Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a şasea. În ziua a şaptea Dumnezeu Si-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse. (Geneza 1:31; 2:2-3)
Sabatul, ziua a şaptea (Sâmbăta, nu Duminica), a fost binecuvântat şi sfinţit de la început, înainte de cădere (Geneza 3:1-6) şi înainte ca pământul să fie blestemat (Geneza 3:17-19).
Domnul Sa odihnit de toate lucrările Lui în a şaptea zi (Evrei 4:3-4) şi a răsuflat (Exod 31:17); cu toate că, "Creatorul pământului niciodată nu oboseşte, nici nu osteneşte" (Isaia 40:28). Sabatul, care înseamnă "odihnă" (ebraică, shabat), a fost făcut pentru om (Marcu 2:27), şi deşii a fost binecuvântat şi sfinţit de la început, nu a fost niciodată poruncit de Dumnezeu până când a fost dată legea lui Moise (Exod 12:16, 16:23, 20:8-11). În cele zece porunci israeliţii au fost instruiţi astfel:
Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.
Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit; de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o. (Exod 20:8-11), citeşte şi Deutoronom 5:12-15)
Această, a patra poruncă din cele zece porunci, nu a fost nicidecum o mică sugestie trivială. Ci era un lucru foarte serios, deoarece cei care nu se supuneau acestei porunci trebuiau să fie ucişi (Exodul 31:12-15; 35:2; Numeri 15:32-36). Israeliţii au fost instruiţi de către Dumnezeu să se odihnească în fiecare a şaptea zi, şi dacă unii nu ascultau, trebuiau să fie omorâţi. Trist este că, în ciuda acestei pedepse deosebite, israeliţii nu ascultau de Domnul cu privire la această problemă, după cum citim în (2 Cronici 36:21; Neemia 13:15-18; Ieremia 17:19-27; Ezechiel 20:12-24 ; 22:8).
Dacă ei ar fi ascultat, Ierusalimul nu ar fi fost distrus ci ar fi rămas pentru totdeauna (Ieremia 17:25). Astfel, pentru cei care au ţinut Sabatul în dreptate, Domnul le-a promis mântuirea (Isaia 56:1-7; 58:13). Sabatul n-a fost numai o poruncă de la Dumnezeu ci a fost şi este un "semn" continu (perpetu) între Dumnezeu şi poporul Său (Exod 31:16-17); şi încă își mai are locul său în viitor; după cum este scris:
Căci după cum cerurile cele noi, şi pământul cel nou pe care le voi face, vor dăinui înaintea Mea-zice Domnul-aşa va dăinui şi sămânţa voastră şi numele vostru. În fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea, zice Domnul (Isaia 66:22-23). Tot astfel şi în Ezechiel 44:24; 45:17; 46:1, 3-4, 12; Coloseni 2:16-17; Evrei 10:1.
Chiar şi în timpurile prezente odihna din Sabat este desigur păstrată de către poporul lui Dumnezeu. Fie că lucrează în a şaptea zi (sâmbăta) sau nu (Romani 14:5-6), toţi cei care şi-au pus complet speranţa în harul, care le va fi adus la descoperirea lui Isus Hristos (1 Petru 1:13) intră în odihna Sabatului, după cum este scris:
Rămâne, deci, o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihnește și el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. (Evrei 4:9-10)
Astfel că, cei ce renunţă la speranţa în sine (Matei 5:3; Romani 9:30-32) şi odihnesc speranţa lor în Hristos (Evrei 6:18; 7:25), au intrat în "odihna Lui" (Evrei 4:1). Aşa cum Evrei 4:10 spune: ei se odihnesc de lucrările lor, după cum Dumnezeu s-a odihnit de lucrările Lui.
Dumnezeu a încetat lucrările Lui în ziua a şaptea şi S-a odihnit. Cei care în totalitate se opresc de la orice lucrare a dreptăţii lor (Psalmul 16:2, Romani 4:5, "nu mai lucrează"), şi cred în Cel ce justifică pe păcătos (Romani 4:5); sunt cei care împlinesc legea (Romani 8:4) şi păstrează un Sabat continu (Evrei 4:3-4, 9-10).
