Experimentul cu maimuțele, bananele și scara / El experimento de los monos, los platanos y la escalera
Page start up on 07.02.2021 (UTC+1 / Paterna, España)
Fuente documental / Sursa documentară: El experimento de los monos, los plátanos y la escalera.> bytes (versión en rumano / versiune în română = non-existent).
Admin zice:
Observăm, și știm (ne știm unii pe alții încă din școală) de când suntem elevi, că mulți dintre noi, preferă să copieze de la altul, decât să învețe. Iar după absolvirea școlii, cei care au absolvit-o copiind se pun în fruntea celor de la care au copiat. Pentru că în școală îl pune pe fiecare la locul lui, catalogul. După aia, unii cred că nu mai există catalog. La ce servește catalogul? Păi . . . la catalogare.
Când se face o catalogare... de formă, obținem... o Societate, de formă.
El admin dice:
Nos damos cuenta, y la tenemos sabida (nos conocemos desde la escuela) desde que éramos alumnos, que muchos preferimos copiar de otro que aprender. Y luego, después de graduarse de la escuela, los quienes se graduaron, copiando de otros, tienden continuamente a colocarse a la vanguardia de aquellos de quienes copiaron. Porque en la escuela pone a todos en su lugar, el catálogo. Después de eso, algunos creen que no hay catálogo. ¿Para qué es el catálogo? Bueno. . . para catalogar.
Cuando se hace una catalogación ... de forma, lo que obtendremos sera ... una Sociedad, de forma.
Columna 1.
Columna 2.
Columna 3.
Texto del articulo
Traducción / Traducere... admin.
El experimento de los monos, los plátanos y la escalera: obedeciendo normas absurdas
¿Por qué tanto los primates como los humanos solemos seguir normas tontas por mera tradición?
Se trata de una historia que muchos hemos escuchado en conversaciones en las que se habla de la aceptación de las normas por parte de las masas.
Un experimento aparentemente simple, con un grupo reducido de monos que están metidos en una jaula y unos cuantos plátanos que podrían tratar de alcanzar.
El experimento de los monos, la escalera y los plátanos
Como en casi todas las investigaciones en las que se estudia en comportamiento de los animales, el experimento empieza con una jaula. Dentro de ella se colocan 5 monos sanos y, en el centro del habitáculo, una escalera con plátanos en su parte más alta.
Como es previsible, los monos no tardan en empezar a subir por la escalera para poder alcanzar la comida. Sin embargo, su plan se ve interrumpido cada vez por una desagradable sorpresa: en cada ocasión en la que un mono trepa por los escalones, los investigadores rocían al resto de primates con agua fría.
Esto hace que cada intento de acceder a los plátanos se transforme en una reprimenda mayúscula de los monos hacia el individuo que lo intenta: gritos, golpes, mordiscos... todo vale para hacer que nadie más tenga una ocurrencia similar. Estas prácticas eran bastante eficaces: después de un tiempo, ningún mono intentaba coger los plátanos, a pesar de la tentación de comerlos. Pero lo interesante del ejemplo llega después.
Introduciendo algunos cambios
Llegados a este punto, los investigadores sacan a un mono de la jaula y meten a otro en su lugar. Este "novato" ve los plátanos encima de la escalera y, como no se ha podido poner al corriente de lo que les pasa a los que intentan hacer algo sí, recibe los golpes y los gritos de los demás: el miedo al agua helada sigue estando presente. Este mono no entiende el porqué de este castigo, ya que no ha llegado a presenciar cómo cae el agua fría, pero después de unos intentos concluye, simplemente, que intentar alcanzar los plátanos no es una buena idea.
Una vez hecho esto, los investigadores sustituyen a otro de los monos por uno nuevo. Este recién llegado hace lo mismo que el primero al ver los plátanos y la escalera, y la respuesta del resto es la misma: el castigo. Sin embargo, en esta ocasión el primer mono novato también participa en la reprimenda.
A partir de ese punto, los investigadores van sustituyendo todos los monos hasta que ninguno de los 5 monos que permanecen en la jaula han llegado a presenciar la caída del agua helada. Cuando alguien intenta trepar por la escalera, estos animales siguen reaccionando con la misma violencia que los cinco monos del principio.
La fábula de la obediencia a las normas
Esta historia trata sobre la realización de un experimento, pero, a pesar de que su ambientación tiene que ver con lo que ocurre en algunos laboratorios de psicología y zoología, esta investigación no existe como tal: no se ha realizado y, por lo tanto, no hay ninguna conclusión con valor científico que pueda ser extraída de ella.
