Introducere
Cum se umple o colivie de păsări, (Ieremia 5:27) aşa se umplu comunităţile "creştine" prin vicleşug, (2 Timotei 3:1-5; 2 Petru 2:1-3), tot astfel şi sărbătoarea de Crăciun, care este doar unul din exemplele de înşelăciune din aceste vremuri (2 Timotei 4:3).
Crăciunul este o zi „sfântă” pentru biserica catolică neevlavioasă și o sărbătoare pentru mare parte din lume. Ar trebui să fie evident că Moș Crăciun este un dumnezeu fals. „Te vede când dormi. El știe când ești treaz. El știe dacă ai fost rău sau bun.” Proverbe 15:3 spune:
Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni.
Totuși, ei îi atribuie astfel de lucruri lui Moș Crăciun.
Cu toate acestea, pentru marea majoritatea celor ce pretind că sunt creștini, Crăciunul ar trebui să fie o zi rezervată pentru a se închina lui Hristos în amintirea nașterii Sale. Dar, este această închinare acceptată de Dumnezeu? Nu.
I. Un Hristos fals
Sărbătoarea Crăciunului ar trebui să fie sărbătoarea nașterii lui Hristos, dar aceasta este o minciună. Lumea este înșelată (Apocalipsa 12:9), inclusiv „creștinii”. Lumea este „fără pricepere” (Romani 1:31), inclusiv „creștinii”. Ei nu cunosc vremurile (Luca 18:8; 2 Timotei 3:1-5), nici realitatea falsului creștinism predominant în jurul lor (2 Timotei 4:3-4; 2 Petru 2:2) și astfel falșii Isuși sunt acceptați și îmbrățișați în el (Romani 1:18-23). Isus de Crăciun este doar unul dintre mulții Hristoși falși și dumnezei falși care prevalează în inimile oamenilor (Romani 1:18-23).
Hristosul Crăciunului este iubit de lume. Acest lucru este destul de evident atunci când lumea sărbătorește Crăciunul. Atunci îi puteți auzi cand ei îi cântă și îi aduc laude în perioada Crăciunului. Cântecele de Crăciun sunt în bisericile lor, în difuzoarele de la magazinele alimentare (de exemplu, „Away in a Manger/Într-o iesle îndepărtată”) și în diferite locuri publice. Îl venerează cu scene de iesle, pomi de Crăciun, se oferă cadouri unul altuia („Crăciun fericit”) și se cufundă în „spiritul Crăciunului”.
Orașele se luminează cu decorațiuni grozave, au parade de Crăciun, iar oamenii își împodobesc casele cu lumini, decoruri și statui. Ei spun: „El este principalul motiv al sezonului”. El este într-adevăr, pentru că este din lume.
Isus le-a spus ucenicilor săi:
Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei, (Ioan 15:19)
Atunci când vezi un „Hristos” care este celebrat de lume, desigur te uiți la un Hristos care este din lume. Lumea iubește ce este al ei. Și, când spunem „lume”, includem așa-numita lume „creștină”, pentru că ei sunt din lume. Și, dacă este un „Hristos” al lumii, este un „Hristos” al Diavolului, stăpânitorul lumii (Ioan 14:30; 1 Ioan 5:19). Adevăratul Hristos nu este din lume (Ioan 17:14). Hristosul Crăciunului este.
Lumea îl urăște pe adevăratul Hristos (Ioan 3:19-20), în special pe cei din religia corectă (de exemplu, Luca 6:7). Lumea L-a răstignit când a fost aici ultima dată (Ioan 18-19), iar ei vor face război împotriva Lui când El se va întoarce (Apocalipsa 19:11-21). Ei nu-L plac nici pe El și nici căile Lui nu sunt plăcute. Ei sunt „urâtori de Dumnezeu” (Romani 1:30). Acesta este unul dintre motivele pentru care nu caută decât răscoală (Proverbe 17:11). Crăciunul este doar un mic exemplu al căilor lor înșelătoare și de răzvrătire.
Mulți sunt duși în rătăcire, înșelați și lesne crezători (Proverbe 14:15) pentru că este folosit termenul „Hristos” și pentru că se spune că ei sărbătoresc nașterea fecioarei. Însă, doar pentru că numele „Isus” sau „Hristos” este folosit, asta nu înseamnă că se referă cu adevărat la Dumnezeul Scripturii (adevăratul Hristos). Pavel a vorbit despre „un alt Isus” în 2 Corinteni 11:4. Isus a avertizat despre falșii Hristoși în Matei 24:24. Există un „Isus” zis „Iust” în Coloseni 4:11 și care nu este Mântuitorul. Predicatorii falși proorocesc în numele lui Isus (Matei 7:21-23). În VT, vițelul de aur era numit „DOMNUL” sau „Iahve/Yahweh” (לַיהוָ֖ה Exodul 32:5). Prorocii mincinoși au prorocit în numele adevăratului Dumnezeu, Iahve/Iehova (sau Yahwe, יְהוָ֖ה, de exemplu, 2 Cronici 18:10-11). Doar pentru că se face o afirmație sau se folosește un termen ce pare a fi biblic; asta nu înseamnă că este adevărat.
Crăciunul este despre un Hristos fals. Spiritul Crăciunului (sau spiritul Yuletide) este despre un spirit fals. Nu este Duhul Sfânt al adevăratului Hristos din Biblie. Dacă ar fi, ar fi sfânt (Apocalipsa 3:7), „separat” de lume (Evrei 7:26). Dar, el nu este separat (sfânt) de lume, ci este inclus în ea, ca lumea, fie ei păgâni, catolici, de diferite confesiuni și „creștini” de peste tot (care sunt ai diavolului, ca în Ioan 8:44), sărbătorind ceea ce se numește nașterea lui Hristos.
Astfel, Hristosul Crăciunului este un demon. Deși se spune că ei sărbătoresc nașterea lui Hristos, aceasta este o minciună. În Cuvântul lui Dumnezeu, când există un dumnezeu fals, acesta este identificat ca un demon (vezi de ex, 1 Corinteni 10:20). Sărbătorirea Crăciunului, este în adevăr idolatrie, închinare față de un dumnezeu/hristos fals. Este celebrarea unui „Isus” care nu s-a născut niciodată Mântuitorul lumii, nu a murit niciodată pe cruce pentru păcatele omenirii și nu a înviat din morți pentru a trăi veșnic. El este un impostor pe care lumea l-a urmat și nu este surprinzător. Satana înșală întreaga lume (Apocalipsa 12:9). A făcut o treabă bună de Crăciun.
Crăciunul este în mod tradițional catolic sau ortodox, iar acestea sunt religii care acordă atenție spiritelor „ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învăţăturile dracilor” (1 Timotei 4:1-3).