Chiar şi în vechiul legământ au fost din aceia care au lucrat în timpul Sabatului şi au fost fără prihană (Numeri 28:9; 2 Regi 11:5-9; Matei 12:5). Şi tot astfel este astăzi. Cei care merg prin credinţă sunt fără prihană înaintea lui Dumnezeu (Coloseni 1:22; 1 Ioan 1:9; 3:2-3), indiferent dacă ei lucrează fizic în ziua a şaptea sau nu, pentru că: Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea. (Romani 10:4)
Domnul instruieşte pe credincioşii Săi în Coloseni 2:16, astfel: Nimeni, deci, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat,
Mâncări, băuturi, sărbători, lună nouă, sau zi de sabat nu înseamnă nimic în ceea ce priveşte trai neprihănit (Romani 10:4; 14:14). De aceea, un creştin este liber să mănânce sau să nu mânce, să bea sau să nu bea, să ţină sau nu o sărbătoare din Vechiul Testament, ori să ţină lună nouă sau nu (Romani 14:5-6). Un om evlavios, poate să ţină ziua de odihnă şi să nu muncească fizic sau s-o ţină şi să muncească (Rom. 14:5-6).
Adevăratul credincios nu ar trebui să ţină seama dacă cineva i-ar spune altfel şi l-ar judeca (Galateni 4:10). Şi, deşi există într-adevăr alte Sabate, altele decât Sabatul săptămânal (Exodul 23:10-11; Levitic 23:23, 27, 34, 39; 25:2-11), "zi de Sabat" (Coloseni 2:16), acestea pot include şi Sabatul din ziua a şaptea (Levitic 19:3, 30; 23:37-38; 26:2; Exodul 31:13-14;2 Cronici 2:4; 8:12-13; 31:3, Neemia 10:32; Isaia 1:13; Plângerile 2:6, Luca 4:31; 17,2). Este absolut o nebunie şi ar fi categoric împotriva Domnului Sabatului (Matei 12:8) să spui altfel.
Prin urmare, pentru cei ce sunt în Hristos Isus, "Azi" este Sabatul (Evrei 4:3, 7), după cum este arătat şi în Psalmul 92.
(Un psalm. O cântare pentru ziua Sabatului.)
Frumos este să lăudăm pe Domnul, şi să mărim Numele Tău, Prea Înalte,
să vestim dimineaţa bunătatea Ta, şi noaptea credincioşia Ta,
cu instrumentul cu zece coarde şi cu alăuta, în sunetele arfei.
Căci Tu mă înveseleşti cu lucrările Tale, Doamne, şi eu cânt de veselie, când văd lucrarea mânilor Tale.
cât de mari Sunt lucrările Tale, Doamne, şi cât de adânci Sunt gândurile Tale!
Omul prost nu cunoaşte lucrul acesta, şi cel nebun nu ia seama la el.
Dacă cei răi înverzesc ca iarba, şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie.
Dar Tu, Doamne, eşti înălțat în veci de veci!
Căci iată, Doamne, vrăjmaşii Tăi, iată vrăjmaşii Tăi pier: toţi cei ce fac răul Sunt risipiţi.
Dar mie, Tu-mi dai puterea bivolului, şi m-ai stropit cu untdelemn proaspăt.
Ochiul meu îşi vede împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei, şi urechea mea aude împlinirea dorinţei mele faţă de potrivnicii mei cei răi.
Cel fără prihană înverzeşte ca finicul, şi creşte ca cedrul din Liban.
Cei sădiţi în Casa Domnului, înverzesc în curţile Dumnezeului nostru.
Ei aduc roade şi la bătrâneţe, Sunt plini de suc şi verzi,
ca să arate că Domnul este drept, El Stânca mea, în care nu este nelegiuire.
Darwin Fish (A True Church)
Traducerea Vasile Sanda.