- Părinţii Bisericii Primare

"Părinţii Bisericii Primare" erau Catolici

În gruparea de volume intitulată Părinţii Ante Niceea, editată de Alexander Roberts şi James Donaldson (WM B. Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids, Michigan), se află înregistrările scrise de "părinţii bisericii primare", care sunt veneraţi de mulţi ca fiind oameni evlavioşi. Dacă aceste înregistrări sunt corecte, cu alte cuvinte, dacă ceea ce se găseşte în aceste scrieri este adevărat şi reprezintă ceea ce aceşti oameni au crezut, atunci înseamnă că ei au fost nişte înşelători, oameni nelegiuiţi, care în nici un fel nu ar trebui să fie onoraţi. În primul volum al acestei serii, în prefaţa ediţiei 1885 se află această laudă:

• Acest volum, care conţine echivalentul a trei volume de la Edinburgh din seria Părinţii Ante-Niceea, unde găsim, oarecum o bibliotecă completă în sine. Părinţii apostolici şi alţii asemănători cu ei, în a treia generaţie, sunt amplasaţi aici într-un manual, care, împreună cu Scripturile inestimabile, furnizează o autobiografie succintă a Miresei lui Hristos din primele două secole. Nici un învăţat creştin nu a posedat vreodată mai înainte, în versiunile fidele formei compacte, un supliment atât de esenţial pentru înţelegerea corectă a Noului Testament în sine. Este un volum indispensabil pentru toţi cercetătorii, şi pentru fiecare bibliotecă, privată sau publică, din această ţară. (p. V, primul paragraf citat în toate elementele sale, gros adăugat)

"Ante-Niceea" înseamnă, "înainte de Niceea" şi se referă la "Părinţii" care au trăit înainte de Conciliul (Sinodul) de la Niceea (325 AD). Această prefaţă susţine că scrierile acestor Părinţi ai Bisericii Primare sunt "esenţiale pentru înţelegerea corectă a Noului Testament." Dar, despre un astfel de limbaj ne-a avertizat Pavel în Coloseni 2:8 ("datina oamenilor"), şi o astfel de gândire, neagă de cuvintele din 1 Ioan 2:27.

Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea.

Ce este "esenţial pentru înţelegerea corectă a Noului Testament" este "ungerea" (adică Duhul Sfânt, Ioan 16:13) nu, vreun om, sau oameni, sau "Părinţi ai Bisericii."

Din acest prim volum, reiese clar din scrierile lor că Ignatie, Iustin Martirul şi Irineu au fost învăţători catolici falşi (a se vedea mai jos, IV Ignatie,. VI Iustin Martirul., VII. Irineu). Martiriul lui Policarp dezvăluie că Policarp a fost, de asemenea, un catolic (a se vedea mai jos, III. Policarp). Pentru restul, puteţi observa cum doctrina falsă este propagată. Contextul acestui volum este într-adevăr Catolic. Următoarele înregistrări, arată unele dintre învăţăturile false ce se găsesc chiar în primul volum al acelor "părinţi ai bisericii primare."

I. Clement

Cea dintâi scriere din acest prim volum al Părinţilor Ante-Niceea este numită, "Prima Epistolă a lui Clement către Corinteni." În nota introductivă, aceasta susţine că Clement a trăit între aproximativ 30-100 DH, iar el este considerat a fi Clement din Filipeni 4:3. Problema principală este, că acest Clement care a scris această pretinsă epistolă nu cunoaşte pe Dumnezeu. În această epistolă, acest Clement scrie:

• . . . să privim cu stăruinţă la Tatăl şi Creatorul universului, şi alipiţi-vă de a Sa putere ce depăşeşte marile daruri şi binefaceri de pace. Să-L contemplăm cu înţelegerea noastră, şi să privim cu ochii sufletului nostru la îndelunga Sa suferinţă. Să reflectăm la cât de fără mânie este El faţă de creaţia Sa. (The Ante Nicene Fathers, vol. I, p. 10, cap. XIX)

Nu este adevărat că Dumnezeu este "fără mânie" faţă de toată creaţia Sa. Dimpotrivă, Dumnezeu "se mânie în orice vreme." (Psalmul 7:11). "Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri şi nelegiuiri a oamenilor" (Romani 1:18).

