Domnul este un om de război (în româneşte este tradus: un războinic viteaz): Numele Lui este Domnul. (Exod 15:3)
יְהוָה אִישׁ מִלְחָמָה יְהוָה שְׁמוֹ
Contrar opiniei populare din această lume creştină falsă (2 Timotei 3:1-5 şi 4:3), este bine de ştiut că Dumnezeu este un om, aşa cum de altfel Exodul 15:3 o spune în mod clar. El este Nemuritor (Romani 1:23; 1 Corinteni 15:50) şi nu a fost creat (Apocalipsa 4:11), El nu este un om care a progresat şi "a ajuns la rangul său înalt" aşa cum spun şi învaţă mormonii. Dar cu toate acestea Domnul este om. El este un om de război, aşa cum este arătat în textul original din Exod 15:3.
I. Dumnezeu apare în Biblie ca om
Necredincioşii adesea descriu aceasta ca "antropomorfism" (atribuirea de calităţi umane la ceva ce nu-i uman, altfel spus: reprezentarea divinităţilor sub înfăţişare omenească). Totuşi, în ciuda necredinţei din lume, de mai multe ori Dumnezeu apare literal în formă umană reală, El Însuşi, este ca om, în Vechiul Testament (de exemplu, Geneza 3:8; 18:1-19:1; 32:22-30 / Osea 12:3-5; Judecători 13:2-23).
Dumnezeu se numeşte, El însuşi în mod explicit om ([iysh '] אִישׁ, exemplu, Geneza 32:24; Iosua 5:13; Zaharia 6:12; Ieremia 23.5-6), El este numit de alţii om (ex. Judecători 13:6, 8, 10-11), şi în Judecători 13:11 Domnul însuşi confirmă că El este Om (הָאִיש).
Manoah s-a sculat, a mers după nevastă-sa, s-a dus la omul acela, şi i-a zis: „Tu ai vorbit femeii acesteia?” El a răspuns: „Eu”. (şi de asemeni Judecători 13:22-23)
În Iosua 5:13-15 Domnul apare lui Iosua exact aşa cum Exodul 15:3 spune: ca un om (războinic).
Pe când Iosua era lângă Ierihon, a ridicat ochii, şi s-a uitat. Şi iată un om stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă din teacă în mână. Iosua s-a dus spre el, şi i-a zis: „Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?” El a răspuns: „Nu, ci Eu Sunt Căpetenia oştirii Domnului, şi acum am venit.” Iosua s-a aruncat cu faţa la pământ, s-a închinat, şi I-a zis: „Ce spune Domnul meu robului Său?” Şi Căpetenia oştirii Domnului i-a zis lui Iosua: „Scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care stai este Sfânt.” Şi Iosua a făcut aşa. (Iosua 5:13-15)
În acest pasaj, vedem că Iosua se închină unui om (Iosua 5:14). Exact aşa cum spune Scriptura: “un om stătea în picioare înaintea lui...Iosua s-a aruncat cu faţa la pământ, s-a închinat,”
Matei 4:10 spune: „Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.” Iosua în nici un caz nu ar fi încălcat această poruncă, aşa că omul caruia I s-a închinat era Domnul Dumnezeu. Acest lucru este clar şi reiese din versetul 15 „Scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care stai este Sfânt.” (compară versul 15 cu Exod 3:5). De asemenea, următoarele versete sunt cuvintele Domnului, Yahweh, vorbind lui Iosua (Iosua 6:2).
II. Doi Oameni?
Scriptura învaţă că Fiul lui Dumnezeu este un om, atât înainte de întrupare (Zaharia 6:12; 13:7, Ioan 6:62; 1 Corinteni 15:47; Evrei 13:8), cât şi după (Faptele Apostolilor 7:56; 13:38, Romani 5:15, Evrei 2:17, 10:12, 1 Timotei 2:5). El este de asemenea Dumnezeu (Mica 5:2; Ioan 1:1, 8:58, 1 Ioan 5:20).
Deci, în Isus Hristos vedem adevărul din Exodul 15:3. Domnul Isus Hristos este un om (1 Timotei 2:5). El este un războinic, un om de război care Se luptă cu dreptate (Apocalipsa 19:11-21). Dar ce vom spune de Tatăl? Este El un om? Este El un războinic? Da, într-adevăr El este (Exodul 15:3).
Isus a spus, "Eu şi Tatăl una Suntem" (Ioan 10:30).
Cuvântul ebraic pentru "Domnul" în Exodul 15:3 este יְהוָה (Yehvâh, în funcţie de pronunţarea modernă ebraică), de obicei numit "Yahweh", în conformitate cu pronunţia, ceea ce se crede a fi ebraica veche. יְהוָה (Yehvâh) este numele lui Dumnezeu. Exodul 15:3 declară clar acest lucru:
"Domnul [יְהוָה] este numele Lui" (de asemeni Isaia 42:8) numele lui Dumnezeu, יְהוָה (Yehvâh), este folosit de Dumnezeu Tatăl. Acest lucru se manifestă în Psalmul 2:7.
„Eu voi vesti hotărârea Lui” -zice Unsul-„Domnul {יְהוָה } Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut. (A se vedea, de asemeni, Ps. 110:1, 4; Evrei 1:1-2,13; 5:5-6)
Când Exodul 15:3 spune: “Domnul [יְהוָה] este un om de război”, aceasta se referă la Tatăl ca om, El fiind un războinic. De fapt, pe parcursul Vechiului Testament, Domnul Dumnezeu este numit "Domnul oştirilor" (de exemplu, Isaia 47:4, 48:2, 51:15, 54:5, Ieremia 10:16, 31:35, 32:18 , 33:2, 46:18, 48:15, 50:34; 51:19, 57; Osea 12:5, Amos 4:13, 5:8,27, 9:6). Termenul de aici “oştire” este cuvântul ebraic צְבָאוֹת (tsevâ'ot) pentru "oştire armată" (de exemplu, 1 Regi 2:5; Psalmul 68:12). Prin urmare, Domnul este Domnul oştirilor. Astfel, Tatăl, care este Dumnezeu (Galateni 1:3; Efeseni 1:2; Filipeni 1:2; Coloseni 1:2), este "Domnul [יְהוָה] oştirilor," şi este om, un războinic!
Mai mult, Fiul este de asemenea menţionat ca יְהוָה (Yehvâh). Vezi Isaia 66:15-16; Ioan 5:22, Isaia 44:6, Apocalipsa 1:17-18. Exodul 15:3, vorbind despre Dumnezeu, vorbeşte despre însăşi natura Tatălui şi a Fiului (Coloseni 2:2). Prin urmare, dacă Hristos este om (1 Timotei 2:5; Exod 15:3), şi Tatăl este om (Exod 15:3), deci există doi oameni în Dumnezeire? Da desigur, notează afirmaţia lui Isus din Ioan 8:17-18.
În Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată: deci, despre Mine însumi, mărturisesc Eu, şi despre Mine mărturiseşte şi Tatăl, care M-a trimis.”
Isus dă evreilor mărturia a “doi oameni” (δυο ανθρωπων). Cine sunt aceşti doi oameni? Este vorba de Fiul Isus Hristos şi Tatăl Său, Dumnezeu. Sunt aceşti “doi oameni”, în Dumnezeire şi în altă parte în Scriptură? Da desigur.
Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roţile Lui ca un foc aprins. (Daniel 7:9)
M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, ca să-i slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată. (Daniel 7:13-14)
Pentru ceva similar putem vedea, de asemenea la Apocalipsa 4 şi 5; şi Matei 22:44, Luca 22:69; Faptele Apostolilor 7:55-56 şi Evrei 1:13 unde Hristos şade, sau este în picioare, la "dreapta" lui Dumnezeu. Daniel 7:7-14 descrie pe Dumnezeu Tatăl, un "îmbătrânit de zile", aşezat pe un tron. Aici Tatăl, dă Fiului Omului (Hristos) stăpânire, slavă şi împărăţia, exact aşa cum Ioan Botezătorul, a spus că a făcut Tatăl.
Tatăl iubeşte pe Fiul, şi a dat toate lucrurile în mâna Lui. (Ioan 3:35)
Aici, în Daniel 7, Tatăl şi Fiul sunt arătaţi ca doi oameni nemuritori. Ei nu sunt oameni creaţi (Psalmul 90:2; Ioan 1:3). Ei sunt, şi au fost dintotdeauna (Psalmul 102:25-27; Maleahi 3:6; Evrei 13:8), spre deosebire de firea noastră pieritoare, ei sunt înălţaţi şi sunt nemuritori; ei sunt Dumnezeirea. În Geneza 1:26-27 citim:
Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.
Din aceste cuvinte este evident că există mai mult de unul în Dumnezeire („Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră) După ce "chip" şi ce "asemănare" a fost creat omul? După chipul şi asemănarea unui om, care este, "chipul" şi "asemănarea" a doi oameni ("Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră"). Reţineţi de asemenea, contextul în care Geneza 1:26-27 este scris. Este foarte fizic.
Unii ar putea accepta cu uşurinţă faptul că Fiul lui Dumnezeu este un om (1 Timotei 2:5), dar atunci când vine vorba de Tatăl ca fiind un om, oamenii nu pot fi atât de dispuşi să creadă acest lucru. Totuşi, atunci când unul acceptă umanitatea lui Hristos, din punct de vedere biblic este forţat să accepte şi umanitatea Tatălui, pentru că Hristos este "întipărirea Fiinţei Lui" (Evrei 1:3).
Isus a spus, "Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl" (Ioan 14:9; a se vedea, de asemenea, Ioan 12:45). Când oamenii se uitau la Hristos, ce au văzut ei? Ei au văzut un om. Dumnezeu Tatăl, un om (Exod 15:3), şi singurul Fiu al lui Dumnezeu (Ioan 1:18; 3:16), tot un om (1 Timotei 2:5).
În plus, “Fiul lui Dumnezeu”, este “Fiul omului.” De fiecare dată când acest termen, "Fiul omului," este folosit în Scriptură cu referire la Hristos se poate citi literalmente "Fiul omului" (de exemplu, Matei 8:20, ο υιος του ανθρωπου [ho anthrôpou huios tou]). Singura excepţie de la acest lucru este găsit în Ioan 5:27, unde nu este dat şi altceva care să definească aceasta. Aici se citeşte simplu, υιος ανθρωπου (huios anthrôpou), "fiu al omului". Este, deci, logic că Hristos nu utilizează articolul definit în Ioan 5:27, pentru că aici punctul lui este că el este un fiu de om. Cu alte cuvinte, El este om, un fiu al omenirii.
Acesta este motivul pentru care Tatăl "a dat autoritatea de a judeca, pentru că El este Fiu al omului" (Ioan 5:27).
Prin urmare, acest termen, "Fiul Omului," este destul de semnificativ. "Om" se referă clar la Tatăl, omul care a născut pe Fiul (Psalmul 2:7), şi astfel, fără îndoială se referă la Tatăl ca om, Omul. Această propoziţie din greacă: "Fiul Omului" este în paralel cu cea ce găsim în 2 Ioan 3, atunci când se referă la Hristos ca "Fiul Tatălui," του υιου του πατρος (huiou Patros tou tou). Evangheliile îl numesc, "Fiul Omului." iar în 2 Ioan 3 este scris: "Fiul Tatălui." Este vorba de acelaşi om, Tatăl. Mai mult, Hristos este, de asemenea, Fiul unui om creat, David (Matei 1:1, υιου δαβιδ), dar construcţia frazei din greacă în Noul Testament nu este aceiaşi ca şi pentru “Fiul Omului”, când se referă la Hristos ca fiind Fiul lui David. "Ea este întotdeauna "Fiul (al) lui David", fără al doilea articol înaintea lui David. De exemplu, Matei 9:27 a υιος δαβιδ (huios dabid) "Fiul (l) lui David," şi Matei 12:23 a ο υιος δαβιδ (huios ho dabid) “Fiul lui David.” Referitor la traducerea în română trebuie să fim întelegători, deoarece ar necesita mai mult studiu şi explicaţii.
A se vedea, de asemenea, Matei 15:22; 20:30-31, 21:9, 15; Marcu 10:47-48, 12:35, Luca 18:38-39; 20:41. "Singurele excepţii de la aceasta se găsesc în Matei 22:42 şi Apocalipsa 22:16. În Matei 22:42 articolul este înainte de "David", este doar articolul şi David, του δαβιδ (tou dabid), este greu de tradus, în româneşte ar veni cam aşa: "a-l lui David". Termenul "Fiul" nu este acolo, în greacă (a se vedea, de asemenea, Luca 3:23-38). În Apocalipsa 22:16 apare articolul înaintea lui David, “Sămânţa lui David” (το γενος του δαβιδ [la tou genos dabid]).
De asemenea, cu privire la Hristos şi David găsim la Apocalipsa 3:7 o altă descriere în care Hristos spune că El are "cheia lui David," την κλειδα του δαβιδ (tên kleida tou dabid).
Acum, chiar dacă Hristos este într-adevăr, din sămânța lui David (Romani 1:3; 2 Timotei 2:08, σπερματος δαβιδ), fiind descendent al lui David şi este de asemeni Rădăcina lui David (Apocalipsa 5:5 η ριζα δαβιδ [el hriza dabid] 22; 16), El este totuşi Domn (Matei 22:42-45).
