"Duhuri înşelătoare şi învăţăturile dracilor" (1 Timotei 4:1-3) interzice ceea ce Dumnezeu nu interzice.
Intoducere
Deşi Scriptura condamnă în mod clar poliandria (o femeie căsătorită cu mai mulţi bărbaţi în acelaşi timp, Romani 7:2-3), totuşi nu condamnă poligamia (un bărbat căsătorit cu mai multe neveste). Cu toate acestea, astăzi în cultura creştină falsă (2 Timotei 3:1-5; 4:3; 2 Petru 2:1-3) poligamia este de obicei privită ca ceva rău, chiar dacă Cuvântul lui Dumnezeu nu învaţă nicidecum un astfel de lucru (Proverbe 4:27). Popularul învăţător biblic, John MacArthur, exemplifică această prezumţie. În al său studiu biblic MacArthur scrie:
MacArthur numeşte poligamia o "nelegiuire," astfel că Ghedeon a căzut în "păcatul de poligamie," şi numeşte poligamia şi concubinajul (Abimelec, a fost fiul concubinei / ţiitoarei lui Ghedeon, Judecători 8:31) relaţie "ilicită". La pagina 37 al aceluiaşi studiu biblic, MacArthur numeşte bigamia (având două neveste), "rebeliune deschisă împotriva lui Dumnezeu" şi o "încălcare a legii căsătoriei" (a se vedea nota de subsol MacArthur pentru Geneza 4:19). Problema cu aceasta este că, Scriptura nu spune nicăieri un astfel de lucru (Proverbe 30:5-6). Atunci când MacArthur susţine o astfel de erezie, el huleşte (2 Timotei 3:2) oamenii evlavioşi (ca: Avraam, Caleb, Ghedeon, David, chiar Iosia, a se vedea nota de subsol MacArthur pentru 2 Regi 23:25), şi învaţă ca învăţături nişte porunci omeneşti (Matei 15:8-9).
I. Poligamia nu era ceva neobişnuit
Poligamia este foarte des menţionată în Scriptură, este destul de uimitor cum Domnul nu condamnă niciodată această practică. Atât oamenii drepţi, cât şi răi erau poligami, iar Domnul nu le-a poruncit nicidecum să se pocăiască de aceasta.
Lameh a practicat poligamia (Geneza 4:19). Avraam a avut de asemenea mai mult decât o soţie, dar şi mai multe ţiitoare (Geneza 16:3-4; 25:6 "concubine"). Nahor, fratele lui Avraam a avut o nevastă, dar şi o concubină (Geneza 11:29, 22:20-24). Iacov a fost păcălit şi atras în poligamie (Geneza 29:20-30), iar mai târziu el a primit încă două neveste, în total a avut patru neveste (Geneza 30:4, 9). Esau a luat o a treia nevastă pe Mahalat, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, sperând că poate acest lucru va place tatălui său Isaac, (Geneza 28:6-9) el mai avea deja doua neveste dintre fetele lui Canaan, dar înţelesese că ele nu plăceau părinţilor lui şi că ele erau “o pricină de mare amărăciune” pentru ei (Geneza 26:35).
Aşhur, tatăl lui Tecoa a avut două neveste (1 Cronici 4:5). Micael, Obadia, Ioil, Işia, şi cei cu ei "aveau multe neveste" (1 Cronici 7:3-4). Şaharaim a avut cel puţin patru neveste, dintre care două le-a " îndepărtat " (1 Cronici 8:8-11). Caleb a avut două neveste (1 Cronici 2:18) şi două concubine (1 Cronici 2:46, 48). Ghedeon a avut multe neveste (Judecători 8:30). Despre Elcana este spus că avea două neveste, dintre care una era o femeie evlavioasă, Ana (1 Samuel 1:1-2, 8-2:10). David, un om după inima lui Dumnezeu (1 Samuel 13:14; Faptele Apostolilor 13:22), au avut cel puţin 8 soţii şi 10 concubine (1 Cronici 1:1-9; 2 Samuel 6:23, 20:3). Solomon, care a încălcat atât Deuteronom 7:1-4, dar şi 17:14-17, a avut 700 soţii şi 300 de concubine (1 Regi 11:1-6). Roboam a avut optsprezece neveste şi șaizeci concubine (2 Cronici 11:21), şi a căutat multe neveste pentru fiii săi (1 Cronici 11:23). Abia a avut paisprezece femei (2 Cronici 13:21). Ahab a avut mai mult de o nevastă (1 Regi 20:7). Ioram a avut neveste care au fost luate captive (2 Cronici 21:17). Iehoiada preotul, a dat regelui Ioas, două neveste (2 Cronici 24:1-3), şi Ioiachin a avut mai multe neveste (2 Regi 24:15). Poligamia este menţionată de mai multe ori în Biblie şi nici-o dată n-a fost condamnată.
