Informația de adus și de tradus în aceasta pagină provine din pagina termenului spaniol "Dolo", termen care, după cum se vede în captura din josul acestei pagini nu are (la momentul luării lui în discuția de aici), abordare în limba română.

Acest termen îl găsim în limba engleza sub titulatura de "Intention (criminal law)".

Atât "dolo", cât si "culpa", sunt doi termeni foarte importanți (în Dreptul penal), dar iată, ne-ajunși încă la condiția de a fi "la un clic distanță", pentru utilizatorul de limba română

La información que se traerá y traducirá en esta página proviene de la página del término español "Dolo", término que, como se ve en la captura de pantalla al final de esta página, no (en el momento de su inclusión en la discusión) aquí) tienen un enfoque rumano.

Encontramos este término en inglés bajo el título de "Intention (penal law)".

Tanto "Dolo" como "Culpa" son dos términos muy importantes (en Derecho Penal), pero aquí todavía no llegamos a la condición de estar "a un clic de distancia" para el usuario de lengua rumana.

La información que se traerá y traducirá en esta página proviene de la página del término español "Dolo", término que, como se ve en la captura de pantalla al final de esta página, aun no existe (en el momento de tomarlo aquí, en cuenta) versión en rumano para este concepto.

Encontramos este término en inglés bajo el título de "Intention (penal law)".

Tanto "dolo" como "culpa" son dos términos muy importantes (en Derecho Penal), pero aquí todavía no hemos llegado a la condición que el usuario de lengua rumana la tenga "a un clic de distancia".

Sobre las 3-4 de la mañana del dia de hoy (27.02.2024) me aparecio en Facebook una publicacion con el titulo ¿Que es el dolo? Por ser un tema interesante para mi, he apartado otras temas, y... por primero, me puso a buscar entre mis 4 463 paginas web (realizadas en estos últimos 14 años), para ver si he abordado ya esta tema, o no.

De formación, yo no soy mas que un simple tornero, que hace 43 años ha cambiado el oficio de "tornero mecánico" por la de "conductor mecánico", igual como un futbolista que cambia la posición de "lateral volante" con la de "volante de creacion", porque, como dice la "libertad de elegir tu actividad laboral", cada uno debe posicionarse allá donde el se siente mas a su aire. 

He activado (como chofer profesional) mas de 22 años dentro de la "competición laboral este-europea", competición en ambiente comunista, un tipo de competición que tiene poco (o nada) de ver con la "competición leal", y yo... en el ambiente donde no hay competición leal, no puedo jugar (me ahogo).

Pues, cuando naces en un penitenciario, en una carcer, ponerte fuera de aquella carcer, no tiene de ver solo con tu gusto, solo con tus ansias.

Hasta cuando los "paises Schengen" no rompieron el muro que separaba mi mi pais, del "mundo libre", no he podido evadir.

Pues, aprovecho la oportunidad abierta por los paises Schengen, y pe he alejado cuanto mas lejos he podido de aquel "ambiente de juego" que era total incompatible con mi forma de ser.

Pero en aquel entonces, los papeles de mi profesion, solo tenian vigencia a nivel nacional.

"Da igual", he pensado yo. Para conseguir la humana libertad, soy dispuesto, a mis 44 años (que tenia en aquel 2003) a reinventarme. No se que voy a hacer, pero con buena voluntad, con buena fe, con diligencia, seguramente que en un mundo donde la "competencia leal" supera el nivel cero, seguramente que me puedo reinventar.

Perdiendo la vigencia de mis papeles (incluso el del permiso de conducir, BCDE), y teniendo en cuenta lo experimentado en la anterior practica, de 22 años en esta profesion, pensaba en aquel entonces, que nunca voy a volver a practicarla.

Por varias circunstancias, fue España (sin su expresa voluntad) la que se transformo en "mi pais de acogida.

No conocia nada de su idioma, no conocia nada de su materia juridica.

Cuatro años (2003-2007) he vivido igual de clandestino (o... semi-clandestino, desde el 2005 al 2007) como cualquier fugitivo que deja atras algun "Alcatraz" o alguna "Isla del Diablo" (entre las paginas de Facebook con que tengo una larga amistad, se llama "Henry Charriere (Papillon), incluso por que en mi juventud me gusto mucho, el libro.

Pues, en estos cuatros años de clandestinidad (vivir en una casa de campo, cuidar jardines, haciendo arreglos propios a la pequeña construccion (cosas de "albañileria informal") aprendi de modo informal algo de idioma, algo de la materia juridica de mi pais de acogida.

Un viejo español que hoy en dia ya no existe, me decia siempre (por el 2004): "Estos de a Comunidad Europea" se empeñan mucho para sacar adelante un paquete legislativo que va ha cambiar fundamentalmente la vida en tu profesion".

Entonces, comenzó a mirar hacia el trabajo desarrollado por la Comunidad Europea, en esta direccion.

Una pequeña chispa, encendió mi esperanza.

He  leido con cuidado todo que podía encontrar sobre la... construcción de este nuevo ... edificio.

He pensado... "Por fin, va a venir un tiempo, cuando por primera vez en mis 46-47 años, voy a conciliar mi vida personal, con mi vida familiar, y con mi vida laboral, como una persona, y no como una... non persona. Pensaba yo que... por fin, entre "trabajo animal", "trabajo robotico", y "trabajo humano", ya toca turno para el "trabajo humano".

