Scaunul de Domnie, Cerul, și Împărăția Sunt Dumnezeu
Scaunul de Domnie (Tronul)
În vremea aceea, Ierusalimul se va numi „Scaunul de domnie al Domnului”; toate neamurile se vor strânge la Ierusalim în Numele Domnului şi nu vor mai urma pornirile inimii lor rele. (Ieremia 3:17)
Aici, în Ieremia 3:17 orașul (cetatea) Ierusalim, Scaunul de domnie, și Numele Domnului sunt toate sinonime. Ierusalimul este sinonim cu Scaunul de domnie, așa cum se spune, "Ierusalimul se va numi „Scaunul de domnie al Domnului." Numele Domnului este aici numit Ierusalim, după cum se spune, "la Ierusalim în Numele Domnului." Și, Scaunul de domnie este Numele Domnului, așa cum se spune, "Scaunul de domnie al Domnului”; toate neamurile se vor strânge la Ierusalim la Numele Domnului." În Ieremia 3:17 singur se poate observa că Scaunul de domnie al lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși și Ierusalimul este Dumnezeu, de asemenea.
Mai mult decât atât, Ieremia 14:21 vorbește în mod similar.
Pentru Numele Tău nu nesocoti, nu necinsti scaunul de domnie al slavei Tale! Nu uita, nu rupe legământul Tău cu noi!
Aici, în gând paralel, Numele lui Dumnezeu și scaunul de domnie al lui Dumnezeu, fiind de fapt unul și același lucru, este preocuparea lui Ieremia. Numele lui Dumnezeu trebuie să fie lăudat (Psalmul 113:1), și scaunul Lui de domnie înălțat (Isaia 6:1). Ieremia nu vrea să vadă pe vre-o una, care sunt una și aceeași, necinstit.
Și, dacă scaunul de domnie al lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși, atunci scaunul lui Dumnezeu trebuie să fie veșnic. Cu alte cuvinte, trebuie să fi existat dintotdeauna. Și într-adevăr, așa și este, după cum scrie:
Scaunul Tău de domnie este aşezat din vremuri străvechi; Tu eşti din veşnicie! (Psalmul 93:2; a se vedea, de asemenea, Psalmul 90:2)
În Evrei 12:29 spune: Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”.
Așa cum Dumnezeu este văzut ca un foc, literal, în Isaia 33:14, Ezechiel 1:27-28, 8:2; etc, Scaunul Său de domnie, fiind Dumnezeul nostru (Evrei 12:29), este de asemeni, literal un foc.
. . . scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roţile lui ca un foc aprins. (Daniel 7:9)
Așa cum Dumnezeu este un foc mistuitor. De asemeni Scaunul Lui de domnie este un foc. Scaunul Lui de domnie este El, iar El (Scaunul de domnie), de asemenea, vorbește.
Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: „S-a isprăvit!” (Apoc. 16:17)
Ca nu cumva cineva să aibe îndoieli şi argumentând să spună că nu despre aceasta este vorba, adică nu scaunul a vorbit literal, notează Apocalipsa 19:5.
Şi, din scaunul de domnie a ieşit un glas care zicea: „Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi care vă temeţi de El, mici şi mari!”
Vocea este din Scaunul de domnie. Nu spune ca este glasul ce vine de la Cel ce ședea pe Scaunul de domnie. Ci, scrie desluşit ca acel glas a ieşit din Scaunul de domnie. În Apocalipsa 21:5, scrie: Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Dar aici, scrie: "din scaunul de domnie a ieşit un glas care zicea: „Lăudaţi pe Dumnezeul nostru."
Dacă scaunul de domnie este Dumnezeu, cum ar putea spune că Dumnezeu este Dumnezeul lui ("Dumnezeul nostru")? Spunând aceasta, nu este nimic nou. Isus este Dumnezeu, și El numește pe Dumnezeu, Dumnezeul Lui (Ioan 20:17; Evrei 1:8-9). În Zaharia 1:11-13 Dumnezeu vorbește cu Dumnezeu. Pentru mai multe despre aceasta, a se vedea Caii sunt Dumnezeu.
În Apocalipsa 16:17 și 19:5 un singur glas este menționat. În Apocalipsa 4:5 se spune că mai mult de un glas ieşea din scaunul de domnie în sine.
