţin noroc, va ajunge în paginile revistei.

< interviul precedent interviul următor >