Au fost Trei Cântări de Cocoş şi Șase Lepădări ale lui Petru
„Adevărat îţi spun”, i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” (Matei 26:34; a se vedea, de asemenea, Luca 22:34, Ioan 13:38)
Şi Isus i-a zis: „Adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” (Marcu 14:30)
Cele de mai sus înregistrează un total de șase negări (sau lepădări) ale lui Petru și cântări de cocoş. [1] Credința în Cuvântul lui Dumnezeu dezvăluie acest lucru. Pentru siguranță, ambele stau ca adevăr și Petru a auzit ambele afirmații (Matei 26:35; Marcu 14:31). În Matei, Luca, și Ioan, fiecare înregistrează un set de trei negări și un cântat al cocoșului. Marcu înregistrează un set de trei negări cu două cântări ale cocoșului. Este evident (atunci când se ia în considerare fiecare situație), că ele nu provin de la același eveniment, iar Evangheliile stau mărturie pentru aceasta.
I. Primul Set de Trei
În Ioan, toate cele trei negări ale lui Petru, încep cu o întrebare (Ioan 18:17, Ioan 18:25, Ioan 18:26), și se înregistrează lepădarea lui Petru când el răspunde la întrebări (Ioan 18:17, Ioan 18:25; Ioan 18:27). În Matei și Luca negările lui Petru sunt precedate de diferite declarații acuzatoare. Când sunt comparate aceste trei Evanghelii, devine evident că această întâmplare este mai mult decât o simplă acuzație și o simplă negare (lepădare), chiar și în Matei, Luca, și Ioan unde se înregistrează primele trei negări și primul cântat de cocoș.
A. Prima Negare
În prima negare, din Ioan, slujnica care păzea poarta (portăriţa) a zis lui Petru,
„Nu cumva şi tu eşti unul din ucenicii Omului acestuia?” (Ioan 18:17)
Evidențiată prin Matei, prima lepădare a lui Petru a inclus, de asemenea, o slujnică care ia zis:
„Şi tu erai cu Isus Galileeanul!” (Matei 26:69)
Și Luca înregistrează o slujnică care a zis:
„Şi omul acesta era cu El.” (Luca 22:56)
Răspunsul lui Petru la întrebare a fost :
„Nu sunt” (Ioan 18:17)
Răspunsul lui Petru la acuzația înregistrată în Matei 26:69 a fost :
„Nu ştiu ce vrei să zici.” (Matei 26:70)
Răspunsul lui Petru la acuzația înregistrată în Luca a fost,
„Femeie, nu-L cunosc.” (Luca 22:57)
Toate acestea enumerate prin Matei, Luca, și Ioan nu sunt trei negări, ci prima negare.
B. A Doua Negare
Ioan înregistrează o doua întrebare și spune că întrebarea i-a fost pusă în timp ce Petru "stătea acolo şi se încălzea" (Ioan 18:25). De data aceasta, întrebarea find pusă de "ei" (de ex, cei care au fost acolo).
„Nu cumva eşti şi tu unul din ucenicii Lui?” (Ioan 18:25)
Înregistrarea din Luca spune :
l-a văzut un altul [un om][2] şi a zis: „Şi tu eşti unul din oamenii aceia.” (Luca 22:58)
Matei înregistrează o acuzație suplimentară, descrie că întâmplarea a avut loc la intrare, când a ieşit în pridvor, și vine de la o femeie (ceea ce este deosebit de omul din Luca 22:58).
Când a ieşit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică şi a zis celor de acolo: „Şi acesta era cu Isus din Nazaret.” (Matei 26:71)
Deci, în această a doua negare în aceste trei Evanghelii este înregistrată o întrebare pusă de către un grup ("ei") și două acuzații diferite, una de la un bărbat, alta de la o femeie.
Răspunsul lui Petru la întrebare era,
„Nu sunt” (Ioan 18:25)
Răspunsul lui Petru la acuzația slujnicei (femeia) a fost,
„Nu cunosc pe Omul acesta!” (Matei 26:72)
Toate acestea explicate prin Matei, Luca, și Ioan, nu sunt alte trei negări, ci a doua negare.
C. A Treia Negare
În cele din urmă, Ioan înregistrează o a treia întrebare de la "Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea."
„Nu te-am văzut eu cu El în grădină?” (Ioan 18:26)
Matei spune :
„Nu mai încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba te dă de gol.” (Matei 26:73)
În Luca este înregistrat că altcineva, "un altul" care "întărea acelaşi lucru" :
„Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este galileean.” (Luca 22:59)
Acum, în Ioan nu este nici un răspuns specific al lui Petru dat pentru întrebare, cu excepția faptului că se remarcă faptul că Petru "iar s-a lepădat" (Ioan 18:27).
