Embedded Files
Page start up on 03.09.2020_02.29 (UTC+1 / Paterna, España)
Articol în lucru. Scuzați deranjul!
Artículo en obras. Disculpen la molestia!
Article in works. Sorry to bother you!
Bună ziua!
Este aceasta o scrisoare pe care am să o adresez cât mai multora dintre entitățile (individuale sau colective).
La momentul când scriu aceste rânduri (02 septembrie 2020) sunt proaspăt revenit din țara mea de origine (Romania), în Spania (țara în care obligațiile juridice ce îmi revin, trebuie să fac act de prezență).
Am fost acasă la mine (în România) zece zile, pentru a-mi înmormânta tatăl (după ce acum vreo patru luni mama mea a fost inmormântată fără să fi putut avea la înmormântatarea ei, pe niciunul dintre cei patru copii ai săi, toți patru fiind nevoiți să apeleze la acea formă de legitimă apărare numită auto-exilare, sau cum place lumii să spună... emigrare).
De această dată, nu am mai uitat să caut în rafturile mele cu cărți (obiect impropriu denumit de mine... bibliotecă) și să iau cu mine cel mai vechi exemplar relaționat cu Drepturile Omului pe care îl posed, un volum publicat în 1990 sub ingrijirea "Editurii Adevărul".
Eu sunt născut în 1959, aveam 30-31 de ani la momentul când am întâlnit (și achiziționat) acest volum, și efectiv nu îmi aduc aminte sa fi cunoscut vreo altă scriere anterioară acestei scrieri, despre subiectul "Drepturile Omului", deși zic eu că am fost mereu un interesat cititor.
Și asta în condițiile în care România, chiar comunistă așa cum era, era stat membru ONU din 14.12.1955, deci avea de îndeplinit ca stat membru, acea "promovare în colaborare cu Organizatia Natiunilor Unite a respectului universal și efectiv față de drepturile omului și de libertățile fundamentale, precum și respectarea lor universală și efectivă. care este mentionata in chiar prologul Declaratiei Universale.
Aveam mare nevoie să am din nou în mâinile mele acest volum, pentru că... efectiv uitasem de el, redescoperindu-l în podul casei mele, într-o valiză cu cărți, după aproape treizeci de ani.
<
Revăd acum că volumul ăsta avea o prefață foarte bine făcută, și mai văd acum că a avut ca redactor coordonator pe răposatul Dumitru Tinu (un om despre care eu nu am păstrat cele mai bune amintiri dar aici, la faza asta, îmi scot pălăria), a avut ca consultanți de specialitate în problemele de drepturi ale omului pe: Pavel Nicolae, Iulian Șomăcescu și Dumitru D. Ifrim (oameni despre a caror existență nu știu nimic, dar acum, cu internetul, am să caut), cu tiparul executat la Combinatul Poligrafic București, sub comanda 264/1990.
<
Am trimis acum vreo două-trei luni o scrisoare prin email la adresa de contact a paginii oficiale a ONU, atrăgând atenția ca în aceasta oficială pagină, chiar și în anul 2020, conținutul în limba română al Declarației Universale, apare scris în ortografia care se folosea înainte de anul 1993.
Mie, dacă comentez ceva pe Facebook (sau pe vreo alta platformă de relaționare socială) folosind ortografia veche, îmi sar imediat în cap o grămada de alți comentatori.
Și atunci cum e posibil ca atâția președinți de stat, prim miniștri, miniștri, parlamentari, funcționari publici, academicieni, oameni din invățământ, etc, să nu se împiedice de folosirea ortografiei vechi, intr-una dintre cele mai oficiale surse de informație, pe una dintre cele mai serioase teme posibile?
Am verificat și azi (02.09.2020) dacă ortografia a fost sau nu a fost actualizată, în această oficială pagină a ONU, și mi-am oprit încă o captură de ecran care certifică că necesara corectură, încă nu a avut loc.
Problema în sine nu o mai reprezintă, după 30 de ani trecuți, ortografia în sine, ci faptul că această lipsă de actualizare de pe pagina oficială a ONU denotă cum nu se putea mai bine, totala lipsă de interes a autorităților românești față de acest pilon principal al oricărei societăți aspirante spre condiția de Stat Democratic de Drept.
Prin înlocuirea mâine a acestei ieșite din uz ortografii nu se mai pot șterge uriașele pagube pricinuite poporului român de propriile-i autorități alese.
Cine nu a avut ochi să vadă această neglijență (și implicațiile ei în propria-i viață, a fost ca un pasager al Titanicului care n-o fi aflat niciodată că pieriea lui i s-a tras de la un ghețar, dar pentru cine a avut ochi să vadă, tortura a fost cumplită. (3.993 bytes)<>
Citez parte din ceea ce se zice în prefața din 1990 a acestui volum, pentru că oricum, se zice mult mai concis și mai la obiect decât o poate face un șofer de profesie, ca mine:
>
"Transformarea României într-un stat de Drept, integrarea ei in structurile europene impun --- paralel cu adoptarea legislației interne în concordanță cu prevederile Declarației universale a drepturilor omului, cu prevederile pactelor și celorlalte documente la care este parte --- și o aprofundată cunoaștere a Convenției europene asupra drepturilor omului, în perspectiva aderării la aceasta convenție.
Publicarea în volumul de față a Conventiei europene, oferă atît oamenilor politici, juriștilor, funcționarilor publici cît si cetățenilor simpli motive de adînca reflecție. Politicienii vor fi îndemnați să opereze modificări drastice în legislatia internă existentă; să elaboreze legi noi care să garanteze o protecție mai amplă și mai eficace a tuturor libertăților și drepturilor cetățeanului ca individ, prevăzînd înființarea și funcționarea unui sistem complex de instituții menite să asigure măsurile reparatorii adecvate pentru cel lezat și pedepsirea celui care a încălcat drepturile altuia și, în special, a celui care abuzează în exercitarea unei funcții oficiale.
