Dreptul (Codul, Legislația) Muncii
Sursa "Derecho Laboral" (echivalentul spaniol a ceea ce în lumea limbii romane numim "Codul Muncii") .
Limba romană nu folosește termenul "laboral" (englezescul "labor", latinescul "laborum") ci continuă sa folosească termenul "muncă", un termen extrem de ambiguu (muncă s. v. calvar, canon, caznă, chin, durere, încercare, patimă, păs, pătimire, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, tortură).
Limba romana nu folosește în mod direct acest termen (laboral), ci mai pe ocolite (eLABORare, LABORant), dar eu am sa încerc sa o împrietenesc cu acest termen, pentru că folosirea sintagmei "activitate laborala" în loc de "munca" eu găsesc ca este infinit mai potrivita, infinit mai putin producătoare de sensuri eronate.
Oricum, în limita timpului de care dispun, am sa încerc sa traduc întreaga pagina spaniola "Derecho laboral", în limba romana, încercând sa pun la îndemâna publicului romanesc un "element de comparație".
Pentru a facilita compararea textului spaniol din care fac traducerea, cu traducerea în sine, am sa pun versiunea spaniola într-o coloana, iar alături, ca o reflectare în oglinda, traducerea făcută de mine (adminul acestei pagini)
In domeniul auto-informării, spre a te asigura împotriva manipulării, este cel mai indicat sa iți apropii cel putin trei surse de informație, surse provenite din trei lumi lingvistice diferite.
Chiar si dacă vor sa minta, în minciuna oamenii nu se pot sincroniza, ei se pot sincroniza doar în ceea ce privește spunerea (și susținerea), adevărului.
Astfel, dacă ai in fata cel putin trei surse provenite din lumi lingvistice diferite, vei putea observa acele informații care se bat cap în cap, și prin eliminare, vei rămâne, cel putin . . . din cele trei, cu informația cea mai buna.
Pe coloana in limba spaniola linkurile duc spre ramificații indicate in pagina sa de colaboratorul (sau colaboratorul) secțiunii spaniole a acestei teme, in timp ce pe coloana pe coloana in limba romana linkurile vor duce spre pagini unde se găsește conținut explicativ care cred eu (adminul acestei pagini) ca servesc cel mai bine înțelegerii subiectului aci de față.
Continut extras din pagina "Derecho laboral"
Traducere si adaptare conform admin
Dreptul laboral (cunoscut de asemenea sub numele de "Dreptul muncii" sau ca "Dreptul social") este o ramură a Dreptului, ale cărei principii și norme juridice au ca obiect tutela activității laborale umane, activitate realizata în mod liber, pe contul altei persoane, în relație de dependență și în schimbul acelei contra-prestații numite "salariu". Este un sistem normativ heteronom și autonom, care reglementează determinate tipuri de raporturi de muncă în relație de dependenta și de determinate relații de munca.
El derecho laboral (también conocido como derecho del trabajo o derecho social) es una rama del derecho cuyos principios y normas jurídicas tienen por objeto la tutela del trabajo humano realizado en forma libre, por cuenta ajena, en relación de dependencia y a cambio de una contraprestación. Es un sistema normativo heterónomo y autónomo que regula determinados tipos de trabajo dependiente y de relaciones laborales.
Antecedente
Revoluția industrială și relațiile laborale.
El trabajador que presta sus servicios subordinadamente ha pasado de ser un esclavo en la Edad antigua, un siervo de la Edad Media (conocido también como el siervo de la gleba), a un sujeto con derechos y libertades en la actualidad. El derecho ha venido a regular condiciones mínimas necesarias para una estabilidad social.
El surgimiento de las primeras leyes laborales data desde la segunda mitad del siglo XIX, y más tardíamente en unos países que en otros. En 1919, con el Tratado de Versalles que puso fin a la primera guerra mundial, el derecho del trabajo adquiere respaldo internacional plasmado en la creación de la Organización Internacional del Trabajo (OIT).