Nici-o surpriză atunci, Crăciunul este o sărbătoare demonică. Nu este de mirare că lumea este atât de interesată de Crăciun, așa cum sunt toți, „creștini” și necreștini deopotrivă, sub „puterea Satanei” (Fapte 26:18).
II. Idolatrie
O, brad frumos, o brad frumos, Cu cetina tot verde.
Tu eşti copacul credincios, Ce frunza nu şi-o pierde,
Căci obiceiurile popoarelor sunt deşarte. Taie un lemn din pădure; mâna meşterului îl lucrează cu securea; îl împodobeşte cu argint şi aur, şi ei îl ţintuiesc cu cuie şi ciocane, ca să nu se clatine. (Ieremia 10:3-4)
Vedeți vreo asemănare cu idolatria din trecut și cu idolatria de astăzi?
Psalmul 24 întreabă:
Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la Locul Lui cel Sfânt? (Psalmul 24:3)
Raspunsul?
Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată, cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună şi nu jură ca să înşele. (Psalmul 24:4)
Majoritatea oamenilor nu realizează cât de subtilă și înșelătoare poate fi idolatria. De exemplu, pur și simplu a fi lacom este idolatrie (Coloseni 3:5). Un om care nu se mulțumește cu ceea ce are, dar își dorește mai mult, este un om lacom (conform, Evrei 13:5) și astfel este un idolatru. Acea ecuație simplă din inimă dăunează sufletului. După cum este scris,
Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. (Efeseni 5:5)
Când idolatria poate fi atât de înșelătoare și subtilă, oamenii ar trebui să se gândească puțin mai mult la ceea ce fac.
Deși Hristosul care este înălțat în timpul Crăciunului pare a fi Hristosul Bibliei, el este de fapt un idol (un demon). Crăciunul nu este nimic la care copiii lui Dumnezeu ar trebui să participe. Pavel le-a scris corintenilor:
Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa dracilor. (1 Corinteni 10:21)
Oamenii nebuni cred că pot (ex, Țefania 1:5), dar Dumnezeu spune că nu se poate. El nu-și ia rivali. 8 Ei trebuie să fugă de idolatrie (1 Corinteni 10:14). Cartea 1 Ioan se încheie cu aceste cuvinte:
Copilaşilor, păziți-vă de idoli. Amin. (1 Ioan 5:21)
Idolatrii merg în iazul de foc (Apocalipsa 21:8). Nu este o chestiune fără importanță.
Așa cum Domnul i-a distrus pe Nadab și Abihu, tot așa îi va arde pentru totdeauna pe toți cei care nu țin seama de avertismentul Lui și nu trăiesc o viață sfântă (1 Petru 1:15-16). Este o chestiune de a trăi sfânt înaintea lui Dumnezeu și de a nu urma lumea în închinarea către Dumnezeu (Romani 12:1-2). Lumea te va duce în iad. Acolo merg ei (Apocalipsa 20:11-15).
Dumnezeu și-a chemat pe poporul Său spunându-le: „Fie-vă groază de rău” (Romani 12:9) „nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le” (Efeseni 5:8-11).
De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului. (Efeseni 5:17)
John MacArthur a scris în broșura lui: Şase modalităţi prin care Satana încearcă să Fure Crăciunul:
Dacă-ţi lipseşte cumva realitatea Crăciunului în viaţa ta, să ştii că dacă primeşti pe Domnul Isus Hristos şi crezi în Numele Lui, Crăciunul va deveni real pentru tine. (p.20)
Fără îndoială, fără să vrea (2 Timotei 3:13), MacArthur vrea ca un demon să devină real pentru oameni.
Este fascinant cum lucrează Satana și cât de viclean este (Geneza 3:1). Cartea lui MacArthur se intitulează Six Ways Satan Is Stealing Christmas/Şase modalităţi prin care Satana încearcă să Fure Crăciunul, dar nu înseamnă furt să iei ceea ce este deja al tău. Dar, asta ar vrea dușmanul sufletului tău să crezi. Adică, Crăciunul este oarecum sfințit, dar comercialismul și materialismul (sau oricare ar fi argumentul) au corupt sfințenia acestei sărbători. Dar, realitatea este că este pur și simplu corupție îngrămădită peste corupție. Nu există evlavie în ea.
Pentru ochiul cu discernământ (Proverbele 14:15b), când un învățător fals precum MacArthur (și atât de mulți alții) pledează pentru „bunătatea” Crăciunului, asta, în sine, ar trebui să provoace un moment de gândire serioasă, că ar putea exista otravă chiar și în Kool-Aid.
III. Nu este poruncit ci este interzis
Isus a spus în Ioan 4:24:
Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.
„Domnul întregului pământ” (Iosua 3:11)1 cere, chiar este necesar („trebuie”)2, să ne închinăm Lui „în . . . adevăr." Nu îi acceptă pe cei care fac altfel. După cum este scris,
Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul. Ferice de cei ce împlinesc poruncile Lui/Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate! Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună! 3. (Apocalipsa 22:13-15)
Crăciunul este o minciună.
Oamenii nebuni, cei care nu iau seama la avertismentul serios al lui Isus din Ioan 4:24; Apocalipsa 22:13-15; și în altă parte (vezi mai jos), cred că nu este mare chestie să se închine în felul în care le plac (ca în Isaia 65:2 „după propriile gânduri” și Matei 15:8-9). Dar, pe Dumnezeu nu-L mulțumește închinarea care nu este în Adevăr. Gândurile noastre nu sunt gândurile Lui și căile noastre nu sunt căile Lui (Isaia 55:6-9). Trebuie să ne închinăm conform căii Lui, nu a noastră. El devine destul de furios pe cei care fac altfel (ex, Naum 1:2)4 și necazuri grave vin de la Atotputernicul. După cum este scris,
vă sortesc sabiei şi toţi veţi pleca genunchiul ca să fiţi înjunghiaţi, căci Eu am chemat, şi n-aţi răspuns, am vorbit, şi n-aţi ascultat, ci aţi făcut ce este rău înaintea Mea şi aţi ales ce nu-Mi place.” (Isaia 65:12)
De aceea şi Eu voi alege ce este spre nefericirea lor 5 şi voi aduce peste ei lucrurile de care se tem, căci, când am chemat Eu, n-au răspuns şi, când am vorbit Eu, n-au ascultat, ci au făcut ce este rău înaintea Mea şi au ales ce nu-Mi place!” (Isaia 66:4)
După cum Isaia arată clar, este „rău” în ochii lui Dumnezeu să faci ceva ce Lui „nu-i face plăcere”. După cum ar trebui să fie evident că, „Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului” (Geneza 24:3) nu se bucură de Crăciun. Nu este în adevăr.
