Oliviu Crâznic
...Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul (2010)
Pe 20 noiembrie 2010, la lansarea volumului meu Art Wasn't Quite Crime, unul dintre cumpărători, pe numele său Oliviu Crâznic, mi-a oferit cadou un exemplar din primul său roman, ...Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul (Editura Vremea, Bucureşti, 2010). Ca să nu rămîn dator, i-am oferit pe loc, tot cadou, un exemplar din volumul meu An/Organic. Din păcate, la lectura romanului său, distins cu premiile Visul 2010 şi Galileo 2011, am ajuns abia spre sfîrşitul verii acestui an. Dar am ajuns...
Şi iată ce am aflat:
Protagonistul-narator, cavalerul Arthur de Seragens, primeşte invitaţia de a participa la nunta marchizei Josephine de Lauras cu un conte austriac, Maximillien Schwartz. Împreună cu un vechi prieten, vicontele de Vincennes, protagonistul ajunge la Castelul Ultimelor Turnuri, în Nuit-aux-Bois, pentru a participa la festivităţi alături de aristocraţi, prelaţi, un medic, un avocat şi şeful poliţiei locale. Festivităţile sînt însă înnegurate de zvonuri despre pîngărirea mormintelor din zonă, apoi de o misterioasă maladie care ar putea fi ciumă bubonică, iar în cele din urmă de o serie de evenimente supranaturale din ce în ce mai intense şi mai violente.
(Ca să nu vă stric plăcerea lecturii, nu am să vă dezvălui prea multe amănunte despre intrigă, pentru că bună parte din efectul romanului se bazează pe lovituri de teatru şi pe răsturnări de situaţii.)
În principiu, literaturile imaginarului se bazează pe trei elemente, ca un tripod: intrigă, personaje şi lume imaginară. Autorul s-a preocupat în mod vizibil de construirea intrigii, crescînd tensiunea treptat pînă la confruntări de-a dreptul spectaculoase aproape de final. De asemenea, romanul este structurat în capitole scurte, care fac lectura antrenantă, iar îmbinarea de elemente din romanul de capă şi spadă, romanul gotic şi romanul poliţist este făcută cu dibăcie.
Personajele sînt la rîndul lor interesant construite, iar o tuşă ce contribuie la creşterea tensiunii este că şi unele personaje aflate oficial de partea Binelui par adesea ameninţătoare, dacă nu de-a dreptul... răuvoitoare. De remarcat aici ar fi şi faptul că autorul s-a preocupat să îşi prezinte personajele cu detalii de vestimentaţie, comportament şi mimică, precum şi atenţia cu care a structurat reţeaua de relaţii schimbătoare dintre personaje.
Lumea imaginară, la rîndul ei, este construită destul de convingător, cu numeroase elemente ce amintesc de Franţa secolului al XVIII-lea. Interesant este că lumea aceasta se extinde, căci dialogurile personajelor sau documentele pe care le parcurg fac trimitere la Slovacia, Spania, Austria şi, spre final, la Transilvania. Dar decorul de bază al romanului, după canoanele gotice, este castelul bîntuit în care se petrec grozăvii de nedescris.
Romanul lui Oliviu Crâznic are şi unele mici scăpări pe care presupun că un bun redactor literar le-ar fi îndreptat.
Astfel, apar pe alocuri exprimări improprii pentru limba română ("să ne concentrăm pe posibilităţi", p. 134, în loc de: "să ne concentrăm asupra posibilităţilor", sau "M-am concentrat pe ceilalţi, pe toţi," p. 243, în loc de: "M-am concentrat asupra celorlalţi, asupra tuturor.").
Apar derapaje stilistice în discursul personajelor, ca de exemplu la pagina 97, unde un personaj aristocratic le spune altor două personaje de viţă aleasă: "De voi doi ştiam dinainte că bănuiţi câte ceva, dar mai ştiam şi că sunteţi total pe lângă." Sau, la pagina 146, protagonistul remarcă despre o contesă italiană: "Presupun că prefera să joace pe teren propriu."