În Matei, pentru "cei ce stăteau acolo", Petru "a început să se blesteme și să se jure", zicând :
„Nu cunosc pe Omul acesta!” (Matei 26:74)
Luca relatează răspunsul lui Petru la acea acuzație astfel :
„Omule, nu ştiu ce zici.” (Luca 22:60)
Toți aceștia înregistrează că imediat a cântat cocoșul. Deci, este evident prin aceasta că sa întâmplat foarte repede. Luca adaugă, "pe când vorbea el încă" (Luca 22:60). În cele din urmă, din nou, toate acestea sunt menționate prin Matei, Luca, și Ioan nu cum ar fi trei negări, ci a treia negare.
II. Comparativ cu Marcu
Prin urmare vedem în Matei, Luca, și Ioan că Petru s-a lepădat de trei ori (3 negări) oarecum înainte să cânte cocoșul.[3] În Marcu, nu este la fel. Există un cântat al cocoșului imediat.
Pe când stătea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot. Când a văzut pe Petru încălzindu-se, s-a uitat ţintă la el şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus din Nazaret!” El s-a lepădat şi a zis: „Nu ştiu, nici nu înţeleg ce vrei să zici.” Apoi a ieşit în pridvor. Şi a cântat cocoşul. (Marcu 14:66-68)
Aici, după prima negare (lepădare) înregistrată în Marcu a cântat cocoșul.[4] Mai mult decât atât, după cum sa observat deja, Marcu înregistrează cum Isus îi spune lui Petru, "înainte ca să cînte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori." În conformitate cu această predicție, Marcu înregistrează două ocazii sonore făcute de cântatul cocoșului. Odată după prima negare, iar apoi a doua, după a treia negare din Marcu. Este spus că imediat după ultima negare din Marcu, "Îndată a cântat cocoşul a doua oară" (Marcu 14:72). Apoi, în mod explicit este înregistrat ceea ce şi-a amintit Petru,
vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” (Marcu 14:72)
Acest lucru este cu totul diferit de ceea ce se găsește în Matei și Luca, pentru că la ei este relatat:
Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” (Matei 26:75; a se vedea, de asemenea, Luca 22:61)
Petru își amintește că Isus spune sunt două lucruri diferite, și Evangheliile înregistrează două lucruri diferite. Matei, Luca, și Ioan scrie că Petru neagă pe Domnul de trei ori înainte de cântatul cocoșului. Marcu scrie că Petru neagă pe Domnul o dată, și imediat cântă cocoșul, și apoi cocoșul cântă "a doua oară", după ce îl neagă de încă două ori.
În Matei și Luca (primul set de trei negări), se menționează în mod explicit că Petru amintindu-și exact cuvintele lui Hristos, și din acest motiv este spuns,
Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar. (Matei 26:75; a se vedea, de asemenea, Luca 22:62)
De ce a mers Petru afară și a plâns cu amar? Pentru că Isus i-a spus,
că nu va cânta cocoşul, până te vei lepăda de Mine de trei ori. (Ioan 13:38)
Este evident atunci, că relatarea din Evanghelia lui Marcu este de asemenea adevărată, și că Petru sa întors (după ce a ieșit afară și a plâns). Marcu scrie că Petru stătea jos "în curte" încălzindu-se, când a fost înregistrată prima negare [lepădare] (Marcu 14:66-67). Deci, Petru se întoarce din nou și acolo el este confruntat din nou încă de trei ori. Acolo, el neagă pe Domnul încă de trei ori (un total de șase), și apoi, după ce neagă pe Domnul pentru a șasea oară (a treia oară este înregistrat în Marcu), Petru își amintește aceste cuvinte explicite ale lui Hristos:
„Înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” (Marcu 14 :72)
Și este spus :
Şi gândindu-se la acest lucru, . . . ( Marcu 14:72)
La ce s-a gândit el? La două cântări ale cocoșului și trei lepădări (negări). La ce s-a gândit el (amintiți-vă), înainte de asta? La cele trei negări înainte de cântatul vreunui cocoș ("nu va cânta astăzi cocoşul, până te vei lepăda de trei ori" Luca 22:34). Cele trei negări și două cântări ale cocoșului înregistrate în Marcu trebuie să fi venit după trei negări și primul cântat de cocoș înregistrată în Matei, Luca, și Ioan, pentru că primul set de negări nu cerea cântat de cocoș decât după trei negări. Prin urmare, Petru î-și amintește și gândindu-se asupra celor două evenimente despre care Hristos l-a avertizat dezvăluind-ui că în continuare î-L va mai nega, pentru un total de șase negări și trei cântări de cocoș, pentru că și-a amintit și s-a gândit că au fost două previziuni diferite, și două seturi distincte de evenimente.
