Nu că noi prin noi înşine Suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu (2 Corinteni 3:5)
Numele meu de familie este: Sanda, iar prenumele: Vasile
Nu vreau să mă laud, fiindcă nu este de folos (2 Corinteni 12:1) iar dacă ar fi s-o fac, aş face-o mai degrabă vorbind despre slăbiciunile mele (vs. 9). Dar aici, voi scrie câte ceva despre ce a făcut Dumnezeu în viaţa mea, cum El a făcut ca eu să mă nasc în 1961, Teleorman, România, dintr-o familie de oameni simpli. Părinţii mei mergeau la biserica ortodoxă (rar, poate de 2-3 ori pe an) şi tot la fel am făcut şi eu cât timp am fost în ţară, dar niciodată nu am văzut sau citit Biblia, auzisem că era interzis să ai Biblie acasă. După terminarea celor 8 clase primare am continuat studiile la liceu în Bucureşti, după care am lucrat ca frezor (aproape 6 ani) la două întreprinderi din capitală.
Am practicat karate mai mulţi ani şi aveam pasiune pentru literatură, îmi plăcea foarte mult să citesc, era desigur din dorinţa de a descoperii şi cunoaşte mai mult despre lucrurile care mă înconjurau, cele din prezent dar mai ales cele din trecut. La vârsta de 27 de ani, pe când comunismul era la putere, am vrut cu orice preţ să plec din ţară, dar cum pe atunci nu se dădea voie ca oamenii să călătorească liber în afara ţării, mi-am propus s-o fac ilegal. Îmi doream foarte mult să plec din ţară ca să ajung în occident. Şi după două tentative, la timpul potrivit Dumnezeu a făcut ca să ajung în Austria. Odată ajuns acolo, după numai câteva săptămâni, am auzit pentru prima oară despre Cuvântul lui Dumnezeu şi atunci am primit și o Biblie. Am început să citesc Scriptura, dar seara în ascuns deoarece auzisem că este pentru cei fricoşi şi slabi (acest lucru poate fi adevărat, 1 Corinteni 2:3) dar pe atunci eu eram antrenor de karate şi foarte cunoscut, îmi era greu să ştiu că cineva m-ar putea vede şi apoi s-ar fi zis despre mine că aş fi fricos şi slab. Acolo, eram cazat într-o pensiune din St. Gilgen în apropiere de Salzburg, în așteptarea vizei pentru Canada. În acea pensiune mai erau şi alte persoane din alte ţări învecinate cu Austria, (sau mai îndepărtate) printre care şi câţiva români. Cu toții eram cam 60 de inși. Printre români era un om (Costea N.) care mi-a vorbit despre credința în Dumnezeu şi mă sfătuia să citesc în Biblie, fiindcă acolo, zicea el, este scris tot ce este nevoie pentru mântuire. Acolo, am descoperit că Dumnezeu poate să ierte păcatele, iar cei ce se întorc de la calea lor păcătoasă la El pot găsii calea vieții, și de atunci am început să citesc tot mai des în Biblie, căci vroiam să aflu cât mai mult despre ceea ce spune cuvântul lui Dumnezeu. Ziua puneam întrebări legate de mântuire, iar seara verificam Scripturile ca să văd dacă ceea ce mi-se spune este din Biblie.
Iar dacă mai înainte aveam o părere destul de bună despre mine, după cum cei mai mulți o au (Proverbe 20:6), crezând că sunt un om drept și că nicidecum nu mă pot asemăna cu cei răi, adică nu fur, nu caut să înșel și nici să omor pe nimeni, etc, nu tot astfel a fost atunci când am văzut din Biblie care sunt cerințele lui Dumnezeu pentru un om drept și curat. Citind în Biblie am înțeles cât de greșit eram și m-am rușinat de viaţa păcătoasă pe care o duceam și cât de multe pacate ascundeam. Atunci m-am pocăit, regretând trecutul meu atât de ipocrit și de păcătos. Apoi am aflat că Isus, Fiul lui Dumnezeu, a fost răstignit pe cruce și că El a fost jertfa de ispășire pe care Dumnezeu a pregătit-o să fie pentru iertarea păcatele mele și chiar pentru păcatele întregii lumi (1 Ioan 2:2) și că El a înviat a treia zi.
