- Legea lui Dumnezeu

Introducere

La ce trebuie să ne referim când vorbim de Legea lui Dumnezeu? Scriptura folosește acest termen în două moduri.

- Legea este o referință la Cuvântul lui Dumnezeu în general (Ioan 10:34 / Psalmul 82:6; 1 Corinteni 14:21 / Isaia 28:11-12, Psalmul 19:7, 78:1, Isaia 1:10), și de asemeni Legea este o referire specifică la Legea lui Moise (Matei 7:12, Luca 24:44, Ioan 1:17, 45, 7:19, Fapte 13:15, 28:23, Galateni 3:10 / Deuteronomul 27:26, Galateni 3:17; Psalmul 110:4 / Evrei 7:20-21, 28). Acum, vom privii la această Lege, Legea lui Moise.

„Domnul a venit din Sinai şi a răsărit peste ei din Seir, a strălucit din muntele Paran şi a ieşit din mijlocul zecilor de mii de sfinţi, având în dreapta Lui focul Legii. (Deuteronom 33:2)

Această Lege a focului, care urma să fie citită la fiecare șapte ani (Deuteronom 31:9-13), încă este o Lege a focului și ea încă trebuie să fie amintită.

Aduceţi-vă aminte de Legea lui Moise, robul Meu, căruia i-am dat în Horeb rânduieli şi porunci pentru tot Israelul! (Maleahi 4:4)

Atunci, când a fost scrisă cartea Maleahi, Israel era încă sub legământul care a fost desemnat și vestit prin îngeri (Galateni 3:19; Evrei 2:2), dat lui Moise (Exod 31:18), și ratificat la poalele Muntelui Sinai (Exod 19:1-31:18; Neemia 9:13; Galateni 4:24). Prin urmare, Domnul le-a spus israeliților: "Aduceţi-vă aminte de Legea lui Moise."

Dar, a existat o vreme când poporul lui Dumnezeu nu mai era sub această Lege. A fost o vreme când ei nu trebuiau să păzească cele "Zece Porunci" (Exodul 34:28; Deuteronom 4:13; 10:4; Galateni 3:17). A existat un moment în care circumcizia (tăierea împrejur) nu a mai fost poruncită (Geneza 15:6, 17:10, Romani 4:10), nici nu mai era interzis să se mănânce o anumită carne (Geneza 9:3), și nici nu trebuia să se supună Sabatului.

Într-adevăr, Dumnezeu a făcut ziua a șaptea sfântă de la început (Geneza 2:3), dar El nu a poruncit respectarea acesteia până când a fost dată legea lui Moise în Exodul 16:23-30. Chiar mai mult, "Legea lui Moise" nu a venit până la Moise, și aceasta când el avea peste 80 de ani (Exod 7:7).

Deci, a fost un timp înainte de lege, când poporul lui Dumnezeu nu era sub lege, iar în această perioadă au existat totuși oameni care erau neprihăniți înaintea lui Dumnezeu.

Abel nu a fost sub lege și totuși el a fost găsit neprihănit înaintea lui Dumnezeu (Geneza 4:4, Matei 23:35; Evrei 11:4). Enoh nu a fost sub lege și totuși el a fost plăcut lui Dumnezeu (Geneza 5:22-24; Evrei 11:5). Noe nu a fost sub lege, dar a căpătat milă în ochii lui Dumnezeu (Geneza 6:8; Evrei 11:7).

Avraam, de asemeni, nu a fost sub lege și totuși el a fost socotit neprihănit de Dumnezeu (Geneza 15:6) și a primit promisiunea că în el toate neamurile vor fi binecuvântate (Geneza 12:3, 18:18, 22:18, Galateni 3:8). Înainte de lege, au fost oameni ai lui Dumnezeu care, fără lege, au trăit evlavios și drept și au fost mântuiți (Evrei 11:13-16). De fapt, mântuirea a fost întotdeauna prin credință, chiar și pentru cei ce erau sub lege (Habacuc 2:4; Romani 1:17, 4:1-16, Galateni 3:11, Evrei 10:38, 11:1-32). Nimeni niciodată, nu a fost și nici nu va fi vreodată mântuit prin păstrarea legii (Romani 3:20).