Noi suntem mistuiţi de mânia Ta şi îngroziţi de urgia Ta. Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre şi scoţi la lumina feţei Tale păcatele noastre cele ascunse. Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet. Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm. Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine? (Psalmii 90:7-11)

Pentru ca cineva să cunoască pe Dumnezeu, trebuie să cunoască şi să înţeleagă mânia Sa. Pentru că este spus: "cine ia seama la tăria mâniei Tale şi la urgia Ta, aşa... se cuvine să se teamă de Tine" (Psalm 90:11). Nu, Dumnezeu nu este fără mânie faţă de toată creaţia Sa. Ci, El, chiar este un Dumnezeu care Se mânie în orice vreme şi este foarte ocupat zilnic cu furia (Ps. 7:11; Ioan 3:36, Romani 13:4).

Clement continuă în această minciună prin ceea ce spune despre lumea naturală:

• Cele mai mici dintre fiinţele vii ce se întâlnesc, toate trăiesc împreună în pace şi înţelegere. Toate acestea Marele Creator şi Domn al tuturor a desemnat să existe în pace şi armonie; (ibid., p. 11, cap XX.)

Nu numai că Clement nu cunoaşte pe Dumnezeu, dar el a fost, de asemenea, orb la realitatea din jurul lui. Într-adevăr, există multe momente de pace şi armonie în lumea naturală, dar există, de asemenea, multe tulburări şi lipsă de armonie. Moartea domneşte peste plante şi animale (Eclesiastul 3:19). Ele, se luptă chiar, se omoară şi se mănâncă între ele, care de fapt este tot un rezultat al mâniei şi blestemului lui Dumnezeu. Pavel a scris:

Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă, că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii. (Romani 8:20-22)

Pământul a fost blestemat (Geneza 3:17; 5:29). Acesta nu este liber de mânie, şi Domnul nu a desemnat cea mai mică dintre fiinţele vii să existe în pace şi armonie. Domnul nu a desemnat o astfel de pace şi armonie până când nu va reveni El (Isaia 11:1-9; 65:25).

Pe lângă nebunia de mai sus, Clement promovează basmele (1 Timotei 1:3-4; 2 Timotei 4:3-4).

• Cap. XXV. - PHOENIX O EMBLEMÁ A ÎNVIERII NOASTRE.
• Să considerăm ca semn minunat [al învierii], care are loc în teritoriile din Est, care este, în Arabia şi ţările de jur împrejur. Există o anumită pasăre, care se numeşte phoenix. Aceasta este singura de acest gen, şi trăieşte cinci sute ani. Şi când momentul dispariţiei ei se apropie, căci trebuie să moară, ea î-şi construieşte un cuib de tămâie şi smirnă, şi alte mirodenii, în care, atunci când timpul se împlineşte, acesta intră acolo şi moare. Dar, din carnea care se descompune, apare un anumit tip de vierme, care apoi, fiind alimentat de sucurile pasării moarte, î-i apar şi penele. După care, atunci când acesta a dobândit putere, î-şi ia cuibul în care sunt oasele părinteşti, şi apoi pleacă trecând din (ţara) Arabia în Egipt, la oraşul numit Heliopolis. Şi, în acea zi, zboară în faţa tuturor, punândui pe altarul soarelui, şi făcând acest lucru, se grăbeşte înapoi spre fosta locuinţă. Preoţii, inspectează apoi registrele de date, şi vor găsi că acesta a revenit exact după ce s-au împlinit cei cinci sute de ani. (Părinţii Ante Niceea, vol. I,. P12)

Acesta este un basm, o poveste. Aici avem povestea unei păsări care trăieşte 500 de ani, care după ce moare, din carcasa ei apare un vierme, care se transformă în acelaşi tip de pasăre, şi apoi această pasăre zboară de la un altar idolatru cărând cu ea cuibul cu oasele părinteşti, după care plasează cuibul şi oasele părinteşti pe altarul Soarelui, şi apoi preoţii (fără îndoială, ai Soarelui) inspectează datele şi spun, "Da, au trecut 500 de ani."

