Biserica Ortodoxă Coptă din Egipt şi Biserica Grec-Ortodoxă, duc oamenii în rătăcire, prin urmare aici vom trata religia ortodoxă în general.
Prezenţa Bisericii Ortodoxe este dominantă în zone ce s-au aflat în spaţiul cultural al imperiilor bizantin şi rus: Europa de Est şi de Sud-est, Asia, şi părţi ale Orientului Mijlociu şi ale Africii. În prezent, numărul de ortodocşi este majoritar în Belarus, Bulgaria, Georgia, Grecia, Macedonia, Republica Moldova, România, Rusia, Serbia, Muntenegru şi Ucraina. Mari comunităţi de creştini ortodocşi trăiesc şi în Albania (aprox. 30%), Bosnia (31,4 %), precum şi în unele state care au aparţinut Rusiei ţariste, respectiv Uniunii Sovietice (Statele baltice şi Asia Centrală).
- Potrivit ultimului recensământ (2002), 86.7% din cei 21.794.793 de locuitori ai României s-au declarat creştini ortodocşi. (http://www.patriarhia.ro/)
- Astazi [la vremea când a fost scris acest document, adică în 1992 AD]1, există peste 9 milioane de persoane ce ţin de religia ortodoxă coptă (dintr-o populaţie de aproximativ 57 milioane de egipteni care au părtăşie, se roagă şi iau comuniunea zi de zi, mii de ortodocşi din Biserica coptă în Egipt. Aceasta în plus faţă de 1200000 adepţi ai religiei ortodoxe copte, emmigranţi ce practică credinţa lor în sute de biserici în alte ţări ca: Statele Unite, Canada, Australia, Anglia, Franţa, Germania, Austria, Olanda, Brazilia, şi multe altele din Africa şi Asia. (www.coptic.net, 15th paragraph, hard copy on file)
În conformitate cu citatele de mai sus, cât şi ceea ce va fi expus în acest articol, milioane de oameni se îndreaptă spre iad, prin înşelăciunea Bisericii Ortodoxe (Copte, sau Grec-Ortodoxe).
Cum sunt duşi oamenii în iad, prin biserica "ortodoxă"? Prin Învăţăturile lor. Iată doar câteva exemple a ceea ce ei învaţă:
I. Doctrine demonice
Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor. Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor, pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţumiri de către cei ce cred şi cunosc adevărul. (1 Timotei 4:1-3)
Spre deosebire de preoţii de religie romano-catolică, preoţii din religia coptă "trebuie să fie căsătoriţi" (la punctul 20), dar episcopii lor şi Papa, sau Patriarhul, trebuie să fie necăsătoriţi (celibatari).
o Atât Papa, cât şi Episcopii trebuie să fie necăsătoriţi; (www.coptic.net, 20th paragraph)
Aceştia trăiesc o viaţă de celibat ca şi creştin ortodox, vorbind despre istoria acestui decret, citim:
o Prin decrete, mai târziu, s-a ajuns să fie necesară episcopilor şi celor de ordin superior, în general, că ar trebui să trăiască în celibat. Acest lucru a fost după elaborarea Canoanele Apostolice şi ale Constituţiilor. (www.studentgroups.ucla.edu/coptic/writings/frmarkosbook/priesthood.html, hard copy on file)
Cu alte cuvinte, Biserica Ortodoxă coptă interzice căsătoria pentru Papa lor şi pentru episcopi. Acelaşi lucru este practicat şi de biserica grec-ortodoxă, Patriarhul nu trebuie să se căsătorească. Conform cuvântului din 1 Timotei 4:1-3 acest lucru se potriveşte cu învăţăturile dracilor. De asemenea ei învaţă despre post complet diferit de ceea ce Biblia învaţă, astfel se potriveşte şi cu “duhuri înşelătoare” (1 Timotei 4:1-3), prin porunci de abstinenţă la alimente de mai multe ori pe an.