Apar mici erori de morfologie ("şi noi îmbrăcasem ceva adecvat," p. 144, în loc de: "şi noi îmbrăcaserăm ceva adecvat," sau "cînd ne întorsesem," p. 145, în loc de: "cînd ne întorseserăm,").
Apar mici probleme cu punctuaţia ("Şi ducele, se uită atît de urît...", p. 94, sau "Căci oricine se afla în spatele evenimentelor, suferise în mod clar o înfrângere," p. 153).
Apar uneori exprimări tautologice ("presupun că a intrat înăuntru," p. 99, "cât să nu bată exagerat la ochi," p. 235, sau "Chiar Miraz Paşa însuşi", p. 279).
Apar din cînd în cînd cacofonii ("adică cam de toţi oamenii educaţi", p. 36, "Vicontesa se mişcă ca fulgerul", p. 267, sau "ce viaţă duc aceştia", p. 287).
În ciuda micilor stîngăcii de acest fel, ...Şi la sfîrşit a mai rămas coşmarul este un roman care se situează deasupra mediei, iar pe alocuri am observat unele apropieri stilistice faţă de proza fantastică a lui Edgar Allan Poe. Ca atare, această primă ediţie reprezintă rezultatul unui efort mai mult decît onorabil, iar o nouă ediţie revizuită probabil va elimina erorile şi îi va da romanului forma intenţionată de către autor.
Oliviu Crâznic (antologator), Dincolo de noapte (2012)
Pe 1 iunie 2012, la Târgul de Carte Bookfest, am primit cadou de la domnul editor Horia Nicola Ursu două exemplare dintr-o antologie realizată de Oliviu Crâznic. Antologia se intitulează Dincolo de noapte - 12 feţe ale goticului şi s-a lansat oficial pe data de 2 iunie la standul editurii Millennium Books, în prezenţa multora dintre autorii antologaţi. Neoficial am aflat că s-a vîndut foarte bine, ceea ce nu m-a mirat deloc. Am parcurs-o pe la jumătatea lunii iunie a acestui an. Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:
În loc de introducere, Oliviu Crâznic deschide antologia cu un text intitulat: "Cuvîntul editorului. O epopee cu final (sper!) aşteptat". Acest "Cuvînt înainte" prezintă un scurt istoric al genului gotic pe plan internaţional, o privire de ansamblu asupra genului gotic în literatura română şi o incitantă prezentare a autorilor şi textelor din antologie. (Trebuie să precizez aici că tot Oliviu a realizat şi scurtele introduceri care preced fiecare text antologat în parte.)
Povestirea Ştefanei Czeller, "Spălaţi în sîngele fecioarelor", are o tentă horror destul de accentuată şi tratează despre un criminal în serie, respectiv despre un fel de detectiv particular paranormal care încearcă să îi dea de urmă şi să îi oprească şirul de crime. E un text bine scris, cu valoare peste medie.
George Lazăr, în "Ziditorii de biserici", ne oferă în schimb un text destul de amplu care, cu puţină bunăvoinţă, s-ar putea încadra în curentulatompunk - ucronii plasate în perioada Războiului Rece. Mai exact, într-o Românie comunistă parţial imaginară, doi zidari sînt trimişi de un sinistru personaj din conducerea Partidului Comunist Român să zidească o biserică în perioada sărbătorilor de Paşte, iar dincolo de activităţile personajelor umane banale se întrevede o confruntare metafizică ce duce la un final neaşteptat.
Liviu Radu, cu povestirea "Diferite nuanţe de beznă", combină în schimb atmosfera gotică cu tema SF a călătoriei în timp şi a paradoxurilor temporale şi cu un dram de fantastic terifiant. Probabil că cititorii se vor bucura să afle că domnul Liviu Radu a revizitat aici una dintre temele sale preferate - cazul lui Jack Spintecătorul.