Pavel a spus lui Timotei:

După cum te-am rugat, la plecarea mea în Macedonia, să rămâi în Efes, ca să porunceşti unora să nu înveţe pe alţii altă învăţătură şi să nu se ţină de basme ... (1 Timotei 1:3-4)

II. Mathetes, sau un "ucenic al apostolilor"

În lucrarea intitulată, "Epistola către Diognet", datată din 130 d.Hr., avem pe cineva care pretinde a fi un "ucenic al apostolilor." Dacă el, într-adevar a fost, înseamnă că a căzut din credinţă. În această epistolă, el scrie:

• Lasă-ţi inima să fie înţelepciunea ta; şi primeşte ca viaţa să-ţi fie cunoaşterea adevărată interioară. Ţinând cont de acel pom şi de etalarea fructelor lui, vei strânge întotdeauna acele lucruri care sunt dorite de Dumnezeu, la care Şarpele nu poate ajunge, şi de care înşelăciunea nu se abordează, nici nu poate înşela pe Eva, ci este de încredere ca o fecioară; şi unde mântuirea se manifestă,. . . (The Ante Nicene Fathers, vol. I, p. 30, chap. XII)

Acest lucru este plin cu minciuni. Căci, înşelăciunea se abordează, iar mântuirea nu se manifestă, şi Eva a fost într-adevăr înşelată (prin acest citat). Eva nu a rămas fecioară după atâţia mii de ani (Geneza 4:1), şi ea nu trebuie să fie de încredere. Pe lângă faptul că a fost înşelată, ea este moartă de mii de ani , iar oamenii morţi nu pot să fie de încredere (Isaia 8:19-20).

Mai mult decât atât, dacă cineva ar permite ca inima să-i fie înţelepciunea ("Lasă-ţi inima să fie înţelepciunea ta"), el nu va "aduna acele lucruri care sunt dorite de Dumnezeu" (Efeseni 5:10) şi "Şarpele" a "ajuns la ei " (1 Petru 5:8); pentru că, "Cel care se încrede în inima lui este un nebun" (Proverbe 28:26, 3:35). Şi apoi, avem altă revelaţie de la Domnul, "blestemat este omul care se încrede în om" (Ieremia 17:5).

III. Policarp

Despre Policarp este spus că a trăit între anii, 65 - 155 AD şi că a fost episcop al Bisericii Catolice în Smryna.

• Policarp a fost unul, ce s-ar numii în vremurile noastre învăţător al apostolilor şi al profeţilor, şi el era episcop al Bisericii Catolice, din Smirna. (ibid., p. 42, în "Martiriul lui Policarp", cap al XVI-lea).

Să nu lăsaţi pe nimeni să vă înşele cu vorbe goale (2 Petru 2:18). "Biserica Catolică", în contextul acestui volum, arată exact aşa cum este ea, adică Biserica Romano-Catolică este fără evlavie (ex., a se vedea mai jos, VII Iranaeus). În epistola lui Policarp către Filipeni, Policarp promovează o evanghelie falsă. În această epistolă, el scrie:

• Când poţi să faci binele, nu-l amâna, pentru că "milostenia te scapă de la moarte". (ibid., p. 35, cap. X)

Acest lucru nu se potriveşte cu Evanghelia lui Dumnezeu (Ioan 3:16). Oameni răi, care sunt fără Dumnezeu (adică fără iubire, 1 Ioan 4:8, 16), pot să dea milostenie, dar aceasta nu-i ajută la nimic. Aceasta nu-i scăpa de la moarte. Pavel a spus:

Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. (1 Corinteni 13:3)

