- Identificarea predicatorilor falsi

Cum oare se face identificarea învăţătorilor mincinoşi, deoarece este scris:

  • „În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare,...” (2 Petru 2:1)?

Prin ceea ce urmează nu se poate spune că studierea subiectului ar fi completă, deoarece, fără îndoială sunt şi alţi factori care să identifice în mod clar o persoană ca fiind un învăţător1 mincinos (ex. un învăţător homosexual, sau un curvar, sau un pastor de sex feminin, 1 Timotei 2: 11-14; 1 Corinteni 14:34-37, 1 Corinteni 6:9-10). Dar, vom face prezentarea a şapte semne distincte din Scriptură. Oricare dintre aceste semne este o identificare a unui învăţător mincinos, astfel că dacă cel puţin unul dintre aceste semne este caracteristic vieţii unui om, acesta descrie clar un învăţător mincinos. Şi desigur să nu se înţeleagă că arătând numai unul din aceste semne, un om ar avea numai unul singur şi nu ar avea şi altele. Dar, pentru a face lucrurile simple şi pentru a ajuta în identificare, un semn este tot ce trebuie.

1. Prin Învăţătură Falsă

Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul. (2 Ioan 1:9)

Din moment ce Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu (adică Scripturile, Ioan 1:1, 14; Evrei 4:12-13; Apocalipsa 19:13), doctrina lui Hristos nu este doar învăţătura Lui ce o găsim în Matei, Marcu, Luca, şi Ioan, ci mai degrabă, învăţătura Sa este totalitatea Scripturii. Prin urmare, un învăţător poate fi găsit a fi adevărat sau mincinos, bazat pe simplul fapt de a stabili dacă el rămâne în limitele cuvântului lui Dumnezeu, sau nu (Ioan 8:47; 1 Timotei 6:3-5; 2 Ioan 9).

Isus a zis:

Păziţi-vă de prooroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru Sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte. (Matei 7:15-20)

Care sunt roadele despre care vorbeşte Isus, prin care putem identifica proorocii mincinoşi? La Matei 7 nu ni se spune care sunt roadele, dar în Luca da.

Le-a spus şi pilda următoare: „Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău? Sau cum poţi să zici fratelui tău: „Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi” şi, când colo, tu nu vezi bîrna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bîrna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. Nu este nici un pom bun, care să facă roadă rea, şi nici un pom rău care să facă roadă bună. Căci orice pom se cunoaşte după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura. (Luca 6:39-45)

Deci, ce este "roada"? Roada este ceea ce iese din gură.

Acum, chiar dacă Isus vorbeşte în mod specific de prooroci mincinoşi în Matei 7:15-20, totuşi în Luca 6:39-45 vorbeşte în termeni mai generali ("oameni"). Prin urmare, cuvintele lui Hristos cu privire la ai cunoaşte după roadele lor este aplicabilă atât proorocilor dar şi învăţătorilor şi păstorilor, sau chiar pentru oricine altcineva care îndrumă pe alţii. Puteţi să cunoaşteţi o persoană după ceea ce-i iese din gură (Proverbe 20:11). Totuşi, acest lucru este atât de des uitat.

Dacă învăţătura falsă a oamenilor foarte cunoscuţi şi respectaţi în comunitatea creştină este demascată, argumentele pe care le auzim sunt uimitoare. Oamenii chiar de vor vedea doctrina falsă, totuşi ei vor spune:

"Dar î-l cunoşti tu pe acest om? Ai vorbit tu vreodată cu el? Ai petrecut tu ceva timp cu el?"

Dar, Isus nu a spus: "Îi veţi cunoaşte petrecând timp cu ei."

Dacă ceea ce iese din gura lui este înşelăciune, adică... roada, deci pe această bază consistentă putem şti că omul este mincinos! Este foarte simplu! Nu trebuie ca cineva să-l cunoască personal pe acel om. Dacă ar fi să ascultăm numai o parte din nebuniile pe care le auzim, atunci nu am putea examina niciodată învăţăturile unui om (roadele acestuia) ca să putem şti dacă el este un învăţător fals sau nu, aşa cum ar pretinde unii pentru că nu i-am vorbit mai întâi, şi nu am avut o întâlnire cu el şi nici nu ne-am aşezat cu el la masă ca într-adevăr să ajungem să-l cunoaştem.

De am face aşa nu am putea împlinii cuvintele lui Hristos, care spun: "... După roadele lor îi veţi cunoaşte."

De obicei, oamenii par să creadă că roadele (roada bună) sunt marile slujiri, aşa cum sunt slujirile celor mai cunoscuţi, dintre ei, oameni ca: Billy Graham, sau Promise Keepers, sau James Dobson, sau John MacArthur, sau Chuck Swindoll.2

Sau, s-ar putea crede că roada ar fi toate masele de oameni care îi urmează, ca şi cum ar fi vorba de roade bune. Problema cu acest tip de gândire este că tocmai aceste lucruri (o lucrare mare, cu mulţi adepţi) î-i expune ca fiind ceea ce sunt de fapt, adică oameni nelegiuiţi (Iuda 14-15)!

În afară de Luca 6:26, tot astfel 2 Petru 2 spune:

Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. (2 Petru 2:2)

În aceste zile din urmă (2 Timotei 3:1; 4:3; Luca 18:8), faptul că mulţi îi urmează este un semn că ei sunt învăţători mincinoşi / falşi, adică, ei nu sunt adevăraţii învăţători. Puţini sunt cei ce urmează adevărul. Totuşi, mulţimea îi va urma, pe aceşti învăţători şi minciunile lor (2 Petru 2:2), astfel se face că şi unii şi alţii se găsesc pe calea lată care duce la pierzare (Matei 7:13-14). Şi, chiar şi din acest context despre mulţi şi puţini se poate vedea cine sunt "oamenii lui Dumnezeu" (2 Petru 2:1-2). Avertismentul lui Isus din Matei 7:13-14 este pentru cei care se numesc "sarea pământului" şi "lumina lumii" (Matei 5:13-14). Înştiinţarea lui este în contextul religiei corecte, după cum este exemplificat prin următoarele versete (Matei 7:15-27).

Astfel deci, cam cât de multă doctrină falsă ar trebuii unui om, ca să poată fi numit un învăţător fals / mincinos? De fapt nu foarte multă. 1 Timotei 1:3 spune: "să nu înveţe pe alţii altă învăţătură." Care este deci standardul?

Acesta este: "nici o altă învăţătură." Şi nu este: "Ei bine, poţi fi greşit privitor la unele lucruri," ca şi cum s-ar spune, puteţi continua în doctrină falsă. Nu, nicidecum, deoarece Scriptura nu spune un astfel de lucru. Însă la 1 Timotei 6:3 dimpotrivă, este zis:

Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase [Iar, de la Geneza, la Apocalipsa cuvintele sunt foarte sănătoase], ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie, este plin de mândrie, şi nu ştie nimic ...

Dacă cineva învaţă, altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu, are o învăţătură falsă. Cei care au Duhul Sfânt în ei ascultă cuvintele lui Dumnezeu (Ioan 8:47). Ei vor fi de acord cu cuvintele sănătoase. Însă cei care nu cunosc pe Dumnezeu, vor respinge această învăţătură (Ioan 8:47).

Acum dar, ce putem spune despre confruntare? Ce zici de a da unui om o oportunitate de a consimţi la cuvintele sănătoase? Dacă nu există alte semne că acel cineva ar fi un învăţător fals (cum ar fi cele menţionate mai jos), Scriptura oferă atât de multe instrucţiuni, dar şi un avertisment pentru a proteja pe credincios. 1 Timotei 5:19-21 oferă instrucţiuni despre modul în care să se confrunte un bătrân (presbiter, pastor), care păcătuieşte. Aici păcatul fiind învăţăturile mincinoase, prin urmare, ar trebui să fie expuse în public ("înaintea tuturor" 1 Timotei 5:20). În cazul în care cineva este identificat ca fiind un învăţător fals, Isus avertizează să nu-l confrunte privat (Matei 7:3-6).