Domnul nu ne-a dat libertatea de a ne închina Lui în orice fel am alege noi. Nadab și Abihu au învățat acest lucru pe calea grea, adică Dumnezeu nu acceptă închinarea care este invenția omului.
Leviticul 10 consemnează pentru noi distrugerea totală care poate veni de la Atotputernicul atunci când oamenii I se închină într-un mod „în care El nu le poruncise”.
Fiii lui Aaron Nadab şi Abihu şi-au luat, fiecare, cădelniţa, au pus foc în ea şi au pus tămâie pe foc, şi au adus astfel înaintea Domnului foc străin, lucru pe care El nu li-l poruncise. Atunci a ieşit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit şi au murit înaintea Domnului. Moise a zis lui Aaron: „Aceasta este ce a spus Domnul când a zis: ‘Voi fi sfinţit de cei ce se apropie de Mine şi voi fi proslăvit în faţa întregului popor.’” Aaron a tăcut. (Leviticul 10:1-3)
Observați din nou cuvântul „trebuie”. După cum a spus Isus,
Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr. (Ioan 4:24)
Care este problema aici în Levitic 10? De ce este respinsă această închinare către Cel Atotputernic și de ce Nadab și Abihu au fost mistuiți? Pentru că ei I s-au închinat într-un mod „în care El nu le poruncise”.
„Focul străin” din Levitic 10:1 era străin 6 de ceea ce poruncise Dumnezeu.
Dumnezeu nu se schimbă (Maleahi 3:6). Aceste lucruri „au fost scrise pentru învățarea noastră” (Romani 15:4), iar El poruncește în mod explicit:
nu te abate nici la dreapta, nici la stânga şi fereşte-te de rău! (Proverbe 4:24)
Așa ne „ferim piciorul de la rău”. Urmăm Cuvântul Său și nu ne abatem nici la dreapta, nici la stânga de la ceea ce spune El. El ne-a poruncit să nu trecem peste ceea ce este scris (1 Corinteni 4:6). El ia închinarea Sa foarte în serios. Isus a vrut să spună ceea ce a spus (Ioan 4:24).
Evrei 13:9 spune:
Să nu vă lăsaţi amăgiţi de orice fel de învăţături străine, 7
Sărbătorirea Crăciunului este „străină” pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Este străină de scrierea sfântă. Pavel a avertizat:
Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. (Coloseni 2:8)
Crăciunul este o tradiție/datină a oamenilor. Nu există nicio sărbătoare a Crăciunului în Biblie, nici o zi sfântă pentru nașterea lui Hristos. Dumnezeu ne-a avertizat în mod explicit să nu urmăm oamenii și căile lor (Coloseni 2:8). El ne-a avertizat în mod special să nu urmăm lumea.
Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. (Romani 12:1-2)
Cum se poate „deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită”? Nefiind „conform cu această lume/nu ne potrivim chipului veacului acestuia” și trăind o viață sfântă.
Vă amintiți ce a spus Domnul în Leviticul 10?
Voi fi sfinţit de cei ce se apropie de Mine (Leviticul 10:3b)
1 Cronici 16:29; Psalmul 29:2; 96:9 toate poruncile,
Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte
Nu este sfânt să urmezi după practicile lumii în închinarea lui Dumnezeu.
Domnul i-a avertizat pe israeliți în Deuteronom 12 chiar despre acest lucru.
Iată legile şi poruncile pe care să le păziţi şi să le împliniţi cât veţi trăi în ţara pe care v-o dă în stăpânire Domnul Dumnezeul părinţilor voştri. Să nimiciţi toate locurile în care slujesc dumnezeilor lor neamurile pe care le veţi izgoni, fie pe munţi înalţi, fie pe dealuri şi sub orice copac verde. Să le surpaţi altarele, să le sfărâmaţi stâlpii idoleşti, să le ardeţi în foc copacii închinaţi idolilor lor, să dărâmaţi chipurile cioplite ale dumnezeilor lor şi să faceţi să le piară numele din locurile acelea. Voi să nu faceţi aşa faţă de Domnul Dumnezeul vostru! / Să nu vă închinați Domnului Dumnezeului vostru cu asemenea lucruri (Deuteronomul 12:1-4)
Este destul de evident că Domnul nu a vrut ca Israelul să aibă vreo legătură cu dumnezeii falși sau cu ceva legat de ei. El a vrut ca astfel de lucruri să fie distruse. Și, El spune în mod specific: „Să nu vă închinați Domnului Dumnezeului vostru cu asemenea lucruri”. Sau, după cum spune KJV (mai literal),
Să nu faceți așa Domnului Dumnezeului vostru (Deuteronom 12:4).
Ce să nu facă? Să nu se închine lui Dumnezeu așa cum păgânii se închină dumnezeilor lor, așa cum se termină Deuteronom 12:
După ce Domnul Dumnezeul tău va nimici toate neamurile pe care le vei izgoni dinaintea ta, după ce le vei izgoni şi te vei aşeza în ţara lor, vezi să nu te laşi prins în cursă, călcând pe urmele lor, după ce vor fi nimicite dinaintea ta. Fereşte-te să nu cercetezi despre dumnezeii lor şi să zici: ‘Cum slujeau neamurile acestea dumnezeilor lor? Şi eu vreau să fac la fel.’ Tu să nu faci aşa faţă de Domnul Dumnezeul tău, căci ele slujeau dumnezeilor lor, făcând toate urâciunile pe care le urăşte Domnul, şi ele chiar îşi ardeau în foc fiii şi fiicele lor în cinstea dumnezeilor lor. Voi să păziţi şi să împliniţi toate lucrurile pe care vi le poruncesc eu; să n-adăugaţi nimic la ele şi să nu scoateţi nimic din ele. (Deuteronomul 12:29-32)
Domnul zice: „Tu să nu faci aşa faţă de Domnul Dumnezeul tău /Nu te vei închina Domnului Dumnezeului tău în felul acesta”. În ce fel? La fel cum „neamurile se închină dumnezeilor lor”. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu vrea să fie adorat așa cum o fac religiile false. El vrea să fie adorat în conformitate cu Cuvântul Său (Proverbe 13:13; 30:5-6; Ioan 4:23).
Catolicismul este o religie falsă. Și, deși din punct de vedere istoric Crăciunul vine de la catolici, iar din punct de vedere istoric catolicii au urmat obiceiurile idolatre păgâne din vremurile lor în sărbătorirea Crăciunului, totuși, astăzi acesta este unul dintre modurile în care catolicii se închină la falsul lor Hristos, prin intermediul Crăciunului. Lui Dumnezeu nu-i place.
Tot la fel, protestantismul este o religie falsă. Din punct de vedere istoric, este o ramură a catolicismului și, chiar și astăzi, catolicii și protestanții fac deseori referire la aceiași învățători falși ai trecutului (ex, Augustin, Părinții Bisericii Primare, etc.). Crăciunul este doar un exemplu al numeroaselor lor doctrine false pe care le au în comun.
