- Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?

Temnicerul din Filipi (Macedonia) a întrebat pe Pavel și pe Sila: ...„Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit? (Fapte 16:30), iar în vrs. 31 Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.”

Aceasta este ceea ce trebuie să faci ca să fii mântuit, credință în Fiul lui Dumnezeu (Ioan 3:16-18, 36; Romani 5:1). Pentru că Scriptura spune: Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu (Romani 3:23), şi Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar (Romani 3:10).

Isaia 53:6 spune: Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor, şi în capitolul 64, versetul 5, găsim scris: Te-ai mâniat, pentru că am păcătuit: vom suferi noi veșnic sau putem fi mântuiţi?

Fiecare dintre noi are nevoie de mântuire, fiindcă Biblia spune că toţi au păcătuit şi s-au abătut de la adevăr. Astfel, la Romani 3:12 este scris: Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar, şi pentru că nu au ascultat de adevăr, Dumnezeu, a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…” (Fapte 17:31).

Astfel că, Dumnezeu va judeca lumea, şi fiecare va fi judecat după faptele lui, (Romani 2:6) iar toţi cei ce nu sunt mântuiţi vor fi aruncaţi în gheenă (iazul de foc) Apocalipsa 20:11-15, acolo vor fi munciţi zi şi noapte (Isaia 66:24 şi Marcu 9:43-48). Adevărul este că fiecare persoană are nevoie de mântuire.

Dar nu toţi vor fi mântuiţi, după cum este arătat în capitolul 9 din Romani:

• Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel: „Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuită. Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pământ cuvântul Lui. (Romani 9:27-28)

Acest lucru este adevărat nu numai pentru Israel, ci pentru întreaga omenire:

• Cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini Sunt cei ce Sunt pe calea mântuirii?” El le-a răspuns: „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea, (Luca 13:23)

şi tot astfel în Matei:

• Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi Sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini Sunt cei ce o află. (Matei 7:13-14)

Deci, aşa cum s-a arătat mai sus, poate că aţi mai auzit (sau citit) despre aceste lucruri, dar trebuie bine înţeles, şi nimic din Cuvântul lui Dumnezeu nu trebuie luat cu uşurinţă, căci sunt mulţi învăţători mincinoşi şi lideri religioşi care nu vorbesc adevărul ci dimpotrivă duc oamenii în rătăcire cu învăţăturile lor false. Iată, de exemplu, ce ne este arătat la 2 Petru 2:1

• „În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică.”

Astfel că trebuie să cerem duh de discernământ, ca să putem vede bine ce este de la Dumnezeu şi ce nu. Cel rău caută să-i ţină pe oameni în ignoranţă prin schimbarea sau înăduşirea adevărului ca să nu vină la Dumnezeu și să fie mântuiţi. De aceea: „mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăduşe adevărul în nelegiuirea lor.” (Romani 1:18)

Ce îngrozitor va fi atunci când în ziua morţii cei mulţi, care credeau că sunt mântuiți şi sperau că vor venii în prezența lui Dumnezeu, vor afla surpriza . . . că vor fi aruncaţi în iazul de foc. Luca 13:24-27 o arată foarte bine, iar în vs 28 este scris cum va fi acolo: Va fi plânsul şi scrâșnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov, şi pe toţi proorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară.

În general, creştinii falşi sunt oamenii care merg pe această cale lată ("lată este calea") și sunt pierduţi deoarece sunt departe de ceea ce este nevoie pentru a fi mântuiţi. Ei vor da un răspuns răstălmăcit la întrebarea de mai sus, "Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?" Pentru că, ei sunt cei ce strecoară erezii nimicitoare (2 Petru 2:1) şi înşelătoare. Totuși, răspunsul poate fi în cuvântul identic cu cel din Faptele Apostolilor 16:31, dar ceea ce se înţelege prin răspunsurile lor este în general foarte diferit decât este în adevăr.

1. Credinţă adevărată

Am văzut din cele de mai sus că trebuie să crezi în Isus Hristos. Ce înseamnă aceasta?

Înseamnă să crezi în El, adică să ai încredere în El, să nădăjduieşti în El, să depinzi de El.