Învăţătorii mincinoşi trebuiesc să fie trataţi (expuşi) cu public. Isus a făcut acest lucru în Matei 23, dar şi în Luca 11. Acum, dacă bănuiţi că cineva este un învăţător fals şi doriţi să-l confruntaţi cu privire la învăţătura falsă, făceţi-o biblic. Faceţi acest lucru public. Dacă el este un prezbiter / pastor ce păcătuieşte, atunci el trebuie să fie confruntat, "înaintea tuturor" (adică public, în prezenţa adunării de credincioşi, 1 Timotei 3:15; 5:19-20). Dacă el se dovedeşte a fi un om care pur şi simplu a fost în eroare (cum a fost Petru, Galateni 2:11-21), atunci desigur, el va fi de acord cu cuvintele sănătoase (1 Timotei 6:3). Dacă el se dovedeşte a fi de fapt un învăţător fals, el nu va consimţi (1 Timotei 6:3-5) şi nici nu va primii mustrarea, aşa că adevăratul credincios, ar trebui să fugă de un astfel de om (Ioan 10:5; 1 Timotei 6:3-5; 2 Timotei 2:20 -21). Nu mustra (corecta) privat, pe un pastor care învaţă doctrină falsă. Acest lucru este împotriva a 1 Timotei 5:19-20. Dacă mustri privat (adică numai între tine şi el) un pastor, şi dacă el se dovedeşte a fi un învăţător fals, s-ar putea întoarce împotriva ta şi să te rupă în bucăţi (Matei 7:6).

2 Petru 2:1 vorbeşte despre erezii nimicitoare. Cum ai putea tu determina ce este nimicitor şi ce nu?

Aceasta ar fi: "Orice este contrar Cuvântului lui Dumnezeu, are potenţialul de a fi nimicitor, deoarece abate încrederea de la Cuvântul lui Dumnezeu."

De exemplu, în Romani 14:1, Pavel spune să nu se dispute asupra părerilor îndoielnice. El dă ca exemplu consumul de carne. Pavel o spune clar, nu vă apucaţi la vorbărie pentru acest lucru. Tu nu poţi susţine şi nici lupta pentru părerile îndoielnice. Despre ce domeniu / tărâm vorbeşte el? Acesta este tărâmul conştiinţei, de convingeri personale (Romani 14:22-23). Dacă este lăsat în domeniul conştiinţei personale, este un lucru îndoielnic. În acest caz nu trebuie să fie contrazis (Romani 14:2-4). Dar, dacă cineva trece peste acest domeniu de convingere personală, atunci avem o problemă. Dacă ei spun ceva ca: "Noi nu putem mânca carne. Noi nu putem fi plăcuţi înaintea lui Dumnezeu dacă mâncăm carne...", ca şi cum ar fi ceea ce Biblia învaţă, clar aici este diferit, fiindcă au plecat de la un lucru îndoielnic, la o învățătură demonică (1 Timotei 4:1-5). Orice alte probleme, dacă sunt lăsate în sfera convingerilor personale, este o chestiune îndoielnică, deci nu trebuie să nu fie contrazise. Dar, dacă cu toate acestea este predată ca o doctrină, aceasta devine o erezie nimicitoare (1 Timotei 4:1-5), şi ar trebui să ne împotrivim şi să luptăm pentru adevăr (Iuda 3). [Pentru mai multe detalii, consultaţi Unitatea Sfinţilor.]

2. Făcându-se apel la Tradiţie

Când vine vorba de o înţelegere corectă a Cuvântului lui Dumnezeu, tot ceea ce are nevoie un credincios este Duhul Sfânt (1 Ioan 2:27). Credinciosul nu are nevoie de "părinţii bisericii" (care erau catolici, a se vedea Părinţii Bisericii), nici de presupuşii ..."mari oameni ai lui Dumnezeu din trecut", sau de cei din istoria bisericii, sau de comentatori, ori cercetători ai Bibliei, sau de vreun om special (cum ar fi Darwin Fish, ori Vasile Sanda), etc... În caz contrar, orice altă cale este un apel la tradiţia oamenilor. În Coloseni 2:8 Pavel a avertizat:

Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.

Aici nu scrie că avem nevoie de "sfânta tradiţie" (adică tradiţia oamenilor) pentru a înţelege Cuvântul lui Dumnezeu. Duhul Sfânt este tot ce avem nevoie să putem înţelege Cuvântul lui Dumnezeu. 1 Ioan 2:26-27 spune:

V-am scris aceste lucruri în vederea celor ce caută să vă rătăcească. Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El, rămâne în voi, şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea.

Avem noi oare nevoie de "obiceiurile" sau practicile tradiţiei bisericii, pentru a ne feri de rătăcire de la adevăr? Nu. Tot ce avem nevoie este de Cuvântul lui Dumnezeu şi Duhul Sfânt.

Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt, şi ştiţi orice lucru. V-am scris nu că n-aţi cunoaşte adevărul, ci pentru că îl cunoaşteţi, şi ştiţi că nici o minciună nu vine din adevăr. (1 Ioan 2:20)

Ceea ce găsim în contextul acestor versete din (1 Ioan 2:20-21, 26-27) sunt versete despre anticrişti (1 Ioan 2:18-19). 1 Ioan 4:1-6 spune:

Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă Sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi. Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu; şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum. Voi, copilaşilor, Sunteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume. Ei Sunt din lume; de aceea vorbesc ca din lume, şi lumea îi ascultă. Noi însă Suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu, ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu, nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem duhul adevărului şi duhul rătăcirii.

De asemenea, 2 Ioan 7 spune:

Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antihristul!

Ce înseamnă, şi cine sunt cei ce "nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup"? Practic, este a nega adevărul din 2 Petru 1:3 şi 2 Timotei 3:16-17, sau cei ce neagă ceea ce este arătat în 1 Ioan 2:26-27 - că tot ce ai nevoie este Hristos, Cuvântul Său şi Duhul Său. Dacă cineva vine şi spune că ai nevoie de tradiţiile oamenilor pentru a înţelege corect Cuvântul lui Dumnezeu, sau că trebuie să trăieşti această viaţă aşa cum ar învăţa ei - acesta este Anticristul. Dacă vine cineva cu amăgire deşartă, îndepărtându-vă de calea dreaptă ce urmează Cuvântul lui Hristos - acesta este Anticristul. Dacă cineva caută să te convingă prin filozofie sau pragmatism (învăţăturile începătoare ale lumii) - acesta este Anticristul.

Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri. ( Coloseni 2:8-10)

Cu alte cuvinte, nu aveţi nevoie de filosofie. Nu aveţi nevoie nici de tradiţia oamenilor. Şi nici nu aveţi nevoie de învăţăturile / principiile de bază care lucrează în această lume. Avem nevoie de Hristos şi numai de El. Pentru că "în El locuieşte trupește toată plinătatea Dumnezeirii". Cu alte cuvinte, Dumnezeu este în trup în Hristos. Dumnezeu, Isus Hristos, a venit în trup. Credincioşii sunt compleţi în Hristos şi nu au nevoie de nimic altceva pentru a trăi această viaţă în evlavie, sfinţenie, şi auto-control (Galateni 5:22-23; Evrei 2:14-18, 4:14-16). Nu aveţi nevoie de psihologie, sau tradiţii (alte învăţături superioare Cuvântului lui Dumnezeu ) sau ceva "ce are sens" (principiile de bază ale lumii), etc. 2 Petru 1:2-3 spune:

Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot [Deci nu ne lipseşte nimic] ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,

Credincioşii au toate lucrurile care ţin de viaţă / trăire şi evlavie, prin cunoaşterea lui Hristos (El este Cuvântul: Apocalipsa 19:13; Evrei 4:12-13). Nu avem nevoie de nimic altceva. Dacă am spune că ne-ar mai trebuii ceva, este ca şi cum am spune că Hristos nu este suficient, deci este ca şi cum am spune că nu a venit în trup, iar aceasta este împotriva lui Hristos (este Anticrist). 2 Timotei 3:16-17 spune:

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

Cuvântul lui Dumnezeu este tot ce aveţi nevoie să fiţi "desăvârşiţi şi cu totul destoinici pentru orice lucrare bună." Dacă, învăţătorii, pastorii, sau oricine altcineva s-ar apropia de voi şi v-ar spune, "Aveţi nevoie de comentariile Părinţilor Bisericii, ca să căpătaţi pricepere prin studiile (presupuşilor) oamenilor lui Dumnezeu din trecut, ca să înţelegeţi corect Cuvântul lui Dumnezeu" aceştia se descriu ca fiind anticristul.

