Da, El urăște întreaga omenire
Domnul Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere şi care să caute pe Dumnezeu. Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. (Psalmii 14:3; 53:2-3)
1. Lumea este urâtă pentru păcat
Psalmul 14:2-3 și Psalmul 53:2-3 este valabil pentru fiecare om de pe planetă. Nu există excepții, "nici una măcar".
"Niciun om nu este neprihănit" în ochii lui Dumnezeu (Psalmul 143:2). Prin urmare, toți oamenii sunt lucrători ai nelegiuirii. Și Dumnezeu, care este dragoste (1 Ioan 4:8), îi urăște pe toți. El urăște pe "toți lucrătorii fărădelegii" (Psalmul 5:5). Așa cum este scris:
În Romani 3:10-18 Pavel descrie că toți oamenii au ajuns niște netrebnici, și în special sunt grabnici să verse sânge și gata să înșele (vezi versetele 13-15). După cum este scris:
Ieremia 17:9 confirmă că inima omului este "nespus de înșelătoare (mai presus de orice) și deznădăjduit de rea." Cu alte cuvinte, toți oamenii sunt răi și "grabnici să înșele și să verse sânge". De aceea, "Domnul urăște" (Psalmul 5:6) întreaga omenire.
Frica de Domnul este urâre a răului (Proverbe 8:13), iar noi suntem răi (Matei 7:11). Și pentru acesta, Dumnezeu ne urăște. Omenirea este deznădăjduit de rea (Psalmul 14:1; 58:3) și are picioarele grabnice să verse sânge (Romani 3:15), iar Domnul "urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia" (Psalmul 11:5). Dumnezeu urăște oamenii, din cauza faptelor lor rele. Așa cum este scris:
David scrie:
Dumnezeu este un judecător drept, un Dumnezeu care Se mânie în orice vreme. (Psalmii 7:11 )1
Iar, motivul pentru care El se mânie este pentru că oamenii sunt răi în fiecare zi. Astfel, Isaia scrie:
Deci, cu toţii avem nevoie să fim mântuiţi de ura și de mânia lui Dumnezeu, după cum este scris:
Omenirea a cunoscut ura și mânia lui Dumnezeu de aproximativ 60002 de ani. Dumnezeu a omorât oameni în fiecare zi (Iov 38:12-13; 1 Samuel 2:6). Adevărat este că "plata păcatului este moartea" (Romani 6:23), iar Isus a lovit cu moartea (ca în Apocalipsa 2:23) de o lungă perioadă de timp.
Nu, și aceasta pentru că:
Deci, în dreapta Lui ură și mânie, El omoară oameni (ex, 1 Samuel 2:25). Pentru că "oamenilor le este rânduit să moară" (Evrei 9:27), iar Dumnezeu este Cel ce face acest lucru (Romani 11:36).
Toată omenirea este sub blestem, blestemul de a se fi născut păcătos (Psalmul 58:3; Romani 5:19). Asta este, Dumnezeu a creat omenirea, iar Biblia spune: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii. (Eclesiastul 7:29), de aceea pe pământ se află o mulţime de stricaţi rău. După cum Psalmul 14:1 declară despre întreaga omenire:
Deci, pe lângă lingușire sau măgulire (Psalmul 36:2), laudă sau trufie (Psalmul 94:4), oamenii sunt gata să înșele pretutindeni (Romani 3:13), de aceea o parte principală a discuției despre inima rea a omului (Ieremia 17:9) este că zice: „Nu este Dumnezeu!” (Psalmul 14:1)3. Aceasta desigur este minciună, prin urmare oamenii depun mărturie în inimile lor în mod fals și astfel cu inima sunt martori mincinoși. Așa cum este scris:
Domnul urăște martorul mincinos, sau fals (Proverbe 6:16-19). Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit (Proverbe 19:5, 9). Și astfel în ura și mânia Lui, Domnul vede cum oamenii mor.Dar ura și mânia Lui nu se termină aici, deoarece pe cei păcătoși îi așteaptă moartea a doua. Așa cum este scris:
Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” (Apocalipsa 21:8)
Psalmii 11:6 spune:
De ce? Pentru că El urăște pe cei răi (Psalmul 11:5). Deci, din nou:
2. Mântuiţi de ura lui Dumnezeu
Domnul este bun faţă de toţi, şi îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui. (Psalmii 145:9)
Spre deosebire de oameni răi:
Cu alte cuvinte, pe când noi eram urâți (păcătoși) de Domnul, tot El ne-a iubit. Cum se poate acest lucru? Aceasta se poate, pentru că astfel este modul în care Dumnezeu ne-a iubit.