I. Atunci, Care Este Scopul Slujbei Legii?

Pavel răspunde la această întrebare în Galateni capitolul 3 astfel:

Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, (Galateni 3:19). Iar, 1 Timotei 1:9-10 spune,

• căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni, pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strâmb şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase:

Deci, ceea ce aduce cunoștința păcatului este Legea (Romani 3:20), și cu cunoștința deplină a păcatului vine realitatea condamnării. Legea aduce de fapt blestemul (Deuteronom 27:15-26, Ieremia 11:1-4, Romani 4:15, Galateni 3:10-13), ea omoară (2 Corinteni 3:6-7) și aduce osândă (condamnă) celor nelegiuiți (2 Corinteni 3:9, "slujba aducătoare de osândă").

Pavel spune că legea "ne-a fost un îndrumător" (Galateni 3:24), sau "pedagog". Ce ne-a învățat ea? Aceasta ne-a învățat ce este bine (ex, Deuteronom 6:17-18; 1 Regi 11:33, 38), și ne-a învățat despre totala noastră răutate. Pavel scrie,

• Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!” Apoi păcatul a luat prilejul şi a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort. (Romani 7:7-8)

Astfel, Legea ne-a învățat ce este bine și ne-a expus totala noastră păcătoșenie, și astfel cu lucrarea Duhului lui Dumnezeu, "legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos" (Galateni 3:24). Cu alte cuvinte, atunci când un om vede standardul lui Dumnezeu (Legea), își vede prin urmare starea lui de păcătoșenie (Ieremia 17:9), și astfel el poate vedea apoi că are nevoie de Mântuitor (Luca 18:13).

Astfel, legea servește drept condamnare pentru cei nedrepți (Romani 3:19), dar și ca tutore sau îndrumător, pentru cei care vor veni la credința în Hristos (Galateni 3:24).

II. Odată Mântuit, care este Relația Unui Credincios cu Legea?

În timpul lui Moise, și după el, oricine dorește să se apropie de Dumnezeu, trebuie să vină la El prin legământ / legea lui Moise. Isaia mărturisește acest lucru, spunând,

• Aşa vorbeşte Domnul: „Păziţi ce este drept şi faceţi ce este bine; căci mântuirea Mea este aproape să vină, şi neprihănirea Mea este aproape să se arate. Ferice de omul care face lucrul acesta şi de fiul omului care rămâne statornic în el păzind Sabatul, ca să nu-l pângărească, şi stăpânindu-şi mâna ca să nu facă niciun rău! Străinul care se alipeşte de Domnul să nu zică: „Domnul mă va despărţi de poporul Său!” Şi famenul să nu zică: „Iată, eu sunt un copac uscat!” Căci aşa vorbeşte Domnul: „Famenilor care vor păzi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este plăcut şi vor stărui în legământul Meu, le voi da în Casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un loc şi un nume mai bune decât fii şi fiice; le voi da un nume veşnic, care nu se va stinge. Şi pe străinii care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească şi să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, şi vor stărui în legământul Meu, îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt şi-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.” (Isaia 56:1-7; a se vedea, de asemenea, Psalmul 103:17-18)

Legământul la care Domnul se referă aici ("şi vor stărui în legământul Meu") este legământul / legea lui Moise (Exod 34:27-28, Levitic 26:14-15, Deuteronom 4:13), care era în vigoare la acea dată. Aici, în Isaia, Dumnezeu promite mântuirea pentru cei care vor stărui în legea lui Moise.

În Deuteronom Moise le-a zis copiilor lui Israel:

• „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele Legii acesteia. Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viaţa voastră, şi prin aceasta vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.” (Deuteronomul 32:46-47)

Viața lui Israel, era păzirea Legii. Dacă ei ar fi crezut în Dumnezeu, și ar fi luat aminte la Legea Lui prin credință, ei ar fi intrat în odihna Lui (Evrei 3:19). Dar, nu au crezut (Deuteronom 32:20; Psalmul 78:22, 37). Astfel că, ei chiar dacă au avut propovăduirea Evangheliei (Evrei 4:2), cu toate acestea au pierit totuși, pentru că nu au crezut (Evrei 3:16-19).

Astfel, condamnarea și mântuirea a venit la oameni prin Lege, în conformitate cu vechiul legământ din Legea lui Moise. Dar, când a venit Domnul Isus, El a stabilit un nou legământ (Matei 26:28, Marcu 14:24, Luca 22:20, Romani 10:4, 1 Corinteni 11:25; Evrei 12:24). Acest legământ nu este același lucru ca și legământul făcut de Dumnezeu cu copiii lui Israel prin Moise (Ieremia 31:31-32; ebraică 8:6-13; 2 Corinteni 3:6). Acest legământ este un legământ mai bun (Evrei 7:22, 8:6), cu o preoție diferită, vechea preoție a fost anulată (Evrei 7:18).