Unii poate vă vor spune să învăţaţi mai întâi "Istoria Creştinismului" sau "Creştinismul Ortodox". Aceşti termeni fac apel la tradiţiile oamenilor (Coloseni 2:8). Acest apel este anticristul. Care este standardul valabil pentru adevăr? Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu, nu "Istoria Creştinismului." Astfel că orice apel la tradiţie, arată / expune pe cineva ca fiind un învăţător fals, un mincinos a cărui încredere nu este în Dumnezeu, care este în trup (Isus Hristos, Ioan 1:14, Coloseni 2:9), ci mai degrabă în tradiţia / datina oamenilor (Coloseni 2:8-10; 2 Ioan 7).

3. Sau la „Înţelepciunea lumii”

La fel ca cele de mai sus, în 1 Corinteni 2:2 Pavel a scris:

Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.

Ce vrea Pavel să spună prin această declaraţie? Că el nu a mai învăţat din Scriptură, nimic altceva oare, decât caracterul şi acţiunile lui Hristos (adică ceea ce se găseşte în Matei, Marcu, Luca şi Ioan), precum şi faptul răstignirii Sale? Nu, nicidecum, ci Pavel i-a învăţat tot planul lui Dumnezeu (Fapte 20:27). În 1 Corinteni 2:2 Pavel nu spune că el nu a învăţat întregul plan al lui Dumnezeu. De fapt, chiar declaraţia lui înseamnă că el a învăţat tot planul lui Dumnezeu, pentru că Hristos (Cuvântul, Ioan 1:1, 14; Apocalipsa 19:14; Evrei 4:12-13) este tot planul lui Dumnezeu. El este Cuvântul Dumnezeului celui viu. De fapt, ceea ce Pavel a arătat practic aici este că cunoştinţele pe care le lăsa să iasă de pe buzele lui a fost de cunoaştere a Scripturii (Hristos), şi pe El răstignit. Însă înţelepciunea acestei lumi nu poate să priceapă (1 Corinteni 3:19).

Pavel nu a venit cu o înţelepciune deosebită, lumească. El spune: "Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit." Dar, cine face apel la înţelepciunea acestei lumi (cum ar fi psihologie) sau doreşte să aducă orice fel de înţelepciune lumească, ca să ajute pe oameni să trăiască viaţa curată înaintea lui Dumnezeu şi să arate căi sau moduri prin care oamenii să scape de păcat, sau de voia minţii lor blestemate (Romani 1:28), etc, aceasta îl identifică ca fiind învăţător mincinos, acesta este antihrist (Coloseni 2:8-10; 2 Ioan 7). Deoarece, Isus Hristos a venit în trup (2 Ioan 9). El a fost deci, părtaş aceluiaşi tip de carne ca şi noi (Evrei 2:14). El a suferit în acest trup şi a fost ispitit la fel ca şi noi (Evrei 2:18). El a învăţat ascultarea prin suferinţă (Evrei 5:8). El chiar se temea3 de Dumnezeu, aşa cum şi noi trebuie să facem (Evrei 5:7).

Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. (Evrei 4:15-16)

Isus Hristos este în trup, chiar şi azi (1 Timotei 2:5), şi El este Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat, sau ceva prea greu pentru El (Ieremia 32:27)? Nu, desigur că nu este.

4. Prin "Desfrânare"

Prea iubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna. Căci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrişi de mult pentru osînda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrînare harul Dumnezeului nostru, şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn Isus Hristos ( Iuda 1:3-4)

Un alt semn comun de identificare a unui învăţător fals este cineva care transformă harul Dumnezeului nostru în desfrâu. O altă descriere a desfrâului poate fi găsită în 2 Timotei 3:5 care spune: "având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea." Ei au doar o formă de creştinism (evlavie), dar neagă puterea adevăratului creştinism (evlavia adevărată). Ei neagă puterea care se manifestă într-o adevărată convertire atunci când harul lui Dumnezeu salvează un suflet (Efeseni 2:1-5; 2 Corinteni 5:17). Cum pot învăţătorii falşi / mincinoşi nega puterea evlaviei? Cum poate fi văzut acest "desfrâu" ?

A. Desfrâul în practică

Sunt mulţi care transformă harul lui Dumnezeu în desfrâu, şi practic învaţă că o persoană ar putea cunoaşte de fapt pe Hristos, deci să fie mântuit, adică să fie pe drumul lui spre cer, şi totuşi să trăiască în păcat (practicând-ul) şi fără să se pocăiască. Acest concept este împotriva Cuvântului lui Dumnezeu (Ex. Romani 8:1-14; 1 Corinteni 6:9-10; Galateni 5:19-21, 6:7-8, Efeseni 5:5-6, 1 Ioan 1 :5-6; 2:3-5, 1 Ioan 3:6-10; Apocalipsa 21:8, 22:15). A spune că o persoană poate trăi în păcat fără să se pocăiască şi totuși să fie mântuită (de exemplu, în drum spre cer), aceasta înseamnă a transforma harul lui Dumnezeu în desfrâu (este ca un permis pentru a comite păcatul). 1 Ioan 2:4 vorbeşte de această problemă foarte clar.

Cine zice: „Îl cunosc” şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el.

Dacă cineva, care spune că-L cunoaşte pe Dumnezeu, învaţă că puteţi practica păcat fără pocăinţă şi că puteţi trăi în această stare, este un mincinos. El este dintre cei care transformă harul Dumnezeului nostru în desfrâu. Chiar și numai acest lucru, deja arată că este un învăţător fals. Scriptura mai spune că cei care sunt curvari, închinători la idoli, efeminaţi, hoţi, lacomi, beţivi, batjocoritori, hrăpăreţi, laşi, mincinoşi, ucigaşi, vrăjitori, defăimători, nelegiuiţi, violenţi, mândrii, neascultători de părinţi, nedemni de încredere, fără discernământ, fără dragoste firească, neînduplecaţi, ipocriţi, rebeli, fără evlavie, răpitori, cei ce jură strâmb, sau oricine este împotriva învăţăturii sănătoase; deci toţi cei care trăiesc nedrept, vor merge în iad dacă vor murii într-o asemenea stare (Ezechiel 33:12-19, Romani 1:29-31, 1 Corinteni 6:9-10; 1 Timotei 1:8-10; Apocalipsa 21:8, 22:15).

B. Desfrâul în învăţătură / doctrină

2 Ioan 9 spune clar:

Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul.

Este de înțeles că, de fapt "învăţătura lui Hristos" este doctrina lui Hristos. Dacă înţelegeţi că Hristos este Cuvântul (Ioan 1:1, 14; Apocalipsa 19:13; Evrei 4:12-13), atunci desigur veţi înţelege că de la Geneza şi până la Apocalipsa este, "învăţătura lui Hristos". Deci, versetul 9 stabileşte clar, că cei care au pe Dumnezeu, sunt credincioşi Cuvântului lui Dumnezeu. Astfel că, ei "rămân în învăţătura lui Hristos". Cei care nu rămân în limitele Sfintei Scripturi, nu au pe Dumnezeu. Este de fapt ceea ce este stabilit în versetul 9. Apoi, în versetul zece este spus:

Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta [Adică tocmai ceea ce era precizat în versetul 9], să nu-l primiţi în casă, şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!” (2 Ioan 1:10)

Cu alte cuvinte, dacă vine cineva la voi şi nu învaţă că nu trebuie să se depăşească limitele Cuvântului lui Dumnezeu caracteristice ("ci, să se rămână în ele"), şi de-asemeni să nu se înveţe nimic contrar Cuvântului lui Dumnezeu, ei nu cunosc pe Dumnezeu, prin urmare, dacă aceştia nu aduc această învăţătură, să nu aveţi nimic de a face cu ei. Nici măcar să nu-l salutaţi. Dacă-l salutaţi, veţi fi părtaşi faptelor sale rele (versetul 11). De ce?

Pentru că dacă el vine la tine cu învăţătura aceasta, şi tu-i spui, "Pace, frate!" (Sau ceva de acest gen), şi tu-l saluţi şi-l aduci în casa ta, . . . ce faci prin aceasta? Spui în esenţă aceleaşi lucruri ca şi el, te asociezi gândirii lui.

Tu nu eşti în opoziţie cu el. Primind-ul în casă, este ca şi cum ai spune: "Noi toţi avem un singur Dumnezeu, adică, chiar dacă tu ai gândirile tale şi eu pe ale mele. Noi, suntem toţi fraţi în Domnul. Cu toţii suntem în creştere şi învăţare..."

Ei bine, dacă-l primiţi în casă, sunteţi în dezacord cu 2 Ioan 9, la fel cum este şi el, cel puţin în practică, dacă nu în învăţătură, sau precepte, iar aceasta prin chiar acţiunile tale. Dar, ce învaţă 2 Ioan 9 este de fapt adevărul despre care Isus atrage atenţia, în Ioan 10:4-5 şi 10:27-28.