Juriștii vor trebui să facă un efort, deloc ușor, pentru a se detașa de conceptia pur "locală" a regulilor de procedură și să-și apropie treptat reguli de procedură în curs de generalizare pe plan european. În sfîrșit, funcționarii publici și cetățenii vor avea de suportat efectele unei "reciclări" juridice impuse de trecerea de la legi în care individul cu nevoile și interesele lui se regăsește prea puțin sau deloc, la legi care protejează în mod concret și eficient existența în demnitate a fiecărui individ în parte, inclusiv o relație civilizată între acesta, pe de o parte, și ceilalți membri ai societății, pe de altă parte.
În țările europene democratice Convenția a fost integrată organic în normele juridice interne. Astfel, în Elveția, Convenția europeană are rang de lege federală. În Franța, ea ocupă un rang superior legilor, în virtutea art. 55 din Constituția adoptată la 4 octombrie 1958, unde tratatele și acordurile aprobate au autoritate superioară legilor. În Austria, aceeași Convenție are același rang cu Constituția, iar în Olanda ea are un rang superior Constituției. În Germania federală, Italia și Elveția, dispozițiile Convenției europene pot fi invocate direct și imediat în fața tribunalelor naționale, avînd o forță obligatorie directă asupra parlamentelor, guvernelor, autorităților administrative și tribunalelor din aceste țări.
Convenția obligă statele contractante să pună dreptul lor intern în acord cu dispozițiile ei, astfel ca toate dispozițiile contrare să fie abrogate de către organele legislative.
Comisia europeană a drepturilor omului exercită, fără îndoială, un anume control asupra actelor legilative, administrative și judiciare ale statelor, influențînd și pe această cale respectarea prevederilor Convenției.
La cererea secretarului general al Consiliului Europei, potrivit art. 57 al Convenției, guvernele țărilor semnatare vor furniza explicații privind modul în care dreptul intern asigură aplicarea efectivă a prevederilor Convenției. (3253 bytes)
¡Hola!
Esta es una carta que voy a dirigirla a cuantas mas entidades (individuales o colectivas) .
Al momento de escribir este artículo (2 de septiembre de 2020) acabo de regresar de mi país de origen (Rumanía), a España (el país donde deben estar presentes mis obligaciones legales).
Estuve en casa (en Rumanía) durante diez días, para enterrar a mi padre (después de que hace unos cuatro meses mi madre fue enterrada sin haber podido tener en su funeral, ninguno de sus cuatro hijos, los cuatro viéndose necesitados a recurrir a esa forma de autodefensa llamada auto-exilio, o como le gusta decir al mundo ... emigración).
Esta vez, no me olvidé de buscar en mis estanterías (objeto impropiamente llamado por mí ... biblioteca) y llevarme conmigo la escritura más antigua relacionada con los Derechos Humanos que poseo, un volumen publicado en 1990 bajo cuidado de "Adevărul Publishing House".
Nací en 1959, tenía entre 30 y 31 años cuando conocí (y compré) este volumen, y en realidad no recuerdo haber conocido ningún otro escrito antes de este escrito, sobre el tema de "Derechos Humanos", aunque digo que sí. siempre fui un interesado lector.
Y esto en las condiciones en las que Rumanía, incluso comunista como era, era estado miembro de la ONU desde 14.12.1955, por lo que debía cumplir como estado miembro, esa "promoción en colaboración con la Organización de las Naciones Unidas del respeto universal y efectivo de los derechos humanos y las libertades fundamentales, como y su observancia universal y efectiva" tal y como esta especificado en el prologo de la misma Declaración Universal.
Realmente necesitaba tener de nuevo este volumen en mis manos, porque ... de hecho lo había olvidado, redescubriéndolo en el ático de mi casa, en una maleta con libros, después de casi treinta años.
<
Veo de nuevo ahora que este volumen tenía un prefacio muy bien hecho, y aún veo ahora que tenía al difunto Dumitru Tinu como editor coordinador (un hombre del que no guardaba los mejores recuerdos pero aquí, en esta tema, me quito el sombrero), tuvo como consultores especializados en temas de derechos humanos: Pavel Nicolae, Iulian Șomăcescu y Dumitru D. Ifrim (personas de cuya existencia no sé nada, pero ahora, con ayuda de internet, buscaré), con el patrón ejecutado en Imprenta de Bucarest, con la orden 264/1990.
<
Hace unos dos o tres meses envié una carta por correo electrónico a la dirección de contacto del sitio web oficial de la ONU, llamando la atención sobre el hecho de que en esta dicha página oficial, incluso en 2020, el contenido rumano de la Declaración Universal aparece escrito en una ortografía en desuso, utilizada antes del año 1993.
Si yo hago algún comentario en Facebook (o en cualquier otra plataforma de redes sociales) usando esta antigua ortografía, muchos otros comentaristas me montan en seguida un gran lio..
Y entonces, ¿cómo es posible que tantos presidentes de Estado, primeros ministros, ministros, parlamentarios, funcionarios, académicos, educadores, etc., no impidan el uso de la antigua grafía, en una de las fuentes de información más oficiales, sobre uno de los temas más serios posibles?
También revisé hoy (02.09.2020) si la ortografía se ha actualizado o no, en esta página oficial de la ONU, y detuve otra captura de pantalla que certifica que aún no se ha realizado la corrección necesaria.
El problema en sí ya no es, después de 30 años, la ortografía en sí, sino el hecho de que esta falta de actualización en el sitio web oficial de la ONU muestra cómo no podría ser mejor, la falta total de interés de las autoridades rumanas por este pilar. principal de cualquier sociedad que aspire a la condición de Estado democrático regido por el imperio de la ley.