Am crezut acest lucru și L-am făcut Domnul meu, și de atunci mi-am pus viaţa și speranța în mâna Lui. Imediat am fost pur şi simplu inundat de bucuria că am fost iertat de păcatele mele și că am scăpat de povara ce-o purtam, dar mai ales, că puteam avea mântuirea. De atunci viaţa mea a căpătat un nou sens.
Mergeam la o biserică din Lintz, unde se vorbea româneşte, iar acolo veneau oameni credincioşi de mai multe confesiuni, dar cei mai mulţi erau penticostali și baptişti (atunci nu știam nimic despre faptul că ar putea fi falşi) şi desigur mai erau printre ei și câțiva adventişti și ortodocşi, dar şi creştini după evanghelie.
Eu credeam despre toți cei ce veneau la adunare, oameni care plecați fiind din ţară ca şi mine, se adunau acolo ca să afle Cuvântul Domnului, dar nu era nici pe departe adevărat, unii urmăreau interesele materiale.
Îmi plăcea mult să ascult Cuvântul şi să citesc Biblia şi peste tot pe unde mergeam nu încetam să vorbesc de salvarea (mântuirea) pe care o oferă Dumnezeu. Vorbeam tuturor celor pe care îi întâlneam, fie la adunare fie în alte locuri pe unde ajungeam. Eram aşa de înflăcărat să mărturisesc și să vorbesc de Dumnezeu şi de Cuvântul Lui, chiar și atunci când am plecat din Austria. Caci am plecat din Austria (din occident, locul care mai înainte l-am dorit mult) în Ianuarie 1990, la numai câteva săptămâni după ce am aflat de viața ce o poate avea omul în Isus Hristos şi m-am întors în România ca să vorbesc la câţi mai mulţi de mântuirea pe care o pot căpăta oamenii prin credinţa în Cuvântul adevărului și desigur să-mi văd familia să le vorbesc și lor de Dumnezeu. Nu eram asociat cu nici-un cult sau organizație, ci vesteam Cuvântul pe care-L citeam din Biblie. Dar, ce mare bucurie era în mine pentru faptul că nu mă mai temeam de comuniști, fiindcă puteam fi prins de ei şi aş fi pierdut definitiv posibilitatea de a mai merge într-o ţară liberă din occident. Râvna mea pentru cuvânt era mult mai mare decât orice teamă și îngrijorare, fiindcă mă încredeam în Dumnezeu. S-a întâmplat doar la numai câteva zile după evenimentele din decembrie 1989; atunci am plecat și pe oriunde ajungeam (fie în Austria, în Ungaria sau România) vesteam cuvântul. În ţară nu am rămas decât o singură zi, deșii plănuisem să rămân 2-3 săptămâni, dar acest lucru nu a fost posibil deoarece la sosirea mea la București, am fost înştiinţat că am primit viza pentru Canada (după 16 luni de şedere în Austria), și deci a trebuit să mă înapoiez. Deşi, am stat numai o singură zi în ţară, am vestit cuvântul peste tot pe unde mergeam, căci nu aveam alt subiect decât credinţa în Dumnezeu şi mântuirea pe care El o dă prin har. Cred că am vorbit cu mai mult de 200 de inși, dar am fost surprins de necredinţa celor cărora le vorbeam, deoarece cei mai mulți spuneau că nu există Dumnezeu și prin urmare nu de puține ori am fost ridiculizat.
Nici chiar cei mai apropiați prieteni sau cunoscuți ai mei de mai înainte, nici ei nu vroiau să mă asculte, ba chiar spuneau că mi-am pierdut mințile, iar unii din rudele mele mă ocoleau. Dar, și mai grav a fost cu părinții, când au auzit că m-am pocăit și că nu mai merg la biserica ortodoxă, au fost atât de întristați că mi-au spus să nu mă mai consider fiul lor.
Însă eu, nici-un moment nu m-am plâns fiindcă ei mă tratau astfel, ci mă bucuram. Dar, pentru faptul că nu primeau cuvântul am fost trist desigur. La întoarcere nu am mai stat decât o zi în Austria, iar în ziua următoare am plecat spre Canada, țara în care m-am stabilit și locuiesc de atunci.
Am ajuns în Canada chiar la începutul anului 1990 și la nici măcar o săptămână, am început să merg la o biserică protestantă non-confesională din Hull, o localitate de lângă capitala țării, Ottawa.