Psalmi 2:12 spune: Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi câți se încred în El!

Iar la 1 Petru 3:15, găsim scris: Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn . . .

Adevărata credinţă este o încredere totală în Dumnezeu (Isus Hristos), încredere şi nădejde în harul şi mila Lui. (Ps.52:8;147:11) ştiind că nimic bun nu este în mine sau în tine (Isaia 57:15; 66:2) şi Ps 16:1.

La Romani 7:18, este spus: Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, . . .

El ne mântuieşte, nu prin faptele noastre (Tit 3:5), ci numai prin încrederea în Dumnezeu, încredere ce a fost arătată prin credinţa în Isus Hristos.

Filipeni 3:9, spune: şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.

Şi cum se manifestă această credinţă în Isus Hristos?

Prin: faptele credinţei, aşa cum vedem în Iacov 2:14-26. Fraţii mei, ce-i folosește cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?.....

Mântuirea nu se moşteneşte, aşa cum greșit cred unii, ba chiar alţii sunt mulţumiţi să spună că ei s-au născut într-o familie de pocăiţi, iar aceasta cred ei, că este suficient. Este clar că această învățătură nu vine de la Dumnezeu ci de la diavol, deoarece Biblia spune în Ezechiel 18:20 „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el, şi răutatea celui rău va fi peste el.”

Acum trebuie să înţelegi că nu se poate să ai credinţă şi să nu ai fapte, altminteri eşti un nesocotit, vers 20 o spune foarte clar, deci nu poţi spune că tu crezi în Dumnezeu fără să ai o viaţă sfântă (curată).

Iată câte ceva despre fapte bune: 1Corinteni 6:9; Tit 2:11-14; Efeseni 2:10

• Căci noi Suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Adevărata credinţă se trăieşte în neprihănire Romani 10:10 Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, iar Romani 3:22 spune: Şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. De aici se înţelege că neprihănirea lui Dumnezeu este peste cei ce trăiesc în neprihănire. Şi cei ce răspund chemării lui Isus, care ascultă de El prin credinţă şi se botează (Marcu 16:16), după cum tot la fel a fost cu cei ce au crezut în Domnul Isus prin predica lui Petru: Fapte 2:38 „Pocăiţi-vă” le-a zis Petru „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Cei ce nesocotesc această poruncă a botezului, se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu (Proverbe 17:11), după cum este arătat şi în 2 Tesaloniceni 1:8, astfel că ei nu vor primi iertarea păcatelor, ci osânda lui Dumnezeu. Nu, că apa ar mântui pe cineva, ci cufundarea în Isus Hristos şi mărturia unui cuget curat, aşa cum este arătat în 1 Petru 3:21, anume: Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos.

Aceasta deci, se face prin credinţă iar cel ce se botează o face din încredinţare, şi astfel el o face în ascultare de poruncile lui Dumnezeu.

• Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută. ( Evrei 11:6)

2. Mântuirea nu o avem decât prin Isus Hristos; adevăratul Isus Hristos

Ioan 14:6 Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

Deci, credinţa trebuie să fie în Domnul Isus Hristos (Fapte 16:31), adevăratul Hristos (Unsul-Mesia) şi nimeni altul, cum ar fi de exemplu Isus zis Iust: (Coloseni 4:11), chiar dacă şi el era lucrător pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Deci, în nimeni altcineva, oricine ar fi el.

În 2 Corinteni 11:4, Pavel vorbeşte despre uşurinţa cu care cei ce practică religii (ca de ex. mormonii, martorii lui Iehova, budiştii, hinduiştii, ateiştii, etc, şi chiar din numărul celor ce-şi zic creştini dar care practică un „creştinism fals”, acceptă un alt Isus) aşa cum este arătat clar în 2 Timotei 3:1-5.

• Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfați; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.

Prin urmare, este de înțeles că de astfel de oameni trebuie să te depărtezi şi să nu ai de-a face cu ei. Trebuie să înţelegem de asemeni, că nici-o religie nu mântuieşte, ci numai Isus; deoarece în Fapte 4:12, este scris:

În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.”

