- Dumnezeu urăște toată lumea

Da, El urăște întreaga omenire

Domnul Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere şi care să caute pe Dumnezeu. Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. (Psalmii 14:3; 53:2-3)

1. Lumea este urâtă pentru păcat

Psalmul 14:2-3 și Psalmul 53:2-3 este valabil pentru fiecare om de pe planetă. Nu există excepții, "nici una măcar".

Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască. (Eclesiastul 7:20)

"Niciun om nu este neprihănit" în ochii lui Dumnezeu (Psalmul 143:2). Prin urmare, toți oamenii sunt lucrători ai nelegiuirii. Și Dumnezeu, care este dragoste (1 Ioan 4:8), îi urăște pe toți. El urăște pe "toți lucrătorii fărădelegii" (Psalmul 5:5). Așa cum este scris:

Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi; Tu urăşti pe cei ce fac fărădelegea şi pierzi pe cei mincinoşi; Domnul urăşte pe oamenii care varsă sânge şi înşală. (Psalmii 5:5-6)

În Romani 3:10-18 Pavel descrie că toți oamenii au ajuns niște netrebnici, și în special sunt grabnici să verse sânge și gata să înșele (vezi versetele 13-15). După cum este scris:

„Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amărăciune; au picioarele grabnice să verse sânge; (Romani 3:10-15)

Ieremia 17:9 confirmă că inima omului este "nespus de înșelătoare (mai presus de orice) și deznădăjduit de rea." Cu alte cuvinte, toți oamenii sunt răi și "grabnici să înșele și să verse sânge". De aceea, "Domnul urăște" (Psalmul 5:6) întreaga omenire.

Frica de Domnul este urâre a răului (Proverbe 8:13), iar noi suntem răi (Matei 7:11). Și pentru acesta, Dumnezeu ne urăște. Omenirea este deznădăjduit de rea (Psalmul 14:1; 58:3) și are picioarele grabnice să verse sânge (Romani 3:15), iar Domnul "urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia" (Psalmul 11:5). Dumnezeu urăște oamenii, din cauza faptelor lor rele. Așa cum este scris:

„Toată răutatea lor este la Ghilgal; acolo M-am scârbit de ei. Din pricina răutăţii faptelor lor îi voi izgoni din Casa Mea. Nu-i mai pot iubi, toate căpeteniile lor sunt nişte îndărătnici. (Osea 9:15; vezi, de asemenea Osea 9:16-17; Leviticul 20:23, 26:30, Psalmul 78:59)

David scrie:

Dumnezeu este un judecător drept, un Dumnezeu care Se mânie în orice vreme. (Psalmii 7:11 )¹

Iar, motivul pentru care El se mânie este pentru că oamenii sunt răi în fiecare zi. Astfel, Isaia scrie:

... Te-ai mâniat, pentru că am păcătuit: vom suferi noi veşnic sau putem fi mântuiţi? (Isaia 64:5b)

Deci, cu toţii avem nevoie să fim mântuiţi de ura și de mânia lui Dumnezeu, după cum este scris:

Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu Îşi ascute sabia, Îşi încordează arcul şi-l ocheşte, îndreaptă asupra lui săgeţi omorâtoare şi-i aruncă săgeţi arzătoare! (Psalmii 7:12-13)

Omenirea a cunoscut ura și mânia lui Dumnezeu de aproximativ 6000² de ani. Dumnezeu a omorât oameni în fiecare zi (Iov 38:12-13; 1 Samuel 2:6). Adevărat este că "plata păcatului este moartea" (Romani 6:23), iar Isus a lovit cu moartea (ca în Apocalipsa 2:23) de o lungă perioadă de timp.

Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din Locuinţa morţilor? (Psalmii 89:48)

Nu, și aceasta pentru că:

oricine săvârşeşte o nedreptate, este o urâciune înaintea Domnului (Deuteronomul 25:16)

Deci, în dreapta Lui ură și mânie, El omoară oameni (ex, 1 Samuel 2:25). Pentru că "oamenilor le este rânduit să moară" (Evrei 9:27), iar Dumnezeu este Cel ce face acest lucru (Romani 11:36).