Dar, cum la început încă nu ştiam bine franceza, (nici engleza) nu puteam să comunic prea mult cu cei din jurul meu, aşa că mai tot timpul mi-l petreceam citind din Biblie. Pe atunci nu ascultam decât de cuvântul lui Dumnezeu din Biblie şi toate învăţăturile le primeam din Scriptură, însă după ce am terminat cursurile de învăţare a limbilor (franceză, apoi și engleză) şi puteam comunica cu ușurință cu cei din jurul meu, ceva s-a schimbat; căci m-am lăsat atras de învăţăturile oamenilor, pe nedrept zis "teologice" sau "biblice". Astfel că, am urmat mai multe cursuri biblice la biserica unde mergeam, "Le Chemin du Calvaire", (în prezent se numeşte, "Le Chemin", http://www.lechemin.ca). În biserică lucram cu toată dăruirea și eram plin de râvnă pentru Dumnezeu, vroiam să slujesc Domnului şi nu de puţine ori am fost invitat să predic în biserica locală dar şi în alte biserici din apropierea localității noastre. Iar în 1995 am plecat cu familia (soţia şi cei patru copiii) misionar în România. Nu cu salariu și nici nu am plecat cu o anume înţelegere că voi primi vreo plată. După doi, ani am fost numit pastor la biserica din Hull, provincia Quebec. În România am lucrat trei ani și jumate, timp în care am început prima biserică (Harul, în Brâncoveanca). Am făcut această lucrare misionară cu toată sinceritatea şi tot timpul mă cercetam ca să nu fac ceva greşit. În primii trei ani nu citeam nimic altceva decât din Biblie, dar cu timpul am fost atras să citesc cărţi şi predici ale unor învăţători sau pastori (falşi) şi chiar dacă la adunare vorbeam şi din Biblie, aduceam şi învăţături ce veneau din acele cărţi şi nu de puține ori mă inspiram și din predicile altor predicatori pe care-i auzeam. Astfel că eu făceam ceea ce nu trebuie făcut, amestecam învăţăturile lui Dumnezeu ce veneau din Scripturi cu învăţăturile ce veneau de la oameni, iar acest lucru este condamnabil și eu ignoram faptul că amestecam paiele cu grâul (Ieremia 23:28). După ce m-am înapoiat în Canada, am început o adunare în Aylmer, împreună cu un alt pastor. Mai târziu a devenit o biserică (Maranatha Full Gospel Fellowship) în care se vorbea franceza. După aproape un an, m-am reîntors cu familia în România, unde am rămas alţi doi ani. Am început un nou grup la Craiova și astfel s-au bazele celei de-a 2-a biserică (Harul). Acestea au fost cele două lucrări misionare pe care le-am făcut în România.
La revenire în Canada am slujit mai mulţi ani ca pastor asociat într-o biserică din Gatineau (Eglise Source Abondante) şi făceam parte dintr-o Federaţie de Adunări Independente: "Independent Assemblies of God" http://www.iaogcan.com.
De-a lungul anilor am fost invitat să predic de multe ori şi am asistat la foarte multe adunări şi aceasta nu numai în Canada sau România, dar şi prin SUA, Franţa, Ungaria, etc. Cu toate că eram din ce în ce mai apreciat şi mulţi mă vorbeau de bine, totuşi uneori eram cuprins de teamă din pricina Cuvântului, deoarece ştiam că este scris: "Vai de voi, când toţi oamenii vă vor grăi de bine!... (Luca 6:26).
Înțelegeam eu toate acestea? Poate că nu, dar ştiu sigur că-mi era frică.
Deci, cu toate că eu învăţam, îndemnam, predicam şi deseori participam la diverse lucrări de evanghelizare, acum ştiu că Domnului nu-I plăcea viaţa mea (Isaia 64:6).
În Canada, am lucrat printre altele ca vânzător şi manager (gerant-supervizor) într-un magazin, apoi am fost agent de pază, antrenor de karate, şofer de taxi şi militar în armata canadiană până în 2009. După ce am ieșit din armată am lucrat scurt timp în echipa administrativă a unei companii de taxi. Am fost benevol în Consiliul de Administraţie al unei Asociaţii Comunitare din Gatineau, "Centre D'Animation Familiale, Le Vent dans les Lettres" şi am fost, de asemeni antrenor (voluntar) la două echipe de fotbal, în Cantley, Qc.