Noul legământ vine cu o schimbare de lege (Evrei 7:12), și astfel înseamnă că vechiul legământ era învechit (Evrei 8:13, adică vechi, pepalaiôke, cuvânt folosit în Luca 12:33 și Evrei 1:11).

Prin urmare, cei care vin la credință în Hristos nu sunt sub lege, legea lui Moise (Romani 10:4, Galateni 5:18). Pentru că, cei care au venit la credința în Hristos au murit față de Lege.

• Nu ştiţi, fraţilor – căci vorbesc unor oameni care cunosc Legea – că Legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăieşte el? Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăieşte el; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei. Dacă deci, când îi trăieşte bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de lege, aşa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul. Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem rod pentru Dumnezeu. Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, aţâţate de Lege, lucrau în mădularele noastre şi ne făceau să aducem roade pentru moarte. Dar acum, am fost izbăviţi de Lege şi suntem morţi faţă de Legea aceasta care ne ţinea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă. (Romani 7:1-6)

Dar ce vrea să spună Pavel atunci când spune că am devenit morți față de Lege? Rețineți, el spune că este, prin trupul lui Hristos (Romani 7:4). Când Hristos a murit, El a luat pedeapsa pe care noi o meritam asupra Lui (Isaia 53:5). Şi făcând acest lucru, El a "şters zapisul cu poruncile lui" care este condamnarea pe care o aduce Legea și a țintuit-o pe cruce (Coloseni 2:14; a se vedea de asemenea și, Efeseni 2:15). Prin urmare, moartea lui Hristos a "șters" (Coloseni 2:14), blestemul, și moartea, și osânda care vine prin Lege (Galateni 3:10-13; 2 Corinteni 3:7, 9). Oricine a fost răstignit împreună cu Hristos (Romani 6:3-4, 6, Galateni 2:20, 5:24, 6:14) prin adevărata credință în El, a și murit în același timp față de Lege și de cerințele legii. Căci în Hristos nu mai suntem sub Lege, ci sub har (Romani 6:14). Cu alte cuvinte, cerințele Legii nu mai sunt peste noi. Observând ilustrația lui Pavel, vedem că a existat un deces în căsătorie. Prin urmare, privind vechea căsătorie, Legea nu mai este obligatorie. Acum, suntem liberi de legea păcatului și a morții (Romani 8:2; 2 Corinteni 3:7).

III. Asta Înseamnă că Facem Legea Fără Efect? Nu, nicidecum!

• Este vremea ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta. (Psalmii 119:126)

De-acum, noi să călcăm Legea? Să o ignorăm și s-o privim ca fiind vorbe goale? Să facem ceea ce fac cei răi și să considerăm Legea ca nulă?

• Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea. (Romani 3:31)

Cum putem stabili (întări) Legea? Noi întărim Legea "prin credință" (Romani 3:31-4:1-13).

• Atunci oare Legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege. Dar Scriptura a închis totul sub păcat, . . . (Galateni 3:21-22a)

Deoarece "toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu" (Romani 3:23), și "nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar" (Romani 3:10), de aceea, nimeni nu poate fi mântuit prin păzirea Legii. Oameni sunt prea păcătoși. (Romani 7:14-24). Căci dacă dreptatea ar veni prin Lege, atunci Hristos a murit în zadar (Galateni 2:21). Dar, Hristos nu a murit în zadar. Deci,

• Acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi Prorocii – şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire. (Romani 3:21-22)

Legea aduce cunoștința păcatului (Romani 3:20), și arată pe oameni vinovați înaintea lui Dumnezeu (Romani 3:19). Legea dictează nevoia de mântuire prin har, prin credință (Efeseni 2:8), pentru că legea era "slujba aducătoare de osândă" (2 Corinteni 3:9).

Evanghelia, care este vestea bună, este o slujbă de viață (2 Corinteni 3:6). Astfel, prin credință, vom întării însuși scopul Legii, care este descoperirea răutății oamenilor [întreaga omenire] (Romani 3:19) și prin urmare nevoia lor de un Mântuitor (Romani 3:20).

IV. După ce Ajungem în Credință, Vom Trăi Oare în Fărădelege?

Din moment ce suntem morți față de Lege (Romani 7:1-6), ne-fiind legați de cerințele Ei, vom trăi oare ca și cum nu mai există nici o Lege? Oare, de-acum vom trăi în anarhie?