o Biserica Coptă are perioade de post nefiind egalată de nici o altă comunitate creştină. Din cele 365 de zile ale anului, membrii bisericii copte postesc mai mult de 210 zile. În timpul postului, produse de origine animală (carne, carne de pasăre, peşte, lapte, ouă, unt, etc) nu sunt permise. Mai mult decât atât, alimente sau băuturi de nici un fel nu pot fi luate între răsăritul şi apusul soarelui. Aceste reguli stricte postului sunt, de obicei de relaxare pentru preoţi în mod individual, spre vindecare de vreo boală sau de slăbiciune. Postul cel mai important, cunoscut sub numele de "Postul Mare", este în mare măsură respectat de către toţi membrii bisericii. Acesta începe cu un post dinaintea-Postului de o săptămână, urmată de un post de 40 de zile de comemorare a postul lui Hristos pe munte, urmat de Săptămâna Patimilor, săptămâna cea mai sacră (numită Paştele) din Calendarul (bisericii) copte, care duce la (amintirea) Rastignirii din Vinerea Mare şi se termină cu bucuria de Paşti. Alte perioade de post ale Bisericii Copte includ: Sosirea (Postul Naşterii Domnului), Postul Apostolilor, Postul de Sfânta Fecioară Maria, şi postul de Ninive. (www.coptic.net, 19th paragraph)
Fie că este vorba tot timpul, sau de o perioadă de timp, la porunca "să se abţină de la alimente" aceasta se potriveşte cu cei ce se leapadă de credinţă şi se alipesc de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor (1 Timotei 4:1-3). Totuşi, contrar învăţăturii copte, Scriptura îndeamnă:
Să nu vă lăsaţi amăgiţi de orice fel de învăţături străine; căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncăruri, care n-au slujit la nimic celor ce le-au păzit. (Evrei 13:9)
Astfel că posturile impuse de Biserica Ortodoxă" nu le slujesc la nimic.
II. O Fecioară Demonică
Atunci când sunt idoli, sunt demoni [sau draci] (Levitic 17:7, Deuteronom 32:17, 2 Cronici 11:15; Psalmul 106:37; 1 Corinteni 10:20-21; Apocalipsa 9:20), şi această Fecioară pe care ei o proslăvesc, este un idol în inimile tuturor ortodocşilor.
o Dintre toţi sfinţii, Sfânta Fecioară Maria (Theotokos), ocupă un loc special în inima tuturor copţilor (www.coptic.net, 18th paragraph).
Numai că acest "loc special" este întunericul (Matei 6:22-23; Luca 11:34-35).
o Biserica crede în perpetuitatea virginităţii Maicii Domnului. (Sf. Maria Sfânta Fecioară, de Papa Shenouda III, p. 11)2
Maria din Biblie, a fost într-adevăr fecioară când l-a născut pe Hristos (Matei 1:23; Luca 1:34-35), dar ea nu a rămas într-o astfel de stare. Iosif "n'a cunoscut-o până ce ea a născut un fiu" (Matei 1:25), dar după aceasta, el a cunoscut-o. Acest lucru este evident prin faptul că Isus a avut fraţi şi surori fizice (Matei 12:46-49, 13:55-56, Marcu 3:31-34, 6:3; Luca 8:19-21, Ioan 2:12; 7:3-5, 10; Faptele Apostolilor 1:14; 1 Corinteni 9:5).
În afara nebuniei de virginitate perpetuă, ortodocşii ridică a lor "Fecioară Maria" la rangul de Mesia. Ei o numesc pe a lor "Fecioară Maria" purtătoare de viaţă.
o Poarta vieţii, poarta de eliberare:
o Sa spus despre a noastră Fecioară în cartea lui Ezechiel: "În ce priveşte pe voievod, voievodul va putea să şadă sub ea, ca să mănânce pâinea de jertfă înaintea Domnului. El va intra pe drumul care dă în tinda porţii, şi va ieşi pe acelaşi drum." (Ez. 44:3).