Închinarea adevărată, este închinare „în . . . adevăr”, ce vine din dictatele Cuvântului Său Sfânt, Biblia. Crăciunul este o închinare care urmează dictatele omului în religia sa falsă. Este „tradiția/datinile oamenilor” (Coloseni 2:8).
IV. Acesta este rău în sine?
Ziua 25 Decembrie nu este mai rea decât orice altă zi a anului. Toate zilele sunt rele (Efeseni 5:16). Mai mult decât atât, un brad nu este un lucru rău (Romani 14:14), nici luminile decorative, culorile roșu și verde sau un costum roșu și alb, cu o căciulă lungă roșie și albă, cu un ciucure alb la capăt. Nu există nimic rău în sine (Romani 14:14).
În 1 Corinteni 8, Pavel merge chiar atât de departe încât spune că un idol nu este nimic (1 Corinteni 8:4) și spune retoric același lucru pentru ceea ce este jertfit idolilor în 1 Corinteni 10:19. Nu este că o statuie de lemn este rea în sine sau de la sine, sau că poate carnea care a fost sacrificată unui idol este rea în sine. Problema este realitatea spirituală din spatele ei. Este ceea ce reprezintă, și despre ce este vorba, aceasta este problema. După cum Pavel le-a scris corintenilor,
Deci ce zic eu? Că un lucru jertfit idolilor este ceva? Sau că un idol este ceva? Dimpotrivă, eu zic că ce jertfesc neamurile, jertfesc dracilor, şi nu lui Dumnezeu. Şi eu nu vreau ca voi să fiţi în împărtăşire cu dracii. (1 Corinteni 10:19-20)
În 1 Corinteni 8, Pavel spune că un credincios cu cunoștință ar putea de fapt să stea jos și să mănânce într-un templu idolatru (1 Corinteni 8:4-10). Pentru că, până la urmă, un idol nu este nimic și ceea ce i se sacrifică este nimic. Este doar carne, iar idolul este doar lemn (sau piatră etc.). Dar, Pavel nu se oprește aici. Menționând această „libertate”, el avertizează împotriva ei.
Luaţi seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi. Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoştinţă, că şezi la masă într-un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor? Şi astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acestei cunoştinţe a ta; el, fratele pentru care a murit Hristos! Dacă păcătuiţi astfel împotriva fraţilor şi le răniţi cugetul lor slab, păcătuiţi împotriva lui Hristos. (1 Corinteni 8:9-12)
Astfel, Pavel argumentează de două ori împotriva asocierii cu idolatria. În primul rând, chiar dacă obiectele nu sunt rele în sine, dar dacă te vede cineva pe tine că te asociezi cu ele, alții ar putea fi încurajați să se implice cu ele și să participe efectiv la idolatrie (1 Corinteni 8:4-12). În al doilea rând, Pavel concluzionează în cele din urmă „fugiţi de închinarea la idoli” (1 Corinteni 10:14), deoarece realitatea spirituală din spatele ei sunt demonii (1 Corinteni 10:21).
În sine, nu este nimic greșit în a oferi daruri sau a avea o sărbătoare, dar când se face în numele unui Hristos fals (idolatrie), trebuie să ne opunem (Romani 12:9). Așa cum adevăratul Hristos i-a condamnat pe „creștinii” din Pergam și Tiatira pentru că au mâncat din lucrurile jertfite idolilor (Apocalipsa 2:14, 20), tot așa ar trebui să ne împotrivim și noi la ceea ce se face în numele acestei practici moderne dar înșelătoare, de idolatrie numită Crăciun.
Pentru mai multe despre adevărul Cuvântului lui Dumnezeu și despre corupția totală din lume, în special despre ceea ce se numește „creștinismul” astăzi, vă rugăm să aruncați o privire serioasă (în Spiritul Proverbelor 2:1-6 și Fapte 17:11) la Declarația noastră de Credință, în special introducerea și primele trei puncte.
Domnul să vă îndrume în adevărul Său.
Note de final
1 „Domnul întregului pământ” în ebraică este אֲד֖וֹן כָּל־הָאָ֑רֶץ ('adon kol-hâ'ârets). Aceeași frază cu referire la unicul și singurul Dumnezeu adevărat se găsește și în Iosua 3:13 și Zaharia 6:5.
2 Cuvântul grecesc pentru „trebuie” este δεῖ (dei) și înseamnă exact asta, trebuie. Cu alte cuvinte, înseamnă „Este necesar”, așa cum NKJV traduce același cuvânt în Fapte 15:5.
3 „o minciună” ψεῦδος (pseudos), KJV; NKJV. Poate fi tradus și „falsitate” (de exemplu, ESV)
4 Dumnezeu este gelos și Domnul se răzbună; Domnul se răzbună și este mânios. Domnul se va răzbuna pe vrăjmașii Săi și El păstrează mânia pentru vrăjmașii Săi/Domnul este un Dumnezeu gelos şi răzbunător; Domnul Se răzbună şi este plin de mânie; Domnul Se răzbună pe potrivnicii Lui şi ţine mânie pe vrăjmaşii Lui.; (Naum 1:2). Ceea ce este tradus „mânios” în acest verset este în ebraică בַ֣עַל חֵמָ֑ה (ba`al ch'êmâh), mai literal, „Domn” sau „stăpân al mâniei”.
5 „Așa voi alege amăgirile lor” - Ca și în Isaia, Dumnezeu a ales într-adevăr ca lumea să fie amăgită și înșelată cu privire la Crăciun, așa cum El va alege moartea și înșelăciunea lor în viitor (2 Tesaloniceni 2:11-12).
6 „foc străin” אֵ֣שׁ זָרָ֔ה ('êsh zârâh) – În Exodul 30:9, Domnul interzice „tămâia străină” קְטֹ֥רֶת זָרָ֖ה זָרָ֖ה (qethoret zârâh), dar Leviticul 10:1 (vezi si Numeri 3:4; 26:61) este „foc străin”.
7 „străine” ξέναις (xenais) feminin plural – folosit în altă parte în forma masculină pentru „străin” (ex, Matei 25:32 ξένος) sau „străini” (ex, Fapte 17:21 ξένοι) sau în neutru pentru „străin” (ex. 1 Petru 4:12 ξένου).
8 Exod 20:3; Isaia 44:6; Osea 13:4
Trimis: luni, 28 aprilie 2014 20:14
Către: feedback@atruechurch.info
Subiect: Întrebări despre Crăciun
Atruechurch,
Buna din nou. Iartă-mă dacă am omis ceva, dar am câteva întrebări despre învățăturile tale de Crăciun, dacă nu te superi.
