Coranul-Cartea Musulmană a Falsei Religii "Islamul"
[Toate referinţele şi citatele sunt luate din Coranul Sfânt, traducerea în limba engleză de sensuri şi comentarii, Mushaf Al-Madinah, An-Nabawiyah, revizuită şi editată de către Preşedinţia Islamică de Cercetari, IFTA, Apel şi Orientare, Regele Fahd Sfântul Coran de imprimare Complexul, Arabia Saudită, 1992 Edition.
Această ediţie a Coranului ar putea să fie găsită în biblioteci. "S" vine de la "Surat", care este echivalent cu un capitol sau o carte, şi "A" înseamnă "Ayat", care este un verset, în Şura (sau Surat)]
Prezentare (Introducere)
Islamul este religia din Quran (sau Coran) şi în arabă Islamul înseamnă "supunere voinţei lui [Allah]" (S.3, A.19). Un musulman este un credincios în această religie (S.33 de exemplu, A.35). Numele profetului lor este Mohamed, Muhammad, sau Mahomed (570-632 d.Hr.), şi el însuşi s-a proclamat "sigiliul profeţilor", adică, ultimul profet (S.33, A.40; a se vedea, de asemenea, nota de subsol # 3731 pentru acest verset, p.1255-1256). Iar Coranul spune despre el că ar fi fost "analfabet" (S.7, A.157-158).
Mulţi, ca: Joseph Smith şi cartea lui Mormon, sau Coranul ce pretinde a fi o revelaţie suplimentară de la Dumnezeu adusă printr-un singur om, Mahomed (S.53, A.5-18; a se vedea, de asemenea, 48:29). În această revelaţie suplimentară, Coranul confirmă adevărul din Biblie. Cu alte cuvinte, Coranul susţine că Scripturile evreieşti şi Evanghelia lui Isus Hristos este adevărul de la Allah.
Aşa a fost; Noi [Allah], ce am revelat Tora (lui Moise): ce a fost de orientare şi de lumină. (S.5, A.44)
Noi [Allah] odinioară, am dat într-adevăr Cartea lui Moise: Să nu-pui în îndoială că n-ar ajunge (la tine): Şi am făcut-o un ghid pentru Copiii lui Israel. (S.32, A.23)
Cei care cred (în Coran). Şi cei care urmează pe evrei (scripturile), precum şi pe creştini şi Sabeeni, şi care cred în Allah şi în ziua de pe urmă, şi fac ce este drept, trebuie să fie răsplătiţi având pe Domnul lor peste ei, nu trebuie să aibe teamă, nici să fie îndureraţi. (S.2, A.62; a se vedea şi 5:69)
Aici (în 2:62) Coranul declară o recompensă pentru cei care cred Scripturile evreieşti, şi confirmă adevărul acestora.
Dar de ce au venit la tine pentru o decizie, atunci când au (a lor) Tora înaintea lor? - Acesta este (plan) hotărât de Allah: (S.5, A.43)
"Tora este, primele 5 cărţi ale Vechiului Testament, şi este susţinut a fi hotărârea "lui Allah.
Iar pe urmele lor, am trimis pe Isus, fiul Mariei, confirmând Tora care a venit înainte de el: Noi i-am trimis Evanghelia: aceasta a fost de orientare şi de lumină. Şi confirmare a ceea ce este “Tora” care a venit înainte de el: (S.5, A.46)
Deci, Tora (legea), Scripturile evreieşti, şi Evanghelia lui Isus sunt toate adevărul de la Allah, după cum ar spune Coranul, şi astfel Coranul, pur şi simplu confirmă aceste prealabile Scripturi. Spunând: "Noi credem în Allah, şi revelaţia dată nouă, şi lui Avraam, Ismail, Isaac, Iacov, şi triburilor, şi că a dat lui Moise şi Isus, şi (tuturor) profeţilor de la Domnul lor: Nu facem nici o diferenţă (sic) între unii şi alţii: "(S.2, A.136; bold adăugat, a se vedea, de asemenea, 9:111, "În realitate, prin Tora, Evanghelie, şi Coran, vine credinţa")
Pentru că ţi-am trimis Scriptura într-adevăr, confirmând scripturile care au venit înaintea ei, (S.5, A.48)
Allah! Nu este alt dumnezeu, afară de El, - ce dă viaţă, Auto-existent, susţinător al tuturor lucrurilor. El este cel care a trimis jos la tine (pas cu pas), într-adevăr, Cartea, care să confirme ce a fost înaintea ta, şi a trimis jos Tora (lui Moise) şi Evanghelia (lui Isus). (S.3, A.2-3)
Ei spun: "O, poporul nostru! Am auzit o Carte revelată după Moise, confirmând ceea ce a venit înainte de a fi ea": (S.46, A.30)
Coranul pretinde a "confirma" Biblia (Tora, Scripturile evreieşti, şi Evanghelia lui Isus) şi nu face nici-o distincţie între Biblie si Coran (S.2, A.136). Cu toate acestea, punctul de vedere tipic musulman este că există o distincţie, odiferenţă, în sensul că, Coranul a fost păstrat pur, iar Biblia nu. Poziţia musulmană a fost întotdeauna că scripturile evreieşti (şi creştine), aşa cum sunt, nu pot fi urmate direct (sic), cea a lui Moise sau Isus, mai târziu ar fi compilaţii doar. (footnote # 67 pentru S.2, A.52, p.21-22)
Astfel, ipocrizia lor este dezvăluită prin aceste scrieri musulmane din Coran. Deoarece, Coranul lor propriu, le spune că Scripturile evreieşti şi Evanghelia lui Isus sunt adevărate, dar ei aruncă această învăţătură din Coran, cu scuza că Scripturile evreieşti şi Evanghelia lui Isus, s-ar fi pierdut în timp. Cu alte cuvinte, se arată că Allah nu a putut păstra cuvântul său. El nu a păstrat revelaţia sa. Cu toate acestea, Allah susţine că Coranul este pur şi el va păstra această revelaţie.
(Este), în Cărţi s-a ţinut (foarte bine), în onoare, exaltat (în demnitate), păstrat pur şi sfânt. (S.80, A.13-14)
Mesagerul lui Allah, repetă despre scripturile păstrate curat şi sfânt: (S.98, A.2) Că acesta este într-adevăr Coranul cel mai onorabil, într-o carte bine păzită, care nimeni n-o atinge, doar cei care sunt curaţi: (S.56, A.77-79)
Gloriosul Coran este cartea lui Allah, cel Înţelept şi merită toată Lauda, care a promis să protejeze orice încălcare în puritatea sa. (ibidem, prefaţa, p.iii)
Nu, aceasta este Coranul glorios, (scris) Păstrat pe Table! (S.85, A.21-22; nota de subsol # 6066 pentru versetul 22 spune: "Table" este conservat "sau păzit de la corupţie: XV. 9: pentru că mesajul lui Allah trebuie să ţină veşnic.", p.1932)
Noi, fără îndoială, am trimis jos mesajul; şi vom păstra cu siguranţă acesta (de la corupţie). (S.15, A.9; nota de subsol # 1944 pentru acest verset declară: "puritate a textului Qur-o prin intermediul a paisprezece secole, este o pregustare a grijei veşnice cu care adevărul lui Allah este păzit prin toate timpurile. Orice corupţie, invenţie, trece, dar Adevărul lui Allah pur şi sfânt niciodată nu va suferi eclipsă, chiar dacă întreaga lume, l-ar batjocori şi ar încerca să-l distrugă. ", Pag.712)
Deci, aşa cum spun ei Allah nu a păstrat revelaţia sa de mai înainte pură, dar el susţine că o va păstra-o pe aceasta pură? Dacă acest lucru ar fi adevărat, Allah nu sa dovedit a fi credincios. Dacă el nu a reuşit să păstreze toate revelaţiile sale dinainte de corupţie, cum poate el spune că este capabil să păstreze acest Coran pur, de orice corupţie? Cei ce pretind că "scripturile evreieşti (şi creştine), aşa cum sunt, nu pot fi urmate direct (sic), a lui Moise sau Isus, că au devenit compilaţii", astfel ei atribuie lui Allah o minciună şi arată că este un dumnezeu infidel.