o Având în vedere că Domnul este viaţa, atunci ea este poarta vieţii. Domnul a zis: "Eu sunt învierea şi viaţa" (Ioan 11:25). Acesta este motivul pentru care Fecioara este poarta vieţii, căci din poarta pe care Domnul a ieşit, se acordă viaţă tuturor celor care cred în El ...... (ibid., p. 14-15)
Isus este poarta (Ioan 10:7, 9 "uşa"), nu Maria. Prin preamărirea Mariei, şi ridicarea ei de a fi pe picior de egalitate cu Fiul lui Dumnezeu, nu este de mirare că ortodocşii se roagă acesteia. Rugăciunea este o formă de cult. Din punct de vedere biblic, aceasta este fie folosită în mod greşit spre închinare la dumnezei falşi (idoli, de exemplu, Isaia 44:17, 45:20) sau utilizată în mod întemeiat în închinarea către singurul Dumnezeu adevărat (direct Lui, de exemplu: Psalmul 17). Astfel, deci, ortodocşii dezvăluie idolatria lor atunci când se roagă la Maria. În cartea sa (o broşură), numită: Holy Virgin St. Mary, the Coptic Pope prays [Sfânta Fecioară Maria, al lor Papă (Patriarh) se roagă]:
o Mijloceşte pentru noi, O sfântă Fecioară, pentru ca Domnul să ne includă în mila Sa. (ibid., p. 20)
Tot la fel face şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel:
o Să ne rugăm, de asemenea, Maicii Domnului să ajute Biserica noastră în lucrarea ei cultural-misionară şi social-filantropică pentru copii şi bătrâni, pentru bolnavi şi săraci, pentru oamenii fără nici un sprijin, pentru „cei pe care nu-i iubeşte nimeni", cum se spune în rugăciunea finală a Acatistului Buneivestiri. (Preafericitul Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române - Pastorală la Naşterea Domnului – 2010 sursa: (http://www.patriarhia.ro/)
1 Timotei 2:5 spune că nu există decât "un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni," nu doi sau mai mulţi. Iar, acesta este Hristos, despre care este scris:
De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei. (Evrei 7:25)
Mijlocitorul nostru este Hristos. Avocatul nostru este Hristos (1 Ioan 2:1). Prin El găsim singurul mod în care putem fi incluşi în mila (harul) lui Dumnezeu (Romani 5:1-2). Nu este nici un alt mod (Psalmul 119:104, 128), orice altceva se adaugă la acest adevăr (Proverbe 30:5-6), este o altă Evanghelie (Galateni 1:8-9), şi un drum care sigur duce spre iad (Matei 7: 13-14). Papa, sau Patriarhul este anatema spunând blestemăţii, pentru că promovează astfel de înşelăciuni (Galateni 1:8-9). Dacă cele de mai sus nu sunt suficient de revoltătoare, şi dacă a existat vreo îndoială (întrebare) referitoare la modul de închinare (cult) către această "Fecioară Maria", atunci următoarea rugăciune ortodoxă (coptă) îndreptată către a lor demonică "Fecioară" va lamurii.
o Plecăciune ţie! Vă cerem, O prea-sfântă, plină de glorie, Pururea Fecioară, mama lui Dumnezeu, Hristos, să ridici rugăciunile noastre la fiul tău iubit ca El să ne ierte păcatele noastre. Prea-fericită, Sfântă, Fecioară, care a dat naştere la adevărata lumină, Hristos, Domnul nostru; cere Domnului să aibă milă de noi şi ne iartă nouă păcatele noastre. O Fecioară Maria, Maica lui Dumnezeu, mijlocitoare credincioasă pentru fiinţele umane, mijloceşte pentru noi înaintea lui Hristos căruia i-aţi dat naştere, ca El să ne ierte păcatele. Prea-sfântă Fecioară, adevarată împărăteasă. Prea-fericită, mândria rasei noastre, care a dat naştere lui Emmanuel. Vă rugăm să vă amintiţi de noi, O! credincioasă mijlocitoare, înaintea Domnului nostru, Iisus Hristos, ca El să ne ierte păcatele.3
Atunci când există idoli (ca această Fecioară Maria), există demoni (Levitic 17:7, Deuteronom 32:17, 2 Cronici 11:15; Psalmul 106:37; 1 Corinteni 10:20-21; Apocalipsa 9:20). Iar atunci când acest lucru este înţeles, că sunt "apariţii" ale acestei "Fecioare", aceasta poate fi observată, de asemenea, ca demonic.