La biserică mergeam foarte des; de 3-4 ori pe săptămână sau uneori chiar şi de mai multe ori. Duceam în general o viaţă după toate "regulile creştine", reguli făcute de lumea religioasă. Dar nu ştiam atunci şi nici nu credeam că acela era un "creştinism fals", care de fapt nu seamănă nici pe departe cu adevăratul creştinism. Pe atunci, chiar dacă eram plin de zel şi predicam deseori Cuvântul, eu încă mai căutam adevărul și am cercetat multe lucruri ca să capăt înţelepciune, dar, acum o spun, precum Solomon o spune la Eclesiastul 7:23, Am zis: „Mă voi înţelepţi.” Dar înţelepciunea a rămas departe de mine. Şi cred că și adevărul a rămas departe de mine. Uneori, eram nedumerit de faptul că există atât de multe religii, iar credincioșii aşa de diferiți unii de alții. Cu toate acestea își spuneau cu toţii "creştini" sau "frați". Chiar dacă, din rândul lor eram şi eu, totuşi nu am putut crede că aşa trebuie să fie. Deseori mă gândeam şi-mi ziceam că trebuie să existe pe undeva, cineva, care poate că cunoaște despre „adevăr.” Dar, cine?
Tot pe atunci eu însumi aveam câteva întrebări pe care mi-le puneam, poate încă de pe vremea când am început să merg la biserică şi anume: „Există oare un canon, un model, sau o directivă "sigură"? Este oare o regulă "precisă", care să delimiteze ce este curat de ce este necurat? Fiindcă, eu vroiam şi căutam să nu mai fac parte din lume. Aceasta ca să pot împlinii poruncile Domnului şi să ascult de cuvântul care spune: "...lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume"(Galateni 6:14), dar nu am găsit. Am găsit totuși, multe păreri ale oamenilor, de exemplu cei mai mulţi spuneau că pastorii sau predicatorii cunosc "adevărul", deşii pe nedrept spuneau acest lucru pentru că nu este adevărat. Chiar dacă poate că de cele mai multe ori aceștia se comportau ca şi cum doar ei cunoşteau totul. Iar dacă cineva vedea ceva greșit la acești conducători, apropiații acestora sau poate alții din conducerea bisericii sigur le luau apărarea celor vinovați și deseori spuneau:
Este scris, "să nu judeci" şi de cele mai multe ori orice observaţii se terminau aici. Iar dacă totuși cineva nu se oprea acolo, urma marginalizarea celui ce făcea acea sesizare și apoi desigur,se ajungea chiar la scoaterea afară din adunare.
Am primit o descoperire totuşi, dar nu din învăţăturile oamenilor ci de la Domnul, căci mi-a arătat ce este "harul Său". Adică darul nemeritat (Efeseni 2:8) pe care El îl face oamenilor spre mântuire. Eu, chiar dacă aveam dorinţă aprinsă să aflu şi să învăţ cât mai mult despre Cuvântul Domnului şi am citit Biblia de foarte multe ori, chiar dacă am studiat-o mult, totuşi erau atâtea lucruri pe care nu le pricepeam.
A fost o vreme când citeam tot mai mult din orice sursă şi apoi timp de mai mulţi ani am mers prin şcoli unde am studiat Teologia şi Istoria religiilor, Istoria creştinilor, Patristică (Părinţii Bisericii) şi Istoria popoarelor din Biblie. Făceam căutări prin tot felul de surse, istorice sau teologice şi am participat la cursurile a două Facultăţi de teologie (Université Acadia şi St-Paul University, în Ottawa), m-am înscris apoi la Masterat, dar în al 2-lea an (acum doi ani, când Domnul a făcut ca să ajung la adevăr) m-am oprit şi nu am mai continuat.
Aceasta ca să fiu în ascultare de cuvântul Domnului care spune: Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte. (Prov. 19:27)
Așadar am încetat să mai urmez învăţăturile oamenilor pentru că vedeam cum, liderii în general, (aici includ atât pe studenţi, căci unii dintre colegii care studiau cu mine erau pastori ca și mine dar şi pe profesori care toţi erau şi pastori) nu urmează calea adevărului.
Aceştia învaţă pe alţii, dar ei nu cred orice cuvânt al lui Dumnezeu (Matei 4:4; Luca 4:4; Deut. 8:3), ei nici nu cred cuvântul care spune că adevăraţii copii al lui Dumnezeu nu sunt născuţi din sânge, și nici din voia firii lor.