II. Poligamia chiar era reglementată
Nu numai că poligamia nu este interzisă, dar Dumnezeu a dat de fapt, legi cu privire la practicarea ei. De exemplu, în Deuteronom 21 Domnul a dat lui Moise porunci cu privire la un om care ar avea două neveste.
Dacă un om, care are două neveste, iubeşte pe una şi nu iubeşte pe cealaltă, şi dacă are copii cu ele, din care întâiul născut este de la nevasta pe care n-o iubeşte, când îşi va împărţi averile între fiii lui, nu va putea face întâi născut pe fiul aceleia pe care o iubeşte, în locul fiului aceleia pe care n-o iubeşte, şi care este întâiul născut. Ci să recunoască de întâi născut pe fiul aceleia pe care n-o iubeşte şi să-i dea o parte îndoită din averea lui; căci fiul acesta este cel dintâi rod al puterii lui, şi lui i se cuvine dreptul de întâi născut. (Deuteronom 21:15-17)
Această lege nu condamnă omul care are două neveste. Ci pur şi simplu reglementează modul în care el “îşi va împărţi averile între fiii lui”.
Imediat înainte de acest pasaj, vom găsi la Deuteronom 21:10-14:
Când vei merge la război împotriva vrăjmaşilor tăi, dacă Domnul îi dă în mâinile tale, şi vei lua prinşi din ei, poate că printre cei prinşi vei vedea o femeie frumoasă şi vei dori s-o iei de nevastă. Atunci s-o aduci înăuntrul casei tale. Ea să-şi radă capul şi să-şi taie unghiile, să-şi lepede hainele pe care le purta când a fost prinsă, să locuiască în casa ta şi să plângă pe tatăl şi pe mama ei o lună de zile. După aceea, să te duci la ea, să-i fii bărbat, şi ea să-ţi fie nevastă. Dacă nu-ţi va mai plăcea, s-o laşi să plece unde va voi, dar nu vei putea s-o vinzi pe argint, nici să te porţi cu ea ca cu o roabă, pentru că ai înjosit-o. (Deuteronomul 21:10-14)
Aici, Domnul nu face nici o menţiune dacă "ești"deja căsătorit sau nu. El pur şi simplu dă lui Israel permisiunea să se căsătorească cu o fată captivă şi cum să facă cu ea. Prezenta lege se aplică fie unui om singur, fie unuia căsătorit, şi această lege se aplică chiar dacă un bărbat este căsătorit. Iar aici, Domnul dă permisiunea pentru poligamie. De fapt, acest pasaj rămâne în acest context deoarece situaţia imediat următoare după versetul 14 este, "Dacă un om, care are două neveste,..." (Deuteronom 21:15).
O altă lege interesantă, având în vedere poligamia se găseşte în Deuteronom 25:5-10.
Când fraţii vor locui împreună, şi unul din ei va muri fără să lase copii, nevasta mortului să nu se mărite afară cu un străin, ci cumnatul ei să se ducă la ea, s-o ia de nevastă şi să se însoare cu ea ca cumnat. Întâiul născut, pe care-l va naşte, să moştenească pe fratele cel mort şi să-i poarte numele, pentru ca numele acesta să nu fie şters din Israel. Dacă omul acesta nu vrea să ia pe cumnata sa, ea să se suie la poarta cetăţii, la bătrâni, şi să spună: „Cumnatul meu nu vrea să ridice în Israel numele fratelui său, nu vrea să mă ia de nevastă după dreptul de cumnat.” Bătrânii cetăţii să-l cheme şi să-i vorbească. Dacă el stăruie şi zice: „Nu vreau s-o iau,” atunci cumnata sa să se apropie de el în faţa bătrânilor, să-i scoată încălţămintea din picior şi să-l scuipe în faţă. Şi, luând cuvântul, să zică: „Aşa să se facă omului care nu voieşte să ridice casa fratelui său.” Şi casa lui se va numi în Israel „casa celui descălţat.”