Reemplazando mañana esta ortografía obsoleta, los enormes daños causados al pueblo rumano por sus propias autoridades electas ya no podrán borrarse.
Quien no tuvo ojos para ver esta negligencia (y sus implicaciones en su propia vida, era como un pasajero del Titánico que nunca se enteró de que su muelle fue disparado desde un glaciar, pero para quien tenía ojos para ver. , la tortura fue terrible.
Cito parte de lo que se dice en el prefacio de 1990 de este volumen, porque de todos modos, se dice que es mucho más conciso y directo de lo que un conductor profesional como yo puede hacer:
>
"La transformación de Rumania en un estado de Derecho, su integración en las estructuras europeas requiere, paralelamente a la adopción de la legislación nacional de conformidad con las disposiciones de la Declaración Universal de Derechos Humanos, las disposiciones de los Pactos y otros documentos en los que es parte, y un exhaustivo conocimiento del Convenio Europeo de Derechos Humanos, con vistas a la adhesión a dicho Convenio.
La publicación en este volumen de la Convención Europea ofrece a políticos, juristas, funcionarios y ciudadanos simples razones para una profunda reflexión. Se instará a los políticos a realizar cambios drásticos en la legislación nacional existente; redactar nuevas leyes que garanticen una protección más amplia y efectiva de todas las libertades y derechos del ciudadano como individuo, previendo el establecimiento y funcionamiento de un complejo sistema de instituciones diseñado para asegurar medidas correctivas adecuadas para los heridos y castigar al infractor; , en particular, del abusador en el ejercicio de una función oficial.
Los juristas tendrán que hacer un esfuerzo, nada fácil, para desprenderse de la concepción puramente "local" de las reglas de procedimiento y acercarse gradualmente de la regulación que se está generalizando a nivel europeo. Finalmente, funcionarios y ciudadanos deberán soportar los efectos de un "reciclaje" jurídico impuesto por la transición desde unas leyes en las que el individuo con sus necesidades e intereses se identifica muy poco o nada, a leyes que protejan concretamente y efectivamente la existencia en dignidad. a cada individuo, incluida una relación civilizada entre él, por un lado, y los demás miembros de la sociedad, por el otro.
En los países europeos democráticos, la Convención se ha integrado orgánicamente en las normas legales nacionales. Así, en Suiza, la Convención Europea tiene rango de ley federal. En Francia, ocupa un rango superior a las leyes, en virtud del art. 55 de la Constitución adoptada el 4 de octubre de 1958, donde los tratados y convenios aprobados tienen autoridad superior sobre las leyes. En Austria, la misma Convención tiene el mismo rango que la Constitución, y en los Países Bajos tiene un rango más alto que la Constitución. En la Alemania federal, Italia y Suiza, las disposiciones de la Convención Europea pueden invocarse directamente e inmediatamente ante los tribunales nacionales, con fuerza vinculante directamente en los parlamentos, gobiernos, autoridades administrativas y tribunales de esos países.
El Convenio obliga a los Estados Contratantes a poner su derecho interno en conformidad con sus disposiciones, de modo que todas las disposiciones en contrario sean derogadas por el legislador. La Comisión Europea de Derechos Humanos ejerce indudablemente un cierto control sobre los actos legislativos, administrativos y judiciales de los estados, influyendo de esta manera también en la observancia de las disposiciones de la Convención. A petición del Secretario General del Consejo de Europa, según el art. 57 de la Convención, los gobiernos de los países signatarios proporcionarán explicaciones sobre cómo la legislación nacional garantiza la aplicación efectiva de las disposiciones de la Convención.
Mai inainte da a incepe pagina asta, am avut milioane de lucruri de pregatit.
Printre altele, creasem (prin traducere din limba spaniola) un articol care se numea "Situare" si din continutul caruia cititorul putea afla cat de important este sa te poti situa (in timp, in spatiu, sau in amandoua deodata) acolo unde trebuie, pentru a ajunge sa ai o viziune optima asupra obiectului analizat.
Creasem dar mi l-au eliminat din Wikipedia niste "prieteni" care... nu i-au inteles sensul
De aici in jos, prezint o carte care a fost editata si publicata in 1990, si tot cam atunci cumparata si citita de mine.
Ca cititor al cuvintelor prefetei acestei carti, trebuie sa te poti situa la nivelul anului 1990,
Eu am transcris prefata din textul tiparit in text electronic, iar apoi prin aplicarea de linkuri am transformat textul electronic in hypertext.
Astfel, un text dintr-o oarecare pagina (sa zicem pagina 4), are 1.451 octeti (sau bytes) atat in textul imprimat pe hartie cat si in textul electronic.
Dar adaugand "textului electronic" linkurile trebuitoare, chiar daca in aparenta textul are tot 1.451 de octeti, in realitate are ....
.
Text / Texto .
Transcriere de la format "text" in format "hypertext"
Transcripción desde formato "texto" a formato hypertexto.
La transcriere am încercat să păstrez ortografia din carte (cea de dinainte de anul 1993), cartea fiind editată în anul 1990..
Al transcribir, traté de mantener la ortografía del libro (la anterior del año 1993), libro que se publicó en 1990.
Apărut sub îngrijirea Editurii Adevărul
ISBN 973-9128-00-9
973-9128-08-4
1990
Pag. 03 (ro).