Dar şi cei care au dragoste, cei care cred în Hristos, chiar dacă dau milostenie, Scriptura nu învaţă nicăieri că un astfel de act sau acte scapă pe cineva de la moarte (Proverbe 30:5-6). Dumnezeu este Cel care scapă de la moarte (Psalmul 33:18-19, 68:20). Dreptatea Lui globală care desigur scapă de la moarte, nu este datorită actului dărniciei (Proverbe 10:2; 11:4-6, 18-19; 12:28; Psalmul 119:172 / Proverbe 12:17, Psalmul 16:2, Ieremia 23: 6; 33:16; Ioan 16:10, Romani 3:22). Milostenia (îndurarea) lui Dumnezeu, darul Său fără plată, este ceea ce scapă de la moartea (Romani 6:23).

Evanghelia falsă a lui Policarp oglindeşte acelaşi mesaj fals găsit în apocrifele din cartea lui Tobit.

• Este mai bine să dai milostenie decât să strângi aur: pentru că milostenia te scapă de la moarte, şi te va curăţii de toate păcatele. (Tobit 12:8-9; a se vedea, de asemenea, Tobit 4:8-10)

Aceasta este o minciună. Singurul care ne curăţă de orice păcat este Domnul Isus Hristos (Faptele Apostolilor 4:12; 1 Ioan 1:7).

IV. Ignatius (Ignat)

Din relatări, Ignatie a trăit undeva între 30-107 AD, şi se spune că el a fost episcop în Antiohia, fiind un episcop catolic. În epistola sa către credincioşii din Smirna, el scre:

• Ori de câte ori episcopul trebuie să apară, acolo multitudinea [de oameni], de asemenea, trebuie să fie, ori de câte ori este Isus Hristos, acolo este Biserica Catolică. (Părinţii Ante Niceea, vol. I, p. 90, cap VIII, intitulat "Nu faceţi nimic fără episcop")

Nimeni să nu vă înşele cu vorbe goale (2 Petru 2:18; Coloseni 2:4), atunci când scrie Ignaţiu "Biserica Catolică", înseamnă exact aceasta, adică Biserica Romano-Catolică lipsită de evlavie [nesfântă], (ex., a se vedea mai jos, sub VII. Irineu). Ignatie învăţa o Evanghelie falsă şi un fals Hristos a-l Euharistiei (a se vedea subiectul: Catolicismul conduce oamenii în Iad, III A Hristos. Fals). În epistola sa către Efeseni, Ignaţiu scrie:

• . . . astfel că voi asculta de episcop şi presbiteriu cu o minte neîmpărţită, rupând una şi aceeaşi pâine, care este medicament al nemuririi, şi antidotul ce ne împiedică să murim, dar [care cauzează], că trebuie să trăim pentru totdeauna în Isus Hristos. (ibid., p. 58, cap. XX)

În epistola sa către cei din Smirna, Ignaţiu mai scrie de asemenea:

• Ei se abţin de la Euharistie şi de la rugăciune, pentru că ei nu mărturisesc Euharistia ca fiind carnea Mântuitorului nostru Isus Hristos, care a suferit pentru păcatele noastre, şi pe care Tatăl, prin bunătatea Lui, l-a ridicat din nou. Aceştia, prin urmare, care vorbesc împotriva acestui dar al lui Dumnezeu, îşi asumă moartea în mijlocul disputelor lor. Dar ar fi fost mai bine pentru ei să-l trateze cu respect, că şi ei ar putea să crească din nou. (ibid., p. 89, cap. VII)

Cele de mai sus reprezintă clasica doctrină falsă euharistică Romano-Catolică. În cele două citate de mai sus, Ignatie spune despre Euharistie că este Mântuitorul şi că este ceea ce va salva un suflet şi acordă viaţa veşnică. Singura pâine şi sânge care poate salva sufletul şi poate să acorde viaţa veşnică este pâinea spirituală şi sângele adevăratului Domn Isus Hristos (Ioan 6:35, 53, 63). În ciuda pretenţiei false, de hocus-pocus, prin incantaţii mistice catolice (trans-substanţiere), pâinea trupească (făină şi apă) şi vinul literal, nu va mântuii pe nimeni ("carnea nu foloseşte la nimic," Ioan 6:63).