Narcisa Stoica, în "Argint-Viu", satirizează superstiţiile celor care apelează la farmece şi vrăjitoare. Mai degrabă decît gotică, povestirea e destul de umoristică, dar are unele elemente fantastice interesante.
Dan Doboş, în schiţa "Violet", realizează o atmosferă gotică de efect. Intriga schiţei pune faţă în faţă personaje care, departe de a fi banale, cum par la început, se dovedesc a fi supranaturale şi misterioase.
Următorul text din antologie este o schiţă a subsemnatului, "Văgăuna bîntuită".
Povestirea Ralucăi Băceanu, "Fraţii de Saint-Yves", arată că autoarea a asimilat lecţii tematice şi stilistice din lucrări literare de Edgar Alan Poe şi Oliviu Crâznic. Atmosfera gotică este bine redată.
Cătălina Fometici, cu textul "Sub vălul nopţii", aduce o surpriză foarte plăcută. Destule elemente fantastice din text sînt de efect, iar unele scene de acţiune sînt frumos realizate. Autoarea creează o stare de tensiune crescîndă pe parcursul povestirii, iar finalul este destul de impresionant.
Una dintre cele mai bine realizate povestiri din antologie este însă "Copiii Diavolului" de Laura Sorin. Ca text de debut, este remarcabil. Narat la persoana întîi de căte o protagonistă-eroină - sau, mai exact, antieroină - textul prezintă o apocalipsă urbană cu zombi în Bucureşti la care îngerii şi diavolii sînt simpli spectatori. Aş vedea în relaţia dintre protagonistă şi un înger ineficient o trimitere intertextuală la romanul lui Terry Pratchett şi Neil Gaiman intitulat Good Omens, însă Laura Sorin tratează această temă într-o manieră originală şi memorabilă.
Schiţa lui Oliviu Crâznic "Pivniţele Palatului Charron" tratează exemplar temele literaturii gotice. De asemenea, aduce în scenă personaje şi relaţii din romanul său ...Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul, aşa încît aceia care i-au apreciat acel roman ar avea un motiv în plus ca să achiziţioneze antologia Dincolo de noapte.
Ana-Maria Negrilă revine, după o lungă absenţă din lumea literară, cu schiţa "Ora morţii" - un text hibrid în care supranaturalul se îmbină cu satira politică. Mă bucur că distinsa mea colegă şi-a reluat activitatea literară şi aştept cu interes să îi citesc şi alte lucrări.
Cel din urmă text, "Ispăşirea", îi aparţine lui Ciprian Mitoceanu. Pe de o parte tratează teme gotice, precum vechea casă bîntuită. Pe de altă parte, are unele accente de horror. Nu în ultimul rînd, aduce în scenă un personaj inspirat de un anume scriitor... şi antologator. (Nu dau nume.) Ar mai trebui probabl să menţionez că, tematic, "Ispăşirea" aminteşte de un text fantastic al lui Michael Swanwick, "Unde radio", însă Ciprian Mitoceanu are o viziune diferită, originală, asupra temei.
Volumul se încheie cu note bio-bibliografice reunite sub titlul "Dicţionar de autori" şi realizate de acelaşi Oliviu Crâznic.
Pe ansamblu, Dincolo de noapte mi se pare un volum bine îngrijit din toate punctele de vedere. Începînd cu selecţia şi ordonarea textelor, continuînd cu buna redactare literară făcută de Oliviu Crâznic şi cu atenta tehnoredactare datorată Onei Frantz şi încheind cu coperta atractivă şi cu hîrtia de bună calitate pe care e tipărită cartea, această antologie gotică reprezintă o bună achiziţie pentru orice cititor de ficţiune speculativă. Aş dori să le adresez felicitări antologatorului, autorilor antologaţi şi editorului, iar dumneavoastră vă urez lectură plăcută. Cu puţin noroc, poate vom vedea cîndva şi un al doilea volum dintr-o serie dedicată acestui gen literar.