Potrivit Coranului, musulmanii nu au "nici o bază pe care să stea", nici un suport.
Spune: "Oameni ai Cărţii! Nu veţi avea nici o bază pe care să staţi (în credintă), excepţie numai dacă vă veţi baza pe Tora. (Sic) Evanghelia, şi toate revelaţiile care au venit la voi de la Domnul vostru." (S.5, A.68)
Două din cele trei părţi de "bază", nu le mai au. Fondamentul Islamului a fost distrus, dacă "scripturile evreieşti (şi creştine), aşa cum spun ei nu mai este de încredere, cea de-a treia parte nu are suport.. Musulmanii trebuie să ia aminte la un concept arătat în Sura 5, versetul/Ayat-ul 66.
Dacă ei ar fi păstrat Tora, Evanghelia, şi toată revelaţia care a fost trimisă lor de la Domnul lor,. . . (S.5, A.66)
Dacă Muhammad ar fi rămas în Tora, evanghelie, şi revelaţia din-nainte, el nu ar fi mers pe un drum greşit după acest dumnezeu fals, Allah. Revelaţia din-nainte pe care Allah pretinde că a dat-o (ex, Biblia) ea spune despre sine, că se păstrează pură (Psalmul 12:6-7; Psalmul 119:152, 160; Isaia 30:8-9; 40:6-8, Matei 24: 35; Luca 21:33; 1 Petru 1:23). Allah pretinde să fie în acord cu această revelaţie de mai-nainte, iar oamenii sunt îndemnaţi să judece ei înşişi între Coran şi Biblie.
Pentru Tine am trimis Scriptura într-adevăr, confirmând scriptura care a venit înainte de ea, şi păzeşte-o în siguranţă: astfel să judeci între ele prin ceea ce Allah a revelat, (S.5, A.48; a se vedea, de asemenea, versetul 47)
În cazul în care, Scriptura din-nainte (Biblia), a fost coruptă, atunci aici este o poruncă dată în Coran că nici un musulman nu o poate ţine, pentru că ei nu au nici o Scriptură, "care a venit înainte de a lor". Când cineva care nu este prins în astfel de minciuni, ar compara Coranul cu Biblia, va vedea că este destul de evident că Coranul nu confirmă "Scriptura care a venit înainte de acesta;", astfel el (Coranul) se contrazice.
2. Minciuni Împotriva Cuvântul lui Dumnezeu
Pe lângă contradicţiile deja menţionate, Coranul nu urmează, în multe cazuri, doctrina Bibliei. Acesta promovează fabule / basme: astfel că îngerii se închinau înaintea lui Adam, iar Satana (Iblis) a refuzat să se închine (S.2, A.30-34; a se vedea, de asemenea, 7:11-12; 15:28-33; 17:61-63 ; 18:50; 38:71-77). Tot astfel descrie că Isus a vorbit la naştere (S.19, A.27-33), mai târziu a creat o pasăre de lut şi apoi i-a dat respiraţie de viaţă în ea (S.3, A.49 & S.5, A.110). El chiar susţine că ucenicii lui Hristos au pretins a fi musulmani (S.3, A.52 & S.5, A.111). Nimic din toate acestea nu este în Cuvântul lui Dumnezeu (Proverbe 30:5-6).
Mai mult, în loc de a confirma "Scriptura care a venit înainte de a fi el", aşa cum spune Coranul (S.5, A.48), acesta învaţă efectiv diferit sau exprimă exact opusul. De exemplu, în scripturile islamice, un soţ şi o soţie, pot divorţa şi se recăsători reciproc de două ori. După aceasta, în cazul în care au divorţat pentru a treia oară, ei nu se mai pot recăsători, decât dacă soţia s-a mai căsătorit între timp cu un alt bărbat şi apoi a divorţat. Dacă acest lucru a avut loc, atunci ei s-ar putea recăsători din nou (S.2, A.229-230; a se vedea, de asemenea, nota de subsol # 260 pentru versul 230).
În Scripturile evreieşti, dacă un om se recăsătoreşte cu fosta lui soţie după ce ea a fost căsătorită şi a divorţat de către un alt om, aceasta este o urâciune înaintea lui Dumnezeu (Deuteronom 24:1-4; a se vedea, de asemenea, Ieremia 3:1). Prin urmare, Coranul învaţă că bărbatul şi femeia nu se pot recăsători pentru a treia oară, decât printr-o împrejurare despre care Biblia spune că este o urâciune înaintea lui Dumnezeu! În Coran, unui hoţ, dacă este prins i-se taie mâinile (S.5, A.38). În Biblie, un hoţ prins, trebuie să dea înapoi dublu, împătrit, sau încincit, sau să fie vândut pentru furt, în funcţie de circumstanţe (Exod 22:1-4, 7).
În Coran, vrăjitorii lui Faraon devin credincioşi Dumnezeului lui Moise chiar de la primul miracol, şi "cad jos la pământ în adoraţie "(S.7, A.113-126; a se vedea, de asemenea, 20:70-73; 26:43-48 ). Contrar aceasteia, în Cuvântul vieţii, vrăjitori sunt în opoziţie faţă de Moise tot timpul până la a treia minune, şi abia la a patra vrăjitorii spun: "Acesta este degetul lui Dumnezeu", deoarece ei nu puteau să facă. (Exodul 8:18-19; a se vedea, de asemenea, 7:11-13, 22; 8:7). În revelaţia lui Mohamed, Noe are câţiva credincioşi care intră în corabie cu el, şi unul din fiii lui este înecat în potop (S.11, A.40, 42-43; a se vedea, de asemenea, 66:10 pierderea nevestei lui Noe).
În revelaţia lui Moise, Noe are zero credincioşi care-l urmează în corabie (alţii decât familia lui), şi toţi fiii săi sunt salvaţi de la potop (Geneza 6:10, 13, 17-18; 7:7, 13, 21-23). Prin ce spune Allah, Iacov nu crede minciuna cu haina pătată de sânge, în ceea ce priveşte moartea lui Iosif (S.12, A.18). Din relatarea Domnului / Yahweh, Iacov crede minciuna fraţilor lui Iosif (Geneza 37:31-34).
În cartea sfântă musulmană, stăpânul lui Iosif crede pe Iosif, mai degrabă decât pe nevasta sa şi este un martor la eveniment (S.12, A.22-29).