În plus, Ignaţiu a promovat o prezentare serioasă către episcopul catolic. În epistola sa către Trallians (versiunea scurtă), Ignaţiu scrie:

• Cel, care este cu altar este pur, dar dacă este fără nu este curat, fiindcă el nu poate face nimic fără episcop, şi prezbiteri, şi diaconi, un astfel de om nu este curat în conştiinţa lui. (ibid., p. 69, cap. VII)

În epistola sa către cei din Filadelfia el scrie:

• Să nu faceţi nimic fără episcop;. . . (ibid., p. 84, cap. VII)

În epistola sa către Magnesians el scrie:

• După cum, Domnul nu a făcut nimic fără Tatăl, fiind unit cu El, deci nici prin Sine, nici prin apostoli, astfel încât nici voi să nu faceţi nimic fără episcop şi preoţi. (ibid., p. 62, cap VII,. intitulat, "Să nu faceţi nimic fără episcop şi preoţi")

În epistola sa către cei din Smirna, el scrie:

• Nu este legal, fără episcop, fie a boteza sau a celebra o sărbătoare de dragoste, ci numai ce este aprobat de acesta, care este, de asemenea plăcut şi lui Dumnezeu, astfel încât tot ceea ce se face pot fi sigure şi valide. (ibid., p. 90, cap. VIII)

Scriptura nicăieri nu spune cine poate boteza sau cine poate celebra o sărbătoare de dragoste (Proverbe 4:20-27; 30:5-6). Plus că, Ignatie înalţă aici episcopul, care ca şi Papa, pretinde că "numai ce aprobă el este plăcut şi lui Dumnezeu."

Ignaţiu scrie în continuare:

• Este bine să aveţi reverenţă atât pentru Dumnezeu, cât şi pentru episcop. Cel, care onorează episcopul a fost onorat de către Dumnezeu; cel care face ceva fără cunoştinţa episcopului, [în realitate] slujeşte diavolului. (ibid., cap. IX)

Într-adevăr, Scriptura ne învaţă că credincioşii trebuie să dea cinste, şi să fie supuşi celor care stăpânesc peste ei (1 Tesaloniceni 5:12-13a; 1 Timotei 5:17; Evrei 13:7, 17). Dar, Ignatie trece cu mult peste ce este scris (1 Corinteni 4:6) şi adaugă la Cuvântul lui Dumnezeu (Proverbe 30:5-6).

Anterior, în Epistola către Magnesians, Ignaţiu scrie:

• . . . episcopul vostru prezidează în locul lui Dumnezeu. . . (p. 61, cap. VI)

În epistola sa către Efeseni, el scrie:

• Acum, cu cât mai mult vede cineva un episcop care păstrează tăcerea, cu atât mai mult ar trebui să-l venereze. Pentru că noi ar trebui să primim pe oricine este trimis de Stăpânul casei, ca să fie peste slugile sale, ca și cum am face Celui ce l-a trimis. Este evident, prin urmare, că ar trebui să privim pe episcop, aşa cum am privi pe Domnul Însuşi. (ibid., p. 51, cap. VI)

Acest lucru este idolatrie! Credincioşii privesc la Domnul în închinare (Isaia 45:22, Ioan 20:28; Evrei 12:2). Dacă cineva priveşte pe un om ca "pe Domnul Însuşi" este idolatrie. Prin urmare, numai în acest lucru, Ignaţiu promovează o minciună condamnabilă (Apocalipsa 21:8).

În cele din urmă, în epistola sa către cei din Smirna (versiunea scurtă), Ignatie confundă credinţa în sângele lui Hristos cu îngerii.