Acest pasaj spune că fratele viu trebuie să se căsătorească cu soţia fratelui său, şi nu există absolut nici un fel de referinţe în ceea ce priveşte statutul marital al fratelui în viaţă. El ar putea fi singur sau ar putea fi deja căsătorit. Pasajul nu spune nimic în nici un fel. Tot ceea ce se spune este:
Când fraţii vor locui împreună, şi unul din ei va muri fără să lase copii, nevasta mortului să nu se mărite afară cu un străin, ci cumnatul ei să se ducă la ea, s-o ia de nevastă şi să se însoare cu ea s-o ia de nevastă şi să se însoare cu ea ca cumnat.
Dacă fratele în viaţă era deja căsătorit, atunci avem aici o poruncă de la Dumnezeu ca acest om să aibă o relaţie de poligame. Acum dacă fratele viu era deja căsătorit şi ca să asculte de Domnul, desigur acel om era obligat să aibă mai mult de o singură nevastă. Dacă ar refuza să facă acest lucru, el ar fi trebuit să fie scuipat în faţă şi trebuia să poarte ocara (Deuteronom 25:9-10).
În mod similar, dacă un bărbat căsătorit ar fi avut sex cu o virgină care nu a fost logodită, el ar fi fost obligat să se căsătorească cu ea şi astfel el ar fi trebuit să aibă o altă soţie.
Dacă un om înşală pe o fată nelogodită şi se culcă cu ea, îi va plăti zestrea şi o va lua de nevastă. Dacă tatăl nu vrea să i-o dea, el va plăti în argint preţul zestrei cuvenite fetelor. (Exodul 22:16-17; dar şi Deuteronom 22:28-29)
Aici din nou, nu există nici o specificaţie dacă omul este căsătorit sau nu. Prin urmare, această lege s-ar aplica desigur unui om singur, sau unuia căsătorit.
O altă lege cu privire la poligamie poate fi găsită în Leviticul 18:18. Dar, nici aici, Domnul, nu interzice poligamia, ci mai degrabă a lua pe sora nevestei lui ca rivală, în timp ce celălaltă nevastă este încă în viaţă.
Să nu iei pe sora nevestei tale, ca să-i faci în necaz, descoperindu-i goliciunea alături de nevasta ta, cât timp ea este încă în viaţă.
Cu alte cuvinte, Domnul interzice unui om să ia de nevastă chiar pe sora nevestei lui.
Domnul, de asemenea nu permite unui bărbat să se căsătorească cu o femeie şi cu mama ei.
Dacă un om ia de nevastă pe fată şi pe mama ei, este o nelegiuire: să-i ardă în foc, pe el şi pe ele, ca nelegiuirea aceasta să nu fie în mijlocul vostru. (Leviticul 20:14)
Aceste legi, (Leviticul 18:18 şi 20:14) nu interzic poligamia, ci mai degrabă interzic anumite acte de poligamie.
În cele din urmă, există un pasaj în Deuteronom despre care unii ar putea crede că este condamnată poligamia, dar adevărul este că de fapt ea permite acest lucru. Pentru rege, Deuteronom 17:14-17 pune o limită generală, la practica poligamiei.
După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău şi o vei stăpâni, după ce-ţi vei aşeza locuinţa, şi vei zice: „Vreau să pun peste mine un împărat, ca toate neamurile care mă înconjoară,” să pui peste tine ca împărat pe acela pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău, şi anume, să iei un împărat din mijlocul fraţilor tăi; nu vei putea să pui împărat pe un străin, care să nu fie fratele tău. Dar să n-aibă mulţi cai şi să nu întoarcă pe popor în Egipt ca să aibă mulţi cai; căci Domnul v-a zis: „Să nu vă mai întoarceţi pe drumul acela.” Să n-aibă un mare număr de neveste, ca să nu i se abată inima; şi să nu strângă mari grămezi de argint şi aur. (Deuteronom 17:14-17)
Această lege este pentru împărat. Nu există nici-o astfel de lege cu privire la israelitul (omul) de rând. Cu alte cuvinte, dacă un israelit bogat ar vrea să-şi ia mai multe neveste pentru el însuşi, el nu ar fi încălcat legea prezentă sau orice altă poruncă de la Dumnezeu, pentru că nu există o astfel de poruncă. Această lege nu se aplică la toată lumea, ci se aplică numai împăratului.