o Dintre toţi sfinţii, Sfânta Fecioară Maria (Theotokos) [maica Domnului] ocupă un loc special în inima tuturor copţilor (ortodocşi). Ea s-a arătat prin repetate apariţii de zi cu zi într-o biserică mică, în districtul Elzaytoun din Cairo, timp de peste o lună în aprilie 1968 au fost martori mii de egipteni, atât creştini, cât şi musulmani şi chiar a fost difuzat pe TV International. (www.coptic.net, 18th paragraph)
Acest site web copt (coptic.net), are pe el două fotografii de fiinţă umană strălucitoare deasupra unei biserici în sprijinul declaraţiei de mai sus. Scriptura însă spune:
Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. Nu este mare lucru dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor. (2 Corinteni 11:14-15)
III. Ecumenism
Pe site-ul: parohia. ro, la subiectul intercreştin este scris:
o “Principalul obiectiv al Bisericii Ortodoxe Române în domeniul dialogului intercreştin este continuarea şi finalizarea discuţiilor în cadrul dialogurilor teologice bilaterale, precum şi promovarea şi diversificarea relaţiilor sale ecumenice cu celelalte Biserici creştine.“ ( www.patriarhia.ro )
Ecumenismul face ca oamenii să "nu primească dragostea adevărului", ca să fie osândiţi după cum spune cuvântul la: 2 Tesaloniceni 2:10. Este un vicleşug ce înşeală inimile celor lesne crezători (Romani 16:18), ei î-şi zic că sunt toleranţi. În ecumenism, îndemnul de a lupta pentru credinţă (Iuda 3), susţinând fiecare adevăr al Bibliei este văzut ca un viciu, şi tolerarea doctrinelor (învăţăturilor) false este privită ca o virtute (Isaia 5:20). Unitatea este menţinută în ciuda diferenţelor doctrinare.
Cei ce practică ecumenismul (şi noi încă nu am găsit o altă biserică, care nu practică acest lucru, într-o formă sau alta) nu iubesc, nici nu ascultă de Isus Hristos, care este Adevărul (Ioan 14:6), şi Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 1 : 1; Evrei 4:12-13; Apocalipsa 19:13).
Biserica coptă deasemeni este în mod clar ecumenică.
o Biserica coptă este unul din fondatorii Consiliului Mondial al Bisericilor. Ea a rămas un membru al consiliului din 1948 AD (www.coptic.net, 9th paragraph, hard copy on file)
Fiind un fondator şi membru al Consiliului Mondial al Bisericilor marchează Biserica coptă ca fiind radical ecumenică.
o Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB), este o comuniune internaţională a bisericilor creştine, construit pe temelia de întâlnire, dialog şi colaborare. CMB a fost format pentru a servi şi promova mişcarea ecumenică - . . . (www.wcc-coe.org)4
CMB are multi membrii "aproximativ 400 de milioane de creştini reprezentaţi prin mai mult de 340 de biserici, culte şi părtăşie în 120 de ţări şi teritorii din întreaga lume" (www.wcc-coe.org/wcc/who/index-e.html) Biserici anglicane, biserici baptiste, biserici penticostale, biserici catolice, biserici episcopale, biserici evanghelice, biserici menonite, biserici metodiste, biserici luterane, biserici ortodoxe, biserici presbiteriene, biserici reformate, şi aşa mai departe (www.wcc-coe.org/wcc/who/mch-e.html, hard copy on file) toate sunt în "părtăşie" unele cu altele prin legături ecumenice ale CMB. Cu o astfel de unitate de diverse biserici şi culte, reprezentând o multitudine de diferenţe teologice, aceasta "frăţietate" sau "unitate", a supravieţuit doar pentru că toate părţile implicate se tolerează unii pe alţii cu toate diferenţele lor doctrinare.