Sin embargo, eso no significa que la historia no tenga valor como una fábula. Y es que el relato de los monos, los plátanos y la escalera es un ejemplo de obediencia ciega hacia las normas por parte de un grupo.
Los primeros cinco monos tenían unos fundamentos objetivos para no querer que nadie subiera por la escalera: cada vez que lo hacían, eran castigados. Sin embargo, los otros monos obedecían a las normas sin tener motivos para ello. Y no solo las obedecían , sino que las perpetuaban a través de su comportamiento. La norma de la prohibición de subir por la escalera, a pesar de su absurdez, había llegado a formar parte de sus vidas, hasta el punto en el que invertían tiempo y esfuerzo en hacer que siguiese existiendo. ¿Puede ocurrir lo mismo con las normas que elegimos reproducir los seres humanos a través de nuestras acciones?
Experimentul maimuței, bananei și scării: respectarea regulilor absurde
De ce primatele și oamenii respectă reguli prostești din tradiție?
Aceasta este o poveste pe care mulți dintre noi am auzit-o în conversații despre acceptarea regulilor de către masă.
Un experiment aparent simplu, cu un grup mic de maimuțe care sunt închise într-o cușcă și câteva banane la care ar putea încerca să ajungă.
Experimentul maimuței, scării și bananelor
La fel ca în aproape toate cercetările care studiază comportamentul animalelor, experimentul începe cu o cușcă. În interiorul ei sunt așezate 5 maimuțe sănătoase și, în centrul cabinei, o scară cu banane în punctul său cel mai înalt.
În mod previzibil, maimuțele nu durează mult până când maimuțele încep să urce pe scară pentru a ajunge la mâncare. Cu toate acestea, planul lor este întrerupt de fiecare dată de o surpriză neplăcută: de fiecare dată când o maimuță urcă treptele, cercetătorii îmblânzesc celelalte primate cu apă rece.
Aceasta transformă fiecare încercare de a accesa bananele într-o mustrare majoră de la maimuțe față de individul care încearcă: țipând, lovind, mușcând ... orice face ca nimeni altcineva să nu aibă o întâmplare similară. Aceste practici au fost destul de eficiente: după un timp, nici o maimuță nu a încercat să culeagă bananele, în ciuda tentației de a le mânca. Dar lucrul interesant despre exemplu vine mai târziu.
Vă prezentăm câteva modificări
În acest moment, cercetătorii scot o maimuță din cușcă și pun alta pe locul ei. Acest „novice” vede bananele deasupra scării și, întrucât nu a reușit să țină la curent cu ceea ce se întâmplă celor care încearcă să facă ceva, da, primește loviturile și strigătele altora: frica de apă cu gheață continuă să fie prezentă. Această maimuță nu înțelege motivul acestei pedepse, întrucât nu a văzut apa rece căzând, dar după câteva încercări a ajuns la concluzia că încercarea de a ajunge la banane nu este o idee bună.
Odată ce acest lucru este făcut, cercetătorii înlocuiesc o altă maimuță cu una nouă. Acest nou venit face la fel ca primul când vede bananele și scara, iar răspunsul celorlalți este același: pedeapsa. Cu toate acestea, de data aceasta prima maimuță debutantă participă și ea la mustrare.
Din acel moment, cercetătorii înlocuiesc toate maimuțele până când nici una dintre cele 5 maimuțe care rămân în cușcă nu au asistat la căderea apei înghețate. Când cineva încearcă să urce pe scară, aceste animale continuă să reacționeze cu aceeași violență ca cele cinci maimuțe de la început.
Fabula ascultării de reguli
Această poveste este despre realizarea unui experiment, dar, în ciuda faptului că stabilirea acestuia are legătură cu ceea ce se întâmplă în unele laboratoare de psihologie și zoologie, această cercetare nu există ca atare: nu a fost efectuată și, prin urmare, există nu există nicio concluzie cu valoare științifică care poate fi extrasă din aceasta.
Cu toate acestea, asta nu înseamnă că povestea nu are valoare ca o fabulă. Și povestea maimuțelor, a bananelor și a scării este un exemplu de ascultare oarbă de reguli de către un grup.
Primele cinci maimuțe aveau o justificare obiectivă pentru a nu dori ca nimeni să urce pe scară: de fiecare dată când făceau acest lucru, erau pedepsiți. Cu toate acestea, celelalte maimuțe au respectat regulile fără niciun motiv. Și nu numai că le-au ascultat, ci le-au perpetuat prin comportamentul lor. Regula interdicției de a urca scara, în ciuda absurdității sale, devenise o parte a vieții lor, până la punctul în care și-au petrecut timpul și eforturile pentru a o face să existe în continuare. Se poate întâmpla același lucru cu normele pe care noi oamenii alegem să le reproducem prin acțiunile noastre?
