- Cine sunt iudeii?

Sunt oare Cele Zece Triburi pierdute? & Cine sunt evreii?

Dar, şi când vor fi în ţara vrăjmaşilor lor, nu-i voi lepăda de tot şi nu-i voi urî până acolo încât să-i nimicesc de tot şi să rup legământul Meu cu ei; căci Eu sunt Domnul Dumnezeul lor. Ci Îmi voi aduce aminte, spre binele lor, de vechiul legământ prin care i-am scos din ţara Egiptului, în faţa neamurilor, ca să fiu Dumnezeul lor. Eu sunt Domnul.” (Leviticul 26:44-45)

Credeți oare că Dumnezeu Şi-a împlinit promisiunea? Sau, Şi-a părăsit împărăția de nord a Israelului și I-a împrăștiat departe, ca "să-i nimicească de tot"? Au fost ei oare "pierduți" în analele timpului, sau au fost aduși înapoi în țara lor?

1. Seminții (Triburi) pierdute?

Cuvintele pronunțate în Levitic 26 sunt pentru toate cele douăsprezece seminții ale fiilor lui Israel, nu doar pentru unele seminții. Mai mult decât atât, contextul acestor versete vorbește de viitor, în care este spus că, după ce au fost neascultători față de Dumnezeu și au fost împrăștiați "printre neamuri" (Leviticul 26:33), ei vor fi aduși înapoi. El spune, "Atunci ţara se va bucura de Sabatele ei, tot timpul cât va fi pustiită şi cât veţi fi în ţara vrăjmaşilor voştri" (Levitic 26:34). Aceasta este pentru întreaga națiune a lui Israel, nu numai pentru cei din nord sau sud."Legământul strămoșilor lor" este (în parte) "toată ţara pe care o vezi, ţi-o voi da ţie şi seminţei tale în veac" (Geneza 13:15; vezi, de asemenea, 28:13, 35:12, 48:4; etc ), după cum Domnul spune în Levitic 26:42,

• Atunci Îmi voi aduce aminte de legământul Meu cu Iacov, Îmi voi aduce aminte de legământul Meu cu Isaac şi de legământul Meu cu Avraam şi Îmi voi aduce aminte de ţară.

În Levitic 26:33 scrie, "ţara se va bucura de Sabatele ei." Acest lucru se petrece acuma, iar poporul se întoarce (așa cum Dumnezeu a promis, Leviticul 26:44-45). Profețiile lui Ieremia despre această întoarcere spun în Ieremia 30:1-3.

Iată cuvântul rostit lui Ieremia din partea Domnului: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Scrie într-o carte toate cuvintele pe care ţi le-am spus. Iată, vin zile, zice Domnul, când voi aduce înapoi prinşii de război ai poporului Meu, Israel şi Iuda, zice Domnul; îi voi aduce înapoi în ţara pe care am dat-o părinţilor lor, şi o vor stăpâni.”

Ieremia, de asemenea, prorocește în mod special pentru cei luați în robie de către Nebucadnețar, că Dumnezeu îi va aduce înapoi în țara lor, în Ieremia 29:10. Este clar ca aici în, Ieremia 29:10, nu este o prorocie cu privire numai la Iuda, ci mai degrabă la tot Israelul, după cum și Daniel „a văzut din cărți”. În Daniel 9, deci, Daniel citește această prorocie (Daniel 9:2) și o aplică,

• tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului şi întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, în toate ţările în care i-ai izgonit (Daniel 9:7; vezi, de asemenea, "tot Israelul" vs 11).

Daniel imploră milă și cere ca Dumnezeu să împlinească Cuvântul Său și zice:

• Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!” (Daniel 9:19)

Poporul peste care este chemat Numele lui este "tot Israelul", nu numai Iuda (împărăția de sud). Daniel nu cere pentru 2 sau 3 seminții din 12 (Iuda, Benjamin, și, probabil, Levi), pentru ca Dumnezeu să "ierte" și să "lucreze". El se roagă lui Dumnezeu, în numele "întregului Israel", "poporul Tău," chiar și pentru "cei de departe, în toate țările în care i-ai izgonit." Care se întindea mult mai departe decât captivitatea babiloniană. Daniel se concentrează pe "cetatea Sa, Ierusalimul", pentru că aceasta este centrul atenției, inima orașului Israel, unde Dumnezeu a pus Numele Său (2 Cronici 6:6). Ierusalimul nu este doar a lui Iuda, după cum Deuteronom 12:21-28 și 14:22-26 ilustrează foarte bine.