Hay definiciones filosóficas, económicas y físicas del trabajo. No obstante, para el derecho laboral lo que importa es que rige el trabajo subordinado. La actividad del médico independiente o del artista, u otros profesionales independientes, están fuera del interés del derecho laboral. Donde cese la subordinación, cesa la aplicación del derecho laboral.
Actualmente se han excluido de su empleo en el léxico jurídico-laboral términos anacrónicos referidos a "obreros" o "patrones", que marcan líneas ideológicas. Por otro lado, no resulta del todo adecuado denominar empresario al empleador. Se reserva esta última expresión a quienes han montado una empresa, y que puede tener o no trabajadores en relación de dependencia, por lo que resulta equívoca para hacerla un elemento determinante de la relación de trabajo.
Sistemul juridic laboral
Lucrătorul, "prestator de servicii în regim de subordonare" (analogic mercenariatului) a trecut de la a fi (în antichitate) "sclav", de la a fi la nivel de Ev Mediu, "servitor" (cunoscut sub denumirea de șerb, de iobag), la a fi "subiectul juridic cu drepturi și libertăți", din actualitate. Dreptul a evoluat pană la a fi ajuns la a reglementa acele minime condițiile ce sunt mai mult decat necesare unei stabilități sociale.
Apariția primelor legi laborale datează începând din a doua jumătate a secolului al XlX-lea, cu întârzieri în unele țări, față de altele. În 1919, odată cu Tratatul de la Versailles (care a pus capăt Primului Război Mondial), "Dreptul Laboral" dobândește sprijin internațional concretizat prin crearea Organizației Internaționale a Muncii (OIM).
Există diverse definiții filozofice, economice și fizice ale acelei "activități laborale" căreia noi romanii ii spunem "munca". Independent de asta, pentru Dreptul Laboral, ceea ce cu adevarat contează este ca reglementează activitatea laborala cea in regim de subordonare. Activitatea "medicului independent" sau a artistului, sau altor profesioniști independenți, se afla în afara interesului Dreptului Laboral. Unde încetează regimul de subordonare, încetează aplicarea Dreptului Laboral
Contenido
Actualitatea a exclus uzarea în lexicul juridico-laboral termeni anacronici precum „brate de munca“ sau precum „patroni“, termeni care ar marca niște linii ideologice. Pe de altă parte, nu rezulta în întregime adecvată denumirea oricărui "angajator" drept "antreprenor (întreprinzător)".
Se rezerva acesta din urmă expresie (antreprenor) acelora care au creat o intreprindere, si care au (sau nu), nevoie sa tina "personal subordonat in regim de dependenta", așa că ar rezulta echivocata cotarea acestei expresii (antreprenor) ca un element determinant al conceptului "relatie laborala".
Procesul traducerii in limba romana a conceptului spaniol "Derecho laboral va urma, cât se poate de curând.
Aici, câteva observații de-ale "admin"
1) Aceasta este o captură din care rezultă mai multe date printre care și data și ora "conservării" ei.
2) In aceasta captura se vede cum, la atingerea "butonului" . . . "limba româna", apare numele paginii ce corespunde acestui "buton".
3) Odata apăsat acest buton, ni se deschide ca pagina corespondenta a paginii spaniole "Derecho laboral", ciotul asta de pagina (Dreptul muncii) în care suntem avizați ca ceea ce avem în fața, nu este decât . . . "un ciot".
4) Pare ca sunt multi "binevoitori" care fac "cioturi", special pentru ca cititorul sa se "împiedice", sa creadă ca "asta-i tot" și sa se ducă-n drumul lui, rămânând cu ceea ce a fost programat sa știe. Cum cititorul român este obișnuit cu "Codul muncii", cineva are interes ca romanul sa nu aibă știre ca "munca" (activitatea laborala) are o materie a ei specifica, de Drept.