- Nu! Pentru că, dacă trăim după îndemnurile Duhului, Hristos este în noi, și El a venit nu să strice Legea ci s-o împlinească (Matei 5:17), astfel deci, pentru că El este în noi, noi împlinim Legea.

• Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii. Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. (Romani 8:4)

Porunca Legii (cerințele Ei) este împlinită în cei ce umblă prin Duhul. Galateni 5:16 spune,

• Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.

Cei ce merg prin Duhul nu împlinesc poftele firii pământești (carnea). Și care este pofta cărnii?

Este tot ceea ce încalcă Legea lui Dumnezeu. Faptele firii pământești sunt contrare legii lui Dumnezeu, așa cum ilustrează Galateni 5:19-21.

• Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbiile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Toate aceste lucruri sunt împotriva legii lui Dumnezeu.

Dar cei care umblă prin credință, care umblă în Duhul, sunt copii ai lui Dumnezeu (Romani 8:14) și ei sunt cei care îndeplinesc cerințele drepte ale Legii (Matei 22:40; Romani 8:4; Galateni 5:14).

Ei nu râvnesc (Exod 20:17). Ei nu fură (Exod 20:15). Ei cinstesc pe tatăl și pe mama lor, etc (Exod 20:12).

Astfel că, ei trăiesc curat vieți evlavioase, ca rezultat al încrederii lor în Hristos (Romani 10:9-10; Iacov 2:14-26).

V. Ce Putem Spune Despre Unele Particularități ale Legii?

În Vechiul Legământ era necesară legea jertfelor pentru păcate (ex Exod 20:24; Evrei 9:22), dar în noul legământ, Hristos este jertfa noastră o dată pentru totdeauna (Daniel 9:26, Isaia 53:5-12; Evrei 7:26-27; 9:23-28). Hristos este Paștele nostru (Deuteronom 16:1; 1 Corinteni 5:7), ispășirea noastră (Psalmul 65:3, 79:9, 1 Ioan 2:2). El este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii (Ioan 1:29; Apocalipsa 5:9).

În Vechiul Legământ legea cere o odihnă de Sabat (Exodul 20:8-11) și oricine nu o ținea, era pedepsit cu moartea (Exod 31:15; Numeri 15:32-36). În noul legământ, Hristos este odihna de Sabat (Evrei 4:1-10, Romani 4:3-5; 1 Petru 1:13) și oricine intră în această odihnă are libertatea să o țină (adică să se odihnească) în ziua a șaptea, sau să o țină "în fiecare zi" (Romani 14:5).

În vechiul legământ au existat legi despre produsele alimentare ce trebuiau respectate [ce fel de carne] (ex, Levitic 11:1-23, 41-47; Deuteronom 14:3-21), dar în noul legământ Hristos a declarat toate alimentele curate (Marcu 7:14-20), și Pavel a scris,

• Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună, şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumiri, pentru că este sfinţit prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune. (1 Timotei 4:4-5; a se vedea, de asemenea, Evrei 13:9)

Singurul tip de "produse alimentare", care în continuare este interzis, este sângele, care nu este deloc mâncare. Acesta a fost interzis încă de pe vremea lui Noe (Geneza 9:4; Levitic 17:10-14, Deuteronom 12:16, 23-25​​, 15:23, Fapte 15:20, 29; 21:15).

În vechiul legământ erau diferite sărbători care trebuiau să fie respectate (ex, Numeri 28:26-29:40), dar în noul legământ ni se spune să nu lăsăm pe nimeni să ne judece "cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat" (Coloseni 2:16). Cu alte cuvinte, noi nu suntem legați de astfel de obligații. Suntem liberi să le ținem, și de asemeni avem libertatea să nu le ținem (Galateni 4:9-12, 5:1, ex, 1 Corinteni 9:20-21).

În vechiul legământ erau poruncile specifice, de ex, nu trebuia să porţi o haină ţesută din două feluri de fire, cum ar fi inul amestecat cu lâna (Leviticul 19:19), sau să-ţi tunzi rotund colţurile părului, ori să-ţi razi colţurile bărbii (Leviticul 19:27).

La Evrei 9:10 este menționat că ele erau "doar nişte porunci pământeşti", în cadrul acestui sistem vechi și de asemeni, este spus că ele au fost "până la o vreme de îndreptare." "Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare" (Evrei 9:11), și nu mai suntem sub o astfel de Lege (Galateni 3:25, 5:18; Romani 6:14).