Mai departe, în Ieremia 31:16-33 Dumnezeu vorbește de aducerea înapoi în țara lor și Li-se adresează din nou, și de asemenea, Le vorbește despre noul legământ pe care-l va face cu ei.

• 16 Aşa vorbeşte Domnul: „Opreşte-ţi plânsul, opreşte-ţi lacrimile din ochi; căci truda îţi va fi răsplătită, zice Domnul; ei se vor întoarce iarăşi din ţara vrăjmaşului.
• ¹⁷ Este nădejde pentru urmaşii tăi, zice Domnul; copiii tăi se vor întoarce în ţinutul lor!
• ¹⁸ Aud pe Efraim bocindu-se: „M-ai pedepsit, şi am fost pedepsit ca un junc nedeprins la jug; întoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce, căci Tu eşti Domnul Dumnezeul meu!
• ¹⁹ După ce m-am întors, m-am căit; şi după ce mi-am recunoscut greşelile, mă bat pe pulpă; sunt ruşinat şi roşu de ruşine, căci port ocara tinereţii mele.”
• ²⁰ Îmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine? Căci, când vorbesc de el, Îmi aduc aminte cu gingăşie de el, de aceea Îmi arde inima în Mine pentru el şi voi avea milă negreşit de el, zice Domnul. –
• ²¹ Ridică semne pe drum, pune stâlpi, ia seama la calea, la drumul pe care l-ai urmat… Întoarce-te, fecioara lui Israel, întoarce-te în cetăţile acestea care sunt ale tale!
• ²² Până când vei fi pribeagă, fiică rătăcită? Căci Domnul face un lucru nou pe pământ: femeia va peţi pe bărbat.”
• Israel şi Iuda vor propăşi împreună.
• ²³ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată ce se va zice iarăşi în ţara lui Iuda şi în cetăţile sale, când voi aduce înapoi pe prinşii lor de război: „Domnul să te binecuvânteze, locaş al neprihănirii, munte sfânt!”
• ²⁴ Iuda va locui acolo fără teamă în toate cetăţile lui, plugarii şi cei ce umblă cu turmele la păşune.
• ²⁵ Căci voi răcori sufletul însetat şi voi sătura orice suflet lihnit de foame.” –
• ²⁶ La aceste lucruri m-am trezit şi am privit; şi somnul îmi fusese dulce. –
• ²⁷ „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi însămânţa casa lui Israel şi casa lui Iuda cu o sămânţă de oameni şi o sămânţă de dobitoace.
• ²⁸ Şi cum am vegheat asupra lor ca să-i smulg, să-i tai, să-i dărâm, să-i nimicesc şi să le fac rău, tot aşa voi veghea asupra lor ca să-i zidesc şi să-i sădesc, zice Domnul.
• ²⁹ În zilele acelea nu se va mai zice: „Părinţii au mâncat aguridă, şi copiilor li s-au strepezit dinţii”,
• ³⁰ ci fiecare va muri pentru nelegiuirea lui; oricărui om care va mânca aguridă i se vor strepezi dinţii! Legământul cel nou.
• ³¹ Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou.
• ³² Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul.
• ³³ Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.

Noul Legământ a fost împlinit în Hristos, deoarece El este „chezașul unui legământ mai bun” (Evrei 7:12-22), iar acest pasaj citat în Evrei 8:8-12, vorbește despre același legământ nou din Ieremia 31. Imediat înaintea acestor versete avem Ieremia 31:15, care este o prorocie din Matei 2:16-18 și este citat acolo.

