Fairplay / Juego limpio

Juego limpio​ (en inglés, fair play ) es una expresión muy utilizada para denominar el comportamiento leal y sincero, además de correcto, en el deporte ; en especial fraterno hacia el contrincante u oponente, respetuoso ante el árbitro y adecuado con los asistentes. También es jugar sin hacer trampas y manteniendo una buena convivencia personal con los compañeros y rivales, sin groserías ni actos similares, no generando discusiones ni peleas. Es equivalente a los términos deportividad ("proceder deportivo", "ajustado a las normas de corrección") y espíritu deportivo .

La preocupación por el juego limpio ha ido en aumento en todo el mundo, ante la reiteración de conductas deportivas cuestionables (antideportivas),​ no sólo por parte de los jugadores, sino por parte también de dirigentes, patrocinadores, padres y familiares, árbitros, etc.

El juego limpio tiene una especial importancia para los niños y adolescentes, en una época en la que la profesionalización comienza a incidir sobre los deportistas a edades cada vez más tempranas.

La promoción del juego limpio es que no te ensucies nada, tienes que estar limpio, todo el uniforme tiene como objetivo primordial recuperar el sentimiento de " jugar " como una actividad naturalmente satisfactoria y generalmente agradable, honesta y divertida.

Un aspecto esencial del juego limpio está relacionado con la superación de las nociones sociales de " competir ", " ganar " y " perder ", que implican la denigración del perdedor o derrotado, estimando únicamente al ganador o vencedor. Juego limpio no es jugar únicamente para ganar, sino saber perder y saber ganar; respetar al adversario: en caso de perder, aceptarlo sin recriminaciones al vencedor, y en caso de ganar no burlarse del perdedor. 

Índice

1 Para los deportistas

2 Para los entrenadores y dirigentes

3 Para los patrocinadores y medios de comunicación

4 Para padres y familiares

5 Asociaciones deportivas y árbitros

6 Fuentes

6.1 Referencias

6.2 Bibliografía

6.3 Enlaces externos

 (1.943 del total de 8.383 bytes )

Véase también:

•  Competencia desleal .> 2.639 bytes

•  Competencia desleal (España) .> 13.408 bytes.

•  Derecho de la competencia . > 47.607 bytes

Article in construction! Will follow!

Fair play (în engleză, fair play ) este o expresie folosită pe scară largă pentru a descrie comportamentul loial și sincer, precum și corect, în sport; îndeosebi fraternă față de adversar sau adversar, respectuos în fața arbitrului și adecvat cu asistenții. Se joacă, de asemenea, fără înșelăciune și menținerea unei bune coexistențe personale cu colegii și rivalii, fără nepolitici sau acte similare, nu generează argumente sau lupte. Este echivalent cu termenii sportivitate („sportivitate”, „ajustat la standardele de corectitudine”) și sportivitate.

Grija pentru jocul corect a crescut în toată lumea, având în vedere reiterarea unor comportamente sportive discutabile (nesportive), 2 nu numai de jucători, ci și de lideri, sponsori, părinți și familie, arbitri etc.

Jocul corect are o importanță deosebită pentru copii și adolescenți, într-un moment în care profesionalizarea începe să afecteze sportivii la vârste din ce în ce mai tinere.

Promovarea jocului corect este că nu murdărești nimic, trebuie să fii curat, întreaga uniformă are ca obiectiv principal recuperarea sentimentului de „joc” ca o activitate satisfăcătoare în mod natural și în general plăcută, onestă și distractivă.

Un aspect esențial al jocului corect este legat de depășirea noțiunilor sociale de „competiție”, „câștig” și „pierdere”, care implică denigrarea celui care pierde sau învins, estimând doar câștigătorul sau câștigătorul. Jocul corect nu înseamnă doar a juca pentru a câștiga, ci a ști să pierzi și să știi să câștigi; respectă adversarul: în cazul pierderii, acceptă-l fără recriminare împotriva câștigătorului și, în cazul câștigului, nu te amuză de cel care pierde.

Index

1 Pentru sportivi

2 Pentru antrenori și manageri

3 Pentru sponsori și mass-media

4 Pentru părinți și familie

5 asociații sportive și arbitri

6 Surse

6.1 Referințe

6.2 Bibliografie

6.3 Legături externe

Vezi si:

• Concurență neloială .> 2.639 octeți

•  Concurență neloială (Spania).> 13.408 octeți.

•  Legea competitiei. > 47.607 octeți

Articol în lucru! Va urma! 

Fair play (în engleză, fair play ) este o expresie folosită pe scară largă pentru a descrie comportamentul loial și sincer, precum și corect, în sport ; îndeosebi fratern față de adversar sau concurent, respectuos  față de arbitru  și adecvat cu asistența. De asemenea trebuie jucat, fără înșelăciune și prin menținerea unei bune coexistențe personale cu colegii și rivalii, fără b sau acte similare, fără a genera discutii sau bătăi. Este echivalent cu termenii sportivitate („comportament sportiv”, „ajustat la standardele de corectitudine”) și spiritul sportiv .

Preocuparea pentru jocul fairplay a crescut în toată lumea, având în vedere reiterarea unor comportamente sportive discutabile (antisportive), nu numai de c ă tre jucători, ci și de către manageri, sponsori, părinți și rude, arbitri etc.

