Recomandări de lectură: Florin Pîtea - Necropolis
Această recenzie a apărut pe blogul Oliviu Craznic's Gothic Novel şi este reprodusă aici cu acordul autorului.
RECOMANDĂRI DE LECTURĂ: FLORIN PÎTEA - NECROPOLIS
de Oliviu Crâznic
Florin Pîtea este un scriitor care are, din punctul meu de vedere, trei mari avantaje rar întâlnite în literatura de pe la noi: în primul rând, prozele sale sunt unele pline de acţiune trepidantă; în al doilea rând, au un aer internaţional, nefiind, în cea mai mare parte, plasate în spaţiul românesc (mai mult decât atât, până şi stilul în care sunt scrise aminteşte de romanele americane, în special de cele noir); în fine, reuşeşte să contureze personaje credibile, la care ţii şi cu care rămâi după ce închizi cartea. Pe care îţi doreşti să le mai reîntâlneşti. Şi pe care le mai reîntâlneşti, pentru că povestirile lui Florin se petrec, în majoritate, în acelaşi univers, un univers cyberpunk, şi astfel scrierile sale sunt interconectate, dând de multe ori prilejul fericit al unor revederi cu vechi prieteni. Volumul Necropolis, primul publicat de Florin (deşi eu l-am parcurs abia după ce am citit An/Organic, adică taman acum) este unul unitar, fiecare povestire fiind, în fapt, o piesă dintr-un uriaş puzzle (aflat încă în construcţie, având în vedere că Florin Pîtea continuă să creeze ficţiuni în acelaşi univers), piese care însă, odată adunate într-un volum, ne lasă să înţelegem suficient din lumea creionată pentru a fi fascinaţi de ea şi a dori mai mult. Facem astfel cunoştinţă cu vieţile şi aventurile unor personaje ca Alex Dickinson (unul dintre personajele mele preferate din întreaga istorie literară) sau Slippery Sly, în poveşti pline de urmăriri tensionate, jafuri, ameninţări sau asasinate, cum ar fi "Zid de umbră, umbră de zid", "Sarariman", "Ancalagon", "Infernul fractal", sau având la final o revelaţie spectaculoasă, ca "Sfinx" sau "Shai Tan".
Cu o prefaţă a maestrului Liviu Radu, care trasează, între altele, şi o paralelă între Florin Pîtea şi William Gibson, cartea se prezintă într-o formă foarte îngrijită. Mie personal mi-a plăcut mult inclusiv coperta, benzile desenate rezonând cum nu se poate mai bine cu ideea de aventură cyberpunk.
Până acum, eu nu am întâlnit proză a lui Florin Pîtea care să nu mă prindă. Fiecare în grad diferit, desigur (în special, în funcţie de cât de aproape de mine am simţit subiectul sau personajul). Dar m-au prins toate.