• Nimeni să nu se înşele. Ambele lucruri care sunt în ceruri, şi îngerii glorioşi şi stăpânirile, atât cele vizibile, dar şi invizibile, dacă nu cred în sângele lui Hristos, trebuie în consecinţă să îşi asume condamnarea. (ibid., p.88, cap. VI)

Scriptura nu spune nicăieri cele de mai sus, şi sângele lui Hristos nu este pentru îngeri. Evrei 2:14-16 declară:

Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor. Căci negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam. (Evrei 2:14-16)

V. Epistola lui Barnaba

Aceasta este o scrisoare scrisă de cineva care a pretinde că ştie ceea ce nici măcar Hristos nu ştia.

• Urmaţi, copiii mei, înţelesul acestei expresii, "El a terminat în şase zile." Aceasta înseamnă că Domnul va termina toate lucrurile în şase mii de ani, pentru că o zi pentru El este o mie de ani. Şi el însuşi mărturiseşte, zicând: "Iată, că o zi va fi ca o mie de ani." Prin urmare, copiii mei, în şase zile, înseamnă că, în şase mii de ani, toate lucrurile vor fi terminate. (Părinţii Ante Niceea, vol. I.,. p. 146, cap. XV)

Isus spune:

Cât despre ziua aceea sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. (Marcu 13:32)

VI. Iustin Martirul

Despre, Iustin Martirul este înregistrat în nota introductivă că ar fi trăit, probabil între: 110 - 165 AD. Pentru că el a fost catolic, el a promovat de asemenea o evanghelie falsă şi un Hristos fals al Euharistiei. În al său, "Dialog cu Trifon," Justin scrie:

• Apoi, el vorbeşte neamurilor, şi anume nouă care în fiecare loc oferim sacrificii pentru El, adică pâinea Euharistiei şi de asemenea paharul Euharistiei,. . . (The Ante Nicene Fathers, vol. I, p. 215, chap. XLI, entitled "THE OBLATION OF FINE FLOUR WAS A FIGURE OF THE EUCHARIST") [Părinţii Ante Niceea, vol. I, p. 215, cap. XLI, intitulat "Jertfa de Mâncare Purificată din Făină a fost o Figură de Euharistie"]

Aceasta este clasica doctrină falsă euharistică Romano-Catolică. La fel cum azi Catehismul Catolic spune:

• Euharistia este astfel un sacrificiu, deoarece re-prezintă (face prezent) jertfa crucii,. . . (Catehismul Bisericii Catolice [CBC], Libreria Editrice Vaticana, drepturile de autor 1994, p. 344, # 1366)
• Jertfa lui Hristos şi jertfa Euharistiei sunt un singur sacrificiu: "Victima este una şi aceeaşi: este aceeași oferită acum prin intermediul slujbei preoţilor, care s-a oferit pe cruce; doar modul de a oferi este diferit." "În acest sacrificiu divin, care este sărbătorit în Liturghie, este conţinut acelaşi Cristos, care sa oferit o dată într-un mod sângeros pe cruce şi este oferit acum într-o manieră nesângeroasă." (CBC, p. 344, # 1367)

Acest lucru este complet contrar la ceea ce spune Scriptura la: Evrei 7:26-27, 9:25-28 şi 10:11-14.

În "Apologia întâi de Justin," Justin scrie:

• Şi această hrană este numită printre noi Euvcaristia [Euharistia], la care nimeni nu are voie să ia parte, dar omul care crede că lucrurile pe care le învaţă sunt adevărate, şi care a fost curăţat prin spălare care este pentru iertarea păcatelor spre regenerarea lui, şi care trăieşte cum Hristos a poruncit. Pentru că nu prin pâinea comună şi băutura comună primim acestea; dar ca o manieră a lui Isus Hristos Mântuitorul nostru, ea a fost făcută trup prin Cuvântul lui Dumnezeu, având atât trupul şi cât sângele pentru mântuirea noastră, tot astfel am fost învăţaţi că mâncarea, care este binecuvântată prin rugăciune de Cuvântul Său, şi de la care trupul şi sângele nostru prin transmutare este hrănit, este carnea şi sângele lui Isus, care care a fost făcut trup. (Părinţii Ante Niceea, p. 185, cap. LXVI, intitulat, "- De la Euharistie," capitolul prealabil este intitulat, "Administrarea Sacramentelor")

Acest lucru este învăţătură falsă euharistică mult Romano-Catolică. Romano-Catolicismul învaţă că Euharistia (ex., "pâinea şi băutura") este trupul şi sângele lui Isus.