Astfel că vedem din Evanghelii că Petru sa lepădat de Domnul de trei ori, și după aceea cocoșul a cântat pentru prima oară, și Petru iese și plânge cu amărăciune cu privire la aceasta. Apoi, se întoarce și este confruntat din nou, atunci el neagă din nou pe Domnul, și urmează un alt cântat de cocoș. Cu toate acestea, în ciuda cântatului (de cocoș), Petru continuă să fie în același loc unde poate fi confruntat, și desigur, el este confruntat și neagă pe Domnul încă de două ori, după care cocoșul cântă din nou. Atunci Petru își amintește cuvintele lui Hristos,
înainte ca să cânte cocoşul de două ori,[5] te vei lepăda de Mine de trei ori. (Marcu 14:30)
Atunci Petru plânge din nou.
Acum, când Petru "şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus"
Şi gândindu-se la acest lucru, a început să plângă. (Marcu 14:72)
După primele trei negări și întâia cântare a cocoșului, Matei și Luca spune clar că a "ieșit afară" (Matei 26:75; Luca 22:62). Marcu, spune simplu că, a plâns. Nu spune nicidecum dacă el a continuat să rămână acolo aunde a fost, sau a plecat. Este greșit, prin urmare, să se spună sau să se indice că a ieșit afară după acest lucru, sau a pretinde că a rămas. Pentru că nu spune așa, prin urmare nici noi nu ar trebui să spunem (Proverbe 30:5-6).
[1] Cântările cocoșului nu sunt neapărat de la același cocoș.
[2] Cuvântul grecesc pentru "un altul" din Luca 22:58 este la masculin, ετερος (eteros).
[3] Cuvântul tradus "cântatul" sau "cântarea cocoșului" în Evanghelii este pur și simplu verbul pentru a face un "sunet" sau "zgomot". Este de fiecare dată din cuvântul grecesc φωνεω (phôneô).
[4] Asta este ceea ce se găsește în cele mai multe manuscrise grecești (Majority and Received Texts). Textul Critic pune aceste cuvinte în paranteze [και αλεκτωρ εφωνησε] (kai alektôr ephônêse) "și a cântat cocoșul." Traducerea NAS le lasă pe toate, cu o notă de subsol precizând, "Mai târziu mss. adaugă și a cântat cocoșul." Cu toate acestea, NAS are în Marcu 14:72, "Îndată a cântat cocoşul a doua oară", darNAS nu înregistrează nicidecum când a avut loc primul cântat de cocoș. Cu toate acestea, chiar NAS notează că într-adevăr cocoșul a cântat de două ori în Marcu.
Cuvântul grecesc pentru "a doua oară", în Marcu 14:72 este δευτερου (deuterou) și se constată, de asemenea, în Matei 21:30 (RT), 22:26, 39, 26:42, Marcu 12:21, 31; Luca 12:38, 19:18, 20:30, Ioan 3:4, 4:54, 9:24 ("din nou"); 21:16, Fapte 7:13, 10:15, 11:9 ("din nou "), 12:10, 13:33, 1 Corinteni 12:28, 15:47, 2 Corinteni 1:15; 13:2, Tit 3:10, Evrei 8:7, 9:3, 7, 28, 10 : 9, 2 Petru 3:1; Iuda 5; Apocalipsa 2:11, 4:7, 6:3 (2x), 8:8, 11:14, 14:8, 16:3, 19:3 ("din nou "); 20:6, 14; 21:8, 19. Peste tot este tradus "a doua", în NKJV dacă nu este specificat altfel.
Mai mult decât atât, în cântatul cocoșului din Matei (26:74), Luca (22:60), și Ioan (18:27), cocoșul face imediat sunetul. În prima negare din Marcu (14:68), Petru neagă, apoi se duce afară, și abia atunci cântăcocoșul.
[5] "De două ori" este δις cuvântul grecesc (dis) pe care îl mai găsim, numai în Marcu 14:72 ("de două ori"); Luca 18:12 ("de două ori"); Filipeni 4:16 ("din nou", folosit cu απαξ [apax] "o dată," mai literal, "o dată și de două ori" απαξ και δις [apax kai dis]); 1 Tesaloniceni 2:18 ("din nou", la fel ca Filipeni 4:16), Iuda 12 ("de două ori"); Apocalipsa, prin traducerea Crirical Text 9:16 ("doi").
a true church, P. O. Box 130, Moodys, OK 74444
Traducerea Vasile Sanda