În Biblia Sfântă, Potifar, stăpânul lui Iosif, crede pe nevasta lui şi nu există nici un martor la eveniment (Geneza 39:7-20). În legea lui Mohamed, cei care comit adulter sunt, pedepsiţi cu 100 de lovituri (S.24, A.2). În legea lui Moise, cei care comit adulter trebuie să se căsătorească, şi niciodată nu le este permis să divorţeze (Deuteronom 22:28-29). În cazul în care tatăl refuză să permită ca fica sa să se căsătorească cu acel om, atunci omul trebuie sa plătească preţul zestrei cuvenit fetelor-fecioare (Exodul 22:16-17).
În Coran, un martor mincinos este pedepsit cu 80 de lovituri (S.24, A.4-5). În Tora, un martor mincinos trebuie să i se facă cum avea el de gând să facă fratelui său "pentru că a depus mărturie împotriva fratelui său," viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior "(Deuteronom 19: 16-21). De asemenea, numărul maxim de lovituri care ar putea fi acordat în orice împrejurare a fost de 40 (Deuteronom 25:2-3). Coranul merge dincolo de această limită. Sura 4, Ayat 82 spune:
Ei nu meditează asupra Coranului? Dacă ar fi fost de la altcineva decât Allah, ei s-ar fi găsit cu siguranţă în această discrepanţă mare.
Ei nu sunt foarte atenţi. Există într-adevăr discrepanţă / dezamăgire mare pentru cei ce sunt în Coran. Cartea lui Mohamed susţine că "ar face lucrurile clare" (S.15, A.1; a se vedea, de asemenea, 25:33, 26:2, 27:1, 28:2; 36:69-70; 43:2). Aici este de fapt, o problemă de confuzie.
3. Dumnezeul fals din Coran
Dumnezeul din Coran şi al credinţei islamice este numit Allah. Acest dumnezeu declară, că în mânia lui, el a transformat oamenii în maimuţe şi porci (S.5, A.60). Acest dumnezeu susţine că nu există nici o victorie, cu excepţia celei ce vine de la el (S.3, A.126). El învaţă că ce este bun, vine de la el, şi ce este rău, este de la tine (S.4, A.79). Şi, acest dumnezeu pretinde a fi singurul şi unicul Dumnezeu adevărat, Dumnezeul Bibliei.
O, copiii lui Israel! Pineţi-vă în minte favoarea specială care am pus-o peste voi, şi să îndepliniţi Legământul cu mine şi eu trebuie să îndeplineasc legământul Meu cu voi, şi să nu vă temeţi de nimeni, decât de Mine. (S.2, A.40)
O, copiii ai lui Israel! Puneţi-vă în minte favoarea (specială), care v-am făcut-o, şi că pe voi v-am preferat dintre toţi ceilalţi. (S.2, A.47)
Şi amintiţi-vă, că Noi [Allah] vam liberat de la oamenii lui Faraon: (S.2, A.49)
Şi ţine minte Am despărţit Marea pentru voi şi V-am salvat pe voi şi oamenii lui Faraon s-au înecat chiar în faţa voastră. Şi tine minte, Noi am numit patruzeci de nopţi pentru Moise, şi voi în lipsa lui a-ţi luat un viţel (de cult), şi aţi făcut grave greşeli. (S.2, A.50-51)
Noi i l-m dat pe [Avraam] Isaac şi Iacov: toţi (trei) v-am calauzit: şi înainte de el, Noi am ghidat pe Noe, şi între urmaşii lui, pe David, Solomon, Iov, Iosif, Moise, şi Aaron: "Aşa recompensăm noi pe cei care fac binele: Şi Zakariya [Zaharia] şi Ioan, şi Isus şi Ilie: pe toţi în rândurile celor drepţi: şi Ismail [Ismael] şi Elisei, şi Iona, şi Lot: şi tuturor, Noi am dat favoare peste toate naţiunile: (S.6 , A.84-86; citeşte şi S.38, A.45-48)
Dumnezeu care a făcut un legământ cu Israel (Exod 34:27), a ales pe Israel dintre toate neamurile (Deuteronom 10:15; Psalmul 147:19-20), a despărţit marea (Exod 14:21-31), şi a dat lui Noe (Geneza 6:8), Avraam, Isaac Jacob, (Exodul 33:1), Ismael (Geneza 21:17-20), Moise, Isus, şi tuturor, favoarea Sa (Exod 33:12; Luca 2:40)., El este Yahweh (yehvâh, în funcţie de pronunţie în limba ebraica modernă), Dumnezeul lui Israel (Exodul 6:1-8; Isaia 48:16; numele lui Dumnezeu în ebraică, Yahweh, este tradus "Domnul."). Allah pretinde a fi El. Mai mult decât atât, după cum s-a menţionat mai sus, Allah ia credit pentru revelaţia divină din trecut.
Şi amintiţi-vă Noi [Allah] am dat lui Moise Scriptura şi Criterionul (între bine şi rău), există o şansă pentru tine de a fi ghidat corect. (S.2, A.53)
Noi v-m trimis inspiraţie, cum am trimis lui Noe şi Mesagerii după el: am trimis sursă de inspiraţie pentru Avraam. Ismail [Ismael], Isaac, Iacov şi triburi, pentru Isus, Iov, Iona, Aaron, şi Solomon, şi-am dat lui David Psalmii. Unor mesageri Am spus deja povestea; dar la alţii nu; - şi a vorbit lui Moise, Allah i-a vorbit direct; - (S.4, A.163-164)
Noi am dat odinioară lui Moise Orientare ", şi-am dat cartea în moştenire copiilor lui Israel, - un Ghid şi o Călăuzire pentru ca oameni să aibe înţelegere. (S.40, A.53-54)
După ei am trimis pe Isus, fiul Mariei, şi lui i-am dăruit Evanghelia; (S.57, A.27)
Yahweh / Domnul, ia dat lui Moise Scripturile (Exodul 24:12, 31:18, 34:28), sursă de inspiraţie pentru Solomon (Proverbe 1:1), a dat lui David Psalmii (2 Petru 1:20-21), şi a dat lui Isus Evanghelia (Marcu 1:14; Ioan 7:16). Allah vrea să spună că Biblia este revelaţia lui, dar aceasta este o minciună. Allah nu este Dumnezeul Bibliei. Pe lângă alte aspecte contradictorii din Cuvântul lui Dumnezeu (vezi mai jos), Allah nu a avut niciodată un fiu.
Allah este Unul Dumnezeu: A Lui fie slava: (Slavit este El) peste tot cu un fiu. (S.4, A.171; nota de subsol # 676 pentru acest verset spune: "doctrinele Treimii, egalitate cu Allah, şi filiaţia, sunt repudiate ca blasfemii Allah este independent, el nu are nevoie de nimeni şi nici nu are nevoie de un fiu de a gestiona, Afacerile Lui ." p. 272.)
Evreii, numesc pe Uzair ca fiu al lui Allah, şi creştinii numesc pe Hristos Fiul lui Allah. Aceasta este o zicală din gura lor (în acest fel), dar ei imită ceea ce Necredincioşii de vechime obişnuiau să spună. Blestemul lui Allah fie asupra lor: dacă sunt induşi în eroare departe de adevar! (S.9, A.30)
Astfel (a fost), Isus, fiul Mariei: (este) o declaraţie a adevărului, despre care ei (în zadar) se dispută. Nu este potrivit a cobora (măretia lui) Allah ca si cum El ar trebui să nască un fiu. (S.19, A.34-35)
Ei spun: "Cel Milostiv [Allah] a încredinţat un fiu!" Într-adevăr, aţi pus mai departe un lucru cel mai monstruos! La aceasta cerul sunt pe cale de a izbucni, pe pământ să împartă despartă, şi munţii să cadă în totală ruină, că au atribuit un fiu la Celui Milostiv. (S.19, A.88-92; a se vedea, de asemenea, 2:116; 6:100-101, 10:68 şi 23:91, "Nu, nu a născut Allah un fiu,...")