VI. Deci, Cum Vom Putea Vede Legea Acum?

- Sunt oare, Cele Zece Porunci, acum, Zece Sugestii?

- Nu, cele Zece Porunci sunt încă Cele Zece Porunci, și ele încă aduc cunoștința păcatului, pentru ca orice gură să fie astupată și toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.(Romani 3:19-20). Cei care umblă prin credință, care trăiesc după îndemnurile Duhului, le îndeplinesc (Romani 8:4). Așa cum a scris Pavel,

• Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă (cuvânt): „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

Ce este acest cuvânt (singura poruncă) la care se referă Pavel? Acesta este iubirea. Isus a spus,

• „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.” Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.”

Toată Legea se cuprinde în iubire, iubirea pentru Dumnezeu și iubirea pentru aproapele tău. Astfel, cei care umblă în dragoste (iubire) împlinesc Legea. Acesta este punctul de vedere al unui credincios despre Lege. El trăiește prin credință, la fel ca psalmistul care a scris,

• Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s-o ţin din toată inima mea! (Psalmii 119:34)
• Voi păzi Legea Ta necurmat, totdeauna şi pe vecie. (Psalmii 119:44)
• Nişte îngâmfaţi mi-aruncă batjocuri; totuşi eu nu mă abat de la Legea Ta. (Psalmii 119:51)
• Noaptea îmi aduc aminte de Numele Tău, Doamne, şi păzesc Legea Ta. (Psalmii 119:55)

Adevărat este că psalmistul a fost sub vechiul legământ și credinciosul din zilele noastre este în noul legământ, dar chiar și în noul legământ păstrăm legea în Hristos, prin faptul că nu mergem după îndemnurile firii pământești ci prin Duhul (Romani 8:4).

Mai mult decât atât, credinciosul vede Legea ca înțelepciune de la Dumnezeu și ca ceea ce aduce cunoștința, mângâierea și nădejdea (speranța).

• Şi tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde. (Romani 15:4)

Ca un exemplu la ce fel de învățare obținem, rețineți cum spune Pavel referitor la Lege în 1 Corinteni 9:8-10 (Deuteronom 25:4) și 1 Corinteni 14:34 (Numeri 30). În 1 Corinteni 9:9-10 Pavel spune că Dumnezeu a scris aceste cuvinte în Lege cu privire la boi, dar nu numai pentru boi, ci mai degrabă și pentru cei care predică Evanghelia, și că putem învăța din Lege "cine treieră grâul trebuie să-l treiere cu nădejde (în speranță)", etc...

De asemenea, în 1 Corinteni 14:34 Pavel folosește legea ca un exemplu al modului în care femeile trebuie să fie în supunere față de bărbați. Legea este bună (Romani 7:12; 1 Timotei 1:8), pentru cine o întrebuinţează bine, adică în mod legal (1 Tim. 1:8), căci în Ea există multe de învățat.

În Efeseni 5:10 și 5:17 ni se poruncește să cercetăm ce este plăcut înaintea Domnului, să căutăm să aflăm ce este acceptabil Domnului. O modalitate de a face acest lucru este de a studia Legea. Sunt multe lucruri descoperite în Lege cu privire la ceea ce este acceptabil la Domnul (ex, Levitic 19:32-36; Deuteronom 5:16, 29; 6:4-9, 10:17-20, 15:7-11, 19:15 / Matei 18:16 / 2 Corinteni 13:1 / 1 Timotei 5:19).

Tot astfel, în timpul acestei căutări este revelat despre lucrurile ce nu sunt acceptabile la Domnul, fiindcă ele sunt o urâciune (ex Levitic 18:22; Deuteronom 7:25-26, 12:29-32, 18:9-12; 22 : 5, 23:18, 24:1-4, 25:11-16, 27:15-25).

Deci, există foarte multe de învățat din legea lui Dumnezeu, așa cum scrie psalmistul,

• Ferice de omul pe care-l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care-l înveţi din legea Ta, ca să-l linişteşti în zilele nenorocirii, până se va săpa groapa celui rău! (Psalmi 94:12-13)
• Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale! (Psalmii 119:18)
• Dreptatea Ta este o dreptate veşnică, şi Legea Ta este adevărul. (Psalmii 119:142)

The Law Of God (September, 2001) a true church, P.O. BOX 130, Moodys, OK 74444

Traducerea Vasile Sanda (Ianuarie 2014)