III. Diferenţe între Tatăl şi Fiul
Unii ar putea argumenta deoarece văd puţine diferenţe sau chiar deloc, între Tatăl şi Fiul. Deşi, clar Scriptura ne învaţă că ei una sunt (Deuteronom 6:4; Ioan 10:30, 17:11, 22), şi nu este decât un singur Dumnezeu (Isaia 43:10; 44:6, 8; 45:5, 18, 22 ; 46:9), totuşi, Scriptura mai învaţă că există diferenţe între Tatăl şi Fiul. De exemplu, în Ioan 14:28, Isus a zis: "Tatăl Meu este mai mare decât Mine." Această măreţie este un caracter al Tatălui, în comparaţie cu Fiul. Ea nu s-a schimbat şi nu se va schimba (Psalmul 102:25-27; Maleahi 3:6; Evrei 13:8). În Ioan 10:29, Isus a spus despre Tatăl Său că "este mai mare decât toţi" şi în Efeseni 4:6, se spune despre Tatăl, că El este "mai presus de toate." Acest "toate" include și pe Hristos. Chiar după ce Hristos Sa înălţat la cer, Pavel a scris, "capul lui Hristos este Dumnezeu" (1 Corinteni 11:3). Această supunere a lui Hristos faţă de Tatăl şi Dumnezeu care este capul lui Hristos, este veşnică.
Dumnezeu, într-adevăr „a pus totul sub picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că în afară de Cel ce I-a supus totul. Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi. (1 Corinteni 15:27)
În plus, în Ioan 6:57 Hristos a zis, "Eu trăiesc prin Tatăl". În Ioan 5:26 Hristos a spus "Tatăl a dat Fiului să aibă viaţă în Sine." În Ioan 5:19, Isus a zis, "Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci numai ceea ce El vede pe Tatăl făcând" (a se vedea, de asemenea, Ioan 5:30). În Ioan 7:16, Isus a zis: "Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce Ma trimis pe Mine". Este evident că Tatăl este mai mare decât Fiul, aşa cum Hristos a zis.
O altă diferenţă între Tatăl şi Fiul poate fi găsită în afirmaţia Domnului Isus, "Tatăl nici nu judecă, ci toată judecata a dat-o Fiului," (Ioan 5:22), de asemenea, Marcu 13:32. Apoi, Isus nu ştie în ce zi sau ce oră va revenii, dar Tatăl ştie, cât despre vremuri sau soroace este zis că "Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa" (Faptele Apostolilor 1:7).
IV. Totuşi, "Dumnezeu nu este un om"!
Dar ce vom spune de versetele ce adeveresc că: "Dumnezeu nu este un om" (Numeri 23:19, 1 Samuel 15:29, Iov 09:32, Osea 11:9)! Aici, Scriptura vorbeşte de omul muritor. Dumnezeu nu este un om muritor.
Dumnezeu nu este un om ca să mintă, Nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit oare, nu va împlini? (Numeri 23:19)
Cel ce este tăria lui Israel nu minte şi nu Se căieşte, căci nu este un om ca să-I pară rău.” (1 Samuel 15:29)
Omul muritor minte şi se pocăieşte (Psalm 116:11; Iov 42,6). Spune lucruri şi nu se ţine de cuvântul pe care pe care l-a spus. Notează textul acesta, "Dumnezeu nu este un om ca să mintă." (Numeri 23:19), şi pentru că El nu este un om ca să-I pară rău. (1 Samuel 15:29). Dumnezeu, este în comparaţie cu omul muritor şi păcătos care acţionează în mod diferit de El. Tot astfel, Osea 11:9 declară:
Nu voi lucra după mânia Mea aprinsă, nu voi mai nimici pe Efraim; căci Eu Sunt Dumnezeu, nu un om. Eu Sunt Sfântul în mijlocul tău, şi nu voi veni să prăpădesc.
Aici, din nou, Domnul se compară cu omul muritor. El este Dumnezeu, şi nu om. De fapt, iată ce spune versetul anterior.
„Cum să te dau Efraime? Cum să te predau Israele? Cum să-ţi fac ca Admei? Cum să te fac ca Teboimul? Mi se sbate inima în Mine, şi tot lăuntrul Mi se mişcă de milă! (Osea 11:8)
Dumnezeu a promis, cu mult timp în urmă, binecuvântare descendenţilor lui Avraam (Geneza 12:2-3), şi El nu va uita, aşa cum ar putea uita omul (Isaia 49:15-16; Ieremia 31:35-37). De asemenea, Iov 9:32 spune:
Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.
Că Iov spune: "El nu este un om, ca mine....". Aceasta înseamnă exact ceea ce este spus. Dumnezeu nu este un om, ca şi omul muritor. "Căci Dumnezeu este mai mare decât omul." (Iov 33:12)
V. Are Dumnezeu trup?
Dacă Dumnezeu nu are corp, cum ar putea vinul să-L înveselească (Judecători 9:13)? Sau, cum ar putea El să-l "bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu" (Marcu 14:25)? Deoarece Ioan 4:24 spune, "Dumnezeu este Duh," unii cred că (a se vedea mai jos), aceasta trebuie să însemne că Dumnezeu nu are trup. De fapt, Ioan 4:24, nu spune că Dumnezeu nu are corp. Chiar faptul că "Dumnezeu este Duh" nu dictează, cum spun unii (Proverbe 3:5-6; 30:5-6), că Dumnezeu nu poate avea de asemenea şi corp. Isus este Dumnezeu (Tit 2:13), şi El are corp.
Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu Sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.” (Luca 24:39)
Aici este arătat Hristos după învierea Sa, şi El are carne şi oase, mâini şi picioare. Cu toate acestea, El este totuşi Dumnezeu. Ca şi Dumnezeu El este încă Duh (Ioan 14:16-18; 1 Corinteni 15:45; 2 Corinteni 3:17; Romani 8:9, 1 Petru 1:11), şi nu este în nici un fel limitat sau reţinut de ceva, şi totuşi El are, de asemenea, un corp fizic (Psalmul 139:7-16; Ioan 1:3). Declaraţia lui, că "un duh nu are carne şi oase" pur şi simplu dezvăluie ceea ce este adevărat despre orice duh, inclusiv duhul uman care are carne şi oase. Prin aceasta El arăta că ei nu puteau să vadă cu ochii lor un duh, ci ceea ce au văzut a fost într-adevăr, trupul Său (corpul fizic, adică carnea şi oasele).
Unii ar putea argumenta că Luca 24:39, a fost înainte ca El să fie înălţat la cer, dar acum Hristos nu mai este într-un corp fizic. Totuşi Scriptura vorbeşte împotriva acestui lucru.
Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. (Coloseni 2:9)
M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice din aur. Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice pe cineva, care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare, şi încins la piept cu un brâu din aur. Capul şi părul Lui erau albe ca lîna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului; picioarele Lui erau ca arama aprinsă, şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari. În mâna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele, când străluceşte în toată puterea lui. Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te teme! Eu Sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort, şi iată că Sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor. (Apocalipsa 1:12-18)
Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antihristul! (2 Ioan 7, şi 1 Ioan 4:2-3)
Versetele de mai sus arată nu numai că Hristos a venit în trup, dar chiar şi acum El este în trup (de exemplu, Luca 24:39; Efeseni 5:30; Coloseni 2:9, 1 Timotei 2:5). Mărturisind că "Isus Hristos vine în trup" (2 Ioan 7), la timpul prezent, înseamnă că Şi-a continuat, existenţa în carne şi oase. Amăgitorul şi anticristul neagă acest lucru. Iată un exemplu al unui amăgitor din vechime, unul din secolul al treilea, Origen ("Părinte al bisericii") spune:
“Pentru a vedea, şi a fi văzut, este o proprietate a trupului, care cu siguranţă nu este cazul în mod cert, nici al Tatălui, şi nici al Fiului, sau al Duhului Sfânt, în relaţia lor reciprocă unul cu altul.” (Ante-Nicene Fathers, Vol. IV, p. 277, "Origen De Principiis")
Aici vedem că Origene, neagă Coloseni 2:9, care spune: "Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii." El neagă de asemenea adevărul din Luca 3:22, unde de fapt este arătat într-adevăr o "relaţie reciprocă" între Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, iar despre Duhul Sfânt este zis clar că a "coborât în formă trupească."
şi Duhul Sfânt S-a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu prea iubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!” (Luca 3:22)
Tot în acelaşi context, Origen face invizibil pe Dumnezeu Însuşi, şi neagă cuvintele lui Hristos din Ioan 6:46.
“Dacă ei vor spune, Dumnezeu este invizibil. Ce vei face? Dacă spui că El este invizibil, prin natură, atunci nici El nu ar trebui să fie vizibil când este vorba de Mântuitor. "Întrucât, despre Dumnezeu, Tatăl lui Hristos, este zis că nu poate fi văzut, totuși este zis că: "cel ce vede pe Fiul", spune el, "vede şi pe Tatăl. [Ioan 14:9 subnote] Acest lucru cu siguranţă ne-ar forţa mult, dar expresia nu a fost înţeleasă de noi, căci ea este de a înţelege corect, şi nu, de a vedea.” (Ante-Nicene Fathers, Vol. IV, p. 277)
Iar mai jos: Nimeni dar, să nu presupună că ne-am îngăduit orice sentiment de impietate în a spune că, chiar şi Mântuitorul Tatăl este vizibil. (Ibid.)
Şi un pic mai târziu: Este clar atunci, că El nu a zis: "Nimeni nu a văzut pe Tatăl, afară de Fiul," ci: "Nimeni nu cunoaşte pe Tatăl, în afară de Fiul." (Ibid.)
Contrar nebuniei lui Origen, Hristos a zis:
Nu că cineva a văzut pe Tatăl, în afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl. (Ioan 6:46)
Desigur, în ciuda înşelăciunii lui Origen, este evident din învăţătura lui Hristos (Ioan 6:46) că și Tatăl poate fi văzut, cel puţin prin Fiul. Iar, la Coloseni 1:15, când se vorbeşte de "chipul Dumnezeului celui nevăzut", textul în sine arată că Dumnezeul nevăzut, are un chip. Hristos este acest chip.
Prin urmare, atunci când cineva vede pe Hristos, vede într-un anumit sens pe Dumnezeul nevăzut, deoarece El este, imaginea Dumnezeului nevăzut (Ioan 12:44, 14:9). Apropo, vorbind de asemănare, "chipul" are de a face atât cu aspectul fizic, dar şi cu comportamentul (de exemplu, Geneza 5:1-3; Coloseni 3:10). Deci, dacă Dumnezeul nevăzut are un chip, cine este acest chip?
Este acelaşi chip şi asemănare ce o găsim la Adam, din Geneza 1:26-27. Este acelaşi chip găsit în omul Isus Hristos, care este: "oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui" (Evrei 1:3). Este acelaşi chip pe care-L întâlnim la Daniel 7:9. Este acelaşi chip menţionat în Ioan 8:17-18 (ex. cea a unui om). Acesta este chipul şi asemănarea unui om, cea pe care Ezechiel a văzut-o.
Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el. Am mai văzut iarăşi o lucire din aramă lustruită ca nişte foc, înăuntrul căruia era omul acesta, şi care strălucea de jur împrejur; de la chipul rărunchilor lui până sus, şi de la chipul rărunchilor lui până jos, am văzut ca un fel de foc, şi de jur împrejur era înconjurat cu o lumină strălucitoare. Ca înfăţişarea curcubeului, care sta în nor într-o zi de ploaie, aşa era şi înfăţişarea acestei lumini strălucitoare, care-l înconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului. Când am văzut-o, am căzut cu faţa la pământ, şi am auzit glasul Unuia care vorbea. (Ezechiel 1:26-28, a se vedea de asemenea, 1:28b-2:4. Acesta este Dumnezeu!)
Această imagine a Dumnezeului nevăzut, apare totuşi în formă umană ("aspectul exterior al unui om", Ezechiel 1:26). Acesta este un concept pe care Jean Calvin l-a respins în mod explicit. În comentariul său de la Fapte 20:28, la care Calvin a scris:
Dar, pentru că expunerea lui Pavel pare a fi oarecum greu de înţeles, trebuie să vedem în ce sens el spune că Dumnezeu a câştigat Biserica cu sângele său. Pentru că nimic nu este mai absurd, decât să-mi închipui sau să-mi imaginez că Dumnezeu ar fi muritor, sau că ar avea un trup. (www.ccel.org/print/calvin/calcom37/viii.v)
Calvin, numeşte doctrina lui Hristos ca fiind ceva "absurd". Asta deoarece, Isus a vorbit despre "faţa" Tatălui în Ioan 5:37.
Şi Tatăl, care M-a trimis, a mărturisit El însuşi despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul, nu I-aţi văzut deloc faţa; (Ioan 5:37)
Ce fel de "faţă" este aceasta pe care ei nu au văzut-o deloc? Acesta este "faţa" unui om (Exod 15:3; Ioan 8:17-18, Geneza 1:26-27; Daniel 7:9; Evrei 1:3). Înseamnă acest lucru oare, că Tatăl are de asemenea, un trup? Da, desigur că are. De fapt, vom vedea în Daniel 7:9 că El are o haină albă, cu părul capului ca nişte lînă curată şi este aşezat pe un tron. De asemenea, în Apocalipsa 5:1 şi 5:7 Dumnezeu este aşezat pe un tron, şi El are o carte în mâna dreaptă. În Numeri 12:8 scrie că Moise a vorbit cu Domnul, Yahweh, "faţă în faţă" şi că "el vede chipul Domnului" (Yahweh). Yahweh este Tatăl, sau Fiul, sau ambii (Evrei 1:3; Ioan 12:45; 14:9).