Iar în 2 Timotei 4:3 este scris,

• Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. (citeşte şi 2 Petru 2:1)

Toţi aceştia rostesc numele Isus Hristos şi vorbesc de el, dar nu de Cel adevărat. Deci, dacă cineva crede în „Isus”, dar nu în Domnul Isus Hristos (Mântuitorul) din Biblie, nu este mântuit (Ioan 14:6; Fapte 4:12).

Domnul Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi înseamnă că este deopotrivă cu Dumnezeu (Ioan 5:18, înseamnă de asemeni că El este Dumnezeu (Ioan 1:1;18; Filipeni 2:6; Tit 2:13; 1Ioan 2:23). El este „om” (1Timotei 2:5; Luca 24:39) şi desigur . . . unul din cei doi oameni (Ioan 8:17-18).

El deci, este Dumnezeu şi om (Coloseni 2:9; 2 Ioan7). Adevăratul Isus Hristos este „adevărul” (Ioan 14:6) şi „înţelepciunea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:24, 30; Luca 11:49; Matei 23:34) şi El este „cuvântul lui Dumnezeu (Logos) Ioan 1:1, 14; Apocalipsa 19:13; Luca 5:1; 8:11; etc.

În 1 Petru 1:23-25, găsim scris că El este şi logos şi rema. Isus este Dumnezeu, El este Cuvântul lui Dumnezeu; deci Cuvântul lui Dumnezeu este Dumnezeu (Evrei 4:12). Prin urmare, dacă Domnul Isus este Cuvântul lui Dumnezeu, adică „Scriptura” (Galateni 3:8), putem spune că cei ce cred în El cred în Scriptură (Biblie), şi spunând: Crede în Domnul Isus (Fapte 16:31) este la fel cu a spune: "Crede în cuvântul lui Dumnezeu," deoarece cuvântul lui Dumnezeu mântuieşte (Mat 4:4; Iacov 1:21; 1 Petru 1:22-23).

Astfel că, mântuirea vine prin credinţă în Domnul Isus Hristos, care este cuvântul lui Dumnezeu.

Adică ceea ce spune Dumnezeu; Romani 4:3 zice, Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.”

Deci, lui Avram i s-a socotit ca neprihănire, deoarece a crezut pe Dumnezeu; prin urmare se poate spune că el a fost mântuit pentru că a crezut ceea ce Dumnezeu a zis: Geneza 15:5 Şi, după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri”. Şi i-a zis: „Aşa va fi sămânţa ta.” Avram a crezut pe Domnul şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.

Avraam a crezut chiar dacă părea absolut imposibil (Romani 4:18-22), iar în Luca 1:37 găsim scris întărirea celor spuse: Căci nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.Avraam, crezând pe Dumnezeu a crezut în Hristos pentru că El este cuvântul lui Dumnezeu. Deci, cel mântuit trăieşte prin credinţă şi umblă prin credinţă.

• Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, Sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, Sunt veşnice. (2 Corinteni 4:18)

3. Adevărata mântuire

După ce este mântuit, credinciosul trăieşte o viaţă curată în neprihănire şi nu păcătuieşte (Ioan 8:31-36 ;1 Ioan 1:5-6; 2:3-5)

Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege. Şi ştiţi că El S-a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat. Oricine rămâne în El, nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit. Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. (1 Ioan 3:4-9)

Se poate vedea bine, că nu este ca şi având o asigurare ci se înţelege clar că el are păcatele iertate şi că a scăpat de plata păcatului care este moartea (Romani 6:14), fiindcă este salvat de sub puterea lui Satan (Fapte 26:18; Efeseni 2:1-5; Coloseni 1:13). Însă, asta nu înseamnă că el este fără păcat (1 Ioan 1:7-10), dar, că nu mai trăieşte ca mai înainte după cum vroia sau gândea el, ci după adevăr, adică după „cuvântul lui Dumnezeu”, aşa cum a spus Isus: Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu, voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu Sunteţi din Dumnezeu. (Ioan 8:47 şi Matei 7:21-27).

Adevărata mântuire înseamnă să fii mântuit de păcat şi de orice greşeală, iar aceasta nu numai în viaţa care are să vină ci chiar aici şi acum. Cei ce învaţă pe alţii diferit, schimbă în desfrânare harul lui Dumnezeu (Iuda 4 şi în 1 Timotei 6:3).