Din scaunul de domnie ieşeau fulgere, glasuri şi tunete.
În Exod 19:16 (20:18), au fost tunete și fulgere, când vorbește despre prezența lui Dumnezeu. În Iov, Elihu numește tunet "Glasul Domnului" (Iov 37:2, 4-5; a se vedea, de asemenea, Iov 40:9; Ioan 12:29). Totuși, în Apocalipsa 4:5, există glasuri! Într-adevăr,
Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu-L putem pricepe. (Iov 36:26)
Apocalipsa 22:1 dezvăluie că râul apei vieții iese din Scaunul de domnie, și Apocalipsa 22:3 arată că slujitorii lui Dumnezeu vor slujii Scaunului de domnie Însuși.
Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.
Subiectul aici este scaunul de domnie. Deci, vorbind de scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului, dacă în românește (sau engleză), pare greu de înțeles, totuși în greacă este foarte clar. Scaunul de domnie (Tronul), ο θρονος (ho thronos), este în acest caz subiectul nominativ. Iar, cuvintele, "al lui Dumnezeu" și "al Mielului," του θεου και του αρνιου (tou Theou kai tou arviou), sunt la genitiv și descriu Tronul (ο θρονος). Deci, clar subiectul aici este Tronul, sau scaunul de domnie (depinde cum este tradus).
Atunci când acest lucru este înțeles, versetul următor este destul de profund, pentru că subiectele nu se schimbă.
Vorbind de slujitorii Săi (ai tronului) este spus:
Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.
A cărui față vor vedea ei? Ei vor vedea fața tronului (scaunului de domnie). Este evident, că tronul are o față. Fără îndoială că, tronul lui Dumnezeu este viu. El este ca nişte flăcări de foc, şi roţile lui ca un foc aprins (Daniel 7:9).
„Cine din noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine din noi va putea să rămână lângă nişte flăcări veşnice?” (Isaia 33:14)
Slujitorii (robii) Lui, cei care servesc tronului lui Dumnezeu, vor împărăţii în vecii vecilor (Apocalipsa 22:5), ei sunt cei care vor birui şi lor le va fi dat să şadă cu Domnul pe scaunul Lui de domnie (Apocalipsa 3:21).
Cerul
Aşa vorbeşte Domnul: „Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pământul este aşternutul picioarelor Mele! Ce Casă aţi putea voi să-Mi zidiţi şi ce loc Mi-aţi putea voi da ca locuinţă? (Isaia 66:1; a se vedea, de asemenea, Fapte 7:49)
Dar Eu vă spun: să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu; (Matei 5:34)
Dacă cerul este tronul lui Dumnezeu, și tronul este Dumnezeu, atunci înseamnă oare că cerul este de asemenea Dumnezeu? Da, într-adevăr, notaţi ceea ce a spus Isus în Matei 23:22.
şi cine jură pe cer jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.
Cu alte cuvinte, dacă jură pe cer, jură pe Dumnezeu. Cerul este Dumnezeu.1
Isus a spus despre "cer" că este sinonim cu "Dumnezeu" în Matei 21:25. El a întrebat pe preoţii cei mai de seamă (arhiereii) şi bătrânii norodului:
Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer sau de la oameni?”
Aceasta este la fel ca și cum ar spune, "Botezul lui Ioan - de unde venea el? De la Dumnezeu sau de la oameni?" Cerul este Dumnezeu.
De asemenea, în Luca 15 fiul care a revenit la tatăl său a spus:
Tată, am păcătuit împotriva cerului ... (Luca 15:18, 21)
A păcătui împotriva cerului este egal cu a păcătui împotriva lui Dumnezeu.
În evanghelii, "împărăția cerurilor" și "împărăția lui Dumnezeu" sunt folosite ca sinonime (de exemplu, Matei 19:23-24; Matei 4:17 / Marcu 1:14-15; Matei 13:31-32 / Marcu 4:30-31). În acest sens este evident că "cerul" și "Dumnezeu" sunt unul și același lucru.
Dacă aceste lucruri nu au fost suficiente, Daniel 4:26 ar trebui să închidă acest caz. Daniel, în interpretarea viziunii lui Nebucadnețar, spune:
Porunca, să lase trunchiul cu rădăcinile copacului, înseamnă că împărăţia ta îţi va rămâne ţie îndată ce vei recunoaşte (că Cerul stăpâneşte) stăpânirea2 Celui ce este în ceruri.