După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.” [Adică, ei nu vor urma învăţătorii mincinoşi] (Ioan 10:4-5)

Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. (Ioan 10:27-28)

Cu alte cuvinte cei care au pe Dumnezeu, să ia aminte la cuvintele lui Dumnezeu. Isus a spus în Ioan 8:47, "Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu." Deci, este cât se poate de clar că dacă nu ei aminte la cuvintele lui Dumnezeu (indiferent despre ce-i vorba) nu ai pe Dumnezeu (2 Ioan 9; 1 Timotei 6:3-5).

Ecumenismul; afirmă că "toţi suntem creştini, că nu avem decât diferenţe doctrinare", sau că se păstrează doar unele "elemente esenţiale / de bază a credinţei" (în care se presupune că, celelalte doctrine sunt secundare sau neesențiale, care de fapt nu sunt necesare pentru mântuire), iar aceasta este desfrâu doctrinar. Este de asemeni desfrâu să se accepte orice formă de ecumenism. Ar fi în principiu, ca un permis erorilor. Ecumenismul caracterizează un învăţător mincinos. Ei schimbă harul lui Dumnezeu în desfrâu. Pentru că, spre deosebire de orice gândire ecumenică, adevăraţii oamenii ai lui Dumnezeu sunt una (Ioan 17:17-21), şi cei născuţi din Dumnezeu, umblă în adevăr (2 Ioan 9, 1 Ioan 1:7; 2:3-5), atât practic în viaţa de zi cu zi, dar şi doctrinar în ceea ce ei cred (Romani 8:14, a se vedea, de asemenea, raportul nostru intitulat, Unitatea sfinţilor şi / Tu crezi că eşti mântuit, dar nu eşti!).

5. Prin tăcere (adică ei nu iau nici-o atitudine)

Ioan 10:11-13 precizează:

Eu Sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. Dar cel plătit, care nu este păstor, şi ale cărui oi nu Sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie. Cel plătit fuge, pentru că este plătit, şi nu-i pasă de oi.

Cel plătit (cel care este acolo pentru a face bani, salariatul) nu face nimic contra lupilor. Lupii sunt cei care propagă minciuni / falsitate (ex. Matei 7:15; Faptele Apostolilor 20:29). Cei plătiţi nu fac nimic împotriva altor învăţători mincinoşi. Când vezi un om care nu dă avertizări (adică să dea nume), acesta este un profesor fals el însuşi, un angajat. Şi când spunem "avertizări", vorbim despre felul de avertizări pe care Cuvântul lui Dumnezeu le dă în ceea ce priveşte învăţătorii mincinoşi. Unii "lideri creştini", pot da impresia că ar expune învăţătorii mincinoşi, dar îi expun ei într-adevăr, dezvăluind ceea ce sunt? Adevărul este că învăţătorii mincinoşi conduc oamenii către iad (Matei 7:13-14, 15:12-14, 23:15, Luca 6:39, 2 Tesaloniceni 1:8; 2:10, 2 Petru 2:18-22; Apocalipsa 21: 8; 22:15), deoarece prin vicleşug, aceştia distrag încrederea oamenilor de la Cuvântul lui Dumnezeu.

Învăţătorii mincinoşi conduc oamenii spre iad şi ei înşişi sunt pe drumul lor către iad (2 Petru 2:17; Iuda 4,13). Orice expunere biblică a unui învăţător fals are această înţelegere, adică nu se poate ca un mântuit (ex. în drumul său spre cer) să fie lup. Învăţătorii mincinoşi distrug sufletele, şi ei înşişi vor fi distruşi (2 Petru 2:3). Ei sunt laşi (Apocalipsa 21:8) deoarece le este frică să facă distincţie ca să arate adevărul şi să-i expună pe cei mincinoşi.

Dumnezeu spune clar: "şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai de grabă osîndiţi-le / expuneţi-le". (Efeseni 5:11) Dacă unii pastori / învăţători sau oricare lider "creştin", refuză să expună faptele întunericului [Apropo, învăţătorii falşi sunt lucrători ai întunericului, 2 Corinteni 11:13-15], aceasta deoarece:

  1. Refuză să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu (Efeseni 5:11).
  2. Nu urăşte răul (Proverbe 8:13), arătând astfel că ei nu se tem de Dumnezeu.
  3. Prin acţiunile lor se vede clar descrierea unui "păstor plătit", unul care nu-i pasă de oi. Ei, dau numai impresia că le pasă de turmă (Matei 23:28), dar simplul fapt că nu dau avertizări cu privire la învăţătorii falşi din zilele noastre şi nu îi expun, chiar prin aceasta ei arată că nu le pasă de oi. Şi tocmai prin acest lucru se poate identifica un învăţător fals (care este cel plătit, un mercenar, cineva care este acolo pentru bani, 1 Timotei 6:5; 2 Petru 2:15).

De obicei, nu numai că învăţătorii falşi nu expun, dar tocmai ei dau, de asemenea aprobările şi aprecierile lor pentru mulţi dintre învăţătorii din zilele noastre care sunt vorbiţi de bine (Luca 6:26). Ei nu numai că refuză a expune lucrările neroditoare ale întunericului, dar au de asemenea părtăşie cu ei prin exaltarea lor, tratând-ui ca pe nişte oameni evlavioşi. Foarte adesea menţiunile lor pe anumite cărţi, este semn de deosebită preţuire şi stimă acordată celor / celui ce a scris o carte, de exemplu: "Cartea lui Jack Hayford, Păstorii Promisiunii (copyright 1997) rezumă acest lucru prin chiar primele sale şase pagini din cartea intitulată "Laudă pentru Păstorii Promisiunii". Astfel că pe şase pagini, unul după altul învăţători falşi aduc omagii lui Hayford şi cărţii acestuia, care astfel transformă harul lui Dumnezeu în desfrâu (Iuda 4, a se vedea raportul nostru despre Hayford). De fapt, doar trei din cele treizeci de impresii sunt numai laude pentru carte. Douăzeci şi şapte de citate îl laudă pe Hayford însuşi.

Acum, compară aceste laude şi tăcere despre care se menţionează în Ioan 10 cu legea lui Dumnezeu, Dumnezeu Însuşi, şi oameni lui Dumnezeu din trecut. În comparaţie, ar trebui să devină evident că cineva care nu expune învăţătorii mincinoşi din zilele noastre, care sunt "între" noi (2 Petru 2:1), nu are pe Dumnezeu (2 Ioan 9)!

A. Legea

Dacă se va ridica în mijlocul tău un prooroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune, şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicând: „Haide după alţi dumnezei” -dumnezei pe care tu nu-i cunoşti, „şi să le slujim”! să n-asculţi cuvintele acelui prooroc sau visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru. Voi să mergeţi după Domnul, Dumnezeul vostru, şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-I slujiţi, şi de El să vă alipiţi. Proorocul sau visătorul acela de vise să fie pedepsit cu moartea, căci a vorbit de răsvrătire împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, care v-a scos din ţara Egiptului şi v-a izbăvit din casa robiei, şi a voit să te abată de la calea în care ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să umbli. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău. (Deuteronom 13:1-5)

Legea vorbeşte şi nu tace, când este vorba despre proorocii falşi şi cum trebuie să se facă cu ei. Legea nu tace atunci când în mijlocul poporului se ridică un profet sau visător mincinos. Legea lui Dumnezeu spune că el trebuie să fie omorât. Avem aici opunere serioasă! Cum ar putea avea legea o împotrivire atât de puternică? În legea lui Dumnezeu, expunerea, osândirea, şi distrugerea sunt rezervate pentru cei care vorbesc fals în numele lui Dumnezeu.

Dar proorocul care va avea îndrăzneala să spună în Numele Meu un cuvânt pe care nu-i voi porunci să-l spună sau care va vorbi în numele altor dumnezei, proorocul acela să fie pedepsit cu moartea.” Poate că vei zice în inima ta: „Cum vom cunoaşte cuvântul pe care nu-l va spune Domnul?” Când ceea ce va spune proorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Proorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el. (Deuteronom 18:20-22)

Cu alte cuvinte, să nu vă fie frică de el, omorâţi-l (Deuteronom 18:20). Legea a poruncit moartea celor care, din proprie iniţiativă, spun că vorbesc de la Domnul, sau în numele Domnului, ci au vorbit din îndrăzneală şi Legea a poruncit moartea celor care ar vorbi în aşa fel, ca să îndepărteze pe oameni de Domnul Dumnezeu. Dar, tocmai aceasta este ceea ce fac învăţătorii mincinoşi. Ei vorbesc în numele Domnului în mod fals, şi vorbesc astfel încât să îndepărteze pe oameni de Dumnezeu (fiind chiar ei înşişi amăgiți, 2 Timotei 3:13). [Apropo, în zilele noastre nu suntem chemaţi să omorâm pe nimeni, Romani 10:4; 13:1-2; Galateni 5:18; decât dacă sunteţi un poliţist, sau militar, iar aceasta deoarece sunteţi la datorie, Romani 13 : 4].