Ei, nu sunt de acord că adevăraţii copii al lui Dumnezeu nu primesc învăţătura de la oameni și de asemeni nici nu cred că înţelepciunea şi priceperea adevăraţilor credincioşi nu vin din şcoli biblice ci sunt învăţaţi de Dumnezeu. Astfel se face că cei mai mulţi nu vestesc cuvântul lui Dumnezeu ci mai degrabă destoinicia lor și vorbesc cu trufie "lucruri de nimic", ei deci se laudă cu priceperea lor omenească și predică învăţături filozofice sau psihologice. Acești învăţători predau cursuri de eliberarea de diferite păcate, ca și cum învățătura Bibliei nu ar fi spus că cei ce sunt în Hristos sunt o făptură nouă și că toate lucrurile vechi sau dus (2 Corinteni 5:17).
Ei vorbesc oamenilor mai degrabă de "stima de sine", de prosperitate, de disciplina morală şi de relaţiile sociale sau culturale şi prin învățăturile lor ei de fapt ţin pe oameni departe de Adevăr. Vorbesc oamenilor din biserica doar la început de nevoia trăirii în neprihănire și apoi spun că indiferent de ce se va întâmpla omul odată mântuit așa va rămâne până la sfârșit.
Cu ei se împlineşte cuvântul care spune: "Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti” (Marcu 7:7). Unii spun că accentul trebuie pus mai mult pe Noul Testament, deoarece Vechiul Testament se ocupă mai mult de Legi şi se adresează evreilor. Prin urmare, ei zic: "acum nu mai este nevoie de poruncile și învățăturile Vechiului Testament, deoarece suntem sub har", dar cu toate acestea ei dovedesc că sunt ipocriți, fiindcă dau învățături numai despre binecuvântările din Vechiul Testament și astfel aleg să creadă numai ce le place (2 Timotei 4:3).
Alţii stăruiesc în păzirea Legii mozaice şi vor să ajungă la Dumnezeu prin păzirea poruncilor, dar prin aceasta ei propovăduiesc "o altă Evanghelie", deşii nu este nici-o altă Evanghelie (Galateni 1:7). Prin aceste învăţături ale lor, acești propovăduitori, nu vor altceva decât atragerea mulţimilor de oameni în adunările lor. Aceşti lideri, fiindcă nu au Duhul, fac lucrurile prin pornirile firii lor şi se gândesc la lucrurile de pe pământ, de aceea ei fac mare atenţie la cum vorbesc, la intonaţie şi la gesturi, deseori vorbind cu elocvenţă pentru a câştiga audienţa şi ca să fie apreciaţi. Iar, atunci când predică un subiect din Scriptură şi aduc referinţe biblice totul este superficial.
Iar alții au alte metode, vorbesc oamenilor în așa fel încât să atingă sufletul și deseori strecoară istorioare tragice și vorbesc de suferințe pentru a înduioșa pe cei ce-i ascultă. Alții, au ţinta numai spre binecuvântări, spre împliniri sufletești și spre prosperitate. Lucrând astfel, ei dovedesc că nu ascultă de cuvântul care spune: Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. (Galateni 2:20).
Dar, tot la fel de grav este și cu oamenii care-i ascultă pe aceşti lucrători ai întunericului şi nu-i denunţă şi asta pentru că nu ascultă de cuvântul adevărului care spune clar: şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le (Efeseni 5:11). Dar ei dimpotrivă, îi ascultă şi-i preţuiesc pe aceşti pastori şi predicatori mincinoşi, primind învăţăturile lor şi dacă de cele mai multe ori acești învăţători strecoară "erezii nimicitoare" se pare că nimeni nu observă, ba dimpotrivă învăţăturile lor sunt acceptate şi chiar sunt foarte apreciate.
Însă, Domnul a dat avertizări mai dinainte, arătând că prin aceste învățături false se va face ca mulți să-i urmeze pe acești învățători mincinoși, și astfel "calea adevărului" va fi vorbită de rău, așa cum este scris:
Mulţi îi urmează în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. (2 Petru 2:2)
Vorbind de proorocii şi învăţătorii mincinoşi, includ aici nu numai pe cei pe care i-am cunoscut la şcoală dar şi pe acei predicatori şi pastori pe care i-am cunoscut la conferinţe sau întâlniri cu lideri de biserici sau chiar în bisericile pe care ei le conduc şi pe care eu le-am vizitat sau la care am fost invitat să predic şi pe care i-am cunoscut personal. Includ de asemeni și pe cei pe care i-am ascultat vorbind la radio sau la televizor, chiar şi pe cei care au scris cărţi. Vorbesc deci, de predicatori din întreaga lume.