Fiecare om e-o întrebare pusă din nou spiritului Universului. Mihai Eminescu
Prefață
Revoluția a deschis calea ca și în țara noastră drepturile omului sa poată fi recunoscute, garantate și exercitate potrivit concepției care postulează că ele sînt inerente ființei umane, că sînt naturale, sacre și inviolabile și că trebuie ocrotite de lege. Dar pentru ca aceste drepturi și libertăți să se poată realiza în plinătatea substanței pe care le-o oferă reglementările internaționale, a conceptelor și instituțiilor de drept care le definesc, este necesar ca să-și găsească o adevărată consacrare în Constituția țării, în legile ce guvernează societatea românească. Guvernului, organelor și instituțiilor statului, funcționarilor publici le revine obligația ca, în aducerea la îndeplinire a prevederii Constituției și legilor, să realizeze efectiv garantarea acestor drepturi și libertăți, iar justiția să intervină ori de cîte ori acestea ar fi încălcate sau nesocotite, făcîndu-le dreptate celor frustați în vreun fel. Și mai este nevoie ca însăși societatea noastră să ajungă la . .
(1004 bytes)
Pag. 03 (ro).
Cada ser humano es una pregunta que se le vuelve a hacer al espíritu del Universo. Mihai Eminescu.
La revolución abrió el camino para que los derechos humanos sean reconocidos, garantizados y ejercidos en nuestro país bajo la concepción de que son inherentes al ser humano, que son naturales, sagrados e inviolables y que deben ser protegidos por la ley. Pero para que estos derechos y libertades se materialicen en la plenitud de la sustancia que ofrecen las normas internacionales, de los conceptos e instituciones de derecho que las definen, es necesario encontrar una verdadera consagración en la Constitución del país, en las leyes que gobierna la sociedad rumana. El Gobierno, los órganos e instituciones estatales, los servidores públicos tienen la obligación de garantizar efectivamente estos derechos y libertades en el cumplimiento de lo dispuesto en la Constitución y las leyes, e intervenir en el Poder Judicial siempre que sean vulnerados o desatendidos, haciendo justicia a los frustrados de alguna manera. Y es necesario que nuestra propia sociedad lo alcance.
Pag. 4 (ro) .
. . . acel grad de dezvoltare spirituală, la acel grad de cunoaștere și de conștiință care să permită asigurarea realizării acestor drepturi și libertăți în orice situație, fără nici o rezervă și fără nici o discriminare.
Primele enunțuri juridice asupra drepturilor omului le întîlnim în diversele charte britanice, cum ar fi "Petition of Rights" (1628), "Habeas Corpus Act" (1679), "Bill of Rigts" (1689), în declarațiile adoptate de unele state americane la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, ca "Bill of Rights" (Virginia, 1776) sau în Declarația Revoluției franceze din 1789 asupra drepturilor omului și ale cetățeanului.
Toate aceste documente se înscriu într-o lungă evoluție istorică a ideilor de drept, începînd cu stoicii antici, care au insistat asupra egalității între toți oamenii prin denunțarea caracterului artificial și retrograd al granițelor impuse între popoare, idee care a fundamentat în bună măsură instituțiile marilor imperii, cum au fost cel macedonean, prelatin, realizat de Alexandru cel Mare, sau Imperiul roman de mai târziu.
Religia creștină a preluat și dezvoltat conceptul de egalitate între oameni adăugîndu-i o motivație divină, ceea ce a marcat sensibil dreptul natural al Evului Mediu, pînă la curentele filozofice din secolul al XVIII-lea, al luminilor, cînd au fost elaborate declarațiile britanice, americane și franceze asupra drepturilor omului.
Pînă la al doilea război mondial, constituțiile . . .
(1451 bytes)
Pag. 4 (es) .
. . . ese grado de desarrollo espiritual, ese grado de conocimiento y conciencia que permite la realización de estos derechos y libertades en cualquier situación, sin reservas y sin discriminación alguna.
Las primeras declaraciones jurídicas sobre derechos humanos se encuentran en varias cartas británicas, como "Petition of Rights" (1628), "Habeas Corpus Act" (1679), "Bill of Rigts" (1689), en declaraciones adoptadas por algunos estados estadounidenses. a finales del siglo XVIII, como la "Carta de Derechos" (Virginia, 1776) o en la Declaración de la Revolución Francesa de 1789 sobre los derechos del hombre y del ciudadano.
Todos estos documentos forman parte de una larga evolución histórica de las ideas del derecho, comenzando por los antiguos estoicos, quienes insistían en la igualdad entre todas las personas denunciando el carácter artificial y retrógrado de las fronteras impuestas entre los pueblos, idea que fundamentó en gran medida las instituciones de los grandes pueblos. imperios, como el macedonio, prelatino, construido por Alejandro Magno, o el posterior Imperio Romano.
La religión cristiana tomó el relevo y desarrolló el concepto de igualdad entre las personas agregando una motivación divina, que marcó significativamente la ley natural de la Edad Media, hasta las corrientes filosóficas del siglo XVIII, las luces, cuando se hicieron las declaraciones británicas, Americano y francés sobre derechos humanos.
Hasta la Segunda Guerra Mundial, las constituciones. . .
Pag. 5 (ro) .
. . . majorității statelor conțineau prevederi ample referitoare la drepturile omului, însă, exceptînd prohibiția sclaviei și protecția minorităților, drepturile fundamentale ale omului nu au căpătat o dimensiune juridică internațională.
Tragedia milioanelor de victime din timpul celui de-al doilea război mondial a dezvăluit un adevăr de o simplitate zguduitoare: războiul nu ar fi avut loc dacă în toate țările s-ar fi respectat drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Ceea ce este valabil de fapt în cazul tuturor războaielor omenirii. După experimentarea "pe viu" a bombelor atomice de la Hiroshima și Nagasaki, s-a înțeles unanim că asigurarea păcii și implicit respectarea drepturilor omului nu mai pot fi considerate și tratate drept "treburi interne" ale statelor, ele fiind probleme de maximă importanță ale întregii comunități internaționale.