B. Dumnezeu Însuşi

„Grozave lucruri, urîcioase lucruri se fac în ţară. [Dumnezeu le numeşte lucruri grozave şi urâcioase. Şi dece?] Proorocii proorocesc neadevăruri [Aceasta nu este ceva de mică importanţă.], preoţii stăpânesc cu ajutorul lor, şi poporului Meu îi plac aceste lucruri. Dar ce veţi face la urmă? ( Ieremia 5:30-31)

Falsa prorocie, care este echivalent cu învăţătura falsă, este considerat de Dumnezeu ca un "lucru grozav şi urâcios."

Şi Domnul mi-a zis: „Nu mijloci pentru poporul acesta! Căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta rugăciunile, şi chiar dacă vor aduce arderi de tot şi jertfe de mâncare, nu le voi primi; ci vreau să-i nimicesc cu sabia, cu foametea şi cu ciuma.” „Eu am răspuns: „Ah! Doamne Dumnezeule! Iată că proorocii lor le zic: „Nu veţi vedea sabie, şi nu veţi avea foamete; ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.” Dar Domnul mi-a răspuns: „Proorocii lor proorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncă, şi nu le-am vorbit; ci ei vă proorocesc nişte vedenii mincinoase, proorociri deşerte, înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor. De aceea aşa vorbeşte Domnul despre proorocii care cu toate că nu i-am trimis Eu, proorocesc totuşi în Numele Meu, şi zic: Nu va fi nici sabie, nici foamete în ţara aceasta.” -,,Proorocii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete! (Ieremia 14:11-15)

Dumnezeu este pornit împotriva celor care vorbesc minciuni! Reţineţi, de asemenea versetul şaisprezece.

Iar aceia, cărora le proorocesc ei, vor fi întinşi pe uliţele Ierusalimului, de foamete şi sabie; nu va avea cine să-i îngroape, nici pe ei, nici pe nevestele lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor; voi turna astfel răutatea lor asupra lor.” (Ieremia 14:16)

Acesta este motivul pentru care cel ce pretinde că vorbește în numele lui Dumnezeu este atât de grozav / oribil. Şi aceasta duce la moarte, distrugerea veşnică, a celor care ascultă şi urmează minciunilor lor. De fapt, în Ieremia 23:22 Domnul indică faptul că, cel puţin în acest context, dacă aceşti oameni ar fi spus adevărul, oamenii ar fi luat aminte.

Dacă ar fi fost faţă la sfatul Meu, ar fi trebuit să spună cuvintele Mele poporului Meu, şi să-i întoarcă de la calea lor rea, de la răutatea faptelor lor!” (Ieremia 23:22)

Oamenii sunt călăuziţi să fie neascultători de cuvântul adevărat al lui Dumnezeu. Deci, Domnul spune acestor prooroci şi păstori care au proorocit în mod fals:

„Vai de păstorii care nimicesc şi risipesc turma păşunei mele, zice Domnul.” „De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, împotriva păstorilor care pasc pe poporul meu: „Pentru că Mi-aţi risipit oile, le-aţi izgonit, şi nu v-aţi îngrijit de ele, iată că vă voi pedepsi din pricina răutăţii faptelor voastre, zice Domnul.” (Ieremia 23:1)

Cum va face El aceasta...? Iată ce-i scris: şi voi pune peste voi o veşnică ocară, şi o veşnică necinste, care nu se va uita.” (Ieremia 23:40)

Despre ce anume vorbeşte El...? Despre, iad (Daniel 12:2). Citeşte prin Ieremia 23:9-40 şi Ezechiel 13:1-8 şi ar trebui să vedeţi că Dumnezeu este categoric împotriva celor care vorbesc în mod fals în numele Lui. Dumnezeu este contra învăţătorilor mincinoşi (a se vedea, de asemenea, 2 Petru 2:3-9; Jude 5-7,11). Prin urmare, este absolut ridicol ca aceştia să nu fie expuşi (Efeseni 5:11). Unii învăţători falşi ar putea spune: "Noi predicăm Cuvântul lui Dumnezeu pentru poporul nostru. Este al lor să-şi dea seama cine sunt învăţători falşi / mincinoşi.." Aceasta chiar ar fi ridicol! Am putea noi să predicăm Cuvântul şi să vorbim drept despre El, şi ar fi posibil oare ca tocmai noi să nu-l împlinim?

Dumnezeu spune ca ei să fie, "osândiţi / expuşi" (Efeseni 5:11). "Păziţi-vă" de ei (Matei 7:15). "Feriţi-vă" de ei (Romani 16:17).

    1. Oamenii lui Dumnezeu de asemeni se împotrivesc învăţătorilor falşi

După cum Dumnezeu este împotriva celor care vorbesc în mod fals în Numele Lui, tot aşa sunt copiii Săi împotriva celor care vorbesc în mod fals în numele lui Dumnezeu (Romani 8:14). Dacă nu vedeţi acest lucru într-un om, dacă nu veţi vedea într-un om o furie / mânie sfântă şi chiar ură pentru cei care vorbesc minciună, nu aţi întâlnit încă omul care are Duhul lui Dumnezeu în el.

Pavel

Pavel a avut Duhul lui Dumnezeu în el, şi el s-a opus vehement celor care ar duce pe cineva pe căi greşite. În Faptele Apostolilor 13:6-12 Pavel se opune lui Elima. În Filipeni 3:1-2 acest avertisment este dat astfel:

Încolo, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul. Păziţi-vă de cînii aceia; păziţi-vă de lucrătorii aceia răi; păziţi-vă de scrîjilaţii aceia!

Pavel vorbeşte aici de fiinţe umane, şi el îi numeşte "câini" şi "scrîjilaţi." Spunându-le scrîjilaţi, nu este deloc bun sau măgulitor să se zică astfel despre evrei (Filipeni 3:3). Pavel este contra celor ce-şi zic credincioşi, dar care conduc oamenii pe un drum greşit! Iată dar cuvintele lui Pavel din Galateni, contra celor care au propagat circumcizia credincioşilor în Galatia:

Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema! (Galateni 1:8-9)

Şi, schilodească-se odată cei ce vă tulbură! (Galateni 5:12)

În Faptele Apostolilor 20:25-31 Pavel exemplifică felul cum ar trebuii să fie un păstor, care de fapt se descrie pe el şi temerile care erau mereu în inima lui.

Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma; şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. De aceea vegheaţi, şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrămi pe fiecare din voi. (Fapte 20:29-31)

Cât despre nume? A dat el nume? A numit Pavel pe cineva? Da, desigur! Pavel nu a văzut nici o problemă în expunerea, sau identificarea oamenilor din timpul lui. În 2 Timotei 4:14, Pavel vorbeşte despre Alexandru căldărarul. El nu numai că dă numele acestuia dar şi meseria pe care el o făcea, apoi se roagă ca Dumnezeu să-l judece pentru ceea ce a făcut!

Alexandru, căldărarul, mi-a făcut mult rău. Fie ca Domnul să-i răsplătească după faptele lui. Domnul îi va răsplăti după faptele lui. (2 Tim. 4:14)

În 1 Timotei 1:18-20, Pavel numeşte pe Imeneu şi Alexandru. În 2 Timotei 1:15 numeşte pe Figel şi Ermogen. În 2 Timotei 2:17-19 Pavel numeşte pe Imeneu şi Filet.. . În 2 Timotei 3:8 Pavel, numeşte pe Iane şi Iambre, deşi erau morţi, totuş el dă numele. În 2 Timotei 4:10 Pavel numeşte pe Dima, menţionând că el l-a părăsit, deoarece el "a iubit lumea de acum", subliniind că omul acesta va pierii (1 Ioan 2:15). În Galateni 2:11-21 Pavel confruntă public chiar pe Petru, care nu era un învăţător fals, dar nu umbla drept, ci cu ipocrizie.