Despre "Faţa lui Dumnezeu" este, de asemenea, menţionat în Exod 33:11, 20-23, Levitic 17:10, 20:3-6, 26:17, Numeri 6:25, Psalmul 34:16, 89:14, Ieremia 21:10, 1 Petru 3:12; Apocalipsa 22:4, şi în Matei 18:10 Hristos spune că există îngeri care "văd pururea faţa Tatălui Meu care este în ceruri." În Geneza 6:6, 8:21, 1 Samuel 2:35, 13:14; Ieremia 8:18-19 şi Osea 11:8 Domnul vorbeşte de inima Sa. De asemenea, el vorbeşte de inima Sa în Isaia 16:10-11, 63:15, şi Ieremia 31:20, dar în aceste pasaje "inima" vine de la forma de plural a cuvântului ebraic, mê`eh. Ar putea fi mai literal "organe interne," sau "Măruntaie" şi, de asemenea, Ieremia 4:19. În Ieremia 9:1, El vorbeşte de capul şi ochii Lui.
„O! de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrămi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!
În Ieremia 23, 9 El vorbeşte de inima Sa şi de oase (vezi versetele 7 şi 11, iar aici, chiar Dumnezeu vorbeşte, "zice Domnul"). În Exod 24:10; 2 Samuel 22:10 şi Naum 1:3, picioarele Lui sunt menţionate. 2 Regi 19:28, Psalmul 18:6, 34:15, 78:1, 130:2, Isaia 37:29, Ezechiel 8:18, şi 1 Petru 3:12 este menţionat urechile Lui. Nările Lui sunt menţionate în Exod 15:8; Psalmul 18:8, 15, şi Isaia 65:5. La Ezechiel 1:27 şi 8:2 se vorbeşte de chip şi înfătişare de om. Iar despre gura Lui este menţionat în Psalmul 18:8, 33:6, 119:13, 72, 88; 138:4, Proverbe 2:6, Isaia 1:20; 45:23, 48:3, 55:11, 58: 14; 62:2; Ieremia 9:20, 23:16 şi Mica 4:4. Braţul şi glasul Lui este menţionat în Iov 40:9. Iar 1 Samuel 2:35 şi Ieremia 15:1 vorbeşte despre suflet şi gândul Domnului. Degetele Lui sunt menţionate în Exod 31:18; Deuteronom 9:10, şi Psalmul 8:3. Mâinile Lui, sunt menţionate în Iov 34:19; Psalmul 95:5, 102:25, 111:7, 119:73, 138:8, Isaia 45:11-12, 49:16, 65:2, şi în Ieremia 1:9, Domnul atinge gura lui Ieremia cu mâna Sa.
În Amos 7:7, Iată, Domnul stătea pe un zid făcut la cumpănă, şi avea o cumpănă în mână.
Evident, există multe referiri la anumite părți ale corpului lui Dumnezeu, şi fiecare dintre aceste trimiteri se poate referi la Tatăl sau Fiul, sau la ambii (Coloseni 2:2). În descrierea lui Dumnezeu că are un corp, prezentarea din Mica primul capitol, pare chiar şocantă.
De aceea plâng, mă bocesc, umblu desculţ şi gol, strig ca şacalul, şi gem ca struţul. Căci rana ei este fără leac; se întinde până la Iuda, pătrunde până la poarta poporului meu, până la Ierusalim. (Mica 1:8-9)
Gemând pentru poporul Său, Domnul spune că el "umblă desculț şi gol." Dacă El nu ar avea un trup, El nu ar putea face aşa ceva.
Stephen Charnock, un puritan1 din vechime, care susţine împotriva ideii că Dumnezeu ar avea un corp, spune:
Întrebare. “Dacă se poate spune că Dumnezeu este Duh, este imposibil ca El să poată fi altfel decât un Duh, dar cum așa (sic) să fie atribuite lui Dumnezeu atât de des că El ar avea membre, aşa cum avem noi în corpurile noastre, și nu numai un suflet, dar anumite părţi ale corpului, precum inima, braţe, mâini, ochi, urechi, faţă, spate şi alte părţi?”
Răspuns. “Este adevărat că multe părți din corp, şi afecţiuni naturale ale naturii umane, sunt atribuite lui Dumnezeu în Scriptură. Cap, ochi, şi pleoape, lumina ochilor, gura, etc; sentimente ca ale noastre; de asemenea, durere, bucurie, furie, etc. Dar acestea trebuiesc să fie analizate,”
1. Acest lucru este în condescendenţă2 faţă slăbiciunea noastră. (Existenţa & Atributele lui Dumnezeu, Vol.. 1, p. 188, Cartea Baker House Co, a şaptea ediţie, februarie, 1987).
Scriptura nu învaţă niciunde aceasta ("că acest lucru este în condescendenţă la slăbiciunea noastră."). Dimpotrivă, Isaia 45:9 spune:
„Vai de cine se ceartã cu Făcătorul său! Un ciob dintre cioburile pământului! Oare lutul zice el celui ce-l făţuieşte: „Ce faci?” Şi lucrarea ta zice ea despre tine: „El n-are mâni?”
Aceasta este ceea ce Stephen Charnock susţine, că El nu are mâini. În continuarea răspunsului la întrebarea sa de mai sus, Charnock scrie:
Prin urmare, noi nu trebuie să concepem Divinitatea vizibilă în conformitate cu ce este scris referitor la astfel de expresii şi anume [ex. nu trebuie luat aşa cum este spus], ci intenţia adevărată [ex. adică nu ceea ce vă înşeală în gândire, ci adevărata intenţie].