De fapt şi eu am fost tot la fel de greşit ca şi ei, fiindcă şi eu lucrat ca și ei și am fost prins în falsul creștinism. Dar, mă pocăiesc de acele vremuri şi regret această cale largă pe care eram, cale care nu ducea niciunde în altă parte decât în focul gheenei.
Însă, Dumnezeu care este plin de bunătate a făcut ca pe la sfârşitul anului 2008, pe când eu rătăceam și tot mai făceam căutări şi mă documentam despre "sabat", dar și alte subiecte biblice prin cărţi, reviste şi alte surse teologice sau istorice ori pe internet să dau peste adresa unei biserici din SUA, "A True Church", adresa internet: http://www.atruechurch.info/.
Acolo, am dat peste învăţături ce au stârnit în mine adevărate provocări și desigur imediat m-am întrebat dacă eu eram pe calea adevărului şi am văzut că învăţăturile mele nu erau din adevăr, cum de altfel nici ale celorlalţi, (cei de la care primeam învăţături şi cu care aveam părtăşie) şi atunci am fost cuprins de teama că nu eram pe calea adevărului ci pe una greşită.
Împreună cu soția mea, am vizitat biserica celor din Oklahoma în octombrie 2009 şi pot spune că acolo am văzut pentru prima dată creştini adevăraţi ce trăiau după principiile Bibliei. Nu cred că erau mai mulți de 50 de persoane cu copii cu tot. Acolo am rămas numai două zile.
Dar, imediat după ce m-am înapoiat acasă am început din nou să studiez cu mai multă atenție Cuvântul Domnului; iar de acum luam aminte la "absolut toate cuvintele", verificam verset cu verset şi căutam să aplic în viaţa mea toate învăţăturile ce veneau din Scriptură.
Apoi, desigur m-am apucat să verific și dacă învăţăturile postate pe site-ul bisericii lor de catre Darwin Fish, vin din „adevăr”, adică din Biblie, şi am văzut că toate aveau suport biblic. De asemeni, am văzut că esenţa subiectelor pe care le trata el era mult diferită de toate învățăturile pe care le auzisem până atunci prin şcoli, prin viu grai sau prin citirea multor cărţi, învățăturile lui erau numai din Scripturi şi în toate era prezentă supremaţia lui Dumnezeu. Toate aveau suport biblic, iar eu le înţelegeam aşa de bine de parcă din totdeauna le mai auzisem şi astfel mă bucuram de fiecare articol în parte pentru că aveau la bază Scriptura, cuvântul Domnului.
Am ştiut că Domnul se îndură de mine, şi chiar dacă atunci când am stat de vorbă cu acest om, el nu a ezitat nici-un moment să-mi spună că dacă voi continua în starea în care eram mai înainte voi sfârşii în iad, totuşi eu l-am ascultat cu luare aminte la tot ce-mi spunea şi nu l-am înfruntat ci dimpotrivă căutam mai degrabă să văd unde eram greşit ca să mă îndrept, dar nu după ce spune un om ci după ceea ce spune adevărul biblic. Cu încrederea în Dumnezeu şi în Cuvântul Lui am respins învăţăturile falsului creştinism, regretând vechea cale şi m-am pocăit de neştiinţa şi rătăcirea mea, dar şi de faptele murdare adică de cele făcute fără Dumnezeu, apoi de păcate ca: minciuna, curvia, idolatria, dar şi de credulitatea mea (Romani 16:18).
Domnul m-a făcut sa înțeleg că nimeni nu vine la El dacă nu-i atras de Tatăl (Ioan 6:44) şi deci, dacă nu este chemat de Dumnezeu, nimeni nu poate venii la adevăr deoarece nu-i este dat, iar atunci când El face acest lucru este pur şi simplu "darul" Lui (Romani 9:18) deci, nimeni nu ar putea spune că prin învăţături, efort omenesc, sforţare sau curăţire proprie a ajuns la adevăr, deoarece nimeni nu cunoaşte pe Dumnezeu. Este cât se poate de clar că nimeni nu poate venii la El, decât numai dacă este chemat, abia atunci acea persoană vine la Tatăl, prin Isus (Ioan 14:6).