Departe de Allah ca să aibe un fiu. Blestemul lui Allah este peste oricine ar pronunţa o astfel de blasfemie, şi aceasta este un lucru cel mai monstruos de a atribui un fiu lui Allah. În mod clar, în conformitate cu Coranul, Allah nu are niciun fiu. Cu toate acestea, Yahweh / Domnul, adevăratul Dumnezeu, Dumnezeul adevărat din Scripturi, are un Fiu.
„Eu voi vesti Hotărârea Lui” -zice Unsul-„Domnul (Yahweh) Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut. Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire! Tu le vei zdrobi cu un toiag din fier, şi le vei sfărîma ca pe vasul unui olar.” Acum, deci, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului! Slujiţi Domnului (Yahweh) cu frică, şi bucuraţi-vă, tremurând. Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi cîţi se încred în El! (Psalmi 2:7-12 de asemenea, în Ioan 10:36 Isus spune, "Eu sunt Fiul lui Dumnezeu.")
Acest Psalm ilustrează pedeapsa celor care nu "dau cinste Fiului." Ei vor pieri (Ioan 3:15-18). Coranul şi Biblia sunt complet diferite. Coranul pronunţă un blestem asupra oricărui om care spune că Dumnezeu are un fiu (S.9, A.30). Scripturile pronunţă un blestem asupra oricărui om care nu crede în Fiul lui Dumnezeu (Ioan 3:36; 1 Ioan 5:10, 12). Coranul merge atât de departe încât spune:
Şi ei în mod fals, fără să aibe cunoştinţe, atribue Lui [Allah] fii şi fiice, lauda şi gloria să fie a Lui! (pentru că El este) mult mai sus decât ceea ce ei Î-i atribuie! (S.6, A.100) Nimeni dintre fiinţele din ceruri şi de pe pământ, nu trebuie să vină la cel mai Milostiv ca un servitor. (S.19, nota de subsol A.93, # 2531 deoarece versetul 94 spune: "Allah nu are fii...", p. 875)
Această ultimă afirmaţie este făcută în contextul, că Allah ar avea un fiu. Cu alte cuvinte, Coranul învaţă că nici o fiinţă din cer sau de pe pământ nu vine la Allah ca un fiu. Acest lucru este radical diferit de Dumnezeul Bibliei. Yahweh are mulţi pe care El i-a primit ca fii.
Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor. (Iov 1:6; dar şi, Iov 2:1; Geneza 6:2, 4)
Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-a Hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce Sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie, şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? (Iov 38:4-7)
dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita. Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. (Luca 20:35-36; dar şi, Isaia 43:6; 45:11, Matei 5:45, Romani 8:14, 19; 9:26, Galateni 3:26, 4:5-6; Efeseni 1:5 ; Evrei 12:5-7)
Atât îngerii, cât şi oamenii sunt chemaţi fii ai lui Dumnezeu in adevarata revelatie a lui Dumnezeu. Şi, da desigur, Domnul are chiar şi fiice, (2 Corinteni 6:18)Din moment ce Allah nu are fiu, atunci are sens ca Coranul să nege, de asemenea, dumnezeirea lui Hristos. Similitudinea lui Isus înaintea lui Allah este ca cea a lui Adam, el la creat din praf, apoi ia zis: "Fii": şi el a fost. (S.3, A.59; nota de subsol # 398 pentru ca acest verset spune: "După o descriere a poziţiei atât de mare pe care Isus o ocupă ca profet, avem o repudiere a dogmei că el a fost Allah, sau fiul lui Allah, sau nimic mai mult decât un om ", p.. 158)
Chiar dacă Coranul recunoaşte naşterea lui Hristos din fecioară (S.3, A.45-47; S.19, A.16-22), totuşi declară că Isus, nu a fost mai mult decât un servitor creat, şi nu Dumnezeu în carne.
O, oameni ai Cărţii! Să nu faceţi exces în religia voastră: nu spuneţi altceva de Allah, doar adevărul. Isus Hristos fiul Mariei a fost (nu mai mult), decât un mesager al lui Allah,. . . (S.4, A.171) Ei, nu au crezut într-adevăr, cei care spun că Allah este Hristos, Fiul Mariei (S.5, A.17).
Desigur, ei nu cred, cei care spun: "Allah este Hristos, fiul Mariei." (S.5, A.72)
Hristos fiul Mariei nu a fost nimic mai mult decât un Mesager (S.5, A.75)
El [Isus] nu a fost nimic mai mult decât un servitor: Noi i-am acordat favoarea noastră, şi am făcut din el un exemplu pentru copiii lui Israel. (S.43, A.59)
În opoziţie cu Coranul, Biblia vorbeşte despre Isus ca fiind Dumnezeul cel veşnic şi Fiul lui Dumnezeu.
Şi tu, Betleeme Efrata, cu toate că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a cărui obîrşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei. (Mica 5:2)
Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care Sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. (Coloseni 1:16; vezi şi Geneza 1:1)
... Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin! (Romani 9:5)
Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit, şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi Suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică. (1 Ioan 5:20)
După cum se poate observa, Coranul atacă învăţătura Bibliei. Pe lângă negarea Fiului lui Dumnezeu ca Dumnezeu, acesta contestă, de asemenea, şi răstignirea Lui.
Că ei [evreii] au spus (lăudându-se), "Noi am ucis pe Hristos Isus, fiul Mariei, Mesagerul lui Allah"; - Dar nu ei l-au omorât, nici nu L-au răstignit. Ci doar o asemănare care a fost arătată de ei. Iar cei care spun altfel sunt plini de îndoieli, cu nici o cunoaştere (anume). Presupuneri, numai ca să urmeze, dar desigur nu ei l-au ucis: (S.4, A.157)
Nu există nici o îndoială că adevărata Scriptură ne învaţă că Hristos a fost răstignit (Matei 27:35; 28:5, Marcu 15:24-25, 16:6, Luca 23:33, Ioan 19:18, 20, 23, 41; Faptele Apostolilor 2:23; 2 Corinteni 13:4; Apocalipsa 11:8), şi că El a murit pe cruce (Marcu 15:37, Romani 5:6-8;, Luca 23:46, Ioan 19:31-34 8 : 34; 14:9; 1 Corinteni 15:3; Filipeni 2:5-8, Apocalipsa 1:18). Coranul neagă această realitate, pervertind astfel Evanghelia lui Hristos.
Prin urmare, este adevărat că Allah nu are un fiu, deoarece, chiar dacă Coranul afirmă altfel (S.7, A.54; S.57, A.4), totuşi Allah nu este Creatorul cerului şi a-l pământului. Ci, Domnul / Yahweh este.
Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit-:„Eu Sunt Domnul, [mai literal, "Eu sunt Yahweh"] şi nu este altul! (Isaia 45:18)
Yahweh, Creatorul, are un Fiu (Psalmul 2:7-12). De fapt, Scriptura descoperă prostia celor care nu ştiu acest lucru.
Negreşit, Sunt mai prost decât oricine, şi n-am pricepere de om. N-am învăţat înţelepciunea, şi nu cunosc ştiinţa sfinţilor. Cine s-a suit la ceruri, şi cine s-a pogorât din ele? Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a Hotărât toate marginile pământului? Cum se numeşte el, şi cum cheamă pe fiul său? Ştii tu lucrul acesta? -(Prov. 30:2-4; Romani 1:18-23)
Deci, cine este Allah? El este un impostor, chiar dacă în Coran este scris:
Vai de fiecare (oricare) impostor păcătos. (S.45, A.7)
Allah pretinde a fi Adevărul (S.20, A.114), dar Allah minte. Isus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu (Apocalipsa 19:13), este Adevărul (Ioan 1:1, 14; 14:6). Acest Cuvânt (Evrei 4:12-13) arată că dumnezeii falşi, idolii, implică/sunt demoni (Levitic 17:7, Deuteronom 32:17, 2 Cronici 11:15; Psalmul 106:37; 1 Corinteni 10:20-21; Apocalipsa 9:20). Astfel, Allah este un demon, sau demoni, şi Mohamed a fost un profet al unui demon (sau demoni).
4. Religia lui Avraam
Coranul î-şi atribuie religia lui Avraam, numindul pe Avraam un om al Adevărului, şi îi învaţă pe oameni să urmeze religia lui Avraam.
Şi cine se abate de la religia lui Avraam, ar fi ca şi cum şi-ar înjosi sufletele lor cu nebunie? L-am ales şi pastrat pur în această lume: şi el va fi în Viaţa de Apoi, în rândurile celor drepţi. (S.2, A.130)
(De asemenea) Menţionat în carte (povestea lui) Avraam: A fost un om al adevărului, un profet. (S.19, A.41)
Să spui: "Allah vorbeşte Adevărul: urmează religia lui Avraam, normal în credinţă: el nu este cu păgâni." (S.3, A.95)
Deci, chiar dacă Coranul le spune oamenilor să "urmeze religia lui Avraam," în ipocrizie el neagă religia lui Avraam.
Ei spun: "Făceţi-vă Evrei sau Creştini că sunt calauziţi (spre mântuire)." Tu spune: Nu! (Mai degrabă) Religia lui Avraam, (S.2, A.135)
Avraam nu a fost un Evreu, iar Creştin încă nu, dar el a fost Drept, (S.3, A.67)
Majoritatea celor care se numesc evrei şi creştini sunt falşi / mincinoşi, ei nu sunt cu adevărat evrei şi creştini (Psalm 81:15; Romani 2:28-29, 2 Timotei 4:03; Apocalipsa 2:9). Cu toate acestea, religia lui Avraam a fost şi este cu siguranţă evreiască şi cel mai profund creştinism. Despre care Isus a spus:
Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat.” „N-ai nici cincizeci ce ani” I-au zis Iudeii „şi ai văzut pe Avraam!” Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, Sunt Eu.” ( Ioan 8:56-58, şi Exod 3:14)
Religia lui Avraam, ebraică (Geneza 14:13), a fost evreiască şi creştină deopotrivă, pentru că el este "tatăl tuturor celor care cred" (Romani 4:11). Adevăratul iudaism şi creştinismul adevărat este de fapt aceeaşi religie, religia lui Avraam. Yahweh, Dumnezeul care ia dat lui Moise Tora (Exod 24:12), Dumnezeu care are un Fiu (Psalmul 2:7-12), este Dumnezeul care a apărut lui Avraam. Geneza 12:1, 4, 7; 15:1, 2, 4, 6, 7-8; 17:1, 18:1, 13-14, 17, 19-20, 26, şi 33, toate nume ale lui Yahweh ("Domnul"), este Cel care a vorbit cu Avraam, şi El este acest Dumnezeu adevărat, care este adorat de evreii şi creştinii adevăraţi. Nu lui Allah, dumnezeul Coranului, căruia Avraam a dat cult / adorare, ci mai degrabă Domnului Dumnezeu, Yahweh.
De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel şi şi-a întins cortul, având Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar Domnului şi a chemat Numele Domnului. (Geneza 12:8; şi Geneza 14:22; 22:14)
"Mântuirea vine de la evrei" (Ioan 4:22), şi sunt Scripturile evreieşti şi Evanghelia lui Isus Hristos, care aduce mântuire omenirii (Geneza 15:6; Matei 4:4; Iacov 1:21). Aceasta este religia lui Avraam, atât mai înainte, cât şi după ce a murit (Luca 16:19-31).
5. Religia islamică, nu este o religie paşnică
Mohamed este Trimisul lui Allah, iar cei care sunt cu el sunt puternici împotriva necredincioşilor,(dar) plin de compasiune între ei. (S.48, A.29)
O, voi cei care credeţi! Luptaţi împotriva necredincioşilor care sunt aproape de voi şi să găsească asprime în voi: şi să afle că Allah este cu cei care se tem de El. (S.9, A.123)
Coranul porunceşte adepţilor săi să urască şi să fie violenţi faţă de cei care nu cred. [În cazul în care cele două citate de mai sus nu sunt suficient de convingătoare, citiţi în continuare.] Această ostilitate este de obicei în contextul celor care se opun islamului (vezi mai jos). Dar, în Coran, această ură devine atât de perversă, până acolo că un copil este ucis, dacă este teamă că fiind tânăr ar putea întrista pe părinţii săi, prin necredinţă.
Apoi au procedat: Până acolo că atunci când a întâlnit un băiat tânăr, l-a ucis. Moise a zis: "? Ai omorat o persoană nevinovată care nu a ucis pe nimeni? Adevărată nebunie (nemaiauzită), ceea ce ai făcut!" (S.18, A.74)
În această secţiune a Coranului, Moise cere unui slujitor al lui Allah, ca să-l urmeze, astfel încât el să aibe învăţătură "(Superioară) Adevărată" (S.18, A.65-66). Aşa cum acest slujitor urmează pe Moise, şi ucide pe acest băiat tânăr, iar mai târziu se dă motivul.
Cât despre tânăr, părinţii lui au fost oameni de credinţă, şi ne-am temut că el i-ar întrista prin rebeliune, încăpăţânare şi fără recunoştinţă (lui Allah). Aşa că am dorit ca Domnul lor să le dea în schimb (un fiu) mai bun în puritate (comportament) şi mai apropiat în afecţiune. (S.18, A.80-81)
Aici în Coran este un "Adevăr (Superior)". În această fabulă, Moise este corect. A fost într-adevăr un lucru nebunesc, şi Coranul învaţă despre răutatea a acestor nebuni. Unii musulmani pot pretinde că religia lor este una paşnică. Dar, în conformitate cu Coranul, aceasta este o minciună. De mai multe ori, Coranul cheamă pe credincioşi musulmani să lupte şi să ucidă pe cei care resping Islamul.