Toată omenirea este sub blestem, blestemul de a se fi născut păcătos (Psalmul 58:3; Romani 5:19). Asta este, Dumnezeu a creat omenirea, iar Biblia spune: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii. (Eclesiastul 7:29), de aceea pe pământ se află o mulţime de stricaţi rău. După cum Psalmul 14:1 declară despre întreaga omenire:

Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este niciunul care să facă binele. (a se vedea, de asemenea, Psalmul 53:1)

Deci, pe lângă lingușire sau măgulire (Psalmul 36:2), laudă sau trufie (Psalmul 94:4), oamenii sunt gata să înșele pretutindeni (Romani 3:13), de aceea o parte principală a discuției despre inima rea a omului (Ieremia 17:9) este că zice: „Nu este Dumnezeu!” (Psalmul 14:1)³. Aceasta desigur este minciună, prin urmare oamenii depun mărturie în inimile lor în mod fals și astfel cu inima sunt martori mincinoși. Așa cum este scris:

. . . un martor mincinos spune minciuni. (Proverbele 14:5b)

Domnul urăște martorul mincinos, sau fals (Proverbe 6:16-19). Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit (Proverbe 19:5, 9). Și astfel în ura și mânia Lui, Domnul vede cum oamenii mor.Dar ura și mânia Lui nu se termină aici, deoarece pe cei păcătoși îi așteaptă moartea a doua. Așa cum este scris:

Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” (Apocalipsa 21:8)

Psalmii 11:6 spune:

Peste cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă: un vânt dogoritor, iată paharul de care au ei parte.

De ce? Pentru că El urăște pe cei răi (Psalmul 11:5). Deci, din nou:

Te-ai mâniat, pentru că am păcătuit: vom suferi noi veşnic sau putem fi mântuiţi? (Isaia 64:5b)

2. Mântuiţi de ura lui Dumnezeu

Domnul este bun faţă de toţi, şi îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui. (Psalmii 145:9)

Spre deosebire de oameni răi:

Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi [ex. atunci când ne ura], Hristos a murit pentru noi. (Romani 5:8)

Cu alte cuvinte, pe când noi eram urâți (păcătoși) de Domnul, tot El ne-a iubit. Cum se poate acest lucru? Aceasta se poate, pentru că astfel este modul în care Dumnezeu ne-a iubit.

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3:16)

Oamenii vor pieri, pentru că Dumnezeu îi urăște și-i va arde pentru totdeauna în iad. Această cale a pierzării este răzbunarea Domnului, ei vor merge acolo unde focul lor nu se va stinge (Isaia 66:24). Deci, dacă nu se pocăiesc (Luca 13:1-5), aceasta este soarta lor. Dar, Domnul iubește de asemenea pe cei pe care El îi urăște (toți oamenii), și a făcut doar o singură cale prin care ei să fie salvați de la ura și mânia Lui. Iar, această cale (Ioan 14:6) este credința în ceea ce spune El (Matei 4:4; Iacov 1:21).

Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu va tolera pe nimeni care-L va numii mincinos. Aceasta este limita, "ca cineva să nu creadă ceea ce spune El în Biblie." Astfel că, oricine nu-L crede pe Dumnezeu, Îl face mincinos (1 Ioan 5:10).

Cu toate acestea, pentru cei ce cred ce spune El, așa cum Avraam a crezut ceea ce a spus Domnul (Geneza 15:1-6), pe aceștia, Dumnezeu Îi va salva continuu de ura și mânia Lui. Pentru că, credincioșii sunt continuu păcătoși (Romani 5:19). Ei deci, sunt continuu răi (Romani 3:10-18; Psalmul 14:1-3).

Iar pentru aceasta, Dumnezeu îi urăște (Proverbe 8:13, Matei 7:11). Dar, "sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat" (1 Ioan 1:7). De notat este faptul că acest cuvânt „curățește", este la timpul prezent.

Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre. (1 Ioan 2:1b-2a)

Isus, "trăieşte pururi ca să mijlocească" pentru noi (Evrei 7:25), iar acest lucru este necesar deoarece credincioșii sunt încă în acest trup păcătos (Romani 7:14-25). Spiritul sau duhul lor, a fost răscumpărat (Efeseni 2:1-5; Proverbe 11:23, 1 Ioan 3:5-9), dar carnea sau trupul este supus morţii din cauza păcatului (Romani 8:10). De aceea, avem în permanență nevoie să fim mântuiţi de ura și mânia Lui, chiar și pe mai departe, în viitor.

Romani 5:9-10, face acest lucru cât se poate de clar, căci este spus:

Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. (Romani 5:9-10)

Observați că este spus și la timpul viitor. "Vom fi mântuiţi prin El ," și "vom fi mântuiți prin viața Lui." Ambele vorbesc de mânie (și ură, de asemeni) care va continua să fie, iar noi va trebui să fim mântuiți de ea la fel cum avem nevoie să fim mântuiţi de ea astăzi.

Dar, pentru cea mai mare parte a omenirii, El a ales să nu-i mântuiască, ci mai degrabă să le împietrească inimile (Romani 9:18) astfel ca ei să nu se pocăiască și să nu-L creadă. El a ales să-i urască pe cei mai mulți dintre ei, din veșnicie, pentru osândă veșnică.