Ai scris: „Oamenii sărbătoresc Crăciunul, pentru că au fost influențați de lumea rea din jurul lor”. Toți oamenii? De unde știi asta? (Desigur, în ciuda catolicismului).
Ai mai scris: „Lumea îl iubește pe Hristosul Crăciunului”. Aceasta nu a fost observația mea. Majoritatea oamenilor pe care i-am observat în viața mea sunt foarte incomodați la menționarea cuvântului „Hristos” sau „Isus” sau a scenelor de iesle sau a cântecelor cu cuvântul „Hristos” în ele și așa mai departe, chiar și la sărbătorile de Crăciun. (Eu nu sărbătoresc Crăciunul, dar majoritatea familiei și prietenilor mei o fac). Am observat că oamenii, în general, iubesc tradiția schimbului de cadouri, dar marea majoritate dintre ei nu par să-l iubească pe Hristosul Crăciunului. Greșesc?
Dacă cineva respinge doctrinele catolice și pur și simplu decide să „sărbătorească nașterea lui Hristos” și decide să facă acest lucru pe 25 decembrie, (deoarece majoritatea americanilor au ziua liberă de la muncă) cu numele Crăciun în ziua aceea, este acest lucru rău?
Citând Col. 2:8, sunt „tradițiile/datinile oamenilor” (Crăciunul) în mod inerent rele dacă, fiind respectate, nu interferează cu poruncile lui Dumnezeu? Ca tradiția de a spune “bless you” „să te binecuvânteze” când cineva strănută? Sau spunând „Crăciun fericit” pe 25 decembrie?
Dacă cineva ar alege în mod arbitrar o zi pentru a sărbători Rusaliile și ar face-o în fiecare an, ar fi aceasta o „tradiție a oamenilor” rea?
Sunt toate sărbătorile de Paște rele?
Este rău să porți simboluri verzi, irlandeze de ziua Sf. Patrick, dacă acea persoană a respins catolicismul și afirmațiile sale despre "Sf. Patrick?"
Dacă cineva ar ridica un brad de Crăciun și l-ar împodobi, dar dacă nu s-ar închina acelui brad cântându-i și așa mai departe, ar fi ceva ră
Nu înțeleg cum se poate declara universal sărbătorile de Crăciun rele fără a judeca pe cineva pe baza unei „sărbători religioase” (Col. 2:16). Dacă acel festival specific ar avea practici inerente imorale în el (ceea ce sunt sigur că foarte mulți o fac), atunci cred că judecata ar trebui să fie pe acea practică anume, mai degrabă decât pe sărbătoare. Greșesc în privința asta?
Vă mulțumesc din nou pentru că m-ați ascultat (Iacov 1:19) și pentru că ați răspuns multora din întrebările mele. Răspunsurile tale anterioare au ajutat foarte mult.
-Brian
De la: Darwin Fish
Trimis: duminică, 4 mai 2014, ora 8:03
Către: DJ Mankiewicz
Subiect: Re: Întrebări despre Crăciun
Mulțumesc pentru e-mail.
Întrebările tale îmi amintesc de o tânără adolescentă care odată a întrebat: „Este greșit ca eu și iubitul meu să fim goi împreună în pat nevinovați?” În esență, ea întreba: „Cât de aproape de păcat putem să fim și să fim în continuare ok?” Nu ești ok, dacă vrei să te apropii de păcat (totuși, se presupune că nu-i păcat).
Frica de Domnul este urârea răului; (Proverbe 8:13)
să nu te relaxezi lângă el. După cum Proverbul îndeamnă pe tânăr,
depărtează-te de drumul care duce la ea şi nu te apropia de uşa casei ei, (Proverbe 5:8)
Tânărul ar putea argumenta că vrea doar să vorbească cu ea și să vadă cum este, etc. Nu e nimic rău în a vorbi cu ea, nu-i așa?
Așa cum trebuie să fugă de poftele tinereții (2 Timotei 2:22 „fugi”), tot așa trebuie să fugă și de idolatrie (1 Corinteni 10:14 „fugiţi”). Crăciunul este idolatrie (atât cu Moș Crăciun, cât și cu „Hristos”).
Mulțumesc pentru această întrebare. M-a provocat să schimb formularea din acel paragraf. Iată ce l-am schimbat și eu.
Oamenii din lume sunt răi, oricare dintre ei (Psalmul 14), inclusiv „creștinii”. „domnul puterii văzduhului” lucrează în fiecare dintre ei (Efeseni 2:2), și când vezi o sărbătoare religioasă, o tradiție religioasă a oamenilor și o formă de închinare care nu este în Cuvântul lui Dumnezeu , „nu după Hristos” (Coloseni 2:8), este satanic (1 Ioan 5:19; Apocalipsa 12:9). Este atât de simplu.
„Lumea” include lumea „creștină”, care este falsă și masivă. Ei spun că există aproximativ un miliard de catolici și un alt miliard de protestanți (termen folosit în mod vag), și mormoni (aproximativ 15 milioane) și alte secte „creștine”. În plus, lumea este plină de ipocriți („creștini” și necreștini deopotrivă). Ei vor sărbători o sărbătoare care este despre nașterea lui „Hristos”, dar apoi unii vor spune că nu cred în „Hristos” (chiar dacă sărbătoresc sărbătoarea).
Ei sărbătoresc o sărbătoare (Crăciunul) despre venirea unui dumnezeu fals (Moș Crăciun), dar apoi spun că nu cred în Moș Crăciun. Aici este un alt exemplu al înșelăciunii lui Satana (Apocalipsa 12:9), în timp ce ei fac voia Lui (2 Timotei 2:26). Nu vă lăsați înșelați de ceea ce iese din gura lor (Romani 3:13) sau chiar de acțiunile lor. Eclesiastul spune,
Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor. (Eclesiastul 9:1)
Astfel de lucruri pot fi deslușite numai prin Cuvântul lui Dumnezeu (Psalmul 119:97-100).