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3:16)
Oamenii vor pieri, pentru că Dumnezeu îi urăște și-i va arde pentru totdeauna în iad. Această cale a pierzării este răzbunarea Domnului, ei vor merge acolo unde focul lor nu se va stinge (Isaia 66:24). Deci, dacă nu se pocăiesc (Luca 13:1-5), aceasta este soarta lor. Dar, Domnul iubește de asemenea pe cei pe care El îi urăște (toți oamenii), și a făcut doar o singură cale prin care ei să fie salvați de la ura și mânia Lui. Iar, această cale (Ioan 14:6) este credința în ceea ce spune El (Matei 4:4; Iacov 1:21).
Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu va tolera pe nimeni care-L va numii mincinos. Aceasta este limita, "ca cineva să nu creadă ceea ce spune El în Biblie." Astfel că, oricine nu-L crede pe Dumnezeu, Îl face mincinos (1 Ioan 5:10).
Cu toate acestea, pentru cei ce cred ce spune El, așa cum Avraam a crezut ceea ce a spus Domnul (Geneza 15:1-6), pe aceștia, Dumnezeu Îi va salva continuu de ura și mânia Lui. Pentru că, credincioșii sunt continuu păcătoși (Romani 5:19). Ei deci, sunt continuu răi (Romani 3:10-18; Psalmul 14:1-3).
Iar pentru aceasta, Dumnezeu îi urăște (Proverbe 8:13, Matei 7:11). Dar, "sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat" (1 Ioan 1:7). De notat este faptul că acest cuvânt „curățește", este la timpul prezent.
Isus, "trăieşte pururi ca să mijlocească" pentru noi (Evrei 7:25), iar acest lucru este necesar deoarece credincioșii sunt încă în acest trup păcătos (Romani 7:14-25). Spiritul sau duhul lor, a fost răscumpărat (Efeseni 2:1-5; Proverbe 11:23, 1 Ioan 3:5-9), dar carnea sau trupul este supus morţii din cauza păcatului (Romani 8:10). De aceea, avem în permanență nevoie să fim mântuiţi de ura și mânia Lui, chiar și pe mai departe, în viitor.
Romani 5:9-10, face acest lucru cât se poate de clar, căci este spus:
Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. (Romani 5:9-10)
Observați că este spus și la timpul viitor. "Vom fi mântuiţi prin El ," și "vom fi mântuiți prin viața Lui." Ambele vorbesc de mânie (și ură, de asemeni) care va continua să fie, iar noi va trebui să fim mântuiți de ea la fel cum avem nevoie să fim mântuiţi de ea astăzi.
Dar, pentru cea mai mare parte a omenirii, El a ales să nu-i mântuiască, ci mai degrabă să le împietrească inimile (Romani 9:18) astfel ca ei să nu se pocăiască și să nu-L creadă. El a ales să-i urască pe cei mai mulți dintre ei, din veșnicie, pentru osândă veșnică.
3. Când Domnul urăște pe cineva, Îl urăște chiar dacă nu a făcut păcat
Nu numai că Domnul urăște oamenii din cauza faptelor lor rele, dar El îi urăște de asemenea fără ca aceștia să fi săvârșit vre-o răutate. Acesta este punctul lui Pavel în Romani 9:11-13. Vorbind de Iacov și Esau ca exemple, Pavel scrie:
Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă – s-a zis Rebecăi: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic”, după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.” (Romani 9:11-13)
Înainte ca ei să fi putut face "ceva bun sau rău," înainte chiar de "a se fi născut," El a iubit pe Iacov și la urât pe Esau (și pe toți descendenții lor, după cum este spus la Maleahi 1:3-4; Obadia). De ce? "...ca să rămână în picioare hotărârea . . . lui Dumnezeu" (Romani 9:11). Cu alte cuvinte, ca Dumnezeu să- Şi poată îndeplini scopul Său.