Contrar acestor practici ecumenice, Scriptura porunceşte credincioşilor să fie sfinţi (2 Corinteni 6:14-7:1; Evrei 12:14, 1 Petru 1:13-16), puşi deoparte de cei care învaţă şi / sau trăiesc în eroare (Romani 16:17, 1 Timotei 6:3-5; 2 Timotei 2:20-22, 3:1-5, Tit 3:9-12). În această practică sfântă, înţelepciunea lui Dumnezeu de asemenea, dictează ca adevăraţii creştini să se "ţină" de Cuvânt (1 Corinteni 15:2; 1 Tesaloniceni 5:21; Evrei 3:6; 4:14, 10:23, 2 Timotei 1: 13; Apocalipsa 2:25, 3:11), să "lupte pentru credinţă" (Iuda 3), să "cerceteze toate lucrurile" (1 Tesaloniceni 5:21), să se "ferească de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturilor / doctrinelor" (Romani 16:17), şi "răsturnând izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu" (2 Corinteni 10:3-5), să aducă "fiecare gând rob ascultării de Hristos" (2 Corinteni 10:3-5). Deoarece:
"Este scris: ,Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu." (Matei 4:4)
Pe noi Cuvântul ne îndeamnă să ne "încingem coapsele minţii [noastre]" (1 Petru 1:13), nu să slăbim coapsele minţii noastre. Fiindcă pentru a slăbi este nevoie exact de ceea ce cere mişcarea ecumenică. Adică este nevoie de "părtăşie" (2 Corinteni 6:14) cu cei care sunt în eroare, şi care nu cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată (2 Timotei 2:22). Acest tip de părtăşie va distruge orice suflet care participă la ea, pentru că fără sfinţenie "nimeni nu va vedea pe Domnul" (Evrei 12:14; Pentru mai multe informaţii despre ecumenism, consultaţi articolul Unitatea Sfintilor).
IV. Mândrie
Biserica coptă arată mândria lor, atunci când ei spun:
o Deşi pe deplin integraţi în corpul naţiunii egiptene moderne, copţii au supravieţuit ca o entitate religioasă puternică, care se mândresc cu contribuţia lor la lumea creştină. (www.coptic.net, paragragraful 3)
Iar, mândria nu este o virtute, ci un viciu (Romani 1:30; 2 Timotei 3:2), deoarece:
Orice inimă trufaşă este o scârbă înaintea Domnului; Hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită. (Proverbe 16:5 şi Proverbe 21:4)
O atitudine corectă ar fi să asculte de cuvânt:
Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: „Suntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.” (Luca 17:10)
Prin ceea ce ei admit, ortodocşii au mândrie în inimă despre "contribuţia lor la lumea creştină." Astfel ei arată că nu sunt fără prihană, deoarece l-i s-a îngîmfat sufletul (Habacuc 2:4) şi sunt în probleme serioase, despre care este zis:
Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi, vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină nici ramură. (Maleahi 4:1, citeşte şi Isaia 2:12)
V. Confesiuni răstălmăcite
Isus a spus:
„Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. (Ioan 14:6)
Ortodocşii încercă să vină la Tatăl, prin preotul lor.
o Preotul este acolo pentru a asculta, a da sfaturi şi încurajare, şi pentru a monitoriza progresul nostru în pocăinţă. Când stai jos alături de părintele tău de confesiune, uită de relaţia ta cu el şi vorbeşte cu el ca şi cum ai vorbii cu Dumnezeu. Mărturiseşte-i tot felul de păcate: păcatele făptuite, gândite, sau orice sentimente. Fii sincer în mărturisirea ta şi aminteşteţi că tu cu adevărat mărturiseşti lui Dumnezeu prin preot. (http://pharos.bu.edu/cn/lessons/Confession.txt, link-ul nu mai este disponibil pe hard copie la dosar., gros adăugat)
Un creştin adevărat merge într-adevăr la preot, dar care nu este preot ortodox, şi acest preot este Isus, Fiul lui Dumnezeu, El este Marele nostru Preot.
Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile-pe Isus, Fiul lui Dumnezeu-să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. (Evrei 4:14-16)
Şi unde este acest tron de har? Acesta este în prezenţa lui Dumnezeu.