Creştinii sunt îndemnaţi, să se ferească de cei ce fac dezbinări şi tulburări împotriva învăţăturii primite, şi să fie evitaţi." (Romani 16:17)

Astfel că, Pavel a pus în practică ceea ce a predicat.

ISUS

Dumnezeu în trup (Ioan 1:14; 1 Timotei 3:16) s-a opus învăţătorilor mincinoşi / falşi din zilele Lui şi a avertizat pe ucenici.

Isus le-a zis: „Luaţi seama şi păziţi-vă de aluatul Fariseilor şi al Saducheilor.” Ucenicii se gândeau în ei, şi ziceau: „Ne zice aşa pentru că n-am luat pîini!” Isus, care cunoştea lucrul acesta, le-a zis: „Puţin credincioşilor, pentru ce vă gândiţi că n-aţi luat pîini? Tot nu înţelegeţi? Şi nici nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pîini pentru cei cinci mii de oameni, şi câte coşuri aţi ridicat? Nici de cele şapte pîini pentru cei patru mii de oameni, şi câte coşniţe aţi ridicat? Cum nu înţelegeţi că nu v-am spus de pîini? Ci v-am spus să vă păziţi de aluatul Fariseilor şi al Saducheilor?” Atunci au înţeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pîinii, ci de învăţătura Fariseilor şi a Saducheilor. (Matei 16:6-12)

Isus nu vorbea despre un grup neînsemnat care nu ar exista. El a vorbit despre farisei şi saduchei, care erau religiile cele mai cunoscute în acele zile, iudaismul (Romani 3:1-2; Ioan 4:22). Ucenicii ştiau despre aceste două grupuri de lideri religioşi. El îi identifică şi avertizează pe ucenici despre "doctrina [învăţătura] Fariseilor şi a Saducheilor." Este interesant că El foloseşte termenul de "aluat". Aluatul este o cantitate mică de drojdie (sau oricare alt agent de dospire), care se pune în pâine şi are efect de pătrundere, şi acesta afectează întreaga pâine. Aceeaşi descriere a învăţătorilor mincinoşi este prezentată în 2 Petru 2:1. Ei aduc pe furiş erezii nimicitoare. În secret / pe furiş, ereziile lor distructive pătrund printr-un ansamblu de oameni într-un mod ascuns şi cauzează distrugerea, nimicirea sufletului.

În afară de avertizare cu privire la învăţătură, Isus menţionează chiar alte aspecte referitor la învăţare.

În învăţătura pe care le-o dădea, Isus le zicea: „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi, şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe. Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi, şi după locurile dintâi la ospeţe; casele văduvelor le mănâncă, şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osîndă va veni peste ei.” (Marcu 12:38-40)

În vremea aceea, când se strânseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi: „Mai întâi de toate, păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este făţărnicia. Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut. (Luca 12:1-2)

Aici, în Luca 12:1-2, Isus avertizează că vor spune un lucru şi vor face altul (ipocrizie). Ei ar putea spune un lucru bun, dar care să nu-l trăiască. Asta e făţărnicie, iar acesta este modul tipic de trăire al ipocriţilor. În Matei 23:13-33 Isus se opune categoric falşilor învăţători din zilele Lui. El îi numeşte "şerpi şi pui de năpârci". Un alt exemplu perfect de opoziţie serioasă şi expunere a celor ce propagă minciuni în numele lui Dumnezeu se găseşte în Luca 11:37-54. Aici, Isus este invitat la masă, de un fariseu, şi chiar în casa lor, Isus îi mustră pe faţă.

Pe când vorbea Isus, un Fariseu L-a rugat să prânzească la el. El a intrat şi a şezut la masă. Fariseul a văzut cu mirare că Isus nu Se spălase înainte de prânz. Dar Domnul i-a zis: "Voi, Fariseii, curăţaţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de jefuire şi de răutate. Nebunilor, oare Acela care a făcut partea de afară n-a făcut şi pe cea dinăuntru? Daţi mai bine milostenie din lucrurile dinăuntru, şi atunci toate vă vor fi curate. Dar vai de voi, fariseilor! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute! Vai de voi, fariseilor! Pentru că voi umblaţi după scaunele dintâi la sinagogi şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe! Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele care nu se văd şi peste care oamenii umblă fără să ştie."

Unul din învăţătorii Legii a luat cuvântul şi I-a zis: "Învăţătorule, spunând aceste lucruri ne ocărăşti şi pe noi."

"Vai şi de voi, învăţători ai Legii", a răspuns Isus. "Pentru că voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele. Vai de voi! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor pe care i-au ucis părinţii voştri. Prin aceasta mărturisiţi că încuviinţaţi faptele părinţilor voştri; căci ei au ucis pe proroci, iar voi le zidiţi mormintele. De aceea Înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: "Le voi trimite proroci şi apostoli; pe unii din ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor prigoni, ca să se ceară de la acest neam sângele tuturor prorocilor, care a fost vărsat de la întemeierea lumii: de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între altar şi Templu; da, vă spun, se va cere de la neamul acesta! Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedicat să intre."

După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L pună la strâmtorare şi să-L facă să vorbească despre multe lucruri; I-au întins astfel laţuri, ca să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru care să-L poată învinui. (Luca 11:37-54)

Iată că Isus îi dă pe faţă, El este serios şi vorbeşte dur cu cei care duc oamenii în rătăcire. El, spune: "Vai", dar pentru ce acest vai? De ce este vai?

Iată dece:

Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atîrne de gât o piatră mare de moară, şi să fie înecat în adâncul mării. Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! (Matei 18:6-7)

Hristos vorbeşte despre credincioşii (Matei 18:3), care fac pe alţii să se poticnească. Dar aceasta este exact ceea ce fac învăţătorii mincinoşi, ei fac pe cei mici să se poticnească (2 Petru 2:18). Acel "vai" este şi astăzi valabil, după cum şi cuvintele lui Isus "sunt încă adevărate".

Învăţători falşi din ziua de azi, de obicei prefăcându-se, dau numai impresia (Matei 23:28) că ei sunt contra celor ce vorbesc fals. Ei vor vorbi despre învăţători mincinoşi, în general. Ei, chiar vor spune: "Fereşte-te de proorocii mincinoşi" şi spunând: "Fereşte-te de învăţătorii mincinoşi", dau impresia că cei ce-i urmează sunt în siguranţă. Ei zic poate: "Fereşte-te de Martorii lui Iehova şi de Mormoni, sau de alte religii false ca Islamul." Dar ei nu expun pe cei care sunt "printre copiii lui Dumnezeu," şi care s-au "strecurat neobservaţi" (Iuda 4). Iar, ceea ce tocmai am văzut prin mulţimea acestor versete din Scriptură, nu este doar un avertisment general, dar vedem că se specifică clar osândirea, şi împotrivirea faţă de anumite persoane şi grupuri specifice. Aceştia sunt numiţi şi identificaţi şi trebuiesc înfruntaţi pe faţă. Ceea ce se întâmplă aici nu este în spatele uşilor-închise. Ci, acest lucru este făcut public, adică dat pe faţă, iar aceste fapte ale întunericului trebuiesc osândite.

Deci, când vezi un lucrător care tace şi nu zice nimic despre lupii din zilele noastre, este pentru că el este cel plătit. El este acolo pentru bani. Aceasta pentru că el însuşi este un învăţător fals, căruia nu-i pasă de oi (Ioan 10:12-13). Acest semn de identificare îl condamnă. Asta este tot ce trebuie să ştii despre un om. Duhul Sfânt este în opoziţie cu el.

6. Lăcomie

2 Petru 2:3 clarifică: vorbind de învăţătorii mincinoşi, care "prin cuvântări înşelătoare" caută să aibe un câștig de la voi. În a doua parte a versetului paisprezece din 2 Petru 2 se spune, "Ei au inima deprinsă la lăcomie...." Acest lucru este de bază pentru învăţătorii falşi. Ei sunt iubitori de bani. Deoarece inima lor locuieşte, în lăcomie. Acest lucru este ceva greu de dovedit celor care au minte necredincioasă (ex. cei care nu umblă în adevăr, 2 Corinteni 4:4). Cu toate acestea, este un semn de identificare pentru cei care au ochi să vadă. [Aţi putea, de asemenea, citi articolul referitor la datorii.]

1 Petru 5:1-2 spune:

Sfătuiesc pe presbiterii dintre voi, eu, care Sunt un presbiter ca şi ei, un Martor al patimilor lui Hristos, şi părtaş al slavei care va fi descoperită: Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mîrşav, ci cu lepădare de sine.