O ilustrare grafică a acestui lucru și a naturii intens înșelătoare a omului (care este mai înșelătoare decât orice altceva în existență și disperat de rea, Ieremia 17:9), se găsește în condamnarea lui Isus a celor cu minte mai biblică (din ceea ce este scris, de ex. Fapte 23:8) a conducătorilor religioși ai zilelor Lui, condamnarea fariseilor și cărturarilor din zilele Lui. El le-a spus:
Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor, împodobiţi gropile celor neprihăniţi şi ziceţi: ‘Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui prorocilor.’ Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sunteţi fiii celor ce au omorât pe proroci. (Matei 23:29-31)
Isus dezvăluie răutatea acțiunilor lor și dezvăluie inimile lor ucigașe rele, ceea ce, desigur, era exact opusul pretenției lor. Cum au fost ei martori împotriva lor? Pentru că au zidit mormintele și au împodobit gropile celor evlavioși. Pentru oameni, cuvintele și acțiunile lor arată că i-au iubit pe proroci și nu le-a plăcut că au fost uciși. Isus subliniază că faptele lor îi condamnă de fapt și dezvăluie exact opusul a ceea ce spuneau ei. Și ei erau ucigași. Au fost la omorârea oamenilor evlavioși/neprihăniţi. [Apropo, acești farisei și cărturari din trecut sunt echivalenți cu liderii și savanții (erudiţii-teologii) „creștini” de astăzi. „evreu” = „creștin” (din punct de vedere biblic) în substanța religiei corecte. Mântuirea vine de la evrei (Ioan 4:22; Romani 2:28-29; 11; Galateni 3:8). A existat întotdeauna și va exista o singură cale (ex, Romani 4:3; Evrei 11:4; Apocalipsa 22:14). Și din punct de vedere istoric (ex, istoria biblică) în același mod au existat credincioși falși de la început chiar, începând cu primul ucigaș înregistrat, Cain (Geneza 4:3; 1 Ioan 3:12; vezi și Psalmul 78:34-37; Ieremia 2:8; Matei 7:21-23; etc.).]
Isus le-a spus la fel și învăţătorilor legii:
Vai de voi! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor pe care i-au ucis părinţii voştri.
Prin aceasta mărturisiţi că încuviinţaţi faptele părinţilor voştri, căci ei au ucis pe proroci, iar voi le zidiţi mormintele. (Luca 11:47-48)
Din nou, ceea ce ar părea oamenilor ca fiind de înțeles despre moartea prorocilor, Hristos dezvăluie că realitatea a fost exact opusul. De fapt, i-au urât pe proroci și le-a plăcut faptul că au fost uciși. Construirea mormintelor a dovedit-o. Nu am avea un astfel de discernământ în afară de Cuvântul lui Dumnezeu (Psalmul 119:104). Așa cum Hristos a condamnat acțiunile acestor oameni, Hristos îi va condamna pe cei care se implică în Crăciun, oricare ar fi pretențiile lor și orice vor să pară că cred ei, la fel cum îi condamnă ca și pe cei care „mănâncă din lucrurile jertfite idolilor” (Apocalipsa 2:14, 20).
A fi implicat în idolatrie îți condamni sufletul (1 Corinteni 6:9-10 „idolatrie”). Oamenii pot să pretindă orice vor, să spună ce vor și chiar să acționeze cum vor. Nu face așa. Deci, Pavel spune: „fugiți” (1 Corinteni 10:14). A fugi nu echivalează cu a te juca cu aceasta.
De ce ați face asta? Pentru că urmați căile lumii (fie că vă dați seama sau nu), nu pentru că Cuvântul lui Dumnezeu v-a îndemnat atât de mult.
a.Odată cu Crăciunul avem de-a face cu „tradițiile” religioase ale oamenilor. Da, aceștia sunt în mod inerent răi, prin existența lor și prin ce fac în suprimarea adevărului (Romani 1:18). Motivul pentru care ei există este pentru că ei știu despre Dumnezeul adevărat, dar Îl urăsc și s-au întors la idoli, dumnezei falși (Romani 1:18-23), care include tradițiile religioase ale oamenilor (Marcu 7:6-7; Ioan 8:44). Atât Moș Crăciun, cât și „Hristosul” Crăciunului sunt dumnezei falși, idoli. Ei există pentru că și-au întors urechile de la adevăr (2 Timotei 4:3-4).
b. Dacă ar fi fost vreo tradiție religioasă sau din basmele lumeşti şi băbeşti (1 Timotei 4:7), atunci ar trebui respinsă. Dar pur și simplu a binecuvânta este un concept biblic (Matei 5:44).
c. David a spus:
Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n-aduc jertfele lor de sânge şi nu pun numele lor pe buzele mele. (Psalmi 16:4)
Da. Rusaliile era o sărbătoare în care se închinau lui Dumnezeu și, odată cu ea, veneau porunci specifice, în special cu privire la momentul acesteia. Rusaliile este o transliterare a cuvântului grecesc πεντηκοστῆς (pentêkostês) găsit în Fapte 2:1 (tot doar în Fapte 20:16; 1 Corinteni 16:8). Πεντηκοστῆς (pentêkostês) este forma feminină a cuvântului pentru „cincizeci”. În traducerea greacă a VT, Septuaginta (LXX), în Levitic 25:10-11 are πεντηκοστὸν (pentêkostov) pentru „al cincizecelea” an. Vezi Levitic 23:16 LXX unde πεντήκοντα (pentêkosta) este „cincizeci”. În Levitic 23:15f, cincizeci de zile (șapte Sabate, șapte săptămâni) trebuiau numărate din ziua în care erau oferite primele roade și apoi trebuia făcută o nouă ofrandă de cereale. Deuteronom 16:9-10, de asemenea, notează că șapte săptămâni trebuiau numărate „Să numeri şapte săptămâni; de când vei începe seceratul grâului.”. Același eveniment este notat ca Sărbătoarea Săptămânilor în Exodul 34:22; Numeri 28:26; Deuteronom 16:16; și 2 Cronici 8:13.
În mod clar ar fi fost păcat pentru israeliți să aleagă în mod arbitrar o zi pentru a sărbători Rusaliile, pentru că Dumnezeu le-a spus în mod expres:
Voi să păziţi şi să împliniţi toate lucrurile pe care vi le poruncesc eu; să n-adăugaţi nimic la ele şi să nu scoateţi nimic din ele. (Deutoronomul 12:32)
La fel ni s-a poruncit (Proverbe 4:27; Coloseni 2:8). „Nu după Hristos” în Coloseni 2:8 este egal cu „nu după Cuvântul lui Dumnezeu”. Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu (Apocalipsa 19:13). Scriptura (Galateni 3:8) și Isus sunt Una și aceeași (Ioan 1:1, 14; 5:22; Evrei 4:12-13). Cuvântul lui Dumnezeu (Scriptura) a fost răstignit pe cruce (Coloseni 2:14).
Da, Paștele nu este diferit de Crăciun când vine vorba de închinarea la Dumnezeu (Proverbe 4:27; Ioan 4:24; Coloseni 2:8). Totuși, tot ceea ce fac cei pierduți este rău (Proverbe 21:4c), pentru că nu este în credință; „căci tot ceea ce nu vine din credință este păcat” (Romani 14:23c). Ei caută numai răzvrătire (Proverbe 17:11). Ei nu Îl caută pe Dumnezeu (Romani 3:11).
Verdele nu este o culoare rea în nicio zi a anului (Romani 14:14). Dar, „sfinții” catolicismului sunt dumnezei falși. Ei se roagă sfinților lor. Deci, dacă sărbătoarea este o sărbătoare de această natură, atunci ar implica idolatria (este demonică).