De asemenea, în Ezra 1 se spune acest lucru:

• În cel dintâi an al lui Cirus, împăratul perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cirus, împăratul perşilor, care a pus să se facă prin viu grai şi prin scris vestirea aceasta în toată împărăţia lui: „Aşa vorbeşte Cirus, împăratul perşilor: „Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împărăţiile pământului şi mi-a poruncit să-I zidesc o Casă la Ierusalim în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el, şi să se suie la Ierusalim în Iuda, şi să zidească acolo Casa Domnului Dumnezeului lui Israel! El este adevăratul Dumnezeu, care locuieşte la Ierusalim. Oriunde locuiesc rămăşiţe din poporul Domnului, oamenii din locul acela să le dea argint, aur, avere şi vite, pe lângă daruri de bunăvoie, pentru Casa lui Dumnezeu, care este la Ierusalim!” (Ezra 1:1-4)

Aici Cirus cheamă pe tot "poporul Lui", să se întoarcă în țară. Tot "poporul Lui" înseamnă toate cele douăsprezece seminții. Următoarele versete menționează în mod specific "Iuda și Beniamin, și Leviții ...", dar, de asemenea spune, "şi anume toţi aceia al căror duh l-a trezit Dumnezeu, s-au sculat să meargă ..." (Ezra 1:5).

Mai departe, în Ezra 2 este scris:

• Iată oamenii din ţară care s-au întors din robie, şi anume aceia pe care îi luase Nebucadneţar, împăratul Babilonului, robi la Babilon şi care s-au întors la Ierusalim şi în Iuda, fiecare în cetatea lui. (Ezra 2:1)

Apoi, enumeră o mulțime de nume. Apoi, la sfârșitul capitolului putem citii:

• Preoţii şi leviţii, oamenii din popor, cântăreţii, uşierii şi slujitorii Templului¹ s-au aşezat în cetăţile lor. Tot Israelul a locuit în cetăţile lui. (Ezra 2:70; a se vedea, de asemenea Neemia 7:73 "Tot Israelul")

Aceasta corespunde prorociei lui Ieremia 30:1-3 și 31:16-21, în special 31:21, "Întoarce-te, fecioara lui Israel, întoarce-te în cetăţile acestea care sunt ale tale!", și aceasta în contextul (vs. 18 și 20) dintre "Efraim" (parte a regatului de nord) și "casa lui Israel și casa lui Iuda" (vs 27).

Mai departe, în Ezra, la sfinţirea Casei lui Dumnezeu, el ia act de "copiii lui Israel" (Ezra 6:16) ce se întorc în țară la refacerea templului și spune ce au făcut,

... ca jertfe ispăşitoare pentru tot Israelul, doisprezece ţapi, după numărul seminţiilor lui Israel. (Ezra 6:17; consultați de asemenea, Ezra 8:35)

Toate cele douăsprezece seminții sunt reprezentate aici. Deci, "tot Israelul" înseamnă toate cele "doisprezece" "seminții". Ezra 6:21 notează de asemenea:

• Copiii lui Israel întorşi din robie au mâncat paştile împreună cu toţi cei ce se depărtaseră de necurăţia neamurilor ţării şi care s-au unit cu ei ca să caute pe Domnul Dumnezeul lui Israel.

Acest lucru indică faptul Israel sa pocăit ca în Levitic 26:40-42.

• şi a cărei împlinire o aşteaptă cele douăsprezece seminţii ale noastre care slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi şi noapte. Pentru această nădejde, împărate, sunt pârât eu de iudei! (Faptele apostolilor 26:7)

Pavel aici, evident, este într-un fel familiar cu cele douăsprezece seminții ale lui Israel și vorbește despre ele. El nu vorbește așa ca și cum zece seminții (din doisprezece) ar fi pierdute. De fapt, nici Iacov 1:1.

2. Evreii / Iudeii?

Este folositor să se vadă cele de mai sus și să se știe că cei din casa lui Israel și Iuda au fost aduși înapoi în țara lui Israel, iar atunci când vine vorba de a înțelege termenul "Evrei", să se știe că este într-adevăr un termen dat pentru tot Israelul (toate cele 12 seminții). Înșelăciunea celor mai mulți oameni cu privire la acest subiect se bazează pe ignoranță.