Confirmînd acest adevăr, la 10 decembrie 1948 Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat Declarația universală a drepturilor omului, al cărei preambul conține cel mai înălțător apel la moralitate politică adresat întregii umanități:
"Considerînd că recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume,
Considerînd că ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revoltă conştiinţa omenirii şi că făurirea unei lumi în care fiinţele umane se vor bucura de . .
(1.499 bytes)
Pag. 5 (es) .
. . la mayoría de los estados contienen amplias disposiciones de derechos humanos, pero, con la excepción de la prohibición de la esclavitud y la protección de las minorías, los derechos humanos fundamentales no han adquirido una dimensión jurídica internacional.
La tragedia de los millones de víctimas durante la Segunda Guerra Mundial reveló una verdad de sorprendente sencillez: la guerra no habría tenido lugar si los derechos humanos y las libertades humanas fundamentales se hubieran respetado en todos los países. Lo cual es cierto en todas las guerras de la humanidad. Después de experimentar las bombas atómicas "en vivo" en Hiroshima y Nagasaki, se acordó unánimemente que garantizar la paz y, por lo tanto, respetar los derechos humanos ya no puede considerarse ni tratarse como "asuntos internos" de los Estados, ya que son cuestiones de suma importancia para toda la comunidad. internacional.
Confirmando esta verdad, el 10 de diciembre de 1948, la Asamblea General de las Naciones Unidas adoptó la Declaración Universal de Derechos Humanos, cuyo preámbulo contiene el más alto llamamiento a la moral política dirigido a toda la humanidad:
"Considerando que el reconocimiento de la dignidad inherente de todos los miembros de la familia humana y de sus derechos iguales e inalienables es la base de la libertad, la justicia y la paz en el mundo,
Considerando que la ignorancia y el desprecio por los derechos humanos han llevado a actos de barbarie que rebelan la conciencia de la humanidad y que la creación de un mundo en el que los seres humanos disfrutarán.
Pag. 6 (ro) .
. . . libertatea cuvîntului şi a convingerilor şi vor fi eliberate de teamă şi mizerie . . .
Adunarea generală proclamă prezenta Declarație universală a drepturilor omului, ca ideal comun spre care trebuie să tindă toate popoarele şi toate naţiunile, pentru ca toate persoanele şi toate organele societăţii să se străduiască, avînd această Declaraţie permanent în minte, ca prin învăţătură şi educaţie să dezvolte respectul pentru aceste drepturi şi liberţăţi şi să asigure prin măsuri progresive, de ordin naţional şi internaţional, recunoaşterea şi aplicarea lor universală şi efectivă" . . .
Refacerea postbelică rapidă a economiilor, aproape complet distruse într-o serie de țări ale lumii eliberate de dictatura totalitară, a dezvăluit un alt adevăr la fel de răscolitor în simplitatea lui: organizarea cît mai eficientă a exploatării informațiilor științifice și tehnilogice, stimulată de o piață liberă, care exprimă nevoile și interesele fiecărui individ în parte și ale societății în ansamblu, constituie adevărata "cheie" a propășirii economice și sociale -- într-un asemenea cadru găsindu-și împlinire cu adevărat și drepturilor fundamentale ale omului.
Internaționalizarea drepturilor omului ca garanție a pacii, pe fondul internationalizarii informatiilor stiintifice si tehnologice utilizate in cadrul unei piete libere, ca garantie a propășirii economice și culturale, a convins țările europene nesupuse ocupației staliniste, unite în cadrul Consiliului Europei, să semneze, la 4 noiembrie 1950, Convenția europeană asupra drep- . . .
Pag. 6 (es) .
. . . libertad de expresión y creencias y estarán libres de miedo y miseria. . .
La Asamblea General proclama esta Declaración Universal de Derechos Humanos, como un ideal común por el que todos los pueblos y naciones deben luchar, para que todas las personas y todos los órganos de la sociedad se esfuercen, teniendo siempre presente esta Declaración, en desarrollarse a través de la enseñanza y la educación. respetar estos derechos y libertades y asegurar, mediante medidas progresivas, de orden nacional e internacional, su reconocimiento y aplicación universal y efectiva ".
La rápida recuperación de la posguerra de las economías, casi completamente destruidas en varios países del mundo liberados de la dictadura totalitaria, reveló otra verdad igualmente sorprendente en su simplicidad: la organización más eficiente de la explotación de la información científica y tecnológica, estimulada por un mercado. la libertad, que expresa las necesidades e intereses de cada individuo y de la sociedad en su conjunto, es la verdadera "clave" para la prosperidad económica y social; en ese marco, también encuentra el verdadero cumplimiento de los derechos humanos.
La internacionalización de los derechos humanos como garantía de prosperidad económica y cultural convenció a los países europeos no estalinistas, unidos en el Consejo de Europa, de firmar, el 4 de noviembre de 1950, el Convenio Europeo de De . . .
Pag. 7 (ro) .
. . . turilor omului, intrată în vigoare la 3 septembrie 1953. Această Convenție este de fapt primul instrument de drept internațional care organizează apărarea individului în fața propriului stat, garantîndu-i drepturile și libertăților fundamentale. Spre deosebire de alte instrumente internaționale, Convenția europeană nu se limitează la a enunța principii, ci, o dată cu enunțarea drepturilor și libertăților, ea oferă pentru protecția lor o garanție colectivă, prevăzând căi de atac contra violării lor și, concomitent, măsuri reparatorii.
"Transformarea României într-un stat de Drept, integrarea ei in structurile europene impun --- paralel cu adoptarea legislației interne în concordanță cu prevederile Declarației universale a drepturilor omului, cu prevederile pactelor și celorlalte documente la care este parte --- și o aprofundată cunoaștere a Convenției europene asupra drepturilor omului, în perspectiva aderării la aceasta convenție.