Chiar înainte de aceasta Daniel a spus: până vei cunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor (Daniel 4:25), și ceva mai târziu se spune:
până vei recunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea! (Daniel 4:32)
În mod clar, Cerul în versetul 26 este Cel Preaînalt din versetele 25 și 32 care stăpâneşte. Cerul este Cel Preaînalt (literalmente în limba aramaică, Cel Preaînalt עִלָּיאָ [`illây'â]). Cu alte cuvinte, Cerul este Dumnezeu.
Interesant în aramaică versetul 26 (versetul 23 în textul original aramaică). Atât substantivul "ceruri", שְׁמַיָּא (shemayyâ "), dar şi verbul "stăpânirile"3, שַׁלִּטִן (shallitin), sunt la plural. Se citește literal, "stăpânirile din ceruri." Această pluralitate a Dumnezeirii este în continuare văzută în versetul anterior, tot în acest capitol, unde se spune:
Hotărârea aceasta a fost luată în sfatul străjerilor şi pusă la cale înaintea sfinţilor, . . . (Daniel 4:17a)
Cine sunt "străjerii" și "sfinții"? Ei sunt Dumnezeu. Așa cum se spune mai departe:
Iată tâlcuirea acestui fapt, împărate, iată hotărârea Celui Preaînalt care se va împlini asupra domnului meu, împăratul. (Daniel 4:24)
"Sfatul străjerilor" și "pusă la cale înaintea sfinților" este "hotărârea Celui Preaînalt", astfel se vede că Cel Preaînalt, Domnul Cel Atotputernic, este Cerurile și Sfinții.
Această pluralitate în Dumnezeire este văzută de asemeni ceva mai departe în același capitol, unde se spune:
Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele câmpului şi îţi vor da să mănânci iarbă ca la boi; vei fi udat de roua cerului şi şapte vremuri vor trece peste tine, până vei cunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea. (Daniel 4:25; a se vedea şi versetul 32)
Cine sunt "ei" în acest verset? Ei sunt Dumnezeu. Ei (Dumnezeu) îl vor izgoni din mijlocul oamenilor. Ei (Dumnezeu) îi vor da să mănânce iarbă ca la boi. Ei (Dumnezeu) îl vor uda cu roua cerului. Cerurile, Dumnezeu Însuși, Cel Preaînalt, care-L pun pe Nebucadnetar la punct, pentru ca el să învețe că "Cerul stăpâneşte" (Daniel 4:26).
Mai mult decât atât, Domnul este în mod repetat numit "Preaînălţat "4. (de exemplu, Geneza 14:18-20, 22; Numeri 24:16, etc), sau "Cel Preaînalt"5 (de ex. Luca 1:32, 35, 76) mai departe în NT termenul este utilizat atât pentru El, dar și pentru locașul Lui cel sfânt (de exemplu, Luca 2:14; 19:38, Psalmul 113:5, și de asemenea, rețineți; Isaia 33:5).
Împărăţia / Domnia
Domnul Şi-a aşezat scaunul de domnie în ceruri, şi domnia Lui stăpâneşte peste tot. (Psalmii 103:19)
"Cerul stăpâneşte" (Daniel 4:26). "Domnia Lui stăpâneşte" (Psalmul 103:19). Cerul și Domnia sau Împărăţia, sunt Unul și același Dumnezeu, care stăpâneşte peste tot. Isus a spus:
Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu . . . (Matei 6:33)
Atunci când cineva caută Împărăția lui Dumnezeu, ce sau pe cine caută? Dumnezeu. De fapt, este interesant faptul că traducerea în româneşte este exact ca cea după manuscrisul grecesc de la Matei 6:33 şi spune:
În concordanță cu căutarea Împărăției (cei ce caută pe Dumnezeu) este ceea ce Evrei 11:14 spune despre oameni ai credinței. Este spus:
Cei ce vorbesc în felul acesta arată desluşit că sunt în căutarea unei patrii.
Căci patria pe care ei o caută este Dumnezeu Însuși. Mai mult chiar, dacă Împărăția Lui este într-adevăr Dumnezeu, atunci Împărăția a existat dintotdeauna, pentru că Dumnezeu a existat dintotdeauna (Psalmul 90:2). Isus a spus:
„Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici.”