Am înțeles că mai înainte m-am închinat idolilor şi nu adevăratului Dumnezeu din Biblie, de aceea m-am smerit şi m-am pocăit pentru că am rătăcit departe de adevăr şi pentru că am fost pe "calea lată". Atunci și mai mult am fost apucat de frica adevărată de Dumnezeu şi de Cuvântul Lui, iar inima îmi tremura de teama Domnului şi chiar eram îngrozit. M-am smerit înaintea Domnului, am crezut tot ce spune El şi de atunci căutam să ascult doar de cuvântul Bibliei, deoarece am înțeles că Cuvântul este Dumnezeu (Ioan 1:1).
Făceam atenţie la orice cuvânt din Scriptură și am învățat să iau bine seama la tăria mâniei Lui şi la urgia Lui (Psalmii 90:11). După ce am ajuns la credinţa adevărată, am fost botezat în adevăr şi am știut că sunt mântuit. De aceea caut să trăiesc prin acest „Adevăr” (Isus), fără să mă îndoiesc de El.
Domnul spune: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4:4), deoarece fiecare cuvânt al Domnului (fără excepţie) este important. Apoi am început să vad din ce în ce mai clar înţelesul Scripturilor şi am realizat cât de departe de adevăr am fost. Am primit înțelegere și pricepere, la ce se întâmplă cu toți aceia ce pe nedrept spun că sunt creștini, dar sunt pe calea lată (Matei 7:13) căci trec peste ce este scris și adaugă la cuvintele lui Dumnezeu (Prov. 30:6), nu ascultă de "orice cuvânt" al Lui (Luca 4:4) ci se rătăcesc departe de adevăr, că nu vor intra în împărăția lui Dumnezeu pentru ca nu-L cunosc pe Dumnezeu.
Desigur, recunosc că pricep în parte, după cum este scris: Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin,... (1 Corinteni 13:12), și cred că este o limită în vorbire, adică un credincios adevărat vorbește cuvintele lui Dumnezeu și nu spune cuvinte nefolositoare.
Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu... (1 Petru 4:11)
Am înțeles că dacă cineva caută înţelepciunea ar trebui să înceapă prin a avea frică de Dumnezeu (Psalmi 111:10), acest lucru fiind de bază. Apoi, numai dacă este voia lui Dumnezeu (Matei 11:27) poate avea cunoştinţă despre cine este Dumnezeul adevărului (Isaia 65:16). Ulterior, am primit înţelegere la cuvântul ce face referire la gândurile Domnului, că ele sunt total diferite de gândurile omului, acest lucru fiind valabil pentru toţi oamenii. Este valabil pentru orice om religios (indiferent de religie) dar şi pentru cel ce spune că nu-i religios, chiar dacă pretinde sau nu că el este cineva, deoarece este scris:
„Căci gândurile Mele nu Sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu Sunt căile Mele, zice Domnul. „Ci cât Sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât Sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre. (Isaia 55:8-9)
După toate acestea, am căutat să lupt pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna (Iuda 3) şi am început să vorbesc şi altora despre „adevăr”... fiindcă avem acelaşi duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit!” şi noi credem şi de aceea vorbim (2 Corinteni 4:13). Apoi, am început să demasc învăţătorii mincinoşi şi să mă împotrivesc învăţăturilor lor. De asemeni, nu este vreme să amintesc despre toate încercările prin care am fost trecut. Doar atât voi spune, că nu au fost puţine, însă Dumnezeu m-a scos din toate după planul Lui (1 Corinteni 10:13).
Am ajuns la cunoștința adevărului datorită lui Dumnezeu (1 Timotei 2:4), și da am considerat toate lucrurile ce mai înainte aveau valoare pentru mine ca pe un gunoi, ca să-L câştig pe Isus, după cum este zis: „Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos” (Filipeni 3:8), iar acestea nu sunt doar vorbe. De acum lucrurile materiale nu mai au preţ pentru mine şi mulţumesc Domnului că nu mai sunt preocupat de ele şi nici de fire (Galateni 5:24), căci El m-a ajutat să nu mai umblu după ele. În luna mai 2010, am fost în ţară să vorbesc oamenilor despre adevăr şi desigur la început am mers la cei din biserica Harul (în prezent se numește, Biserica Harul, Plopii-Slăviteşti) dar ei au respins învăţăturile adevărate, ba chiar au zis că m-am rătăcit de tot.