Iată dar ce mai găsim scris la 1 Ioan 5:4,

• pentru că oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea, şi cel rău nu se atinge de el, vs.18.

Astfel că este ne-adevărat şi stupid să se înveţe că cineva poate fi salvat de sub puterea păcatului şi de Satana şi totuşi să mai fie prins în capcana păcatului şi a Satanei. Evlavia este o putere în viaţa unui credincios adevărat, pentru a depăşi păcatul şi înşelăciunea Satanei.

1 Ioan 5:4, spune: "pentru că oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră." şi de asemeni la 1 Ioan 5:18 este zis: "...Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el."

Mântuirea deci, face o făptură nouă (2 Corinteni 5:17; Galateni 6:15), iar cei ce cred, sunt născuţi din nou (Ioan 3:3-6; 1 Petru 1:3), adică născuţi din Dumnezeu (Ioan 1:12-13; 1 Ioan 3:9; 5:4).

Deci, aceasta este transformarea din moarte spirituală în viaţa spirituală, după cum este scris la Efeseni 2:1-5,

• Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre, şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, cu toate că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har Sunteţi mântuiţi).

4. Care a fost preţul? Ce a costat?

Mântuirea, a costat viaţa Domnului Isus:

• Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi. (Romani 5:6-10, şi 1 Corinteni 15:3).

El a vărsat sângele Său Însuşi (Coloseni 1:20) şi a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire (1 Petru 2:24 ), şi mai este zis:

• Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. (2 Corinteni 5:21)

Hristos deci, a plătit preţul răscumpărării (1 Petru 1:18). Prin urmare, cei ce cred în El, sunt „socotiţi neprihăniţi, fără plată” (Romani 3:24).

În Efeseni 2:8-9, găsim scris: ”Căci prin har ati fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”

Vedem deci, că, chiar şi credinţa de a crede în Hristos este „darul lui Dumnezeu”.

Şi putem înţelege clar că viaţa veşnică este darul lui Dumnezeu (Romani 5:15-18; 6:23), şi că nu este primit pentru merite şi nici ca o răsplată pentru care am lucrat (Efeseni 2:1-9; Romani 4:1-5).

În realitate mântuirea nu este din voinţa omului, ci a lui Dumnezeu, deoarece am primit o naştere nouă: născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. (Ioan 1:13)

Toţi cei ce învaţă că omul l-a ales pe Dumnezeu prin însuşi voia lui, şi că omul s-a întors la Dumnezeu şi nu că Dumnezeu a făcut aceasta (Proverbe 16:9; 20:24); învaţă sau predică o altă evanghelie, evanghelia faptelor care este contrar cu Romani 9:11-16; şi Efeseni 2:1-10.

Acum, dacă înţelegem că Hristos a plătit preţul şi că viaţa veşnică este un dar, că nu se primeşte prin fapte, ca să nu se laude nimeni, înseamnă oare că pe credincios nu-l costă nimic?

Ba, dimpotrivă ... căci, dacă într-adevăr înţelegem că am fost cumpăraţi cu un preţ prin Hristos, se înţelege că cel mântuit (credinciosul) a predat totul lui Hristos (Filipeni 3:8), chiar şi trupul său. Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu Sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, deci, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care Sunt ale lui Dumnezeu. (1 Cor. 6:19)

Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei. (2 Cor. 5:15) Căci, El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi. (1 Petru 2:24) Iar în următorul pasaj din Luca, Isus îndeamnă mulţimea ce venea după El, să ştie bine ce-i va costa dacă vor să-L urmeze:

„Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Şi oricine nu-şi poartă crucea, şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu. Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârșească? Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi, şi toţi cei ce-l vor vedea, să înceapă să râdă de el, şi să zică: „Omul acesta a început să zidească, şi n-a putut isprăvi.” Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace. Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu. (Luca 14:26-33)

Înţelegem dar, că este un preţ, pentru toţi cei ce-L urmează pe Domnul Isus Hristos. Deci, ce-i costă ...?

Totul, tot ce au, după cum este scris în Filipeni 3:8 Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos, citeşte şi Matei 13:44-46.