Entonces he cambiado de rumbo, y en vez de continuar a alejarme de mi hasta entonces, profesion, comenzo a re-acercarme otra vez a ella.

Alcanzo mi meta, reanudando el hilo con mi propia profesion, al principio del enero del 2008, a cabo de 4 años de andar... como un navegante perdido en el oceano. 

Pero, un otro "Dick Sand", realizo muy rapido que la tierra que he pisado, no es la tierra prometida, no es "America", sino es... "Africa".

Camino atras no existia, solo... camino adelante.

Aun queda mucho para bilinguo-cuentar, pero para hoy (para este episodio), ya se ma acabo el tiempo. En otro episodio, mas.

În jurul orei 3-4 dimineața de astăzi (27.02.2024), pe Facebook a apărut o postare cu titlul Ce este frauda? Pentru că este un subiect interesant pentru mine, am lăsat deoparte alte subiecte și... în primul rând, m-a făcut să caut printre cele 4.463 de pagini web ale mele (realizate în ultimii 14 ani), să văd dacă am abordat deja acest subiect, sau nu.

Prin antrenament nu sunt altceva decât un simplu strungar, care în urmă cu 43 de ani a schimbat meseria de „strungăresc mecanic” cu cea de „sofer mecanic”, la fel ca un fotbalist care schimbă poziția de „interpret zburător” cu cea de „ volant de creație”, pentru că, așa cum spune „libertatea de a-ți alege activitatea de muncă”, fiecare persoană trebuie să se poziționeze acolo unde se simte cel mai în largul tău.

Sunt activ (ca șofer profesionist) de mai bine de 22 de ani în cadrul „competiției de muncă est-europene”, competiție în mediu comunist, un tip de competiție care are puțin (sau nimic) de-a face cu „concurența loială”, iar eu... în mediul în care nu există concurență loială, nu mă pot juca (mă sufoc).

Ei bine, când te naști într-un penitenciar, într-o închisoare, a te scoate în afara acelei închisori nu are nimic de-a face doar cu gustul tău, doar cu dorințele tale.

Până când „țările Schengen” au spart zidul care despărțea țara mea de „lumea liberă”, nu am reușit să scap.

Ei bine, profit de oportunitatea deschisă de țările Schengen și m-am îndepărtat cât am putut de acel „mediu de joc” care era total incompatibil cu felul meu de a fi.

Dar pe vremea aceea, actele profesiei mele erau valabile doar la nivel național.

„Nu contează”, m-am gândit. Pentru a atinge libertatea umană, sunt dispusă, la 44 de ani (pe care o aveam în 2003) să mă reinventez. Nu știu ce o să fac, dar cu bunăvoință, cu bună credință, cu sârguință, cu siguranță într-o lume în care „concurența loială” depășește nivelul zero, sigur că mă pot reinventa.

Pierzându-mi valabilitatea actelor (inclusiv permisul de conducere, BCDE), și ținând cont de ceea ce am trăit în practica anterioară, 22 de ani în această meserie, m-am gândit atunci că nu o voi mai practica niciodată.

Din cauza diverselor circumstanțe, Spania (fără voința ei expresă) a devenit „țara mea gazdă.

Nu știam nimic despre limba lor, nu știam nimic despre problemele lor juridice.

Patru ani (2003-2007) am trăit clandestin (sau... semi-clandestin, din 2005 până în 2007) ca orice fugar care lasă în urmă vreun „Alcatraz” sau vreo „Insula Diavolului” (printre paginile de Facebook cu care am au o prietenie de lungă durată, numele lui este „Henry Charriere (Papillon), chiar și pentru că în tinerețe îmi plăcea foarte mult cartea.

Ei bine, în acești patru ani de clandestinitate (locuind într-o casă de țară, îngrijind grădini, făcându-mi propriile aranjamente pentru mici construcții (lucruri de „zidărie informală”) am învățat informal ceva limbă, ceva din chestiunea juridică a țării mele. gazdă.

Un bătrân spaniol care nu mai există astăzi îmi spunea mereu (în jurul anului 2004): „Acești oameni din Comunitatea Europeană lucrează din greu pentru a promova un pachet legislativ care va schimba fundamental viața în profesia ta”.

Apoi, a început să privească spre munca dezvoltată de Comunitatea Europeană, în această direcție.

O mică scânteie mi-a aprins speranța.

Am citit cu atenție tot ce am putut găsi despre... construcția acestei noi... clădiri. 

M-am gândit... „În sfârșit, va veni o vreme, când pentru prima dată în cei 46-47 de ani, îmi voi împăca viața personală, cu viața de familie și cu viața profesională, ca persoană și nu ca un... non-persoană. M-am gândit că... în sfârșit, între „muncă la animale”, „muncă robotică” și „muncă umană”, acum este timpul pentru „muncă umană”.

Apoi mi-am schimbat cursul și, în loc să continui să mă distanțez de profesia mea până atunci, am început să mă apropii din nou de ea.

Mi-am atins scopul, reluând firul cu propria meserie, la începutul lui ianuarie 2008, după 4 ani de mers... ca un marinar pierdut în ocean.

Dar, un alt „Dick Sand”, și-a dat seama foarte repede că pământul pe care am călcat nu este pământul promis, nu este „America”, ci este... „Africa”.

Nu era cale de întoarcere, doar... cale înainte.

Mai sunt multe de povestit bilingv, dar pentru astăzi (pentru acest episod), timpul s-a terminat deja. Într-un alt episod, mai mult.