Astfel, deci, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea Sfânt, ... să ne apropiem cu o inimă curată,... (Evrei 10:19-22)
Ortodocşii nu intră în Locul prea Sfânt, deoarece ei încearcă să intre şi să găsească har (iertare), printr-un alt mod, adică printr-un preot ortodox. Dar Isus a spus, "Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" (Ioan 14:6). Cu toate acestea, ortodocşii cred altfel, deoarece ei învaţă:
o După confesiune, te ridici şi vei primi dezlegare de la Dumnezeu prin cuvintele preotului. (ibid.)
Scriptura spune prin Isus. Ortodocşii spun că, "prin preot."
Ortodocşii, sunt pierduţi în păcatele lor şi dacă nu se vor întoarce de la înşelăciunile lor, ei vor rămâne în păcatele lor; şi dacă nu se vor întoarce vor zace pentru totdeauna în chinuri (Apocalipsa 21:8).
Dumnezeu ar trebuii să fie cea mai înaltă autoritatea, dar iată ce este scris pe site-ul Bisericii Ortodoxe Române, vorbind despre autoritatea lor:
§ Cea mai înaltă autoritate a Bisericii Ortodoxe Române în toate domeniile ei de activitate este Sfântul Sinod, format din Patriarh, ca preşedinte, şi din toţi mitropoliţii, arhiepiscopii, episcopii eparhioţi, episcopii vicari-patriarhali, episcopii-vicari şi arhiereii-vicari în funcţiune. ( www.patriarhia.ro )
De asemenea, ortodocşii (copţii) au o doctrină falsă despre poligamie. Ei învaţă:
o Poligamia este ilegală, chiar dacă este recunoscută de dreptul civil al ţării. (www.coptic.net, 16th paragraph)
Scriptura nu face nici o astfel de afirmaţie (Proverbe 30:5-6). A se vedea raportul nostru despre Poligamie.
VI. Închinarea la icoane
Biblia spune clar că închinarea la idoli este interzisă:
Să nu vă faceţi idoli, să nu vă ridicaţi nici chip cioplit, nici stâlp de aducere aminte; să nu puneţi în ţara voastră nici o piatră împodobită cu chipuri, ca să vă închinaţi înaintea ei; căci Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru. (Levitic 26:1)
Cu toate acestea biserica ortodoxă încurajeză această practică condamnabilă:
o Daca in biserica sunt prezente in pronaos iconostase, mergem sa ne inchinam la icoanele de acolo. Dupa ce ne-am inchinat in fata acestor icoane, ne indreptam spre sfintele moaste... (Sursa:CrestinOrtodox.ro)
VII. Sărbători care nu sunt biblice
- Începând cu ziua de 20 decembrie, când serbăm Înainteprăznuirea Naşterii Domnului, şi până la 31 decembrie, ziua Odovaniei acestei sărbători, cântările liturgice ale Bisericii Ortodoxe ne îndeamnă să ne minunăm cu mintea şi să ne bucurăm cu inima de taina iubirii lui Dumnezeu pentru noi oamenii arătată în Naşterea lui Hristos din Sfânta Fecioară Maria. www.patriarhia.ro
Referitor la sărbătoarea Crăciunului, care nu este o sărbătoare biblică, puteţi citii pe această pagină: Crăciunul.
Note
1 La momentul când eu fac traducerea, februarie 2011, Egiptul are o populaţie de aproximativ 80 de milioane de locuitori.
2 www.saintmark.com / subiecte / papa / carti / the_holy_virgin_st_mary.pdf, link-ul nu mai este disponibil, Sfânta Fecioara Sf. Maria, de către Papa Shenouda III, p. 11, Editor: Orthodox Coptic Clerical College, Cairo, edition: 1999, hard copy on file.
3 Mijlocirea Preasfintei Maicii Domnului http://pharos.bu.edu/cn/prayers/TheotokosIntercessions.txt, link-ul nu mai este disponibil. Hard copie la dosar.
4 www.wcc-coe.org/wcc/who/index-e.html, hard copy on file, underlining added