3. Când Domnul urăște pe cineva, Îl urăște chiar dacă nu a făcut păcat

Nu numai că Domnul urăște oamenii din cauza faptelor lor rele, dar El îi urăște de asemenea fără ca aceștia să fi săvârșit vre-o răutate. Acesta este punctul lui Pavel în Romani 9:11-13. Vorbind de Iacov și Esau ca exemple, Pavel scrie:

Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă – s-a zis Rebecăi: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic”, după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.” (Romani 9:11-13)

Înainte ca ei să fi putut face "ceva bun sau rău," înainte chiar de "a se fi născut," El a iubit pe Iacov și la urât pe Esau (și pe toți descendenții lor, după cum este spus la Maleahi 1:3-4; Obadia). De ce? "...ca să rămână în picioare hotărârea . . . lui Dumnezeu" (Romani 9:11). Cu alte cuvinte, ca Dumnezeu să- Şi poată îndeplini scopul Său.

Mai mult, Pavel continuă în Romani 9 și dezvăluie scopul veșnic al Domnului. Acesta este planul, de a avea pe unii oameni (vase) de cinste și pe alți oameni (vase) de ocară; oameni ai îndurării și oameni ai mâniei, făcuți pentru pieire (Romani 9:21-23). Cu alte cuvinte, El vrea să-Şi arate bogăţia slavei Lui (versetul 23) deci, Dumnezeu vrea să Se slăvească prin oamenii pe care El i-a făcut. Pentru minoritatea omenirii, El a ales să-Şi arate dragostea, mila și bunătatea Lui, prin intermediul lor. Pentru majoritatea, El a ales să-Şi arate ura Lui, mânia, și urgia (Psalmul 90:11) prin intermediul lor. Așa cum este scris:

Domnul a făcut toate pentru o ţintă, chiar şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii. (Proverbe 16:4)

Noi știm că minoritatea (cei puțini) au fost iubiți și majoritatea (cei mulți) au fost urâți, din cuvintele pe care Le-a spus Isus în Matei 7:13-14 și Luca 13:24. Ambele pasaje dezvăluie că puțini oameni sunt vase ale îndurării. În plus, din moment ce Dumnezeu vorbește, încă de la început, despre sfârșit (Isaia 46:10) și Cuvântul Lui a fost din-totdeauna (Ioan 1:1), deci această iubire și ură este din veșnicie. Așa cum Pavel le-a scris vaselor îndurării, vorbind de Dumnezeu:

El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii⁴ (2 Timotei 1:9)

4. Domnul Urăște Pentru a Mântui

În cele din urmă, chiar dacă credincioșii sunt într-adevăr mântuiți de ura și mânia lui Dumnezeu pe o bază continuă (Evrei 7:25), acest lucru nu înseamnă că ei sunt imuni la aceasta în întregime în această viață. Domnul încă poate omorî pe credincioși (1 Samuel 2:6; Iov 13:15; Psalmul 116:15), după buna Lui plăcerea și în funcție de timp (Psalmul 115:3), El încă Își arată ura și mânia Sa. Iată, ce a spus Iov:

Mă sfâşie şi mă urmăreşte în mânia Lui, scrâşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui. Ei deschid gura să mă mănânce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se înverşunează cu toţii după mine. Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mâinile celor răi. Eram liniştit, şi m-a scuturat, m-a apucat de ceafă şi m-a zdrobit, a tras asupra mea ca într-o ţintă. Săgeţile Lui mă înconjoară din toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pământ, mă frânge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic. (Iov 16:9-14)

Ceva mai departe Iov, spunea:

Dar hotărârea Lui este luată, cine I se va împotrivi? Ce-I doreşte sufletul, aceea face. El Îşi va împlini dar planurile faţă de mine şi va mai face şi multe altele. De aceea tremur înaintea Lui, şi când mă gândesc la lucrul acesta, mă tem de El. Dumnezeu mi-a tăiat inima, Cel Atotputernic m-a umplut de groază. Căci nu întunericul durerii mele mă nimiceşte, nici negura în care sunt înfăşurat. (Iov 23:13-17)⁵

Omul sfânt al lui Dumnezeu (2 Petru 1:21) Heman, de asemenea și el a cunoscut mânia Lui.