Tot astfel, Isus a zis în Marcu 8:34-36

• „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze. Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mântui. Şi ce foloseşte unui om să câștige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? Citeşte şi Luca 23-25.

Putem vedea astfel, că sunt mai multe moduri de a răspunde la întrebarea: Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?

Asta nu înseamnă că sunt mai multe căi de mântuire (Ioan 14:6), dar Scriptura răspunde la această întrebare în diferite feluri.

De exemplu în Psalmul 15, se pune aceiaşi întrebare, dar într-un mod diferit. Psalmi 15:1 (Un psalm al lui David.)

Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel Sfânt? Altfel spus, cine va locui cu Dumnezeu?... Sau, cine va merge în rai?...

Răspunsul? Psalmi 15:2

• -Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu, şi spune adevărul din inimă. Acela nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său, şi nu aruncă ocara asupra aproapelui său. El priveşte cu dispreţ pe cel vrednic de dispreţuit, dar cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul. El nu-şi ia vorba înapoi, dacă face un jurământ în paguba lui. El nu-şi dă banii cu dobândă, şi nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel ce se poartă aşa, nu se clatină niciodată.

Tot astfel găsim scris în Psalmi 24:3 Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel Sfânt?

Răspunsul? Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată, cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună, şi nu jură ca să înşele (Psalmul 24:4). Un astfel de om (femeie) poate să meargă în rai, căci în Psalmul 24 se arată că neprihănirea lui Dumnezeu, o are: „cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată” Acela va căpăta binecuvântarea Domnului, starea după voia Lui dată de Dumnezeul mântuirii lui. Iată partea de moştenire a celor ce-L cheamă, a celor ce caută Faţa Ta, Dumnezeul lui Iacov. (Psalmi 24:5)

De asemeni, un alt răspuns îl găsim şi în Noul Testament: 1 Corinteni 6:9 Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu?

Şi-n Isaia 55:6-7 găsim un răspuns la „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”

„Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L, câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând”. Este exact ca şi cum s-ar fi spus „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.” (Fapte 16:31), deoarece un credincios adevărat va căuta pe Domnul câtă vreme se poate găsi, şi-L va chema, câtă vreme este aproape.

Şi-n Evrei 11:6 de asemenea găsim răspuns la „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.

Ce ne învaţă acest verset de mai sus?

Că Dumnezeu, trebuie căutat cu stăruinţă, după cum ne este arătat în Proverbe 2:1-5,

• Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele, dacă vei lua aminte la înţelepciune, şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; dacă vei cere înţelepciune, şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul, şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.

A găsii „Cunoştinţa lui Dumnezeu”, înseamnă a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi este egal cu a avea viaţa veşnică (Ioan 17:3). Iar ce-i scris în Isaia 55:6-7, este pus în lumină în Proverbe 2:1-5.

Cu alte cuvinte, este nevoie să înţelegi că trebuie să cauţi stăruitor înţelepciunea ca să fii mântuit, căci Domnul este înţelepciune (1 Corinteni 1:24, 30). Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului şi le-a aşezat vremi şi a pus anumite hotare locuinţei lor „ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bâjbâind, cu toate că nu este departe de fiecare din noi”. (Fapte 17:27)

Dar, cei ce nu caută înţelepciunea vor fi omorâţi, şi nebunia lor îi va pierde (Proverbe 1:32).

De altfel şi 1 Petru 3:10-11, dă răspuns la „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” „Căci cine iubeşte viaţa, şi vrea să vadă zile bune, să-şi înfrâneze limba de la rău, şi buzele de la cuvinte înşelătoare. Să se depărteze de rău şi să facă binele, să caute pacea, şi s-o urmărească. Căci ochii Domnului Sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar Faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul.”

Cei ce fac răul vor merge în iad (Psalmi 11:6; Apocalipsa 21:8). Prin urmare, trebuie să ne înfrânăm limba de la rău şi buzele de la cuvinte înşelătoare, trebuie să ne depărtam de rău şi să facem binele.