Publicarea în volumul de față a Conventiei europene, oferă atît oamenilor politici, juriștilor, funcționarilor publici cît si cetățenilor simpli motive de adînca reflecție. Politicienii vor fi îndemnați să opereze modificări drastice în legislatia internă existentă; să elaboreze legi noi care să garanteze o protecție mai amplă și mai eficace a tuturor libertăților și drepturilor cetățeanului ca individ, prevăzînd înființarea și funcționarea unui sistem complex de instituții menite să asigure măsurile reparatorii adecvate pentru cel lezat și pedepsirea celui care . . .
Pag.7 (es) .
. . . rechos Humanos, que entró en vigor el 3 de septiembre de 1953. de hecho, el primer instrumento de derecho internacional que organiza la defensa del individuo ante su propio Estado, garantizando sus derechos y libertades fundamentales. A diferencia de otros instrumentos internacionales, la Convención Europea no se limita a enunciar principios, sino que, junto con la enunciación de derechos y libertades, ofrece una garantía colectiva para su protección, brindando recursos contra su violación y, al mismo tiempo, medidas correctivas.
"La transformación de Rumania en un estado de derecho, su integración en las estructuras europeas requieren, paralelamente a la aprobación de la legislación nacional de conformidad con las disposiciones de la Declaración Universal de Derechos Humanos, las disposiciones de los Pactos y otros documentos en los que es parte, y una exhaustiva conocimiento del Convenio Europeo de Derechos Humanos, con vistas a la adhesión a dicho Convenio.
La publicación en este volumen de la Convención Europea ofrece a políticos, abogados, funcionarios y ciudadanos simples razones para una profunda reflexión. Se instará a los políticos a realizar cambios drásticos en la legislación nacional existente; redactar nuevas leyes que garanticen una protección más amplia y efectiva de todas las libertades y derechos del ciudadano como individuo, previendo el establecimiento y funcionamiento de un complejo sistema de instituciones diseñadas para asegurar medidas correctivas adecuadas para el dañado y castigar a el que . . .
Pag. 8 (ro) .
. . . a încălcat drepturile altuia și, în special, a celui care abuzează în exercitarea unei funcții oficiale.
Juriștii vor trebui să facă un efort, deloc ușor, pentru a se detașa de conceptia pur "locală" a regulilor de procedură și să-și apropie treptat reguli de procedură în curs de generalizare pe plan european.
În sfîrșit, funcționarii publici și cetățenii vor avea de suportat efectele unei "reciclări" juridice impuse de trecerea de la legi în care individul cu nevoile și interesele lui se regăsește prea puțin sau deloc, la legi care protejează în mod concret și eficient existența în demnitate a fiecărui individ în parte, inclusiv o relație civilizată între acesta, pe de o parte, și ceilalți membri ai societății, pe de altă parte.
În țările europene democratice Convenția a fost integrată organic în normele juridice interne. Astfel, în Elveția, Convenția europeană are rang de lege federală. În Franța, ea ocupă un rang superior legilor, în virtutea art. 55 din Constituția adoptată la 4 octombrie 1958, unde tratatele și acordurile aprobate au autoritate superioară legilor. În Austria, aceeași Convenție are același rang cu Constituția, iar în Olanda ea are un rang superior Constituției. În Germania federală, Italia și Elveția, dispozițiile Convenției europene pot fi invocate direct și imediat în fața tribunalelor naționale, avînd o forță obligatorie directă asupra parlamentelor, guvernelor, autorităților administrative și tribunalelor din aceste țări.
Convenția obligă statele contractante să pună dreptul lor intern în acord cu dispozițiile ei, astfel ca toate dispozițiile contrare să fie abro- . . . (1.616 bytes)
Pag. 8 (es) .
.. ha violado los derechos de otro y, en particular, a el que comete abusos en el ejercicio de una función oficial.
Los juristas tendrán que hacer un esfuerzo, nada fácil, para desprenderse de la concepción puramente "local" de las reglas de procedimiento y acercarse gradualmente a las procedimientos que se está generalizando a nivel europeo. Finalmente, funcionarios y ciudadanos deberán soportar los efectos de un "reciclaje" jurídico impuesto por la transición desde las leyes en las que el individuo con sus necesidades e intereses se identifica muy poco o nada, a leyes que protejan concretamente y efectivamente la existencia en dignidad de cada individuo, incluida una relación civilizada entre él, por un lado, y los demás miembros de la sociedad, por el otro lado.
En los países europeos democráticos, la Convención se ha integrado orgánicamente en las normas jurídicas nacionales. Así, en Suiza, la Convención Europea tiene el rango de ley federal. En Francia, ocupa un rango superior a las leyes, en virtud del art. 55 de la Constitución adoptada el 4 de octubre de 1958, donde los tratados y convenios aprobados tienen autoridad superior sobre las leyes. En Austria, la misma Convención tiene el mismo rango que la Constitución, y en los Países Bajos tiene un rango más alto que la Constitución. En la Alemania federal, Italia y Suiza, las disposiciones de la Convención Europea pueden invocarse directa e inmediatamente ante los tribunales nacionales, con fuerza vinculante directamente en los parlamentos, gobiernos, autoridades administrativas y tribunales de esos países.
El Convenio obliga a los Estados Contratantes a poner su derecho interno en conformidad con sus disposiciones, de modo que todas las disposiciones en contrario quedan dero-
Pag.9 (ro) .
. . . gate de către organele legislative.
Comisia europeană a drepturilor omului exercită, fără îndoială, un anume control asupra actelor legilative, administrative și judiciare ale statelor, influențînd și pe această cale respectarea prevederilor Convenției.