Luptaţi pentru cauza lui Allah, contra celor ce se luptă cu voi, dar nu depăşiţi limitele, căci Allah nu iubeşte pe nişte călcători de lege. Şi omorâţi-i ori de câte ori î-i veţi prinde, şi întoarceţi-i de unde v-au dovedit, căci persecuţia este mai rea decât sacrificiul, dar să nu vă luptaţi cu ei la Moscheea Sacră, doar dacă ei (mai întâi) se vor lupta cu voi acolo, iar dacă se luptă , ucideţi-i. Aceasta este răsplata celor care resping credinţa. Dar dacă ei încetează, Allah este iertător, Cel mai Milostiv. Şi luptă cu ei mai departe, până nu va exista nici o persecuţie şi religia lui Allah, devine singura religie. Dar dacă ei încetează, să nu fie nici o ostilitate, cu excepţia celor care practică opresiunea. (S.2, A.190-193, bold added)
"Luptă cu cei care se luptă cu tine " aici este, în contextul "persecuţiei". Cu alte cuvinte, dacă un musulman este persecutat, el are lumina verde din Coran pentru a "ucide" pe persecutorii lui. Aceasta este învăţătura lui Mohamed şi a falsului său dumnezeu.
În opoziţie cu această violenţă, Isus a spus:
Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, care au fost înainte de voi. (Matei 5:11-12)
Aţi auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi, şi dinte pentru dinte.” Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celalt. (Matei 5:38-39)
Despre contextul, persecuţie, Isus instruieşte pe cei care-L urmează să nu lupte cu cei ce luptă cu ei. Isus porunceşte exact opusul a ceea ce Allah porunceşte în Coran. În plus, Coranul porunceşte celor ce urmeaza această cale, să lupte "până când nu mai există nici o persecuţie."
Şi luptă cu ei [cu necredincioşii] mai departe, până nu mai există nici o persecuţie, şi religia devine a lui Allah în toate elementele sale, dar în cazul în care încetează, Allah va vedea tot ceea ce fac. (S.8, A.38)
Deci, atâta timp cât există persecuţie, musulmanii sunt chemaţi la război.
Să nu zică necredincioşii că au scăpat, ei nu vor zădărnici. Împotriva lor pregătiţi-vă puterea, luând cea mai mare măsură cu toată puterea, inclusiv a armăsarilor de război, pentru a lovi cu teroare (inimile) duşmanilor lui Allah şi pe vrăjmaşii voştri, şi pe alţii, unii, pe care voi nu-i puteţi cunoaşte, dar pe care Allah î-i cunoaşte. Orice veţi cheltui pentru cauza lui Allah, vi-se va rambursa, şi nu veţi fi trataţi nedrept. (S.8, A.60)
O, profet! Credincioşii provocă la luptă. Dacă există douăzeci printre voi, cu răbdare şi perseverenţă, vor învinge o mie de necredincioşi: pentru că aceştia sunt un popor fără să înţeleagă. (S.8, A.65)
Dar dacă ei încalcă jurămintul lor, dupăce au făcut legământ, şi vă atacă credinţa voastră, - luptaţi-vă cu şefii necredinţei: Pentru că jurămintele lor nu sunt nimic pentru ei: astfel că acestia vor fi imobilizaţi. Nu veţi lupta voi oare cu oamenii care au încălcat jurămintele lor, au complotat să expulzeze Mesagerul, şi au atacat mai întâi? Nu vă temeţi de ei? Ba mai mult, de Allah este mai drept să vă temeţi, în cazul în care credeţi! Luptaţi cu ei, şi Allah îi va pedepsi prin mâinile voastre, şi va fi ruşine peste ei (la victorie), credincioşii vor fi vindecaţi. (S.9, A.12-14)
Luptaţi împotriva celor care nu cred în Allah, nici chiar în ultima zi, nici nu susţin ce-i interzis, fiind interzise de Allah şi Trimisul Său, nici nu recunosc Religia Adevărului, din rândul Oamenilor Cărţii, până când ei vor plătii jizya prin supunere, şi să se simtă supuşi. (S.9, A.29)
Ce este jizya? nota de subsol (comentariu) pentru acest pasaj spune:
1281. Jizya: sensul radacinii este de compensare. Sensul derivat, care a devenit sensul tehnic, a fost un sondaj de impozitare perceput de la cei care nu au acceptat Islamul, dar au fost dispuşi să trăiască sub protecţia Islamului, şi au fost astfel în mod tacit dispuşi să-şi prezinte idealurile lor fiind executate în Statul Islamic. Nu a fost nici o sumă fixă permanent pentru ea. A fost o recunoaştere a faptului că cei a căror religie a fost tolerată, care la rândul lor nu ar interfera cu predicarea şi progresul Islamului. (p. 507)
Este evident din acest pasaj (9:29) şi din comentarii că, dacă o ţară a fost condusă de către persoane care au urmat Coranul, ei ar fi opresivi faţă de cei care nu erau musulmani. Un alt exemplu pentru a justifica un apel la război este pierderea caselor. Muhammad spune:
Împotriva celor cărora se va face război, este permis (pentru a lupta), deoarece aceştia sunt nedreptăţiţi; - şi într-adevăr, Allah este Cel mai Puternic ajutor pentru ei; - Ei (sunt) cei care au fost expulzaţi din casele lor în sfidarea dreptăţii , - (pe nedrept), cu excepţia faptului că vor spune, "Domnul nostru este Allah". (S.22, A.39-40)
Muhammad încurajează oamenii să meargă în carnea lor păcătoasă "să lupte şi să facă război" (Iacov 4:2). În contrast cu aceasta, în Biblie atunci când credincioşii adevăraţi din adevăratul Dumnezeu au fost persecutaţi şi alungaţi din casele lor (Fapte 8:1, 3-4; Evrei 11:36-38), nu a fost dat nici-un strigăt de război, dar în schimb:
au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferestrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi, ei, de care lumea nu era vrednică-au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului. (Evrei 11:37-38)
Chiar şi David, care a fost uns împărat (1 Samuel 16:13), s-a ascuns "oriunde [el] s-ar putea ascunde", căci el a fugit de persecutorul său, Saul (1 Samuel 23:13), şi a refuzat să lupte împotriva lui sau să-l omoare (1 Samuel 24 & 26). Într-adevăr, există un timp de război (Eclesiastul 3:8), dar strigătul de război al Coranului iese din limite. Scriptura adevărată nu dă nimănui dreptul de a ucide şi să facă război numai pentru că sunt persecutaţi pentru credinţa lor.
Când creştinii evrei au fost persecutaţi pentru credinţa lor, ei au: primit cu bucurie răpirea averilor voastre [lor], ca unii care ştiţi că [au] aveţi în ceruri o avuţie mai bună, care dăinuieşte. (Evrei 10:34) Coranul, cu viclenie promite, o mai bună posesie şi de durată (vezi mai jos, S.3, A.195; S.9, A.111), dar este evident că acest lucru nu este suficient. Musulmanii sunt chemaţi la război, luptând şi încercând să obţină dominaţie în această viaţă, de asemeni (S.9 de exemplu, A.29; S.47, A.4).
Pentru cei care urmează adevăratului Dumnezeu, Isus Hristos, Regele regilor şi Domnul domnilor (Apocalipsa 19:16), o astfel de dominare nu este promisă înainte de revenirea Sa (Apocalipsa 2:26-27). Între timp, "suntem ca nişte oi de tăiat" (Romani 8:36).
Coranul nu numai că cheamă musulmanii la luptă, dar şi încearcă să convingă departe de viaţă paşnică, pe cei cărora nu le plac violenţa.