Evrei 12:27-28 spune:
Cuvintele acestea „încă o dată” arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină. Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, . . . (Evrei 12:27-28)
Împărăția lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta, și este ceva care nu se poate clătina, după cum este spus la Evrei 12. Aceasta înseamnă că nu a fost făcută. Prin urmare, este eternă. Împărăția a fost dintotdeauna, după cum Hristos a fost dintotdeauna (Mica 5:2).
Notați ceea ce a spus Isus fariseilor în Matei 12:28.
Dar, dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.
Ce vrea să însemne ce a spus Isus prin: "atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi"? El a vrut ca ei să înțeleagă că Dumnezeu Însuși a venit peste ei, și pentru că Isus este Dumnezeu, El este Împărăția lui Dumnezeu.
De două ori în Evanghelii, este înregistrat că Hristos a proorocit că vor fi unii care "nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu" (Marcu 9:1; Luca 9:27). În ambele cazuri, imediat după aceea, Petru, Ioan și Iacov, au văzut slava lui Isus (Marcu 9:2-3, Luca 9:28-29).
Accentul este pus chiar pe persoana lui Hristos, căci Tatăl, în ambele cazuri, vorbește dintr-un nor și spune:
„Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi!” (Marcu 9:7; Luca 9:35)
Viziunea este în primul rând despre Hristos (deși Moise și Ilie sunt prezenți, de asemenea). Doar, Isus le spusese că vor vedea împărăția lui Dumnezeu. Hristos este Împărăția lui Dumnezeu. Isus a spus în Marcu 10:15:
Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea!”
Ce, sau cine, ar trebuii să fie primit pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu? Isus trebuie să fi primit (Ioan 1:12-13). Primire a Împărăției lui Dumnezeu este primire a lui Isus.
La Luca 4:43 - 5:1 se poate citii:
Dar El le-a zis: „Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi; fiindcă pentru aceasta am fost trimis.” Pe când Se afla lângă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu,
Observați aici că predicarea Împărăției lui Dumnezeu și predicarea cuvântul lui Dumnezeu sunt unul și același lucru. Dacă acest lucru este așa, și sigur este, Hristos care este Cuvântul (Ioan 1:1), este Împărăția lui Dumnezeu și prin Dacă acest lucru este așa, și sigur este, Hristos care este Cuvântul (Ioan 1:1), atunci El este Împărăția lui Dumnezeu și, prin urmare, Împărăția este Dumnezeu. Luca 9:2 și 6 spun:
Apoi i-a trimis să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu şi să tămăduiască pe cei bolnavi.
Ei au plecat şi au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia şi săvârşind pretutindeni tămăduiri.
Aici Împărăția lui Dumnezeu (versetul 2) și Evanghelia (versetul 6) sunt unul și același lucru. Efeseni 1:13 numește Evanghelia, "Cuvântul adevărului", iar Pavel, în Faptele Apostolilor 20:25-27, a vorbit de "Împărăția lui Dumnezeu" și "tot planul lui Dumnezeu" ca sinonime. În mod clar, Cuvântul lui Dumnezeu și Împărăția lui Dumnezeu sunt Una. Ambele, sunt Dumnezeu. Nu este de mirare că Isus a spus în Ioan 3:3,
„Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”
Fără a fi născut din nou (Ioan 1:13), nu se poate percepe, înțelege, sau vedea Împărăția. Cu alte cuvinte, fără a fi născut din nou, nu poți vedea pe Isus (ca în Evrei 2:9; 12:2). Tu nu poți vedea, tu nu poți percepe, tu nu poți înțelege Cuvântul. Tu nu poți să vezi, și nu poți înțelege că Împărăția este Dumnezeu, dacă nu te naști din nou.
Note
1 Deșii Cerul (Ceruri) este Dumnezeu, totuși soarele, luna și stelele care sunt în ceruri (Geneza 1:14-18) nu trebuiesc adorate (Deuteronom 4:19; 17:3; 2 Împărați 21:3, 5-6). Cu toate acestea, Dumnezeu este un soare (Psalmul 84:11; Maleahi 4:2; Apocalipsa 1:16; 21:23-24).