Au spus că ei vor să continue în învăţăturile de mai înainte, aşa că am rupt orice legătură cu ei, după cum spune porunca de la 2 Tesaloniceni 3:6. Apoi pretutindeni pe unde am călătorit fie prin ţară, fie în afara ţării (Canada, Israel sau Grecia), am vorbit oamenilor despre Dumnezeul din Biblie, fie că ei ascultă sau nu (Ezechiel 2:7).
Un lucru este evident: oamenii caută scuze şi se fălesc mai degrabă cu înţelepciunea şi cu religia lor (Romani 1:22), decât să primească "Adevărul". Ei caută să se îndreptăţească şi spun că îl cunosc pe Dumnezeu, prin urmare nu vor să mai asculte de alte învățături. Si dacă mai înainte priveam cu încântare la numărul mare al oamenilor care veneau la adunare, acum dimpotrivă pentru că înţeleg cuvântul Domnului care spune că: strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află (Matei 7:14), acum înțeleg că sunt puţini cei ce află această cale îngustă şi că numai cine este născut din Dumnezeu poate asculta de cuvintele lui Dumnezeu.
Dar cine nu ascultă, nu este din Dumnezeu (Ioan 8:47) şi sigur cei ce nu ascultă se rătăcesc: Noi însă suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem Duhul adevărului şi duhul rătăcirii. (1 Ioan 4:6)
Iată de ce vreau să fac cunoscut oamenilor de pretutindeni; dar nu numai că vreau, ci şi trebuie s-o fac deoarece aşa este poruncit: „Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osîndit.” (Marcu 16:15-16) Eu spun tuturor să caute să ajungă la adevăr şi să-l iubească (2 Tes 2:10) să nu asculte de învăţătorii mincinoşi (2 Petru 2:1) ci să lupte pentru credinţa adevărată (Iuda 1:3), altminteri vor pierii cu toţii dacă nu se vor pocăi cu adevărat (Luca 13:5).
Scriptura învaţă că după ce a ajuns cineva la adevăr trebuie să ia aminte la felul cum trăieşte, deoarece este scris că judecata va începe chiar de la casa Domnului. Deci, această cale nu este ceva ce trebuie luat cu uşurinţă, fiindcă este o cale strâmtă și este de înțeles că la judecată chiar şi cel neprihănit scapă cu greu (1 Petru 4:18).
După cum este ştiut din Scriptură că "pe pământ nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască" (Eccleziast 7:20), poate că şi eu fără voia mea aş putea să păcătuiesc; Biblia arată că este în mine această capacitate de a păcătui, iar dacă s-ar întâmpla acest lucru îmi mărturisesc păcatul și mă pocăiesc (1 Ioan 1:9), apoi caut să nu mai repet acea greşeală, ci să trăiesc după cuvântul Domnului, primind îndemnul şi mustrarea Lui (Prov. 6:23). Este posibil ca chiar Domnul să permită ca eu să greşesc cu ceva, ca să mă încerce (2 Cronici 32:31), sau poate ca să încerce pe alţii (1 Regi 20:36), şi El va face acest lucru pentru ca nimeni să nu privească la un om (vorbesc de mine sau de oricine altcineva). Fiindcă omul este supus slăbiciunilor (Iacov 5:17), de aceea ţinta pentru ascultare trebuie să fie Hristos, după cum Tatăl a zis: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi!” (Marcu 9:7).
De acum ţinta mea este să rămân în El cautând să ascult şi să păzesc învăţăturile Lui, ca să se împlinească ce-i scris: "Oricine rămâne în El, nu păcătuieşte..." (1 Ioan 3:6)
Câţi oameni am întâlnit până acum, care sunt în adevăr, care caută înţelepciunea ca argintul şi care umblă după ea ca după o comoară (Prov. 2:4)? De fapt în afară grupul acela din SUA, despre care am vorbit mai înainte nu am mai întâlnit pe nimeni aici în Canada, iar în România doar unul și pot spune că nu am întâlnit în altă parte din lume pe unde am umblat. Desigur, asta nu înseamnă că nu mai sunt alţi credincioşi. Biblia spune că sigur mai sunt și alții.
Vasile Sanda, rob netrebnic.
Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie, este plin de mândrie, şi nu ştie nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din care se naşte pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, zădarnicile ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi care cred că evlavia este un izvor de câştig. Fereşte-te de astfel de oameni. (1 Timotei 6:3-5)