Mai mult, Pavel continuă în Romani 9 și dezvăluie scopul veșnic al Domnului. Acesta este planul, de a avea pe unii oameni (vase) de cinste și pe alți oameni (vase) de ocară; oameni ai îndurării și oameni ai mâniei, făcuți pentru pieire (Romani 9:21-23). Cu alte cuvinte, El vrea să-Şi arate bogăţia slavei Lui (versetul 23) deci, Dumnezeu vrea să Se slăvească prin oamenii pe care El i-a făcut. Pentru minoritatea omenirii, El a ales să-Şi arate dragostea, mila și bunătatea Lui, prin intermediul lor. Pentru majoritatea, El a ales să-Şi arate ura Lui, mânia, și urgia (Psalmul 90:11) prin intermediul lor. Așa cum este scris:
Noi știm că minoritatea (cei puțini) au fost iubiți și majoritatea (cei mulți) au fost urâți, din cuvintele pe care Le-a spus Isus în Matei 7:13-14 și Luca 13:24. Ambele pasaje dezvăluie că puțini oameni sunt vase ale îndurării. În plus, din moment ce Dumnezeu vorbește, încă de la început, despre sfârșit (Isaia 46:10) și Cuvântul Lui a fost din-totdeauna (Ioan 1:1), deci această iubire și ură este din veșnicie. Așa cum Pavel le-a scris vaselor îndurării, vorbind de Dumnezeu:
El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii4 (2 Timotei 1:9)
4. Domnul Urăște Pentru a Mântui
În cele din urmă, chiar dacă credincioșii sunt într-adevăr mântuiți de ura și mânia lui Dumnezeu pe o bază continuă (Evrei 7:25), acest lucru nu înseamnă că ei sunt imuni la aceasta în întregime în această viață. Domnul încă poate omorî pe credincioși (1 Samuel 2:6; Iov 13:15; Psalmul 116:15), după buna Lui plăcerea și în funcție de timp (Psalmul 115:3), El încă Își arată ura și mânia Sa. Iată, ce a spus Iov:
Mă sfâşie şi mă urmăreşte în mânia Lui, scrâşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui. Ei deschid gura să mă mănânce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se înverşunează cu toţii după mine. Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mâinile celor răi. Eram liniştit, şi m-a scuturat, m-a apucat de ceafă şi m-a zdrobit, a tras asupra mea ca într-o ţintă. Săgeţile Lui mă înconjoară din toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pământ, mă frânge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic. (Iov 16:9-14)
Ceva mai departe Iov, spunea:
Dar hotărârea Lui este luată, cine I se va împotrivi? Ce-I doreşte sufletul, aceea face. El Îşi va împlini dar planurile faţă de mine şi va mai face şi multe altele. De aceea tremur înaintea Lui, şi când mă gândesc la lucrul acesta, mă tem de El. Dumnezeu mi-a tăiat inima, Cel Atotputernic m-a umplut de groază. Căci nu întunericul durerii mele mă nimiceşte, nici negura în care sunt înfăşurat. (Iov 23:13-17)5
Omul sfânt al lui Dumnezeu (2 Petru 1:21) Heman, de asemenea și el a cunoscut mânia Lui.