Acum, spune oare legea că împăratul nu poate avea mai mult de o nevastă? Nu, desigur că nu. De fapt, vă rugăm să reţineţi că mai există alte trei lucruri de care împăratul trebuia să asculte, anume: să nu "strângă pentru el însuşi," cai, argint şi aur. Acum, ar putea el avea câţiva cai? Desigur, David a avut cel puţin 100 de cai (2 Samuel 8:4), şi prin aceasta el nu era în neascultare de Dumnezeu (1 Regi 15:5). Un împărat ar putea avea ceva argint şi aur? David a avut desigur, argint şi aur (2 Samuel 12:30, 24:24), şi el nu era în neascultare de Dumnezeu (1 Regi 15:5). De asemenea, ar putea avea un împărat (rege) câteva neveste? Da, el ar putea să aibă. David a avut cel puţin 8 neveste şi 10 concubine (2 Samuel 3:14, 15:16, 1 Cronici 3:1-9), şi nu a fost neascultător de Domnul, în 1 Regi 15:5, în acest sens este zis:
Căci David făcuse ce este plăcut înaintea Domnului şi nu se abătuse de la niciuna din poruncile Lui în tot timpul vieţii lui, afară de întâmplarea cu Urie, hetitul. (1 Împăraţi 15:5)
Cât despre un împărat care a încălcat Deuteronom 17:17, Solomon este un exemplu clasic. El a avut 700 neveste şi 300 de concubine (1 Regi 11:3). Cu toate acestea, chiar dacă Solomon şi-a înmulţit în mod evident nevestele, Domnul condamnă pe Solomon, în special, pentru căsătoria lui cu femeile străine, (1 Regi 11:1-2; Deuteronom 7:1-4) fiindcă acestea l-au dus la idolatrie (1 Regi 11: 4). Dumnezeu menţionează marele număr de neveste pe care Solomon le-a avut (1 Regi 11:3), dar accentul mâniei lui Dumnezeu vis-a-vis de Solomon este că el s-a lăsat sedus de nevestele lui (1 Regi 11:9-10).
Accentul nu este pe: cât de multe neveste avea el, ci mai degrabă pe faptul că s-a căsătorit cu femei străine şi că acestea i-au abătut inima de la Domnul (spre idolatrie).
Interesant de remarcat în acest context legat de poligamie, este declaraţia despre David în 1 Regi 11:6.
Şi Solomon a făcut ce este rău înaintea Domnului şi n-a urmat în totul pe Domnul, ca tatăl său David. (1 Împăraţi 11:6)
Chiar dacă David a avut cel puţin 8 neveste şi 10 concubine, David a urmat în totul pe Domnul.
Poligamia a fost modelul vieţii lui David. El a practicat-o fără să se pocăiască. Cei care pretind că David a păcătuit prin practicarea poligamiei (de exemplu, MacArthur şi alţii ca el), indirect, proclamă că David a fost de la diavolul, căci 1 Ioan 3:8 spune: "Cine păcătuieşte, este de la diavolul."
III. Poligamia include concubinajul
Unii ar putea crede astăzi că în Biblie concubinajul a fost o formă de relaţie sexuală imorală similar cu a avea personal o amantă. Webster's Third New International Dicţionar oferă acest tip de definiţie pentru "concubină", ca un posibil sens.
concubina. . . b: o femeie care coabitează cu un bărbat fără a fi soţia lui: CONCUBINA (p. 472, drepturile de autor 1986, neprescurtat)
Cuvântul ebraic pentru concubină este pilegesh, şi este folosit pentru o relaţie sexuală ilicită (ilegală), dar numai o dată.