La cererea secretarului general al Consiliului Europei, potrivit art. 57 al Convenției, guvernele țărilor semnatare vor furniza explicații privind modul în care dreptul intern asigură aplicarea efectivă a prevederilor Convenției.
Alte instrumente juridice internaționale prezentate în volumul de față sînt cele două pacte internaționale adoptate de Adunarea Generală a O.N.U. la 16 decembrie 1966 și ratificate de statul român, respectiv:
--- Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, a cărui respectare este urmărită de Consiliul Economic și Social al O.N.U. ;
--- Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, a cărui respectare este urmărită de Comitetul drepturilor omului, pendinte de Consiliul Economic și Social al O.N.U.
Cele două pacte internaționale dezvoltă principiile enunțate în Declarația universală a drepturilor omului și stabilesc detaliat care sînt drepturile civile și politice, drepturile economice, sociale și culturale și care trebuie garantate de state în mod corespunzător.
Pactele afirmă, de asemenea, că exercițiul acestor drepturi nu poate fi supus nici unor li- . . . (1.405 bytes)
Pag. 9 (es) .
. . . gadas por los órganos legislativos.
La Comisión Europea de Derechos Humanos ejerce indudablemente un cierto control sobre los actos legislativos, administrativos y judiciales de los estados, influyendo de esta manera también en la observancia de las disposiciones de la Convención.
A petición del Secretario General del Consejo de Europa, según el art. 57 de la Convención, los gobiernos de los países signatarios proporcionarán explicaciones sobre cómo la legislación nacional garantiza la aplicación efectiva de las disposiciones de la Convención.
Otros instrumentos legales internacionales presentados en este volumen son los dos pactos internacionales adoptados por la Asamblea General de la ONU. el 16 de diciembre de 1966 y ratificado por el Estado rumano, respectivamente:
--- El Pacto Internacional de Derechos Económicos, Sociales y Culturales, cuyo cumplimiento es perseguido por el Consejo Económico y Social de la ONU. ;
--- El Pacto Internacional de Derechos Civiles y Políticos, cuyo cumplimiento es perseguido por el Comité de Derechos Humanos, pendiente por el Consejo Económico y Social de la ONU.
Los dos pactos internacionales desarrollan los principios establecidos en la Declaración Universal de Derechos Humanos y detallan cuáles son los derechos civiles y políticos, económicos, sociales y culturales y que deben ser debidamente garantizados por los Estados.
Los pactos también establecen que el ejercicio de estos derechos no podrá estar sujeto a más li- . . .
. . . mitări decît acelora care se stabilesc prin lege și care au ca scop asigurarea recunoașterii drepturilor altora, satisfacerea exigențelor moralei, ordinii publice, securității statului și bunăstării generale, într-o societate democratică.
Pag. 10 (ro) .
Pag. 10 (es) .
. . . mitaciones que las establecidas por la ley y que tengan por objeto asegurar el reconocimiento de los derechos ajenos, el cumplimiento de los requisitos de moralidad, orden público, seguridad del Estado y bienestar general. sociedad democrática.
În același timp, Pactul internațional relativ la drepturile civile și politice, împuternicește Comitetul drepturilor omului să primească și examineze sesizările persoanelor particulare împotriva pretinselor violări de către statele cărora aparțin a drepturilor lor fundamentale.
Orice cetățean particular care pretinde a fi fost victima unei astfel de violări și care a epuizat căile de recurs interne se poate adresa Comitetului, care, examinîndu-le, poate lua măsurile prevăzute de pact în vederea remedierii situației.
Pactul relativ la drepturile civile și politice autorizează statele să limiteze sau să suspende exercițiul anumitor drepturi numai în cazul în care un pericol public excepțional, proclamat printr-un act oficial al puterii, ar amenința existența națiunii. Dar și în aceste cazuri, suspendarea sau limitarea nu poate fi autorizată decît "în măsura strictă pe care situația o cere" și nu poate niciodată antrena o discriminare fondată, pe considerente de rasă, culoare, sex, limbă, religie sau origine socială. Aceste situații excepționale trebuie semnalate de altfel Organizației Națiunilor Unite.
El Pacto de Derechos Civiles y Políticos autoriza a los Estados a limitar o suspender el ejercicio de ciertos derechos solo si un peligro público excepcional, proclamado por el poder mediante un acto oficial, amenazaría la existencia de la nación. Pero incluso en estos casos, la suspensión o limitación sólo puede autorizarse "en la medida estricta que requiera la situación" y nunca puede dar lugar a una discriminación por motivos de raza, color, sexo, idioma, religión u origen social. Estas situaciones excepcionales también deben notificarse a las Naciones Unidas.
Al mismo tiempo, el Pacto Internacional de Derechos Civiles y Políticos faculta al Comité de Derechos Humanos para recibir y examinar denuncias de personas contra presuntas violaciones por parte de los Estados a los que pertenecen de sus derechos fundamentales.
Todo ciudadano particular que alegue haber sido víctima de tal violación y que haya agotado los recursos internos puede dirigirse al Comité, el cual, luego de examinarlos, podrá tomar las medidas previstas en el Pacto para remediar la situación.
Este volumen también presenta los capítulos sobre derechos humanos y libertades fundamentales en los documentos
În volumul de față sînt prezentate, de asemenea, capitolele privind drepturile și libertățile fundamentale ale omului din documentele . . . (1.543 bytes)
Pag. 11 (ro) .
Pag. 11 (es) .
. . . de la Conferencia sobre Seguridad y Cooperación en Europa, concretamente el Acta Final de Helsinki (1975) y los documentos finales de las Reuniones General-Europeas de Madrid (1983), Viena (1989) y Copenhague (1990).