Experimentul cu maimuțele, bananele și scara: obedienta fata de regulilor absurde
De ce atat primate cat și oameni urmează prostești reguli izvorate din tradiție?
Este vorba aici de o poveste pe care mulți dintre noi poate ca am auzit-o în conversații despre acceptarea anumitor reguli de către o imensa masă de oameni.
Un experiment aparent simplu, cu un grup mic de maimuțe care sunt închise într-o cușcă și câteva banane la care ar putea încerca să ajungă.
Experimentul cu maimuțele, scara și banana.
La fel ca în aproape toate cercetările care studiază comportamentul animalelor, experimentul începe cu o cușcă. În interiorul ei sunt așezate 5 maimuțe sănătoase și, în centrul cabinei, o scară cu banane în punctul său cel mai înalt.
În mod previzibil, maimuțele nu durează mult până când maimuțele încep să urce pe scară pentru a ajunge la mâncare. Cu toate acestea, planul lor este întrerupt de fiecare dată de o surpriză neplăcută: de fiecare dată când o maimuță urcă treptele, cercetătorii îmblânzesc celelalte primate cu apă rece.
Aceasta transformă fiecare încercare de a accesa bananele într-o mustrare majoră de la maimuțe față de individul care încearcă: țipând, lovind, mușcând ... orice face ca nimeni altcineva să nu aibă o întâmplare similară. Aceste practici au fost destul de eficiente: după un timp, nici o maimuță nu a încercat să culeagă bananele, în ciuda tentației de a le mânca. Dar lucrul interesant despre exemplu vine mai târziu.
Vă prezentăm câteva modificări
În acest moment, cercetătorii scot o maimuță din cușcă și pun alta pe locul ei. Acest „novice” vede bananele deasupra scării și, întrucât nu a reușit să țină la curent cu ceea ce se întâmplă celor care încearcă să facă ceva, da, primește loviturile și strigătele altora: frica de apă cu gheață continuă să fie prezentă. Această maimuță nu înțelege motivul acestei pedepse, întrucât nu a văzut apa rece căzând, dar după câteva încercări a ajuns la concluzia că încercarea de a ajunge la banane nu este o idee bună.
Odată ce acest lucru este făcut, cercetătorii înlocuiesc o altă maimuță cu una nouă. Acest nou venit face la fel ca primul când vede bananele și scara, iar răspunsul celorlalți este același: pedeapsa. Cu toate acestea, de data aceasta prima maimuță debutantă participă și ea la mustrare.
Din acel moment, cercetătorii înlocuiesc toate maimuțele până când nici una dintre cele 5 maimuțe care rămân în cușcă nu au asistat la căderea apei înghețate. Când cineva încearcă să urce pe scară, aceste animale continuă să reacționeze cu aceeași violență ca cele cinci maimuțe de la început.
Fabula ascultării de reguli
Această poveste este despre realizarea unui experiment, dar, în ciuda faptului că stabilirea acestuia are legătură cu ceea ce se întâmplă în unele laboratoare de psihologie și zoologie, această cercetare nu există ca atare: nu a fost efectuată și, prin urmare, există nu există nicio concluzie cu valoare științifică care poate fi extrasă din aceasta.
Cu toate acestea, asta nu înseamnă că povestea nu are valoare ca o fabulă. Și povestea maimuțelor, a bananelor și a scării este un exemplu de ascultare oarbă de reguli de către un grup.
Primele cinci maimuțe aveau o justificare obiectivă pentru a nu dori ca nimeni să urce pe scară: de fiecare dată când făceau acest lucru, erau pedepsiți. Cu toate acestea, celelalte maimuțe au respectat regulile fără niciun motiv. Și nu numai că le-au ascultat, ci le-au perpetuat prin comportamentul lor. Regula interdicției de a urca scara, în ciuda absurdității sale, devenise o parte a vieții lor, până la punctul în care și-au petrecut timpul și eforturile pentru a o face să existe în continuare. Se poate întâmpla același lucru cu normele pe care noi oamenii alegem să le reproducem prin acțiunile noastre?
(3.965 bytes)
Article in translation! Will follow!
Artículo en traducción! ¡Seguirá! / Articol în traducere! Va urma!
Psicología de la mente / Psihologia mintii .
El paradigma de los 5 monos / Paradigma celor 5 maimute.