Deşii Scriptura vorbeşte despre ochii şi braţele sale, totuşi nu este vorba de "braţe de carne." (Existenţa & Atributele lui Dumnezeu, Vol.1, p. 190)
Subnotele lui Charnock ignoră adevărul din Iov 10:4 şi 2 Cronici 32:8. Oare ai ochi de carne sau vezi cum vede un om? (Iov 10:4)
Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta pentru noi.” Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda. (2 Cronici 32:8)
Din nou, aici în ambele versete, Dumnezeu este comparat cu trupul muritor coruptibil (Aceasta este, ca în Isaia 31:3). Cel Atotputernic nu este coruptibil, chiar în trupul Său omenesc (ex, 1 Petru 1:18-19). Iar Charnock continuă:
Noi nu putem să concepem pe Dumnezeu în conformitate cu ce este scris, ci descrierea metaforei. Când auzim astfel de lucruri, descrieri cu expresii metaforice, ele trebuiesc separate de fanteziile noastre, căci noi nu putem să concepem acestea, deoarece sunt acoperite, dar putem îndepărta voalul printr-un act al intelectului nostru [Aici el spune minciuni, Proverbe 3:5-6; 30 :5-6.]. Când Hristos este numit un soare, o viţă de vie, pâine, ar fi o nebunie să-l concepem pe El ca fiind o viţă de vie cu ramuri naturale, şi ciorchine, sau să fie de aceeaşi natură, cu o pâine? (Existenţa & Atributele lui Dumnezeu, Vol.. 1, p. 190)
Într-adevăr aici, Isus a folosit un limbaj parabolic (Ioan 15:1-6), dar textul este ceea ce ar trebui să dicteze această înţelegere. Nu "Intelectul nostru" care ne-ar putea crea probleme (Prov. 3:5-6; 30:5-6).
În Ioan 15:6 Isus a zis: "Dacă cineva nu rămâne în Mine, este aruncat afară ca o mlădiţă." Cu alte cuvinte, "ca o mlădiţă," nu poate fi literal. Ar trebui să fie evident că Hristos a folosit o analogie sau o asemănare, deoarece El vorbeşte despre oameni, nu de mlădiţe literal; şi acest text arată acest lucru (Ioan 14:23). În ceea ce priveşte pâinea, Isus Însuşi a spus:
Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu, Sunt duh şi viaţă. (Ioan 6:63)
În ceea ce priveşte Hristos ca fiind "un soare" (Maleahi 4:2; Psalmul 84:11), da El este Soarele neprihănirii (Maleahi 4:2; Psalmul 84:11), El este atât un foc mistuitor (Evrei 12:29 , vezi mai jos) dar şi luminează ca Soarele (Isaia 60:19-20, 1 Timotei 6:16, 1 Ioan 1:5; Apocalipsa 1:16, 21:23, 22:5). Mai departe Charnock continuă cu minciunile astfel:
„Dacă am concepe ca Dumnezeu să aibă un corp ca un om, pentru că el însuşi se descrie astfel, în cazul acesta am putea crede că el este o pasăre, pentru că este menţionat cu aripi; sau ca un leu, sau ca un leopard, pentru că el însuşi se descrie în actiunile lui de tărie şi mânie. El mai este numit o stâncă, un corn, foc, pentru a descrie puterea şi mânia lui Dumnezeu; dacă unii ar fi atât de nebuni încât să creadă că Dumnezeu ar putea să fie într-adevăr aşa, ei l-ar face nu numai un om, dar mai rău decât un monstru.” (Existenţa & Atributele lui Dumnezeu, Vol.. 1, p. 190)
Prin urmare Charnock îi face nebuni pe cei ce cred Cuvântul lui Dumnezeu (2 Petru 2:2). [Dar dacă Dumnezeu se descrie astfel, atunci înseamnă desigur că El, este aşa!] Cât despre descrierea Scripturii ce arată pe Dumnezeu cu pene sau aripi (Psalmul 17:8, 36:7, 57:1, 61:4, 91:4), cuvântul în sine arată că acest lucru într-adevăr, poate fi o figură de stil. A se vedea Ruth 3:9 unde acelaşi tip de limbaj este folosit de Boaz, care este un om, dar prezentat ca şi cum ar fi Dumnezeu în Ruth 2:12. Mai mult decât atât, Proverbe 23:5 afirmă că bogăţiile au aripi şi zboară departe. Acest lucru chiar poate fi literalmente adevărat, vorbind de banii de hârtie care sunt aruncaţi în vânt, dar este evident că aici în Proverbe se vorbeşte în mod figurativ despre bogăţiile care nu sunt veşnice. Este de înţeles că limbajul figurativ este adevărat deoarece într-adevăr îl găsim în Scriptură. Dar, dacă am urma înşelăciunilor lui Charnock, am respinge pe Dumnezeul adevărat, aşa cum el a făcut-o. Pentru că, într-adevăr Dumnezeu, literal este arătat ca o stâncă (1 Corinteni 10:4), şi El este, cu adevărat literal, un foc. După cum este scris:... Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”.. (Evrei 12:29; a se vedea, de asemenea, Geneza 19:24; Exodul 3:2, 19:18, 24:17, 10:2 Levitic, Numeri 9:15-16, 11:1-3, 16:35, Deuteronom 4 :11-15, 24, 33-36; 5:4-5, 22-29; Psalmul 18:8, 12-13;, 9:3 50:3, 68:1-2, 83:13-18; 97:3, Isaia 30:27-33, 31:9, 33:14-16, Ezechiel 1:27-28, 8:1-3, Daniel 7:9-10; Mica 1:3-4).
Din versetele de mai sus, este evident că "Dumnezeul nostru este un foc mistuitor!"
VI. Teologia Modernă
Un exemplu din timpurile moderne de respingere a învăţăturii că Dumnezeu este om (Exod 15:3) pot fi găsite în cartea lui Robert Morey: "The Trinity, Evidence & Issues"; Treime, Dovezi & Probleme, (copyright 1996).
La pagina 265 Morey scrie: „Pentru a spune că Tatăl este o persoană, şi nu ca o forţă impersonală sau un obiect nu înseamnă că El este o persoană umană, adică om. Aşa cum îngerii sunt persoane, dar nu sunt oameni, Tatăl este o persoană, dar nu este om. Aşa cum îngerii sunt duhuri în natură şi nu au un corp fizic (Evrei 1:14;. Luca 24:39), tot la fel Tatăl, care este de natură spirituală, dar nu are un corp fizic.
Că acest lucru este adevărat este arătat prin două argumente. În primul rând, Biblia neagă în mod explicit că Tatăl este un om. Şi, în al doilea rând, Biblia ne învaţă în mod explicit că Tatăl este spiritul în natură, El deci, este Duh.”
Morey, în continuare susţine, vorbind de Tatăl, că: „. . . El nu poate fi un om muritor. Deoarece Tatăl nu poate fi "carne şi sânge", în conformitate cu Matei 16:17, deci, El nu poate fi un om muritor.”
Pentru a sprijini declaraţiile sale, în afară de exemplul din Matei 16:17, Morey mai dă exemplu: Numeri 23:19, 1 Samuel 15:29; Iov 9:32, Osea 11:9 şi Isaia 31:3. Toate aceste versete le-am explicat mai sus. Într-adevăr, Tatăl nu este un om muritor, dar el este totuşi un om (Exod 15:3).