Ea s-a aprins după nişte necuraţi a căror carne era ca a măgarilor şi a căror apropiere era ca a armăsarilor. (Ezechiel 23:20)
Aici, în Ezechiel 23:20, cuvântul ebraic pentru concubin (amant), în româneşte este tradus "necuraţi", dar ar fi fost mai bine tradus concubini (amanţi). Un concubin este un iubit (sexual), ilicit într-adevăr, şi contextul acestui pasaj susţine această traducere. Este vorba deci, de o femeie cu partenerii ei de sex masculin imorali (amanţi). "Concubinii", ca să spunem aşa, aici, sunt de sex masculin, nu de sex feminin, iar aceasta este singura dată când acest cuvânt este folosit pentru bărbaţi.
În rest cuvântul pilegesh (concubina) este folosit numai pentru o femeie, este deci folosit pentru o femeie care ţine un bărbat. Chetura este numită ţiitoarea (concubina) lui Avraam în 1 Cronici 1:32 (piylegesh), dar în Geneza 25:1 ea este numită nevasta lui Avraam ("ishâh). Cele zece concubine (ţiitoare) ale lui David, sunt numite într-adevăr concubine, dar ele mai sunt numite de asemenea, nevestele lui, de către Domnul Însuşi (2 Samuel 12:11, 16:21-22). În Judecători 19 & 20, avem o relatare despre un Levit care şi-a luat o ţiitoare "necredincioasă" (Judecători 19:2), dar care şi-a părăsit "bărbatul" (Judecători 19:3). Ea se numeşte ţiitoare în Judecători 19:1, 2, 9, 24, 25, 29; 20:4 şi 5, dar în acelaşi timp partenerul ei de sex masculin, Levitul este numit "soţul" (sau bărbatul), în Judecători 19: 3 şi 20:4. Mai mult decât atât, tatăl ţiitoarei este numit "socrul" (Judecători 19:4, 7, 9), şi Levitul este deasemenea numit "ginerele" (Judecători 19:5). În mod evident, concubinajul este afişat ca un angajament marital.
Deci, care este diferenţa dintre o "soţie" şi o "concubină"? Soţiile sunt slobode, dar concubinele nu sunt. Scriptura vorbeşte despre concubinaj ca şi căsătoria cu o roabă / sclavă. Vezi, Leviticul 19:20.
Când un om se va culca cu o femeie, roabă logodită cu un alt bărbat, şi ea n-a fost răscumpărată de tot sau slobozită, să fie pedepsiţi amândoi, dar nu pedepsiţi cu moartea, pentru că ea nu era slobodă.
Logodna descrie căsătoria (Deuteronom 28:30), şi aici, în Leviticul 19:20 avem căsătorie (logodnica), o roabă logodită cu un alt om. Fiind roabă, ea se numeşte ţiitoare, şi pentru acest act imoral ea nu este pedepsită cu moartea, căci nu este ca o femeie slobodă (Deuteronom 22:23-24), "pentru că ea nu era slobodă."
În Judecători, bărbatul ţiitoarei este de două ori numit "stăpânul ei", în româneşte este tradus "bărbatul ei" (Judecători 19:26, 27). Alte concubine sunt identificate, de asemenea. Bilha, ţiitoarea lui Iacov (Geneza 35:22), pe care Rahela i-a dat-o de nevastă (Geneza 30:3-4), a fost o sclavă (Geneza 35:25 "roabă"). De asemenea, Zilpa a fost o nevastă-roabă (Geneza 35:26; 30:9). Căsătoria cu o femeie roabă nu a fost numai practicată, dar, a fost de asemeni legiferată în Legea lui Dumnezeu.
Dacă un om îşi va vinde fata ca roabă, ea să nu iasă cum ies robii. Dacă nu va plăcea stăpânului ei, care o luase de nevastă, el să-i înlesnească răscumpărarea; dar nu va avea dreptul s-o vândă unor străini, dacă nu-şi va ţine cuvântul. Dacă o dă de nevastă fiului său, să se poarte cu ea după dreptul fiicelor. Dacă-i va lua o altă nevastă, nu va scădea nimic pentru cea dintâi din hrană, din îmbrăcăminte şi din dreptul ei de soţie. Dacă nu-i face aceste trei lucruri, ea va putea ieşi, fără nicio despăgubire, fără să dea bani. (Exodul 21:7-11; a se vedea, de asemenea, Deuteronom 21:10-14)
Observaţi că nu spune, "El nu poate lua o altă nevastă." Ba, chiar este spus: "Dacă-i va lua o altă nevastă..." Aici avem o altă lege cu privire la poligamie şi vedem că nu este nicidecum interzisă.