Tot astfel apostolul Pavel i-a explicat împăratului Agripa cu privire la neamuri; că trebuie, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor. (Fapte 26:20)

Şi Romani 10:9-10, răspunde la întrebare: Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire.

Mărturisirea, că î-L faci Domn al tău pe Isus este chiar „Domnul Isus”. Cu alte cuvinte, supunerea o faci către singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, după cum este scris în; 1 Timotei 6:15.

O astfel de trăire nu mai este în vrăjmășie cu Dumnezeu, (Coloseni 1:21) căci trăim pentru Domnul, iar rezultatul duce la mântuire.

• În adevăr, nici unul din noi nu trăieşte pentru sine, şi nici unul din noi nu moare pentru sine. Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi Suntem ai Domnului. (Romani 14:7)

Cei ce nu trăiesc pentru Dumnezeu vor merge în iad, după cum este arătat în Romani 2:8-9

• ... şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire. Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste Iudeu, apoi peste Grec.

Ca să fii mântuit, trebuie să trăieşti pentru Hristos şi nu pentru tine, şi să asculţi de adevăr (Romani 2:8; Ioan 14:6).

La fel şi în 2 Tesaloniceni 2:10, este arătat ce trebuie făcut ca să fii mântuit. Acolo, este scris că unii sunt pe calea pierzării fiindcă n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.

Deci, în primul rând trebuie să asculţi de adevăr, apoi nu numai să asculţi ci să-l şi iubeşti (Marcu 12:30; Ioan 14:6). În Evrei 12:14 scrie: Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.

Dacă, nu ai pacea şi sfinţirea, nu-L poţi vedea pe Dumnezeu. Cu alte cuvinte, viaţa ta trebuie să fie sfântă şi curată, dacă vrei să fii mântuit (1 Timotei 1:9; 2 Timotei 3:2; 1 Corinteni 6:9).

Matei 6:14-15, arată că trebuie să fim iertători,

• Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. (şi Matei 18:21-35; Marcu 11:25-26)

Este descoperit de asemeni în Evanghelia veşnică; că trebuie să ne temem de Dumnezeu, Lui să-I dăm slavă şi numai Lui să ne închinăm: Apocalipsa 14:6 Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”

Tot astfel în Apocalipsa 14:12, ne este arătat că sfinţii trebuie să păzească poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus şi să se curățe-ască: Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate! Afară Sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună! (Apocalipsa 22:14)

O altă traducere spune: "Ferice de cei ce împlinesc poruncile ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!..."

De asemeni găsim şi-n Psalmi 103:17-18,

Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El, şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor, pentru cei ce păzesc legământul Lui, şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească.

În sfârşit, se poate adăuga, că trebuie să păstrezi credinţa până la sfârșit, altfel mergi în iad.

Isus spune în Matei 24:13, Dar cine va răbda până la sfârșit, va fi mântuit.

Evrei 3:6 Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui Suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm.

Apoi la Evrei 3:12-14, este zis: Şi, Luaţi seama, deci, fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi” pentru ca nici unul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început.

Putem găsii referinţe şi la 1 Corinteni 15:1-2 şi Coloseni 1:21-23. Toate acestea (păstrarea credinţei, sfinţenia, trăirea pentru Dumnezeu, etc.) sunt faptele pe care trebuie să le avem, iar ele sunt rezultatul credinţei în Hristos (Iacov 2:14-26).

Astfel credincioşii lucrează (duc) până la sfârșit mântuirea, cu frică şi cutremur (Filipeni 2:12), dar nu pentru că ei se încred în neprihănirea lor, ci în a lui Dumnezeu: Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea, după cum este arătat în Filipeni 2:13.

Iar în Romani 3:22 scrie despre „neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos. Deci, cei mântuiţi nu ascultă de străini ci numai de Isus Hristos, aşa că ei: Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. (Ioan 10:5)

Credinţa şi ascultarea merg mână în mână, aşa cum vedem în Evrei 3:18-19.

Concluzia?

Trebuie să-L crezi pe Dumnezeu, altfel Îl faci mincinos.

1 Ioan 5:10 Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturisirea aceasta în el; cine nu crede pe Dumnezeu, Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său.

Tradus din cartea "Not taught" by Darwin Fish

Vasile Sanda