Column A. 

Original text.

Lengua materna

La lengua materna es la primera lengua que aprende una persona en su vida. También se le llama lengua nativa, lengua natal o L1. Es la lengua o idioma que aprende una persona en sus primeros años de vida y que normalmente se convierte en su instrumento natural de pensamiento y comunicación. Se le diferencia de segunda lengua o L2.

El Día Internacional de la Lengua Materna es el 21 de febrero.1

Column B.  

Machine translation.

Limbă maternă

Limba maternă este prima limbă pe care o învață o persoană în viața sa. Se mai numește și limba maternă, limba maternă sau L1. Este limba sau limba pe care o persoană o învață în primii ani de viață și care devine în mod normal instrumentul său natural de gândire și comunicare. Diferă de a doua limbă sau L2.

Ziua Internațională a Limbii Materne este 21 februarie.

Column Z.  

Admin translation.

Limba maternă

Limba maternă este prima limbă pe care o învață o persoană în viața sa. Se mai numește și limba nativă, limba natală sau L1. Este limba pe care o învață o persoană în primii ani de viață și care devine în mod normal instrumentul său natural de gândire și comunicare. Se diferențiază de o a doua limbă sau L2.

Ziua Internațională a Limbii Materne este 21 februarie

Índice

1 Introducción

1.1 Discusión acerca de la definición de lengua materna

2 Adquisición o aprendizaje de la primera lengua

2.1 Bilingüismo

2.2 Periodo crítico

3 Véase también

4 Referencia

Index

1. Introducere

1.1 Discuție despre definiția limbii materne

2 Însuşirea sau învăţarea primei limbi

2.1 Bilingvism

2.2 Perioada critică

3 Vezi de asemenea

4 Referință

Index

1. Introducere

1.1 Discuție relativa la definirea limbii materne

2 Însuşirea sau învăţarea primei limbi

2.1 Bilingvism

2.2 Perioada critică

3 Vezi de asemenea

4 Referință

Introducción

De acuerdo con el Diccionario de términos clave de ELE, podría llamarse "lengua materna" porque en las comunidades primitivas en las que el padre sale a cazar y la madre se ocupa de las tareas domésticas y la crianza de los niños, es esta quien enseña a hablar al niño y, generalmente, lo hace en su propia lengua. Sin embargo, a lo largo de la historia y a lo ancho de la geografía humana (actualmente se calcula que en el mundo existen 7,100 lenguas) hay infinidad de casos distintos entre sí, pues no siempre la lengua de la madre es la que se convierte en lengua materna del niño, o por lo menos no de manera exclusiva. Como ejemplo, en la Roma clásica a la primera lengua que aprendía una persona se le denominaba patrius sermo, es decir, la lengua del varón cabeza de familia.2​

Introducere

Potrivit Dicționarului de termeni cheie ELE, ar putea fi numită „limba maternă” deoarece în comunitățile primitive în care tatăl merge la vânătoare, iar mama se ocupă de treburile casnice și de creșterea copiilor, mama este cea care învață să vorbească cu copilul și, în general, o fac în propria lor limbă. Cu toate acestea, de-a lungul istoriei și de-a lungul geografiei umane (în prezent se estimează că există 7.100 de limbi în lume) există nenumărate cazuri care sunt diferite unele de altele, deoarece nu întotdeauna limba maternă devine limba maternă a copilului, sau cel putin nu exclusiv. De exemplu, în Roma clasică, prima limbă pe care o persoană a învățat-o se numea patrius sermo, adică limba bărbaților capului familiei.

Introducere

Potrivit Dicționarului de termeni cheie ELE, ar putea fi numită „limba maternă” deoarece în comunitățile primitive în care tatăl merge la vânătoare, iar mama se ocupă de treburile casnice și de creșterea copiilor, mama este cea care învață să vorbească cu copilul și, în general, o fac în propria lor limbă. Cu toate acestea, de-a lungul istoriei și de-a lungul geografiei umane (în prezent se estimează că există 7.100 de limbi în lume) există nenumărate cazuri care sunt diferite unele de altele, deoarece nu întotdeauna limba maternă devine limba maternă a copilului, sau cel putin nu exclusiv. De exemplu, în Roma clasică, prima limbă pe care o persoană a învățat-o se numea patrius sermo, adică limba bărbaților capului familiei.

Aunque parece un concepto sencillo, subyacen varias circunstancias y factores para que se considere al término "lengua materna" de forma unívoca. Como describe Louise Dabène, profesora de la Universidad Stendhal de Grenoble dichas circunstancias son:3​

• la lengua de la madre ("se llaman lenguas maternas y no paternas porque es la mujer quien las transmite a los hijos"4​);

• la primera lengua adquirida;

• la lengua nativa;

• la lengua que se conoce mejor; asociada a la valoración subjetiva del individuo con respecto a las lenguas que conoce;

• la lengua adquirida de forma natural, es decir, mediante la interacción con el entorno inmediato, sin intervención pedagógica y con una actividad mínima, o sin ella, de reflexión lingüística consciente.

Deși pare un concept simplu, mai multe circumstanțe și factori stau la baza, astfel încât termenul „limbă maternă” este considerat într-un mod unic. După cum descrie Louise Dabène, profesor la Universitatea Stendhal din Grenoble, aceste circumstanțe sunt:

• limba maternă („se numesc limbi materne și nu limbi paterne pentru că femeia le transmite copiilor ei”);

• prima limbă dobândită;

• limba maternă;

• limba cea mai cunoscută; asociat cu evaluarea subiectivă a individului cu privire la limbile pe care le cunoaște;

• limba dobândită în mod natural, adică prin interacțiune cu mediul imediat, fără intervenție pedagogică și cu reflecție lingvistică conștientă minimă sau deloc.