Ar fi oare cineva care să ridice o statuie lui Satan și să o împodobească, dar să nu se închine statuii respective cântându-i și așa mai departe?
Vă sugerez să vă uitați bine la modul în care idolii au fost tratați de unii oameni evlavioși din trecut. Moise a ars vițelul în foc și l-a prefăcut în cenuşă (Exod 32:20). Vițelul acela îl reprezenta pe adevăratul Dumnezeu (Exod 32:1-5), dar Moise l-a distrus. Ghedeon a distrus altarul lui Baal al părinţilor săi şi a distrus chipul din lemn prin porunca lui Dumnezeu (Judecători 6:25-27). Iosia s-a înfuriat, distrugând imaginile idolatre și lucrurile legate de ele (2 Regi 23). Iehu, deși era un om rău totuși (2 Regi 10:29, 31), lui Dumnezeu i-a plăcut, în parte, pentru că a distrus obiectele legate de închinarea către Baal (2 Regi 10:26-28).
Toate acestea dezvăluie o ură dumnezeiască pentru astfel de lucruri. Frica de Domnul este să urăști răul (Proverbe 8:13).
Lucrurile menționate în Coloseni 2:16 sunt identificate în versetul următor (vers. 17) ca „umbră a bunurilor viitoare”. Este o referire la legea veche a legământului, despre care Evrei o spune de asemenea:
În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie. (Evrei 10:1)
Prin urmare, „sărbătoarea” despre care se vorbește în Coloseni 2:16 este o referire la o sărbătoare a VT. Avem libertatea de a le sărbători pe acelea dacă vrem (sau să nu le sărbătorim). Mulți dintre primii credincioși le-au sărbătorit într-adevăr, deoarece erau „plini de râvnă pentru lege” (Fapte 21:20).
De la: DJ Mankiewicz
Trimis: duminică, 4 mai 2014 22:14
Către: Darwin Fish
Subiect: Re: Întrebări despre Crăciun
Vă mulțumesc foarte mult pentru răspuns. Am meditat la versetele pe care le-ați menționat (Psalmul 1:2). Nu sunt sigur că înțeleg complet conceptul de la Lev. 10; Deci, dacă nu te superi, am câteva întrebări ulterioare cu o anecdotă calificativă.
E-mailul meu ți-a amintit de o adolescentă care întreabă despre a sta dezbrăcată cu iubitul ei, dar răspunsul tău mi-a amintit de atunci când mi s-a spus că consumul de alcool este imoral, deoarece este „mai aproape de păcat” decât să nu consumi alcool (mi s-a spus că a merge într-un bar ar fi păcătos din același motiv). Sunt pe deplin de acord că este bine să avertizăm despre pericolul din oricare dintre aceste trei exemple și să-i încurajăm pe credincioși să „fugă” (1 Tim 6:11) de „dorințe nesăbuite și vătămătoare” (6:9), dar noi vorbim despre ceva ce pretindeți că Dumnezeu îl condamnă ca fiind un păcat în sine. Așa că încerc să stabilesc exact unde se termină „ceea ce este scris” (1 Corinteni 4:6) și unde încep „regulile umane” (Marcu 7:7). Asta a spus:
Știm că Nadab și Abihu s-au apropiat de Dumnezeu într-un mod care El nu l-a considerat sfânt. Sunteți sigur că focul străin al lui Nadab și Abihu nu a încălcat vreo altă poruncă/precedent pe care Dumnezeu le-a dat-o deja sau porunca/precedentul pe care Dumnezeu le-ar dezvălui mai departe în Scriptură? Poate a fost ceva care are de-a face cu focul sau tămâia sau care se referă în mod specific la preoție?
Ești sigur că aceasta este reacția lui Dumnezeu la orice formă de închinare pe care El nu a poruncit-o în mod specific? Sau s-ar putea referi în mod specific la jertfe / ofrande (ex. Anania și Safira în Fapte 5:5)?
Am înțeles că credincioșilor li se poruncește să se închine lui Dumnezeu în fiecare minut al zilei în fiecare acțiune (1 Cor. 10:31). Dacă aceasta este așa, atunci cum poate cineva să facă ceva ce nu i-a poruncit Dumnezeu în mod specific să facă, fără a se închina lui într-un mod „străin/ciudat” (Lev. 10:1)? De exemplu, Dumnezeu nu a poruncit niciodată nimănui să parieze, dar tu susții că jocurile de noroc nu sunt o practică rea. Cu ce este diferit jocul de noroc decât organizarea unei petreceri pe 25 decembrie ca recunoaștere a nașterii adevărate a lui Hristos (nu am observat că susțineți că petrecerile de zile de naștere sunt rele) dacă cineva ar face acest lucru în adevăr (dacă este posibil)? Pomul de Crăciun, Moș Crăciun și închinarea la anticrist, cu toate acestea desigur.
"Vai de cei ce numesc răul bine şi binele, rău, care spun că întunericul este lumină şi lumina, întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă şi dulceaţa, în loc de amărăciune!" (Isaia 5:20)
De la: Darwin Fish
Trimis: joi, 8 mai 2014 12:06
Către: DJ Mankiewicz
Subiect: Re: Întrebări despre Crăciun
Mulțumesc pentru e-mail. Din cauza întrebărilor tale, am editat un pic articolul și am adăugat o secțiune la sfârșitul articolului care abordează preocuparea „în sine”. Deci, mulțumesc pentru întrebări. Poate doriți să vedeți acea secțiune.
Momentul întrebărilor tale este fascinant pentru mine și îi sunt recunoscător Domnului pentru ele. Nu cu mult înainte să scrii, rescriam complet articolul de Crăciun. Inițial scrisesem articolul cu peste douăzeci de ani în urmă și de ceva vreme doream să-l rescriu; și am făcut-o în sfârșit. Apoi câteva clipe mai târziu ai scris. Sunt întotdeauna deschis criticilor (Proverbe 12:1) sau întrebărilor urgente, așa că mulțumesc.
„E-mailul meu ți-a amintit de o adolescentă care întreabă despre a sta dezbrăcată cu iubitul ei, dar răspunsul tău mi-a amintit de când mi s-a spus că consumul de alcool este imoral, deoarece este „mai aproape de păcat” decât să nu consum (mi s-a spus că a merge într-un bar ar fi păcătos din același motiv).”
Acest sfat era evident împotriva Cuvântului. Isus a făcut și a băut alcool (Ioan 2; Luca 7:33-34). Consumul de alcool nu este păcătos și nu ni se spune să fugim de el. De fapt suntem încurajați să bem (Deuteronom 14:26; Eclesiastul 9:7; 1 Timotei 5:23). În schimb, ni se spune să fugim atât de imoralitate sexuală/curvie, cât și de idolatrie. De aceea, paralela este biblică, spre deosebire de sfaturile nebiblice care vi s-au dat.