Doamne Dumnezeul mântuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta! S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele; căci mi s-a săturat sufletul de rele şi mi se apropie viaţa de Locuinţa morţilor. Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă, sunt ca un om care nu mai are putere. Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormânt, de care nu-Ţi mai aduci aminte şi care sunt despărţiţi de mâna Ta. M-ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri. Mânia Ta mă apasă şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. – (Oprire)
Ai îndepărtat de la mine pe toţi prietenii mei, m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei; sunt închis şi nu pot să ies. Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mâinile spre Tine! Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? – (Oprire)
Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormânt şi de credincioşia Ta în Adânc? Sunt cunoscute minunile Tale în întuneric şi dreptatea Ta în ţara uitării? Doamne, eu Îţi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine. Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentru ce îmi ascunzi faţa Ta? Din tinereţe, sunt nenorocit şi trag să mor, sunt cuprins de spaimele Tale şi nu ştiu ce să mai fac. Mânia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot. Ele mă înconjoară toată ziua ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată. Ai depărtat de la mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi. (Psalmii 88:1-18)
În plus, prin alegerea Lui (Psalmul 115:3), Dumnezeu poate aduce mânia Sa peste cei neprihăniți, chiar în același timp, pe când El o aduce și peste cei răi. A se vedea exemplele din: Geneza 18:23-32 și Ezechiel 21:1-5. Mai mult decât atât, credinciosul chiar dacă este iertat, totuși Dumnezeu prin alegerea Sa, aduce mânia Lui asupra acestuia, datorită unui anumit păcat (e). A se vedea exemplele de la: 2 Samuel 12:10-14; Psalmul 38:1-8, 17-18.
În cele din urmă, Moise de asemenea a scris despre mânia Domnului, zicând:
o biserică adevărată, p. O. Box 130, Moody, OK 74444
1-800-HOW-TRUE; www.atruechurch.info
Traducerea Vasile Sanda
Note
1 Psalm 7:11 în evreiește este: אֱלהִים שׁוֹפֵט צַדִּיק וְאֵל זעֵם בְּכָל־יוֹם ('elohiym shophêt tsadiyq ve'êl zo`êm bekhâl-yom).
2 Dacă cineva calculează 1656 ani de genealogie până la vremea potopului (Geneza 5:3-32; 7:11), și 582 ani de genealogie ebraică de la potop până la vremea când Iacov a intrat în Egipt (Geneza 9:28-29: 11:10-26; 21:5; 25:26, 47:9), plus 430 ani ai lui Israel petrecuți în Egipt (Exodul 12:40), apoi 480 de ani de la Exod la Solomon (1 Regi 6:1), apoi 427 ani de regi (1 Împărați 6:1; 2 Cronici 9:30-36:11), urmați de 70 de ani de robie babiloniană (2 Cronici 36:20-23; Ieremia 25), plus 483 de ani, care sunt anii profeției de la Daniel la vremea lui Hristos (Daniel 9:25), este evident că cerurile și pământul au fost în existență doar de aproximativ 4128 ani (timp lunar), până la venirea lui Hristos. Și, dacă istoria are o oarecare precizie în aceste lucruri, adăugăm 2000 ani solari de la Hristos până în zilele noastre, astfel vom vedea că de la creație și până acum sunt aproximativ 6100 ani.
3 Psalmul 14:1, mai literal spune:
Nebunul zice în inima lui: "Nu sunt Dumnezei." (tot la fel și în Psalmul 53:1) În ebraică este: אָמַר נָבָל בְּלִבּוֹ אֵין אֱלהִי ('âmar nâvâl belibo 'êyn 'elohiym)
Verbul אֵין ('êyn) "a nu fi" (sau "a nu exista") este determinat de numele אֱלהִים ('elohiym), care este la plural. Psalmul 10:4 de asemenea, vorbind de cel rău, mai literal spune:
. . . „Nu sunt Dumnezei!” Iată toate gândurile lui. (אֵין אֱלהִים כָּל - מְזִמּוֹתָיו ['êyn' elohiym kol-mezimmotâyv]
Pentru mai multe vezi El este Sfinții Dumnezei.
4 În 2 Timotei 1:9 traducerea “Cornilescu” este potrivită, însă în engleză necesita o explicație, astfel că: expresia "înainte de început" este mult mai literal, "înainte de veşnicii" sau "înainte de orice timp" (προ χρονων αιωνιων [pro chrovôn aiôniôn]).
5 Cu excepția acuzației lui Iov de nedreptate (Iov 9:19; 27:2, 34:10-17), Iov a vorbit ceea ce era drept (Iov 42:8). În Iov 16:16-17, el a spus:
Plânsul mi-a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele. Totuşi n-am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată. (Iov 16:16-17)
El era un om drept (Iov 1:1). Rugăciunea lui era curată, dar Domnul a adus totuși mânia Lui peste el (Iov 1-12).