Morey nu ajunge să recunoască acest lucru. De asemenea, el nu ajunge nici să recunoască faptul că, Gabriel, care este un înger, este identificat ca un om (Daniel 8:15-16; 9:20-21; Luca 1:19, 26), spre deosebire de ceea ce spune el: "îngerii nu sunt oameni...". Mai mult decât atât, Morey nu reuşeşte să recunoască faptul că trupurile fizice pot fi de natură spirituală (1 Corinteni 15:39-53, Luca 24:39; Geneza 6:1-4, Iuda 6-7, Geneza 18:1, 4-5, 8; 19:1). Un alt exemplu de teologie modernă, care este împotriva a ceea ce am văzut până acum poate fi găsit în Biblie New Dictionary, Second Edition (Editors, JD Douglas, N. Hillyer, FF Bruce, D. Guthrie, AR Millard, JI Packer, şi DJ Wisemen, drepturile de autor 1982, publicat de Tyndale House Publishers, Inc, Wheaton, Illinois). La pagina 427 este scris:
„Atunci când spunem că Dumnezeu este spirit pur, aceasta este de a sublinia că nu este parte duh şi parte om cu un corp, aşa cum are omul. El este spirit simplu, fără formă sau alte membre, şi din acest motiv, el nu are nici o prezenţă fizică. Atunci când Biblia vorbeşte despre Dumnezeu ca având ochi, urechi, mâini şi picioare, aceasta este o încercare de a transmite sensul acestor membre fizice arătate, pentru că dacă nu vorbim de Dumnezeu din punct de vedere fizic nu am putea vorbi deloc de el.”
Prin învăţăturile lor, care spun că El este fără formă, ei scriu împotriva cuvântului de la Ioan 5:37. Iar, prin afirmația că El nu are nici o prezenţă fizică, ei scriu împotriva cuvântului în care Dumnezeu se manifestă într-o prezenţă fizică, la fel ca a unui om (Geneza 3:8; 18 & 19; 32:22-30 / Osea 12:3-5; Numeri 22:22-35; Judecători 13:2-23). Prin ignorarea descrierii fizice a "membrelor" lui Dumnezeu ce sunt menţionate în Scripturi, ei încurajează neîncredere în cuvintele lui Dumnezeu, astfel ei, şi toţi cei care le urmează învățăturile, se ceartă cu Creatorul lor şi vor aduce asupra lor vai-ul din Isaia 45:9.
VII. Sufletul lui Dumnezeu, Sângele lui Dumnezeu
În plus, Dumnezeu nu este doar un om (Exod 15:3), dar El este un om cu un suflet, în ebraică, נֶפֶשׁ (nephesh).
Domnul cearcă pe cel neprihănit, dar (Sufletul Său [נַפְשׁוֹ]3) urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia. (Psalmi 11:5)
Dar Hotărârea Lui este luată, cine i se va împotrivi? Ce-I doreşte sufletul [נַפְשׁוֹ], aceea face. (Iov 23:13)
„Iată Robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu [נַפְשׁוֹ]. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata. (Isaia 42.1; a se vedea, de asemenea, Ieremia 4:19-22; 6:8; 12:7; 14:19, 32:41) Care este semnificaţia aici, cel puţin în parte? că Dumnezeu ar avea suflet, "nephesh" (נֶפֶשׁ) în ebraică. Aceasta înseamnă că trupul Său are sânge în el, după cum este scris:
Numai, vezi să nu cumva să mănânci sângele, căci sângele este viaţa (sufletul); şi să nu mănânci sufletul împreună cu carnea. (Deut. 12:23)
Numai, fii atent [חֲזַק (chazaq)] să nu mănânci sânge, pentru că sângele este sufletul [הַנָּפֶשׁ (hanâphesh)], şi să nu mănânci sufletul [הַנֶּפֶשׁ (hanephesh)] împreună cu carnea. (Deuteronom 12:23, traducerea sa) În aceste versete cuvântul ebraic pentru suflet, נֶפֶשׁ (nephesh, în româneşte „nefeş”) este tradus de obicei "viaţă", dar este de fapt, cuvântul ebraic suflet, נֶפֶשׁ (nephesh). Prin urmare, aceste versete ne spun că "sângele este sufletul" (Deuteronom 12:23). Astfel, ştim că dacă Dumnezeu are un suflet, נֶפֶשׁ (nephesh), El are sânge. Unii ar putea argumenta împotriva acestei idei prin Matei 16:17:
„Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.”
Aici, Dumnezeu Tatăl, este pus în contrast cu "carnea şi sângele." Dar, ar trebui să fie evident că Isus vorbeşte despre trupul muritor, carne şi sânge, aşa cum Pavel vorbeşte despre trup muritor şi sânge la 1 Corinteni 15:50 care spune:
Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.
Atunci când Pavel spune: "carnea şi sângele nu pot moşteni Împărăţia lui Dumnezeu", el nu exclude pe Hristos din Împărăţie. Pentru că Hristos, care este acelaşi ieri, azi, şi în veci (Evrei 13:8), este arătat în mod explicit că are trup (Luca 24:39) şi desigur, are sânge (scump) incoruptibil (1 Petru 1:18-19) şi este arătat de asemeni că este un om (1 Timotei 2:5), chiar şi după înviere. Astfel, nici Matei 16:17, nici 1 Corinteni 15:50 nu exclud că Hristos sau Tatăl Lui nu ar avea sânge incoruptibil. De fapt, Faptele Apostolilor 20:28 foloseşte terminologia care ne permite să ştim de asemenea că Dumnezeu are într-adevăr sânge.
... Biserica Domnului pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său. (Fapte 20:28)
Acest verset arată incontestabil că Dumnezeu are sânge şi dacă Dumnezeu are, acesta este veşnic şi incoruptibil (1 Petru 1:18-19). Tot astfel, referitor la termenul Dumnezeu, acesta include desigur şi Dumnezeu Tatăl, (Ioan 14:7-9). În cele din urmă, am văzut că prima menţiune a sufletului despre sânge este în Geneza 9:4. Numai carne cu sufletul ei, [בְּנַפְשׁוֹ (benaphsho)] adică sângele ei, să nu mâncaţi. (Geneza 9:4, traducerea lui)
Două versete mai jos, Dumnezeu vorbeşte despre sânge, locul unde se află sufletul şi acesta face parte din om, iar omul este făcut după chipul lui Dumnezeu. Dacă varsă cineva sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Lui. (Geneza 9:6)
Accentul este pus pe sânge şi este destul de semnificativ, din acest context că Dumnezeu însuși spune că El l-a făcut pe om după chipul, şi "asemănarea Lui" (Geneza 1:26). Deci, Dumnezeu, care este om (incoruptibil) cu carne şi sânge, a făcut pe om, care era ca El.