Doamne Dumnezeul mântuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta! S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele; căci mi s-a săturat sufletul de rele şi mi se apropie viaţa de Locuinţa morţilor. Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă, sunt ca un om care nu mai are putere. Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormânt, de care nu-Ţi mai aduci aminte şi care sunt despărţiţi de mâna Ta. M-ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri. Mânia Ta mă apasă şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. – (Oprire)

Ai îndepărtat de la mine pe toţi prietenii mei, m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei; sunt închis şi nu pot să ies. Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mâinile spre Tine! Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? – (Oprire)

Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormânt şi de credincioşia Ta în Adânc? Sunt cunoscute minunile Tale în întuneric şi dreptatea Ta în ţara uitării? Doamne, eu Îţi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine. Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentru ce îmi ascunzi faţa Ta? Din tinereţe, sunt nenorocit şi trag să mor, sunt cuprins de spaimele Tale şi nu ştiu ce să mai fac. Mânia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot. Ele mă înconjoară toată ziua ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată. Ai depărtat de la mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi. (Psalmii 88:1-18)

În plus, prin alegerea Lui (Psalmul 115:3), Dumnezeu poate aduce mânia Sa peste cei neprihăniți, chiar în același timp, pe când El o aduce și peste cei răi. A se vedea exemplele din: Geneza 18:23-32 și Ezechiel 21:1-5. Mai mult decât atât, credinciosul chiar dacă este iertat, totuși Dumnezeu prin alegerea Sa, aduce mânia Lui asupra acestuia, datorită unui anumit păcat (e). A se vedea exemplele de la: 2 Samuel 12:10-14; Psalmul 38:1-8, 17-18.

În cele din urmă, Moise de asemenea a scris despre mânia Domnului, zicând:

Noi suntem mistuiţi de mânia Ta şi îngroziţi de urgia Ta. Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre şi scoţi la lumina feţei Tale păcatele noastre cele ascunse. Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet. Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm. Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine? Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă! (Psalmii 90:7-12)

o biserică adevărată, p. O. Box 130, Moody, OK 74444

1-800-HOW-TRUE; www.atruechurch.info

Traducerea Vasile Sanda

Note

1 Psalm 7:11 în evreiește este: אֱלהִים שׁוֹפֵט צַדִּיק וְאֵל זעֵם בְּכָל־יוֹם ('elohiym shophêt tsadiyq ve'êl zo`êm bekhâl-yom).

2 Dacă cineva calculează 1656 ani de genealogie până la vremea potopului (Geneza 5:3-32; 7:11), și 582 ani de genealogie ebraică de la potop până la vremea când Iacov a intrat în Egipt (Geneza 9:28-29: 11:10-26; 21:5; 25:26, 47:9), plus 430 ani ai lui Israel petrecuți în Egipt (Exodul 12:40), apoi 480 de ani de la Exod la Solomon (1 Regi 6:1), apoi 427 ani de regi (1 Împărați 6:1; 2 Cronici 9:30-36:11), urmați de 70 de ani de robie babiloniană (2 Cronici 36:20-23; Ieremia 25), plus 483 de ani, care sunt anii profeției de la Daniel la vremea lui Hristos (Daniel 9:25), este evident că cerurile și pământul au fost în existență doar de aproximativ 4128 ani (timp lunar), până la venirea lui Hristos. Și, dacă istoria are o oarecare precizie în aceste lucruri, adăugăm 2000 ani solari de la Hristos până în zilele noastre, astfel vom vedea că de la creație și până acum sunt aproximativ 6100 ani.

3 Psalmul 14:1, mai literal spune:

Nebunul zice în inima lui: "Nu sunt Dumnezei." (tot la fel și în Psalmul 53:1) În ebraică este: אָמַר נָבָל בְּלִבּוֹ אֵין אֱלהִי ('âmar nâvâl belibo 'êyn 'elohiym)

Verbul אֵין ('êyn) "a nu fi" (sau "a nu exista") este determinat de numele אֱלהִים ('elohiym), care este la plural. Psalmul 10:4 de asemenea, vorbind de cel rău, mai literal spune:

. . . „Nu sunt Dumnezei!” Iată toate gândurile lui. (אֵין אֱלהִים כָּל - מְזִמּוֹתָיו ['êyn' elohiym kol-mezimmotâyv]

Pentru mai multe vezi El este Sfinții Dumnezei.

4 În 2 Timotei 1:9 traducerea “Cornilescu” este potrivită, însă în engleză necesita o explicație, astfel că: expresia "înainte de început" este mult mai literal, "înainte de veşnicii" sau "înainte de orice timp" (προ χρονων αιωνιων [pro chrovôn aiôniôn]).

5 Cu excepția acuzației lui Iov de nedreptate (Iov 9:19; 27:2, 34:10-17), Iov a vorbit ceea ce era drept (Iov 42:8). În Iov 16:16-17, el a spus:

Plânsul mi-a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele. Totuşi n-am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată. (Iov 16:16-17)

El era un om drept (Iov 1:1). Rugăciunea lui era curată, dar Domnul a adus totuși mânia Lui peste el (Iov 1-12).