Ce este în contrast cu câştig necinstit sau mârșav? Dorinţa. Atunci când falşii învăţători vând învăţăturile lor, casete, cărți, etc, pentru profit, sunt ei oare dornici de obţinere a unui câştig? Pentru ce sunt ei dornici? Ei sunt dornici de bani. A pune un preţ pe cuvântul lui Dumnezeu şi a avea un profit din aceasta, este "câştig necinstit, deci mîrşav". Unele biserici au seminarii sau cursuri care percep bani, pentru predarea lor. Venitul, seminariilor şi a Universităţilor Biblice reprezintă câştig necinstit. Cursuri după cursuri ce necesită bani, şi se percep bani, în scopul de a le fi predat, zică-se „cuvântul lui Dumnezeu”.

Pentru mulţi, "evlavia" este pentru cei bogaţi! Pavel a spus:

Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi [Era deja o practică răspândită în zilele lui Pavel.] ; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos. (2 Corinteni 2:17)

Acum, cele de mai sus nu este de obicei recunoscut. Dar, poate, chiar unele dintre scrierile acestor învăţători falşi, ar putea fi un pic de ajutor, în expunerea inimilor lor lacome (2 Petru 2:14). Ken Ham, director executiv pentru Answers in Genesis - Răspunsuri în Geneza, scrie în decembrie 1998 o scrisoare:

  • „. . . aşa cum am sfârşit încă un an şi aşteptăm cu nerăbdare acest al doilea mileniu, în acord cu voi, să analizăm cu atenţie natura reală a luptei spirituale în America. Dorinţa mea este ca la bază, să rămânem în lupta spirituală şi pentru a face acest lucru, Answers in Genesis - Răspunsuri în Geneza are nevoie de ajutorul vostru financiar. Vrem să încheiem în 1998, în negru, aşa cum am făcut în fiecare an. Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a face acest lucru.”

Dar chiar din declaraţia sa: "avem nevoie de sprijinul dumneavoastră", ce dezvăluie el? Că el nu are credinţă în Dumnezeu. Unde este credinţa în declaraţia, "avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a face acest lucru." Dar dacă este lucrul lui Dumnezeu, el nu ar avea nevoie de sprijin de la nimeni altcineva, doar sprijinul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu ar oferi ajutor, aşa cum ar crede El de cuviinţă (fie prin intermediul unor persoane sau altfel) fără a fi nevoie să cerşească pentru bani. Ken scrie mai departe la punctul următor:

  • "avem o serie de proiecte care au nevoie să fie finanţate, deoarece acestea vor avea un impact asupra multor vieţi." În paragraful următor, el spune: "... prin generosul vostru dar (sau daruri) pentru a marii oportunităţile de mai jos, puteţi avea un rol activ cu noi în această luptă."

Şi în ultimul paragraf el scrie:

  • „. . . avem de gând să rămânem pe terenul nostru şi să luptăm pentru ceea ce este în mod clar o decizie de zonare dreaptă. Această luptă va fi foarte costisitoare şi avem nevoie de ajutorul vostru financiar special pentru a acoperi aceste costuri legale din următoarele câteva luni. Costurile au depăşit deja 10.000 de dolari. Este o povară financiară suplimentară pe care nu doresc să o mai menţionez, dar după mai multe întruniri al celor evlavioşi, eu şi AIG consiliul de administraţie, cred că este absolut drept a face acest lucru! Vă rugăm să luaţi în considerare un dar mai special pentru a ne ajuta în această luptă! (gros este în original)”

Cu alte cuvinte, el spune: "Daţi-mi banii voştri!" Folosind orice argument, precum Ken Ham de exemplu, oricine ar putea venii să ceară bani de la voi. "Am nevoie de un hambar, şi am nevoie de bani pentru a construi hambarul meu, aşa că l-am putea folosi spre slava lui Dumnezeu." Cineva totdeauna ar putea veni cu câteva idei ca să facă bani. Un alt exemplu al celor doritori de bani (lăcomia) îl găsim într-o scrisoare din 23 noiembrie 1998 scrisă de Dr. Sydney DeWall, preşedintele Jerusalem University College în Israel. El spune la sfârşitul scrisorii:

  • „În acest Crăciun, vă rugăm să luaţi în considerare un cadou de $ 500, $ 250, $ 100, $ 50 sau mai mult, ca promovare a căii de viitori lideri creştini, a cunoaşterii celui care este Mântuitorul nostru Isus Hristos.”

Cu alte cuvinte, "Vă rog, să-mi daţi banii voştri." Unii ajung fără ruşine nerăbdători pentru banii oamenilor. Noah W. Hutchings de Southwest Radio Church, scrie la sfârşitul scrisorii lui din iulie 1998: ".. şi amintiţi-vă, am nevoie de rugăciunile voastre şi de sprijin financiar ACUM!" (sublinierea în original).

Cu alte cuvinte, "Vreau banii voștri şi îi vreau ACUM!" Când oamenii încep să vorbească despre modul în care au nevoie de banii voştri, puteţi şti că ei vor banii voştri şi sunt lacomi (2 Petru 2:3). Lăcomia, numai acest semn singur arată că încrederea lor nu este în Dumnezeu, ca Efeseni 5:5 şi Luca 16:13 ce spune:

Căci ştiţi bine că nici un curvar, nici un stricat, nici un lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. (Efeseni 5:5)

Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe celalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” (Luca 16:13)

7. Sau ... Vorbiţi de bine

Isus spune:

Vai de voi, când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii mincinoşi! (Luca 6:26)

În "Majority Texts" a manuscriselor greceşti nu există "toţi". Potrivit cu aceste Texte Majoritare citim, "Vai de voi, când oamenii vă vor grăi de bine!...."

Isus compară pe cei care sunt "vorbiţi de bine" cu proorocii mincinoşi din vechime. Nu putem spune despre acest verset că nu se aplică şi acelor învăţători despre care unii vorbesc împotriva lor, dimpotrivă. În trecut, au fost oameni ce au vorbit împotriva proorocilor falşi de asemeni. Ilie a vorbit împotriva proorocilor mincinoşi din zilele lui (1 Regi 18:27-40). Mica a vorbit împotriva proorocilor mincinoşi din zilele lui (1Regi 22:23 f). Ieremia a vorbit împotriva proorocilor mincinoşi din zilele lui (ex. Ieremia 23 & 28). În Luca 6:26 Hristos nu a spus că, dacă toată lumea vorbeşte de bine de voi şi nimeni nu vorbeşte împotriva voastră, atunci va fi vai de voi. Hristos spune: "Vai" de cei care, ca şi proorocii falşi din vechime, vorbesc oamenilor ceea ce vor să audă (Isaia 30:8-10, Romani 16:17-18, Galateni 1:10) şi prin urmare, sunt vorbiţi de bine. Dacă s-a înţeles că oamenii sunt răi (Psalmul 14:1-3), atunci ar trebui să se înţeleagă cuvintele lui Isus în Luca 6:26. Oamenii sunt răi, şi lor le sunt plăcuţi învăţători răi (2 Timotei 4:3-4). Aşa cum a fost în zilele lui Isaia, aşa este astăzi.

„Du-te acum-zice Domnul-de scrie aceste lucruri înaintea lor pe o tăbliţă, şi sapă-le într-o carte, ca să rămână până în ziua de apoi, ca mărturie pe vecie şi în veci de veci. Scrie că: „Poporul acesta este un popor răzvrătit, nişte copii mincinoşi, nişte copii care nu vor să asculte Legea Domnului, care zic văzătorilor: „Să nu vedeţi!” şi proorocilor: „Să nu proorociţi adevăruri, ci spuneţi-ne lucruri măgulitoare, proorociţi-ne lucruri închipuite! Abateţi-vă din drum, daţi-vă în lături de pe cărare, lăsaţi-ne în pace cu Sfântul lui Israel!” (Isaia 30:8-11)

Israel, în acest exemplu, a fost foarte flagrant în respingerea lui Dumnezeu. Cei care pretind că ascultă de Dumnezeu sunt, de asemenea cei cărora le plac "lucruri măgulitoare, şi lucruri închipuite" şi sunt "iubitori de plăceri" (2 Timotei 3:4, 4:3; Tit 1:16). Prin urmare, cei ce urăsc pe Dumnezeu, pretind numai că sunt ascultători şi chiar pe faţă vorbesc de bine pe învăţătorii care le spun ceea ce vor ei să audă. Dacă aceştia sunt vorbiţi de bine în comunitățile "creştine" (2 Timotei 3:1-5; 4:3-4), după cum proorocii falşi din vechime erau vorbiţi de bine, în comunitățile evreieşti (Luca 6:26), tot la fel fac azi învăţătorii mincinoşi despre care Domnul avertizează. Oamenii din comunitățile "creştine" din zilele noastre "îi vor gîdila urechile să audă lucruri plăcute" (2 Timotei 4:3), şi să asculte de învăţători mincinoşi, primind să asculte predici de mare renume.

Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrînări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. (2 Petru 2:18)

Învăţătorii mincinoşi gâdilă urechile oamenilor prin vorbiri dulci şi amăgitoare, înşelându-i pe cei lesne crezători, ei sunt cei ce momesc oamenii prin vorbiri dulci şi amăgitoare, rostind vorbe trufaşe.

Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac desbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pântecelui lor; şi, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşală inimile celor lesne crezători. (Romani 16:17-18)

Aceşti învăţători mincinoşi, care nu slujesc Domnului, ci înşală prin vorbiri dulci, aşa cum citim la sfârşitul versetului optsprezece, ei slăvesc pe oameni pentru câştig, notaţi de asemeni ce spune Iuda 16.

Ei Sunt nişte cîrtitori, nemulţămiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe, şi slăvesc pe oameni pentru câştig.

Când un învăţător predică mai tot timpul despre dragoste, harul lui Dumnezeu, binecuvântări, etc, toate aceste subiecte "frumoase", nu sunt ele într-adevăr "vorbiri dulci"? (Romani 16:18). Este uimitor cât de plăcut este acest lucru oamenilor. Învăţătorii mincinoşi nu vin nici-o dată înaintea oamenilor spunând: "Eu sunt un învăţător fals, un mincinos." Ei nu vin cu coarne pe cap şi cu un costum roşu. Ei nu zic: "Noi suntem aici ca să vă înşelăm. Feriţi-vă!"

Dar, iată ce a spus Domnul Isus în Matei 23:27-28

Vai de voi, cărturari [Cărturarii sunt învăţaţii (savanţii), apropo, au fost "învăţaţi" şi în acele zile], şi Farisei făţarnici! Pentru că voi Sunteţi ca mormintele văruite, cari, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru Sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie. Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru Sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.

Este uimitor cum oamenii caută spre ceea ce pare a fi dumnezeiesc (evlavios). Ei au o perspectivă complet diferită de cum este descris omul duhovnicesc în Biblie. Astfel că dacă un om are un aspect plăcut la vedere şi pare un om duhovnicesc, ei sunt atraşi de acest om. Ei nu privesc dincolo de ce se vede. Totuşi 2 Petru 2:1 spune că ei "strecoară pe furiş erezii nimicitoare" şi Iuda 4 spune că ei se strecoară printre oameni, deci ei sunt "neobservaţi". Astfel că oamenii nu observă, deoarece sunt orbiţi. Aceasta nu este foarte evident. Dar un lucru este evident. Dacă aveţi un caz în care un om este vorbit de bine, aceasta este de condamnat.

Potrivit cu Luca 6:26 care-l condamnă. "Vai de voi, atunci când oamenii vor vorbii de bine de voi." (Luca 6:26, Texte Majoritare)

Un exemplu de: a fi "vorbit de bine" îl găsim în cartea lui John MacArthur, Successful Christian Parenting (copyright 1998). La prefaţă chiar, găsim scris această laudă: “John MacArthur este pastor şi învăţător la "Grace Community Church din Sun Valley California". El este unul dintre cei mai populari comentatori ai Bibliei şi vorbitori la conferinţele biblice din ţară.”

O altă modalitate de "vorbit de bine" este des întâlnită printre cei mai populari pastori (învăţători) falşi. Mulţimea "creştinilor" (2 Timotei 3:1-5; 4:3; 2 Petru 2:2) vorbesc de bine de falşii învăţători, la fel cum mulţimea "evreilor" din trecut au vorbit de bine de proorocii mincinoşi (Luca 6:26). Un alt exemplu grafic în acest sens este Billy Graham.

Graham este "Considerat ca cel mai mare predicator din lume" şi "unul dintre cei mai iubiţi şi respectaţi lideri din lume" (Just As I Am, drepturile de autor 1997, la prefaţă). Dacă ar fi fost el un om al lui Dumnezeu, el ar fi urât de lume, nu iubit. Căci Isus a spus:

Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu Sunteţi din lume, şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. (Ioan 15:18)

Isus spune, "Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei." Când vezi un om iubit de lume, puteţi şti cu certitudine că el este din lume şi slujitor al Diavolului (1 Ioan 5:19; 2 Corinteni 11:15). Un om al lui Dumnezeu nu va fi vorbit de bine, mai ales în zilele noastre rele (Efeseni 5:16) deoarece abundă de fals creştinism (2 Timotei 3:1-5 şi 4:3; Luca 18:8). Învăţători falşi sunt "vorbiţi de bine", şi din pricina lor, adevăratul om al lui Dumnezeu este hulit. Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. (2 Petru 2:2)

În cele din urmă

Cum tăgăduiesc învăţătorii falşi pe Domnul?

2 Petru 2:1 şi Iuda 4 spun că învăţători mincinoşi resping pe Domnul şi-L tăgăduiesc. Cum se face acest lucru? Ar trebui să fie evident că aceştia nu vin să spună, "Nu cred în Hristos." sau "Isus nu este Domnul." sau ceva în acest sens. Iuda 4 spune că "s-au strecurat (pe neobservate)" şi 2 Petru 2:1 spune: ei "vor strecura pe furiş" erezii nimicitoare. Iar Tit 1:16 are răspunsul la modul în care aceştia tăgăduiesc pe Domnul, care i-a răscumpărat.

Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci Sunt o scârbă: nesupuşi, şi netrebnici pentru orice faptă bună.

În concluzie

Pavel spune către sfârşitul vieţii sale, "M-am luptat lupta cea bună..." (2 Timotei 4:7). Astfel, putem înţelege că pe lângă lupta cu acestă carne păcătoasă din care suntem, mai este o luptă bună, ce este deci "lupta cea bună?" Este a susţine (a lupta) pentru credinţă aceasta este lupta cea bună (Iuda 3).

Pavel a scris:

Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi, nu Sunt supuse firii pământeşti, ci Sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. (2 Corinteni 10:3-5)

Răsturnând orice falsitate şi minciună, aceasta este o parte a luptei. Este bine, extrem de bine, să luptăm pentru credinţă (Iuda 3), a lupta "lupta cea bună" (2 Timotei 4:7), a pune jos orice lucru care se înalţă împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu (2 Corinteni 10:3-5), şi a expune lucrările neroditoare ale întunericului (Efeseni 5:11). Este bine deci, ca să fie expuşi învăţătorii mincinoşi. Cei care sunt prinşi în minciună şi în întunericul acestui veac, urăsc desigur această expunere (Ioan 3:19-20), deoarece ei nu iubesc adevărul, pe Domnul Isus Hristos (Ioan 14:6).

Subnote

1 Persoană care învaţă sau instruieşte pe cineva; maestru, preceptor, dascăl. 2. Iniţiator, autor sau propagator al unei doctrine; îndrumător, sfătuitor, povăţuitor. II. Adj. (Înv.) Care învaţă, care sfătuieşte. În cazul nostru învăţător al Legii / Bibliei, deci se înţelege că din numărul lor fac parte şi pastorii.

2 Aşa cum am menţionat eu traduc din scrierile unui pastor din SUA, unii dintre aceşti pastori renumiţi, sunt cunoscuţi mondial, iar în România sunt alte exemple ca: Richard Wurmbrand, Iosif Ton, Vladimir Pustan, şi alţi pastori care sunt bine cunoscuţi și respectați, sau am putea da ca exemplu general învăţăturile anumitor culte, cum ar fi biserica ortodoxă, catolică, penticostală, baptistă, adventistă, evanghelică, carismatică, sau oricare alta care pretinde că este creştină, dar pentru că nu urmează Cuvântul lui Dumnezeu, nu este. Acestea sunt numai câteva exemple, desigur că mai sunt şi altele pe care nu le excludem.

3 Evrei 5:7 El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrămi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui. O altă traducere... şi a fost ascultat, datorită supunerii Sale în teamă.

In original: Identifying False Teachers, by Darwin Fish

Traducere Vasile S.