Jocul sub spiritul fairplay-ului are o importanță deosebită pentru copii și adolescenți, într-un moment în care profesionalizarea începe să aib ă  inciden ță  asupra sportivilor incepand de la vârste din ce în ce mai tinere.

Promovezi fairplay-ul dacă nu te murdărești moralmente cu nimic, daca te mentii moralmente curat, daca  întreaga lume uniformată are ca obiectiv principal recuperarea sentimentului de „ joacă ” ca pe o activitate satisfăcătoare în mod natural și în general plăcută, onestă și distractivă.

Un aspect esențial al jocului fair-play este legat de depășirea noțiunilor sociale de „ rivalitate ”, „ invingere ” și „ pierdere ”, care implică denigrarea celui care pierde sau este învins, care implica stimarea doar a câștigătorului sau a invingătorului. Jocul fair-play nu înseamnă a juca doar pentru a câștiga, ci a ști să pierzi și să știi să câștigi; a stti sa-ti respecti adversarul: în cazul in care pierzi, acceptand asta fără recriminare împotriva câștigătorului, iar în cazul in care esti câștigor, nu manifesti bataie de joc fata de cel care pierde.

Cuprins

1 Pentru sportivi

2 Pentru antrenori și manageri

3 Pentru sponsori și mass-media

4 Pentru părinți și familie

5 asociații sportive și arbitri

6 Surse

6.1 Referințe

6.2 Bibliografie

6.3 Legături externe

Vezi si:

• Concurență neloială .> 2.639 octeți

• Concurență neloială (Spania).> 13.408 octeți.

• Legea competitiei. > 47.607 octeți

  Artículo en obra! ¡Seguirá!

Fairplay este, conform definiției, acceptarea loială a regulilor într-un joc, iar prin extindere, o conduită onestă în orice situație. Conceptul se referă la respectarea adversarilor, a regulilor, a deciziilor arbitrilor, a publicului spectator și a spiritului general de joc. De asemenea, fairplay-ul presupune acceptarea cu demnitate atât a înfrângerii, cât și a victoriei.

Termenul provine din limba engleză și este o combinație a cuvintelor fair (cinstit) și play (joc). Combinația a fost utilizată pentru prima dată de către William Shakespeare în piesa Regele Ioan (1598).

Principii

Principiile corecte ale jocului includ:

• Respect față de adversar

• Respectarea regulilor și deciziilor judecătorilor - să ia toate deciziile judecătorilor și să le conteste corect într-o ordine separată

• Dopajul și orice stimulare artificială nu pot fi utilizate

• Șanse egale - toți sportivii de la începutul competiției se pot aștepta în egală măsură să câștige

• Autocontrolul unui atlet - limitându-i emoțiile, fiind capabil să perceapă în mod adecvat orice rezultat al luptei

Aceste principii constituie comportament sportiv și neagă victoria cu orice preț . 

 ( 1.146 del total de 1.146 bytes )

Fairplay es, por definición, una aceptación justa de las reglas de un juego y, por extensión, una conducta honesta en cualquier situación. El concepto se refiere a la observancia de los oponentes, las reglas, las decisiones de los árbitros, los espectadores y el espíritu general del juego. Además, el juego limpio implica aceptar con dignidad tanto la derrota como la victoria.

El término proviene del inglés y es una combinación de las palabras fair and play. La combinación fue utilizada por primera vez por William Shakespeare en la obra King John (1598).

principios

Los principios correctos del juego incluyen:

• Respeto al oponente.

• Observancia de las reglas y decisiones de los jueces: tome las decisiones de todos los jueces y desafíelos correctamente en un orden separado

• El dopaje y cualquier estimulación artificial no pueden usarse

• Igualdad de oportunidades: todos los atletas al comienzo de la competencia pueden igualmente esperar ganar

• El autocontrol de un atleta: limita sus emociones y es capaz de percibir adecuadamente cualquier resultado de la pelea.

Estos principios constituyen el comportamiento deportivo y niegan la victoria a toda costa . 

Fairplay es, por definición, una aceptación leal de las reglas de un juego y, por extensión, una conducta honesta en cualquier situación. El concepto se refiere a la observancia de los oponentes, de las reglas, de las decisiones de los árbitros, de los espectadores y del espíritu general del juego. Además, el juego limpio implica aceptar con dignidad tanto la derrota como la victoria.

El término proviene del inglés y es una combinación de las palabras fair (correcto) and play (juego). La combinación fue utilizada por primera vez por William Shakespeare en la obra King John (1598).

Principios

Los principios correctos del juego incluyen:

• Respeto al oponente.

• Observancia de las reglas y decisiones de los jueces: tome las decisiones de todos los jueces y desafíelos correctamente en un orden separado

• El dopaje y cualquier estimulación artificial no pueden usarse

• Igualdad de oportunidades: todos los atletas al comienzo de la competencia pueden igualmente esperar a ganar

• El autocontrol de un atleta: limitando sus emociones, siendo capaz de percibir adecuadamente cualquier resultado de la pelea.

• Estos principios constituyen el comportamiento deportivo y niegan la victoria a toda costa .