Deşi unii astăzi pot privi concubinajul ca pe o faptă rea, totuşi Lea, în Scriptură a fost descrisă ca cineva care este primită de Domnul şi a fost ascultată.
Dumnezeu a ascultat pe Lea, care a rămas însărcinată şi a născut lui Iacov al cincilea fiu. Lea a zis: „M-a răsplătit Dumnezeu, pentru că am dat bărbatului meu pe roaba mea.” De aceea i-a pus numele Isahar. (Geneza 30:17-18)
Lea, a dat lui Iacov de nevastă pe Zilpa, roaba ei, deoarece ea a văzut că nu mai naşte (Geneza 30:9). Cu toate acestea, ea a continuat să se roage pentru mai mulţi copii. Dumnezeu a auzit rugăciunea ei ("Dumnezeu a ascultat pe Lea"), şi Lea a înţeles că acest lucru este o răsplată de la Domnul pentru că a dat lui Iacov o concubină.
IV. Poligamia Astăzi
Unii ar putea argumenta, cum că Hristos are o singură soţie, biserica; prin urmare nu se poate ca cineva să aibă mai mult de o soţie. Problema cu acest raţionament este că Hristos nu are doar o soţie. El are două. Într-adevăr, biserica este înfăţişată ca şi soţia lui (Efeseni 5:25-32; Apocalipsa 19:7-8), dar tot la fel este şi Noul Ierusalim care coboară din cer (Apocalipsa 21:9-27).
Acum, dacă legea ţării unde anumiţi credincioşi trăiesc dictează că poligamia nu este legală ei trebuie să se supună şi să asculte de acea lege, fiindcă este zis: "Fiţi supuşi oricărei stăpâniri omeneşti, pentru Domnul" (1 Petru 2:13; a se vedea, de asemenea, Romani 13:1-5). În aceste circumstanţe, poligamia, nu ar trebui să fie practicată. Dar, dacă un credincios ar trăi sub un guvern care ar permite poligamia, din punct de vedere biblic nimeni nu ar putea să condamne acel om că ar avea mai multe neveste. Scriptura nu-l condamnă şi nici noi nu ar trebui să-l condamnăm (Matei 7:1-2). Cu toate acestea, chiar dacă nu am putea judeca pe fratele nostru creştin de poligamie ca unul care face păcat, totuşi am putea şi ar trebui să-l judecăm dacă acesta ar vrea să fie diacon sau episcop, fiindcă el nu este calificat pentru a supraveghea biserica.
Adevărat este cuvântul acesta: „Dacă râvneşte cineva să fie episcop, doreşte un lucru bun.” Dar trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat.... Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure neveste ... (1 Timotei 3:1-2, 12; a se vedea, de asemenea, Tit 1:6)
Una din calificările pentru a fi episcop (literal "supraveghetor") şi a unui diacon (literal "servitor") este ca el să fie bărbatul unei singure neveste. Dacă el ar avea două sau mai multe neveste acest lucru l-ar descalifica, prin urmare acest om nu ar putea fi episcop sau diacon.
La început Domnul a creat într-adevăr, un bărbat şi o femeie şi cei doi au devenit un singur trup (Geneza 2:24; Geneza 1:31, Marcu 10:6-8). Fie că este într-o căsătorie monogamă sau o căsătorie poligamă cei doi devin totuşi un singur trup. Omul devine un singur trup cu fiecare dintre soţiile lui. Ştim acest lucru din Scriptură, prin faptul că chiar dacă un om are sex cu o prostituată, el devine totuşi un singur trup cu ea (1 Corinteni 6:16). Prin urmare, cei doi devin unul, deci se aplică la fiecare uniune într-o căsătorie poligamă.
Proverbe 18:22 spune, "Cine găseşte o nevastă bună găseşte fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul." O altă traducere ar spune: “Cel care găseşte o nevastă găseşte un lucru bun, şi obţine favoare de la Domnul.” Cuvântul spune că este un lucru bun cine găseşte o nevastă şi cine poate spune că este un lucru rău dacă găseşte mai multe? Dumnezeu nu spune aşa ceva, prin urmare nici noi.
Original: Polygamy, by Darwin Fish
Traducerea Vasile Sanda (19/03/2011)