2 Traducerea nu este cea bună, ar fi trebuit tradus: "Cerul stăpâneşte."
3 În românește este tradus stăpânirea (la singular), dar nici aici traducerea nu este cea potrivită, ci ar fi trebuit tradus: "stăpânirile", deoarece în original este la plural.
4 עֶלְיֽוֹן (`elyon) "Cel Preaînalt"- atunci când, se face referire la Dumnezeu, acest cuvânt este întotdeauna la singular în textul ebraic. Atunci când se referă la Dumnezeu, de asemenea, găsim doar în Geneza 14:19-20, 22; Numeri 24:16; Deuteronom 32:8; Samuel 2 22:14; Psalmul 7:17 (E18); 9:2 (E3) ; 18:13 (E14); 21:7 (E8); 46:4 (E5); 47.2 (E3); 50:14, 57:2 (E3); 73:11, 77:10 (E11) ; 78:35, 56; 82:6; 83:18 (E19), 87:5, 91:1, 9; 92:1 (E2), 97:9, 107:11, Isaia 14:14; Plângerile lui Ieremia 3:35, 38. În altă parte este zis astfel: David în Psalmul 89:27 (E28, "cel mai înalt"); sau coşul de "deasupra", în Geneza 40:17; Israelul va fi "ridicat; asupra", adică mai presus de toate națiunile: Deuteronom 26:19 și 29:1; "sus" Bet-Horon, în Iosua 16:5; 1 Cronici 7:24; 2 Cronici 8:5; "înaltă" în ceea ce privește casa Lui din 1 Împărați 9:8 și 2 Cronici 7:21; poarta "cea mai înaltă" în 2 Împărați 15:35; 2 Cronici 23:20; 27:3, Ezechiel 9:2; canalul de apă al iazului "de sus", în 2 Împărați 18:17 (הָֽעֶלְיוֹנָ֔ה forma feminină) și Isaia 7:3; 36:2, gura "de sus" a apelor Ghihon 2 Cronici 32:30, în faţa turnului "de sus", care iese înainte din casa împăratului Neemia 3:25; la poarta "de sus" în Ieremia 20:2; în curtea "de sus", în Ieremia 36:10, odăile erau "mai încăpătoare", în Ezechiel 41:7 (forma feminină הָעֶלְיוֹנָ֖ה) și odăile "de sus, superioare" în Ezechiel 42:5.
În aramaică echivalentul acestui cuvânt, עֶלְיֽוֹן (`elyon) "Cel Preaînalt", este forma singulară aramaică a substantivului cu articolul hotărât עִלָּיָא (`illâyâ'). Acesta este folosit numai pentru Dumnezeu în Biblie. La singular se găsește doar în Daniel 3:26; 4:2, 17, 24-25, 32, 34, 5:18, 21; 7:25. Iar, pentru a vorbii de Dumnezeu, de asemeni se găsește forma la plural, עֶלְיוֹנִ֖ין (`elyoniyn), în Daniel 7:18, 22, 25 si 27.
Dumnezeu este cu siguranță cel mai înălțat. Vezi Psalmul 113:4-6; Ioan 3:31, Efeseni 4:6, 10.
5 În NT "cel mai mare" este ὑψίστοις (hupsistois) și este utilizat exclusiv pentru Dumnezeu și Locuința Lui. Aceasta se găsește în Matei 21:9, Marcu 11:10, Luca 2:14, 19:38 și este "înCerurile preaînalte." Marcu 5:7, Luca 1:32; 8:28 avem fiul "Celui Prea Înalt." Luca 1:35 avem puterea "Celui Preaînalt ." Luca 1:76 avem proroc al "Celui Preaînalt ." Luca 6:35 Fiii "Celui Preaînalt ." La Fapte 7:48; 16:17 găsim "Cel Preaînalt". Evrei 7:1 este preot al "Dumnezeului Preaînalt."
Pentru mai multe despre Dumnezeu, a se vedea El este Sfinții Dumnezei, Ierusalimul este Dumnezeu, Domnul este un om, Dumnezeu este iubire, Domnul Omoară, Cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu sunt Dumnezeu, și Frica adevărată a lui Dumnezeu, punctele X & XI.
1-800-HOW-TRUE; www.atruechurch.info
Traducerea Vasile Sanda
Martie 2013