• În centrul slujirii Euharistiei sunt pâinea şi vinul, care prin cuvintele lui Hristos şi invocarea Duhului Sfânt, devin Trupul şi Sângele lui Cristos. (CCC, p. 336, # 1333; a se vedea în continuare raportul nostru despre Catolicism)

Aceste cuvinte sunt direct împotriva cuvintelor lui Hristos. Pentru că El a spus:

Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. (Ioan 6:55)

Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă. (Ioan 6:63)

Nicăieri nu spune Scriptura că pâinea şi băutura devin trupul şi sângele lui Hristos. În Matei 26:26 Domnul Hristos a rupt pâinea şi a spus: "Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu", în timp ce trupul său era acolo în mod fizic înaintea lor, atunci când ei mâncau pâinea pe care El le-a dat-o. Nu spune niciodată că pâinea s-a schimbat în carnea lui. Mai mult decât atât, în Matei 26:27-28 Isus a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu, şi a spus:

„Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.

Acum, observaţi versetul următor.

Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.” (Matei 26:29)

Isus încă numea băutura "acest rod al viţei". Acesta era încă vin (sau suc de struguri), după ce El a dat-o ucenicilor, ea nu s-a transformat.

Acum, pe lângă doctrina falsă a lui Iustin, despre Euharistie, Justin de asemenea scrie împotriva cuvintelor lui Pavel. În cartea lui Justin "Dialog cu Trifon", el scrie:

• "Iar dacă, Trifon," am continuat, "unii din neamul vostru, care spun că cred în acest Hristos, obligă pe acei dintre neamuri care cred în acest Hristos să trăiască în toate privinţele în conformitate cu legea dată prin Moise, sau aleg să nu se asocieze atât de intim cu ei, eu în mod similar, nu sunt de acord cu ei. Fiindcă, eu cred că chiar şi aceia, care au fost convinşi de către aceştia să respecte dispensaţia legii împreună cu mărturisirea lor despre Dumnezeu în Hristos, vor fi probabil mântuiţi". (Părinţii Ante Niceea, vol. I, p. 218, cap.. XLVII)

Aceste cuvinte merge direct împotriva a Galateni 5:1-4.

Rămâneţi, dar, tari şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei. Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic. Şi mărturisesc iarăşi, încă o dată, oricărui om care primeşte tăierea împrejur, că este dator să împlinească toată Legea. Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har. (Galateni 5:1-4)

VII. Irineu

Este consemnată în nota introductivă că Irineu a trăit între 120-202 AD şi că a fost episcop la Lyon. Se poate observa că el a fost un episcop romano-catolic în cartea a treia din: "Irineu Împotriva ereziilor". La pagina 415, el scrie:

• Fiindcă, ar fi totuşi obositor, într-un astfel de volum ca acesta să se ia în calcul succesiunile tuturor Bisericilor, îi punem în confuzie pe toţi cei care, de orice manieră, poate din răutate se complac, sau din orgoliu, sau prin orbire şi prin opinii perverse, se adună în întâlniri neautorizate; [spun eu, facem acest lucru], indicând faptul că tradiţia derivă de la apostoli, de către marea şi foarte antica şi universala cunoscută Biserică înfiinţată şi organizată la Roma de către doi dintre cei mai glorioşi apostoli, Petru şi Pavel, care de asemenea [de subliniat] prin credinţă au predicat oamenilor, care vine până în zilele noastre prin intermediul succesiuni episcopilor. Pentru că este o chestiune de necesitate ca fiecare Biserică trebuie să accepte această Biserică, punându-se sub autoritatea sa preeminentă,. . . (Părinţii Ante Niceea, vol. I, cartea III, cap. III.)