Lupta este prescrisă peste voi, şi de nu vă place. Dar este posibil ca unuia să nu-i placă ceva ce este bun pentru voi, totuşi să vă iubiţi, chiar de-i un lucru rău pentru voi. Dar Allah ştie, dar voi nu ştiţi. (S.2, A.216)
Cu ce-i aici (S.2, A.216) se împlinesc cuvintele lui Isaia.
Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele rău, care spun că întunericul este lumină, şi lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă, şi dulceaţa în loc de amărăciune! (Isaia 5:20)
Coranul numeşte răul bine şi binele rău, şi pune întuneric ca lumină şi lumina ca întuneric, şi pun amar în loc de dulce şi dulce pentru amar, spunând că este bine ca necredincioşii să fie omorâţi (S.2, A.190-193, 216, etc ), prin a spune că Coranul aduce lumină (S.4, A.174, a se vedea nota de subsol # 679), şi prin a spune că cei ce urmează pe Allah vor avea o existenţă bună si frumoasă, aici pe acest pamânt. (S.47, A.12).
În plus, Coranul merge atât de departe încât să spună că un musulman greşeşte, dacă acesta nu "luptă cu păgânii."
Numărul lunilor, în ochii lui Allah este de douăsprezece (într-un an) - aşa a poruncit El, ziua în care El a creat cerurile şi pământul; patru dintre acestea sunt sacre: Aceasta este religia dreaptă, nu va înşelaţi, şi luptaţi cu toţi păgânii împreună, cum şi ei toţi luptă cu voi. Dar să ştiţi că Allah este cu cei care sunt reţinuţi. (S.9, A.36, bold added)
Acest pasaj poate spune foarte bine că Allah este cu cei care sunt reţinuţi, dar, în conformitate cu Coranul, nu există nici o reţinere în lupta cu oamenii care ar lupta cu voi.
Prin urmare, când veţi întâlnii pe Necredincioşi (în luptă) loviţii la gât, la lungime, atunci când într-adevăr i-aţi supus, legaţii (captivii) ferm: (S.47, A.4)
Şi să nu slăbiţi urmărirea inamicului: dacă voi veţi suferii greutăţi, şi ei să sufere greutăţi similare: (S.4, A.104)
Nu, până când "Necredincioşii" sunt bine supuşi (S.47, A.4), sau poate de vor cere pace (S.8, A.61), sunt musulmanii reţinuţi (S.4, A.90). În contrast, Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu descrie reţinerea corespunzătoare, nu facând război.
Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi şi nu blestemaţi. (Romani 12:14)
Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putinţă, întrucît atîrnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Prea iubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti” zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine. (Romani 12:17-21)
Adevăratul Dumnezeu spune că El va avea grijă de cei care fac rău credincioşilor ("Răzbunarea este a Mea, Eu voi răsplăti"). Allah, dumnezeul fals, solicită adepţilor săi să facă răzbunare în numele său. Aceasta este cauza lui, şi Allah cheamă pe toţi care-l urmeză la răzbunare.
Apoi, luptaţi pentru cauza lui Allah, şi să ştiţi că Allah aude şi cunoaşte toate lucrurile. (S.2, A.244)
Apoi, luptaţi pentru cauza lui Allah - Numai voi sunteţi responsabili pentru voi înşivă - şi ridicaţi / treziţi credincioşi. (S.4, A.84)
Pedeapsa celor care poartă război împotriva lui Allah şi a Trimisului Său, şi depun eforturi poate şi fac vătămare prin ţară este: execuţie, sau crucificare, sau tăierea mâinilor şi picioarelor din părţi opuse, sau exilat din ţara: Această ruşine să fie peste ei în această lume, şi o pedeapsă grea vor avea în Viaţa de Apoi; (S.5, A.33)
Adevărat, că Allah, iubeste pe cei care luptă pentru cauza Lui în linie de bătaie, ca o structură solidă cimentată. (S.61, A.4)
Fie ca cei ce luptă în cauza lui Allah care dau viaţa lor din acestă lume entru Viaţa de Apoi. Pentru cel care luptă pentru cauza lui Allah, dacă el este ucis sau este victorios - în curând o să-i dăm o recompensă de mare (valoare). Şi de ce nu trebui să luptaţi pentru cauza lui Allah şi a celor care, sunt slabi , sunt maltrataţi (şi oprimaţi)? - bărbaţi, femei şi copii, al căror strigăt este: "Domnul nostru! ne salvează din această cetate. Sunt oameni asupritori, şi să se ridice pentru noi, unii dintre voi care va proteja; şi să se ridice pentru noi de la Voi unul care va ajuta "Cei care crede în luptă pentru cauza lui Allah şi a celor care resping lupta Credinţei în cauza Răului (Tagut ): Luptaţi deci, împotriva Prietenilor lui Satan: adevărat că înşelăciunea lui Satan este firavă. (S.4, A.74-76)
Coranul spune că, înşelăciunea lui Satan este firavă. Biblia, spune despre Satan că era mai şiret "decât toate fiarele câmpului" (Geneza 3:1; 2 Corinteni 11:3; Apocalipsa 12:9, 20:2). Mohamed nu ştie despre planurile diavolului (2 Corinteni 2:11, Efeseni 6:11; Apocalipsa 12:9).
Coranul face o distincţie între cei care luptă şi cei care nu luptă.
Nu sunt egali acei credincioşi care stau (acasă), cu excepţia celor care sunt neputinciosi. Iar cei care se străduiesc şi luptă pentru cauza lui Allah cu bunurile şi personal. Allah acordă un grad mai mare pentru cei care se străduiesc şi luptă cu bunurile lor şi personal decât celor care stau (la acasă). Pentru toţi (în Credinţă) Allah are promisiuni bune: Pentru cei care se străduiesc şi luptă, El face distincţie si-i pune mai sus decât pe cei care stau (acasă) dândule o mare răsplată. - (S.4, A.95)
Aici, în 4:95 este descris un bun tuturor celor care cred, dar un bun mai mare pentru cei care se lupta. Mai târziu, în Coran, Muhammad dă definiţia unui credincios adevărat ca unul care luptă şi nu stă acasă, şi distinge între un credincios adevărat şi un credincios fals, anume dacă aceştia luptă sau nu.
Cei care cred în Allah şi în Ziua de Apoi, poate î-ţi vor cere o scutire de luptă cu bunurile lor şi personal. Şi Allah ştie bine pe cei care îşi fac datoria. Numai acei care-ţi cer de scutire, care nu cred în Allah şi în Ziua de Apoi, şi ale căror inimi sunt în dubiu, astfel încât aceştia se zvârcolesc în îndoielile lor încoace şi încolo. (S.9, A.44-45)
Discursul despre aceste scutiri de luptă continuă de la 9:45 la 9:59 şi apoi din nou de la 9:81 la 9:96. În această secţiune din urmă, Muhammad se concentrează pe acei oameni special, care sunt bogati (9:93), şi nu doresc să lupte, dar rămân acasă cu femeile (9:87, 93). Astfel de oameni, spune Muhammad, sunt "o urâciune," şi "Iadul este locul lor de domiciliu, - o recompensă pentru aranjamentul (rău), care l-au făcut" (9:95). "Allah nu este mulţumit cu cei care nu ascultă" (9:96). Cu alte cuvinte, este de-a dreptul, neascultare de a nu lupta, şi iadul î-i aşteaptă pe toţi cei care aleg o astfel de cale paşnică. Muhammad este instruit astfel:
O, profet! Luptă împotriva necredincioşilor şi făţarnicilor, şi să fii ferm împotriva lor. Locuinţa lor este iadul, - un refugiu într-adevăr rău. (S.9, A.73)
O, profet! Luptă împotriva necredincioşilor şi făţarnicilor şi caută să fii dur cu ei. Locuinţa lor este iadul, - un refugiu rău (într-adevăr). (S.66, A.9)
Potrivit Coranului, necredincioşii şi ipocriţii merg în iad, un iad etern (S.3, A.116; a se vedea, de asemenea, 4:14; 4:168-169, 33:64-65), cu excepţia cazului în care Allah decide altfel (6: 128); iar adepţii lui Allah sunt instruiţi să dea ajutor ca ei să ajungă acolo (adică să-i omoare)!