„pretindeți că Dumnezeu îl condamnă ca fiind un păcat în sine.”
Curvia/Imoralitatea sexuală și idolatria Dumnezeu sunt condamnate într-adevăr ca păcat. Este o chestiune de a discerne idolatria Crăciunului. Cei mai mulți nu văd pe falsul Hristos al catolicismului sau pe falșii Hristoși în biserici, așa că sunt fără îndoială orbi față de falsul Isus al Crăciunului. Cu toate acestea, poate doriți să vedeți din nou secțiunea despre idolatrie. Am mai adăugat ceva la această atingere a naturii înșelătoare a idolatriei.
Cel mai apropiat lucru l-am dat într-o notă de subsol care menționează tămâia străină/ciudată împotriva căruia l-i se poruncește în Exod 30:6. Nu știu cum ar putea fi mai clar “lucru pe care El nu li-l poruncise.” (Levitic 10:1) și „să n-adăugaţi nimic la ele şi să nu scoateţi nimic din ele.” (Deuteronom 12:32), mai ales în acel context în care lucrurile erau atât de specifice; iar Moise le-a spus în mod repetat să „Să le păziţi” şi să le împliniţi (Deuteronom 4:5-6; 5:1, 32 „Luaţi seama dar să faceţi aşa cum v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru; să nu vă abateţi de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stânga.”; 6:2-3; 8:1; 11:32; 12:1, 32; 17:19; 26:16; 32:46).
În acest context (în special închinarea, vezi #3), pentru închinarea în cort și în templu, da, asta nu ar putea fi mai clar (Deuteronom 12:32). Pentru noi astăzi, trebuie să fie conform Cuvântului (Proverbe 4:27; Coloseni 2:8). Anania și Safira l-au mințit pe Duhul Sfânt, aceasta a fost greșeala lor (Fapte 5:3).
Ca și în cazul jocurilor de noroc și al altor probleme, Biblia nu abordează subiectul în mod specific, și dacă Cuvântul nu o condamnă, nici noi nu putem. După cum este scris, imediat după avertismentul lui Pavel despre idolatrie și demoni,
Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. (1 Corinteni 10:23; vezi și 1 Corinteni 6:12; Tit 1:15)
Pe de altă parte, închinarea la Dumnezeu este specific adresată în mod repetat și, desigur, pentru un credincios adevărat, întreaga lui viață este la închinarea la Dumnezeu (Romani 14:7-8; 1 Corinteni 10:31; Evrei 13: 15); care a fost și este adevărat atât în VT, cât și în NT (ex, Deuteronom 6:5; Marcu 12:30). Dar, așa cum au existat porunci specifice cu privire la închinare în special în VT (și în cort și în templu), tot așa și NT are porunci specifice în special pentru închinare. Problema jocurilor de noroc nu este specifică închinării la Dumnezeu. Biblia nici măcar nu o abordează. În timp ce, de exemplu, rugăciunea este specifică închinării (Isaia 44:17; 45:20; Psalmul 17).
Și prin rugăciune, suntem instruiți să „ne rugăm fără încetare” (1 Tesaloniceni 5:17). Cu toate acestea, Isus, care este exemplul nostru perfect de urmat (1 Corinteni 11:1), a isprăvit rugăciunea (Luca 11:1). Și avem momente în care accentul este specific pus pe rugăciune (ex, Daniel 6:10). De exemplu, instrucțiunile din 1 Corinteni 11:4-16 nu sunt întotdeauna, ci mai degrabă atunci când un bărbat sau o femeie se roagă (sau proorocește). La fel, există închinare care este tot timpul (Romani 12:1) și există închinare care este concentrată în mod specific (ex, Psalmul 95:6; 99:9).
De exemplu, există botezul (Marcu 16:16), împărtășirea (1 Corinteni 11:23-26) și anumite practici „în casa lui Dumnezeu” (1 Timotei 3:15; 1 Corinteni 14:26-40). Acestea sunt chestiuni specifice închinării lui Dumnezeu. Problema vine atunci când urmărim lumea în astfel de lucruri, când accentul special este închinarea lui Dumnezeu, ca în Deuteronom 12:1-4, 29-32.
Să te bucuri că Mântuitorul s-a născut în lume, evident, nu este greșit (Psalmul 119:162; Luca 2:13-14). Cu toate acestea, cunoscând natura înșelătoare a inimii omului (Ieremia 17:9), natura ușor influențabilă a inimii omului (Proverbe 13:20; 1 Corinteni 15:33), și lipsa totală a constrângerii Scripturii de a face acest lucru, cum nu te-ai minți pe tine și pe alții, pretinzând că petrecerea ta din 25 decembrie nu este după felul lumii (Romani 12:1-2), nu urmează răul ( 3 Ioan 11), și încă în concordanță cu fuga (fugiţi de închinarea la idoli-1 Corinteni 10:14), este dincolo de mine. Dar, cine sunt eu. Dumnezeu cunoaște „gândurile și intențiile inimii” (Evrei 4:12-13) și le va descoperi tuturor, mai devreme sau mai târziu (1 Timotei 5:24; Matei 10:26). Cei care merg la cer spun adevărul din inimă (Psalmul 15:2) și nu este niciodată o singură problemă (Matei 6:22-23; 2 Petru 3:16).
Conform istoriei omului, acesta este chiar genul de lucru care a dat naștere Crăciunului (Paștele etc.). Ziua de naștere a lui Mithra (zeul soarelui) a fost 25 decembrie. Biserica a luat practici idolatre păgâne (Mithra zeul soarelui etc.) și a încercat să le sfințească, dându-le nume noi etc..
Asta nu-i place lui Dumnezeu. Pavel le-a spus idolatrilor din vremea lui să „întoarcă de la aceste lucruri deșarte” (Fapte 14:15; vezi, de asemenea, 1 Tesaloniceni 1:9). Nu le-a spus să le dea nume noi, să schimbe câteva lucruri și să continue cu sărbătorile lor. Acesta este exact opusul mesajului Scripturii.
În cele din urmă, cu petrecerea ta din 25 decembrie, ai risca să încalci îngrijorarea lui Pavel din 1 Corinteni 8:10-12, dând impresia de sărbătorire a Crăciunului, și încurajând pe alții să participe efectiv la idolatria Crăciunului, care ar duce la iad („va pieri” 1 Corinteni 8:11; Apocalipsa 22:15 „trăiește în minciună”).
a true church, P. O. Box 130, Moodys, OK 74444
1-800-HOW-TRUE; www.atruechurch.info
Original: Christmas, by Darwin Fish. A true Church
Traducere: Vasile Sanda (11/01/2022)