La scurt timp după acest citat, Irineu scrie o listă de episcopi (Papi) ai Bisericii de la Roma şi prima temă a capitolului următor este:

• CAP. IV. - Adevărul nu se regăseşte nicăieri altundeva, decât în Biserica Catolică, depozitarul exclusiv al Doctrinei Apostolice.

Fiind catolic, Irineu promovează Euharistia.

• Prin urmare, atunci când amestecul din pahar şi pâinea fabricată primeşte Cuvântul lui Dumnezeu, sângele şi trupul lui Hristos se face Euharistie, lucrul din care substanţa firii noastre creşte şi găseşte sprijin, cum pot ei afirma că trupul este incapabil să găsească darul lui Dumnezeu, care este viaţa veşnică, care [trup] este hrănit de Trupul şi Sângele Domnului şi este un membru al Lui? (ibid., p. 528, cartea V, cap II,. 3.)

La "Note", referitor la acest pasaj, despre "ce face trupul lui Hristos", se poate citi:

• Textul grecesc, din care o parte considerabilă rămâne aici, va fi dat "şi Euharistia devine trupul lui Hristos."

Pe lângă accentul pe o biserică adevărată în Roma, o listă a episcopilor (Papii) şi teologia euharistică, Maryologia poate fi, de asemenea, găsită în scrierile lui Irineu. Vorbind în contextul Eva şi Maria, el scrie:

• Şi dacă cea din trecut nu a ascultat de Dumnezeu, totuşi cea din urmă a fost hotărâtă să asculte de Dumnezeu, pentru că Fecioara Maria ar putea deveni patroană (advocată) pentru virgina Eva. Şi astfel, cum rasa umană a căzut în robia morţii printr-o fecioară, tot astfel este salvată de către o fecioară; virgina neascultătoare a fost echilibrată prin ascultătoarea virgină. (ibid., p. 547, cartea V, cap al XIX-lea, 1.)

Acest lucru este gunoi. Maria nu este "advocata" (avocata) Evei. Singurul avocat, nu este altul decât Hristos Domnul (1 Timotei 2:5; 1 Ioan 2:1). Scriptura nu spune nicăieri că, Eva a fost încă virgină atunci când ea a fost înşelată (Proverbe 30:5-6), şi rasa umană nu a căzut prin Eva, ci mai degrabă prin Adam (Romani 5:12-19). Mai mult decât atât, rasa umană nu este salvată de o fecioară, aceasta fiind Maria (care nu mai era fecioară, Matei 1:25; Matei 12:46, 13:55, Ioan 7:3-5; 1 Corinteni 9:5). Rasa umană nu este salvată de nimeni altul decât Domnul Isus Hristos (Faptele Apostolilor 4:12; Apocalipsa 5:1-9).

În cele din urmă, Irineu adaugă la Cuvântul lui Dumnezeu (Proverbe 30:5-6), prin a spune că păcatul lui Adam a fost în ziua a şasea (ibid., p. 551, cartea V, cap al XXIII-lea,. în titlu), şi că Adam a fost salvat.

• Toţi vorbesc în mod fals, cei care dezaprobă mântuirea sa (a lui Adam), închizându-se astfel de la viaţă pentru totdeauna, fiindcă ei nu cred că oaia care s-a pierdut a fost găsită. Pentru că, dacă nu a fost găsită întreaga rasă umană este încă într-o stare a pierzaniei. Prin urmare, este un fals ceea ce spune omul care a început prima dată această idee sau mai degrabă această ignoranţă şi orbire - Tatian. (ibid., p. 457, cartea III, cap al XXIII-lea,. 8.)

Deci, conform spuselor lui Irineu, eşti condamnat dacă nu crezi ceva ce Scriptura nu spune! Acest lucru este nebunie.

VIII. În Concluzie

Nu te lăsa păcălit de oamenii care pretind că, "Părinţii Bisericii" au fost oameni evlavioşi. Fiindcă nu au fost. În conformitate cu ceea ce este scris ei, au fost catolici mincinoşi.