De ce ar trebui ca voi să fiţi împărţiţi în două părţi despre Ipocriţi? Allah le va face (rău) după faptele lor. Ce veţi spune voi acelora pe care Allah î-i aruncă afară de pe Cale? Acei pe care Allah î-i aruncă afară de pe Cale, nu vor mai găsi Calea niciodată. Ei, dar doresc ca voi să respingeţi Credinţa, aşa cum se întâmplă, şi să fie astfel pe picior de egalitate (cu ei): Deci, nu-ţi fă prieteni din rândurile lor până când aceştia nu vor fugii în calea lui Allah (de la ceea ce este interzis). Dar ei (sic) se dovedesc renegaţi, confiscăle tot şi ucide-i ori de câte ori î-i vei găsi; şi (în niciun caz) nu-ţi fă prieteni sau ajutoare din rândurile lor: - (S.4, A.88-89, bold added)
Allah ameninţă:
Curând Vom arunca teroarea în inimile Necredincioşiilor,. . . (S.3, A.151)
Care ar fi una din modalităţile acestei terori şi cine o face? Acesta este executată de către adepţii lui Allah.
Dar când lunile interzise vor trece, atunci luptă şi ucide pe pagâni oriunde î-i veţi găsi, şi capturaţi-i, asediaţi-i, şi minţiţi-i aşteptaţi-i cu fiecare stratagemă (de război), ca ei să se căiască şi să se roage în mod regulat. (sic) Să plătească zakat apoi deschide calea pentru ei: Pentru că Allah este adesea iertător, Cel mai Milostiv. (S.9, A.5, bold added; zakat "este o parte definită de bogăţie, care este dat la nevoiaşi (sic) la începutul anului." ibid, p. viii.)
Adevărat, dacă Ipocriţii, şi cei în a căror inimă este o boală, şi cei care se amestecă prin răscoală în Cetate, nu te reţine, (Noi) te Vom sprijini cu siguranţă împotriva lor: Atunci ei nu vor fi capabili să rămână în ea ca vecinii ai tăi pentru nici-o perioadă de timp: Aceştia trebuiesc să aibe blestem peste ei: oriunde vor fi găsiţi, prindeţi-i şi ucideţi-i. (S.33, A.60-61, bold added)
În cele din urmă, Coranul promite o recompensă pentru cei care luptă şi-i omoară pe cei necredincioşi.
Şi acolo este tipul de om care îşi dă viaţa pentru a câştiga plăcerea lui Allah, iar Allah este plin de bunătate pentru cei devotaţi (Lui). (S.2, A.207)
Nu vă gândiţi, la cei care sunt ucişi cum spune Allah¹ ca la morţi. Ba mai mult, ei trăiesc, ei vor găsi subzistenţă de la Domnul lor. (S.3, A.169)
"Cei care au părăsit casele lor, şi au fost alungaţi din acestea, şi au suferit un prejudiciu din cauza mea, şi au luptat şi au fost ucişi, - într-adevăr, Voi şterge de la ei nelegiuirile lor, şi-i primesc în Grădina cu râuri curgătoare dedesubt; - o recompensă de la Allah şi de la Allah vine cea mai bună recompensă " (S.3, A.195).
Are Allah achiziţionat pentru Fideli persoanele lor şi bunurilor lor, pentru ei (în retur) este Gradina (Raiului): Ei luptă pentru cauza Lui, şi ucid şi sunt ucişi: (S.9, A.111; a se vedea, de asemenea, S .48, A.16)
Cu astfel de îndemnuri de război, din Coran şi astfel de promisiuni de recompense de la Allah, nu este de mirare că Islamul produce oameni ca Osama Bin Laden şi multe organizaţii teroriste musulmane din întreaga lume. Proverbe 16:29 descrie bine pe Muhammad şi oricine altcineva care ar putea învăţa această religie violentă a islamului.
Omul asupritor amăgeşte pe aproapele său, şi-l duce pe o cale, care nu este bună.
Surat 9, Ayat 115 spune: "Allah nu va induce în eroare un popor."
Dar, Allah a indus în eroare nenumarate milioane spre chinul veşnic din iazul de foc (Apocalipsa 21:8; 22:15). Căci Domnul [Dumnezeu], are oroare de orice om însetat de sânge şi înşelătorie (Psalmul 5:6), şi sufletul Lui urăşte pe cei care iubesc violenţa [silnicia, asuprirea] (Psalmul 11:5; a se vedea, de asemenea, Isaia 66:24).
6. Ar trebui oare să ne temem?
Din moment ce Islamul este o religie atat de violentă, şi musulmanii pot foarte bine găsii de cuviinţă să-i ucidă pe "necredincioşi" (S.9 de exemplu, A.29), ar trebui oare să ne temem pentru vieţile noastre? Dacă nu-L cunoşti pe Cristos, î-ţi va fi desigur frică (de exemplu, Evrei 2:15; Apocalipsa 21:8), dar pentru cei care îşi pun încrederea în Dumnezeul adevărat, nu este nevoie să se teamă de atacul celor răi. Isus a spus,
Vă spun vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi. (Luca 12:4-5)
Dacă ne temem de Dumnezeu (Proverbe 14:26), atunci putem spune cu încredere:
Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: Ce pot să-mi facă nişte oameni? (Psalmi 56:11)
Domnul [Yahweh] este de partea mea, nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni? Domnul [Yahweh] este ajutorul meu, şi mă bucur când îmi văd împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei. Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul [Yahweh], decât să te încrezi în om; ( Psalmi 118:6-8)
Nu te teme nici de spaimă năpraznică, nici de o năvălire din partea celor răi; cãci Domnul [Yahweh] va fi nădejdea ta, şi El îţi va păzi piciorul de cădere. (Proverbe 3:25-26)
Celui cu inima tare, Tu-i chezăşluieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. Încredeţi-vă în Domnul [Yahweh] pe vecie, căci Domnul [Yahweh] Dumnezeu este Stânca veacurilor. (Isaia 26:3-4)
Original text: "The Quran" by Darwin Fish
a true church, P. O. Box 130, Moodys, OK 74444
1-800-HOW-TRUE, www.atruechurch.info
Traducerea: Vasile Sanda
Notă: Neavând cartea Coranul în original, l-am tradus din engleză (îmi pare rău dacă nu este exact, între timp caut să găsesc "cartea" pentru confirmare, şi o prezentare mai precisă)