Estos documentos demuestran de manera convincente que la dimensión humana, vinculada en particular al respeto de los derechos humanos y las libertades fundamentales, se está convirtiendo, con el tiempo, en el factor determinante en el proceso de fortalecimiento de la seguridad y desarrollo de la cooperación en nuestro continente.
La cooperación en el campo humanitario, la difusión de la información, la cooperación y los intercambios en el campo de la cultura, la educación, la ciencia, la protección de las minorías étnicas, culturales y religiosas son los principales aspectos de los documentos concluidos durante las reuniones mencionadas.
Estos documentos, junto con la Declaración Universal y los Pactos Internacionales, constituyen una verdadera Carta Internacional de Derechos Humanos.
. . . Conferinței pentru securitate și cooperare în Europa, respectiv Actul final de la Helsinki (1975) și documentele finale ale reuniunilor general-europene de la Madrid (1983), Viena (1989) și Copenhaga (1990).
Aceste documente demonstrează convingător că dimensiunea umană, legată în special de respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, se constituie tot mai mult, odată cu trecerea timpului, în factorul determinant al procesului de întărire a securității și de dezvoltare a cooperării pe continentul nostru.
Cooperarea în domeniul umanitar, răspîndirea informației, cooperarea și schimburile în domeniul culturii, educației, științei, protecția minorităților etnice, culturale, religioase sînt principalele aspecte ale documentelor încheiate în cadrul reuniunilor menționate.
Deoarece ideea de "egalitate a șanselor" pentru toți indivizii societății a stat la baza drepturilor omului ca o valoare fundamentală și avînd în vedere că în termeni juridici "egalitate" înseamnă de fapt "lipsa oricărei discriminări", în volumul de față au fost incluse și "Convenția privind lupta împotriva discriminării în domeniul învățămîntului", adoptată de Conferința generală a Organizației Națiunilor Unite pentru educație, știință și cultură (UNESCO) întrunită la Paris, la 14 decembrie 1960, precum și "Convenția internațională asupra eliminării tuturor formelor de discriminare . . .
Aceste documente, împreună cu Declarația universală și Pactele internaționale se constituie într-o adevărată Cartă internațională a drepturilor omului.
Dado que la idea de "igualdad de oportunidades" para todas las personas de la sociedad ha sido la base de los derechos humanos como valor fundamental y dado que en términos jurídicos "igualdad" significa en realidad "no discriminación", este volumen también se ha incluido en este volumen y la "Convención contra la Discriminación en la Educación" aprobada por la Conferencia General de la Organización de las Naciones Unidas para la Educación, la Ciencia y la Cultura (UNESCO) en París el 14 de diciembre de 1960, así como la "Convención Internacional sobre la Eliminación de todas las Formas de Discriminación . . .
. . . rasială", adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. la 21 decembrie 1965, la ambele statul român fiind parte contractantă. Subliniem în acest fel, faptul că dreptul internațional afirmă principiul egalității tuturor oamenilor în domeniul drepturilor omului indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie sau origine socială, pe baza nediscriminării și a obligației statelor de a lua măsurile adecvate de luptă împotriva oricărei discriminări.
Prin termenul juridic de "discriminare socială" se înțelege orice distincție, excludere, limitare sau preferință bazată pe rasă, limbă, origine națională sau socială etc., făcută cu scopul de a distruge sau altera egalitatea de tratament în materie de învățămînt sau alte drepturi și libertăți (art. 1 din ambele Convenții).
Pag. 12 (ro) .
Pag. 12 (es) .
Avînd în vedere că această Culegere cuprinde principalele instrumente internaționale care configurează drepturile omului și libertățile fundamentale, deci statutul juridic al cetățeanului oricărui stat, cititorul va fi în măsură să stabilească singur care-i sunt drepturile și libertățile ce pot fi pretinse a-i fi recunoscute și garantate de către statul român, precum și modalitățile aflate la dispoziție pentru exercitarea lor. oricărei discriminări.
Prin termenul juridic de ternaționale oferă, credem, material de regîndire și revoluționare a relațiilor între individ și societate, ele slujind ca instrumente politice și juridice utile parlamentului, guvernului, organelor judiciare și administrative, tuturor cetățenilor țării, pentru apărarea drepturilor și libertăților inerente demnității umane.
Artículo en traducción! ¡Seguirá!
Articol în traducere! Va urma!
Article in translation! Will follow!
. . . racial ", adoptada por la Asamblea General de la ONU el 21 de diciembre de 1965, en ambos estados rumanos siendo parte contratante. Destacamos de esta manera que el derecho internacional afirma el principio de igualdad de todas las personas en el campo de los derechos humanos independientemente de su raza, color, sexo , religión u origen social, sobre la base de la no discriminación y la obligación de los Estados de tomar las medidas adecuadas para combatir cualquier discriminación. El término legal "discriminación social" significa cualquier distinción, exclusión, limitación o preferencia basada en la raza, el idioma, el origen nacional o sociales, etc., realizados con el objetivo de destruir o alterar la igualdad de trato en materia de educación u otros derechos y libertades (art. 1 de ambos Convenios).
Dado que esta Colección contiene los principales instrumentos internacionales que configuran los derechos humanos y las libertades fundamentales, por lo que la condición jurídica del ciudadano de cualquier estado, el lector podrá determinar por sí mismo qué derechos y libertades se pueden reclamar como reconocidos y garantizados. por el Estado rumano, así como las modalidades disponibles para su ejercicio. cualquier discriminación.
Por el término legal de internacionales ofrecemos, creemos, material para repensar y revolucionar las relaciones entre el individuo y la sociedad, sirven como herramientas políticas y legales útiles al parlamento, gobierno, órganos judiciales y administrativos, todos los ciudadanos del país, para defender los derechos y libertades inherentes a la dignidad humana. .
10.12.2022
Page updated
Google Sites
Report abuse