Deși pare un concept simplu, mai multe circumstanțe și factori stau la baza, astfel încât termenul „limbă maternă” este considerat într-un mod unic. După cum descrie Louise Dabène, profesor la Universitatea Stendhal din Grenoble, aceste circumstanțe sunt:

• limba maternă („se numesc limbi materne și nu limbi paterne pentru că femeia le transmite copiilor ei”);

• prima limbă dobândită;

• limba maternă;

• limba cea mai cunoscută; asociat cu evaluarea subiectivă a individului cu privire la limbile pe care le cunoaște;

• limba dobândită în mod natural, adică prin interacțiune cu mediul imediat, fără intervenție pedagogică și cu reflecție lingvistică conștientă minimă sau deloc.

A las anteriores el Diccionario de términos clave de ELE añade:

• la lengua en la que uno piensa y en la que se comunica con mayor espontaneidad, fluidez y con menor esfuerzo [...] la lengua que uno prefiere emplear tanto en situaciones de máxima complejidad intelectual como en aquellas otras de máxima intimidad;

• la lengua que uno siente como propia, como parte de su identidad individual y de su propia comunidad.2​

Lo anterior es fácilmente aplicable para comunidades monolingües, es decir, con una lengua única. Sin embargo, en las sociedades modernas mayoritariamente plurilingües lo que comúnmente sucede es que la lengua materna puede ser sustituida por otra aprendida posteriormente, al ser considerada dominante o de mayor prestigio y que será utilizada durante el resto de su vida2​. Por ello, sobre todo en territorios con lenguas minorizadas, es posible considerar más de una lengua como materna.

Va urma / Seguirá

Va urma / Seguirá

Discusión acerca de la definición de lengua materna

Estudiosos como Adama Ouane proponen que "lengua materna" se defina en términos "genéticos" o "biológicos", con referencia a un idioma o comunidad específicos, además de tener en cuenta cómo y cuándo fue adquirido el idioma. Por lo tanto, todo se reduce a la primera herramienta o herramientas lingüísticas (dependiendo de si los idiomas se aprendieron simultáneamente o en diferentes tiempos) utilizados por una comunidad étnica a la cual pertenece la persona, siempre que ésta ya lo haya adquirido. Entonces, la lengua materna es aquella a través de la cual ocurre la socialización del individuo dentro de la comunidad más pequeña a la cual pertenece (usualmente la familia).

Otras propuestas se basan en la edad de adquisición o en la edad de contacto con la lengua escrita, para distinguir lengua materna de segunda lengua. Por ejemplo, Saville-Troike considera que lengua materna es la adquirida antes de los tres años de edad;5​ mientras que Annick de Houwer añade más categorías con base en la edad de escolarización.6

Adquisición o aprendizaje de la primera lengua

Todos los fonemas no asimilados en esta primera etapa de la vida producen una sordera lingüística a los términos en lenguas extrañas. Generalmente, un niño aprende lo fundamental de su idioma materno a través de su familia.

La habilidad en el idioma materno es esencial para el aprendizaje posterior, ya que se cree que la lengua materna es la base del pensamiento.7​ Una habilidad incompleta en el idioma materno casi siempre dificulta el aprendizaje de segundas lenguas. Por lo tanto, la lengua materna tiene un papel primordial en la educación.

Iván Illich opone la lengua materna, que es el fruto de una instrucción (ya sea en la escuela o en casa), a la lengua vernácula, adquirida por mimetismo.

Bilingüismo

Artículo principal: Bilingüismo

Aunque la definición de bilingüismo puede referirse, en autores como Grosjean, al estado de una mente con al menos dos lenguas, sin importar si ambas son maternas o no, está muy extendido el uso de "bilingüe" para referirse a una persona con al menos dos lenguas maternas.8​ Esto generalmente sucede como resultado de sociedades multiculturales o como consecuencia de movimientos migratorios. En casos como esos, se puede considerar que la primera lengua de un individuo —aquella que domina mejor— no es necesariamente la misma a lo largo de toda su vida, sino que por diversas razones puede cambiar.

El bilingüismo es muy común en algunas regiones y países donde se usa más de una lengua. Esto puede suceder porque haya más de una lengua oficial, como en Canadá, Paraguay, España, Reino Unido o Bélgica, o porque simplemente se hablen varias lenguas debido a la convivencia de diferentes comunidades lingüísticas (como en varios estados de México y Estados Unidos).

Periodo crítico

El periodo crítico es la teoría más reciente y aceptada. Una lengua materna puede aprenderse hasta los 12 años de edad (Noam Chomsky). Pasado este período, las habilidades lingüísticas del hablante son distintas y toda lengua aprendida después pasará a ser considerada como una segunda lengua.[cita requerida]

Véase también

1. bilingüismo > 62 435 bytes.

2. enseñanza de idiomas > 16 837 bytes.

3. habla > 10 313 bytes.

4. lengua extranjera > 3 357 bytes.

5. lenguaje > 57 710 bytes.

6. multilingüismo (desambiguación) > 176 bytes

7. segunda lengua > 24 917 bytes.

8. sociolingüística > 37 392 bytes.

Referencia.

Vezi si

1. bilingvism

2. predarea limbilor

3. vorbeste

4. limbă străină

5. limba

6. multilingvism

7. a doua limba

8. sociolingvistică

Referinţă

Vezi și

1. Bilingvism > 8 832 bytes.

2. Predarea limbilor > 2 783 bytes.

3. Vorbire > 3 957 bytes.

4. Limba străină > 3 918 bytes.

5. Limbaj.  !!!??? Limba (comunicare) > 7 606

6. Multilingvism (dezambiguizare).

7. Limba a doua >5 977 bytes. (Limbă adoptivă).

8. Sociolingvistică

Referinţe