VIII. Cuvântul S-a făcut trup (Ioan 1:14)?
Ce este scris la Ioan 1:14, înseamnă oare că Hristos (Cuvântul, Ioan 1:1) nu a fost în trup până la întrupare când El S-a făcut trup? Da, ce este la Ioan 1:14, înseamnă exact aşa cum este spus. La întrupare, El a devenit într-adevăr carne, având carne şi sânge la fel ca şi omul (Evrei 2:14, 17).
Ca timp şi spaţiu El a fost conceput într-un uter (Luca 1:31). Acesta a fost primul eveniment să devină trup. Maria a rămas însărcinată şi copilul ulterior S-a dezvoltat în uter, S-a născut, a crescut, a învăţat (Evrei 5:8) şi chiar a fost ispitit (Evrei 4:15). Toate acestea indicând că El era în carne şi oase.
Deşii avem toate aceste indicii, totuşi, nimic din toate acestea nu înseamnă că El nu a fost în trup şi mai înainte de aceasta. Scriptura pur şi simplu nu învaţă aceasta. De asemenea, nici unul din aceste lucruri nu înseamnă că El nu era în trup (în cer) în acelaşi timp pe când era şi pe pământ, după cum este scris:
Nimeni nu s-a suit în cer, în afară de Cel ce S-a pogorât din cer, adică Fiul omului, care este în cer. (Ioan 3:13)
Mai mult, Scriptura ne învaţă că El a fost junghiat de la întemeierea lumii4 (Apocalipsa 13:8). Prin urmare, ca să fie junghiat, El ar fi trebuit să fie în trup de la întemeierea lumii. În cele din urmă, din moment ce Evrei 13:8 spune adevărul că este acelaşi ieri şi azi şi în veci, desigur şi trupul Lui este o parte a cine este El, iar a fi în trup nu este nou naturii lui Hristos. Deşii avem toate aceste dovezi, totuşi, Dumnezeu l-a lăsat ca pe un mare mister.
Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei... „Cel ce a fost arătat în trup... (1 Timotei 3:16)
Un factor important de reţinut, despre Cuvântul care S-a întrupat este acesta: Omul păcătos este coruptibil/supus putrezirii şi muritor (1 Corinteni 15:53) din cauza păcatului. Iar, "Plata păcatului este moartea" (Romani 6:23). Isus, însă a fost fără păcat în El (Evrei 4:15). Astfel, trupul Lui, care a fost la fel cu al omului (Evrei 2:14) dar fără factorul păcat pe care noi toţi îl moştenim prin Adam (Romani 5:19), aceasta înseamnă că trupul Lui nu a fost nici coruptibil şi nici muritor (adică El avea un trup nesupus morţii în sine; aşa cum fiecare din noi avem, din cauza păcatului).
Isus a fost născut dintr-o fecioară (Luca 1:35), Sămânţa femeii (Geneza 3:15). El, este într-adevăr fiul lui David (Matei 1:1), din sămânţa lui David (Romani 1:3; 2 Timotei 2:8), iar această sămânţă a venit prin fecioara Maria. Totuşi, El nu a avut un tată cu natură muritoare. Puteţi vedea aceasta prin factorul păcat care a fost transmis prin om, şi nu prin femeie. Prin urmare, atunci când Domnul Hristos a devenit trup (Ioan 1:14), El a luat din acelaşi tip de carne cum are orice om (Evrei 2:14), dar a fost fără natura căzută (păcătoasă) moştenită de la Adam (Romani 5:12-19). Putem spune de asemeni, că trupul lui Isus şi sângele Său incoruptibil (fără păcat), s-a născut dintr-o fecioară. Astfel avem, "Şi Cuvântul sa făcut trup" (Ioan 1:14).
De obicei, atunci când ne gândim la "carne ca trup", ne gândim la mortalitate, din moment ce ea este în trupul nostru, după cum o ştim cu toţii. Dar, acest factor de mortalitate este un mister. Din moment ce Hristos nu a avut nici un păcat în trupul Lui (cum avem noi), El nu a avut un trup de moarte (care putrezeşte), aşa cum se întâmplă cu noi (Romani 7:24). El a avut un trup de viaţă (Ioan 14:6), astfel că, El nu a fost muritor. Plata păcatului, adică moartea, nu avea nicio incidenţă, sau putere, asupra vieţii Lui, şi nici în trupul Lui, după cum este scris în Ioan 10:17-18:
Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa [Literal, sufletul meu, ψυχην (psuchên)], ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.” (Ioan 10:17-18)
Isus a avut puterea de decidere: să moară ("El Își dă viaţa"), sau să trăiască ("Să şi-o ia"). Noi însă, muritori fiind, nu avem această putere. De fapt aceasta defineşte moartea, ca subiect care este în afara puterii sau a controlului nostru. Dar moartea lui Isus "a venit numai datorită ascultării faţă de Tatăl Său (Matei 26:37-44). El alege să devină muritor, adică să moară. El nefiind muritor aşa cum suntem noi, adică fire pământească, supuşi morţii dincolo de controlul nostru. Romani 8:3 spune: El a venit "într-o fire asemănătoare cu a păcatului / în asemănarea cărnii păcătoase", dar, El nu a venit în trup păcătos.
Astfel, crucea este un mare mister. Deoarece la cruce nu numai că Viaţa (Ioan 14:6) moare, dar neprihănirea (Ieremia 23:6) a devenit păcat (2 Corinteni 5:21). Într-adevăr, căile Lui sunt de nepătruns (Romani 11:33)!
Pentru mai multe despre Dumnezeu, a se vedea: Domnul, este Sfinţii Dumnezei, Ierusalim este Dumnezeu, Dumnezeu este iubire, Domnul omoară; Cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu sunt Dumnezeu, Caii din Zaharia 1 sunt Dumnezeu, Tronul, Cerul, şi Împărăţia lui Dumnezeu, este Dumnezeu, şi Adevărata frică a lui Dumnezeu, punctele X şi XI.
Subnote
1 puritan, (om) de o moralitate rigidă.
2 condescendenţă s.f. Atitudine care presupune bunăvoinţă, amabilitate, de pe o poziţie de superioritate, chiar uşor dispreţuitoare.
3 Sfătuim pe cititori să consulte şi alte traduceri pentru o înţelegere mai precisă; în original (vechea greacă), sau chiar în alte limbi. Aici se vede clar cum traducerea în română (Cornilescu) nu scrie nimic la Sufletul Său.
4 In altă traducere: Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, în cartea vieţii Mielului, care a fost junghiat de la întemeierea lumii.
Original "The Lord Is A Man", by Darwin Fish
Traducerea: Sanda Vasile