Acum, este adevărat că termenul de "evrei" în ebraică, Yehudiym (יְּהוּדִים), înseamnă "Iudei." Este o formă de plural masculin a cuvântului "Iuda", care în ebraică este Yehudah (יְהוּדָה). Evrei și iudei este exact același cuvânt în Biblia ebraică. De exemplu, primul termenul este Yehudiym găsit în 2 Regi 16:6, în care este tradus "evrei" (KJV), "oamenii din Iuda" (NKJV), și "iudeii" (NAB, NAS). În Ieremia 43:9 același cuvânt este tradus "Iuda" (KJV, NKJV, NAB, SNC "evrei"). În românește, este tradus "iudei" (Traducerea Cornilescu).

Cu toate acestea, există un motiv pentru care în Noul Testament se vorbește despre "evrei" și despre "neamuri" (ne-evrei = națiuni), în termeni opuși (ex Romani 3:29; 9:24). "Evreii" sunt poporul lui Dumnezeu, căruia i-a fost dat în mod special Cuvântul Său (Psalmul 147:19-20; Romani 3:1-2) și numai prin ei vine mântuirea ("mântuirea vine de la iudei", Ioan 4:22). "Neamurile" sunt toate celelalte națiuni din afara acestora. Cele zece seminții nu sunt într-o țară uitată, având o clasă proprie ca și cum acestea nu ar exista. Acestea sunt incluse într-unul din aceste două noțiuni. Ele sunt fie "evrei" fie "neamuri," și, bineînțeles ei sunt "evrei", după cum ilustrează în continuare Romani 11. Acolo, de-a lungul întregului capitol, "Israel" și "neamurile" sunt în contrast (ca de altfel și în altă parte "evrei" și "neamuri"). Romani 11:32 ilustrează această însumare a omenirii, astfel:

• Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi.

Acest lucru vorbește despre întreaga omenire, dar în special aici contextul este "Israelul" și "neamurile" (ex, Romani 11:25), ba chiar "tot Israelul" (Romani 11:26).

În Romani 3:29-30, acest cuvânt evreii este sinonim cu "cei tăiați împrejur, sau circumciși" și cuvântul "netăiați împrejur " este folosit sinonim cu "neamurile". "Tăiați împrejur" se referă la toți fiii lui Avraam (Geneza 17), prin Isaac și cei doisprezece fii (a se vedea de asemenea, Galateni 2:9; Efeseni 2:11). Acesta nu este doar Iuda (sudul regatului). Ci aceasta însumează toți oamenii de care Dumnezeu S-a ocupat și prin care a ales să Se facă cunoscut de-a lungul veacurilor, timp de secole (Israel, ex Psalmul 147:19-20). Deci, se face referire la toți ceilalți, toți care nu sunt evrei. Cele zece seminții sunt în categoria "evrei", adică cei "tăiați împrejur." Ei nu sunt în categoria celor "netăiați împrejur" (Neamurile). Pavel nu a uitat de cele zece seminții din cele doisprezece (sau 9/12) din categoria celor tăiați împrejur atunci când a folosit termenul de "evrei".

Un alt exemplu poate fi văzut în Faptele Apostolilor 11:1 unde se spune:

• Apostolii şi fraţii care erau în Iudeea, au auzit că şi² Neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu.

El spune că: "și Neamurile" au primit cuvântul lui Dumnezeu. Ce vrea să însemne acest "și", la ce se referă el? "Şi," înseamnă ceva în plus; în plus față de cine? Este aceasta, oare vorba numai de seminția sudică a lui Iuda ("evreii")? Sau, este ceva în plus față de "toată casa lui Israel" (Fapte 2:36), care sunt toate cele douăsprezece seminții? Da! Este acesta din urmă.

Mai departe, în Faptele Apostolilor 11 scrie:

• După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu şi au zis: „Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.” (Fapte 11:18)

Ce este aici acest, "și"? Este ceva diferit de acei "evrei" din regatul sudic? Sau acest "și" este ceva în plus față de poporul lui Dumnezeu Israel, cele douăsprezece seminții? Ar trebui să fie evident, că acesta este vorba de cea din urmă.

Când Isus a spus, "mântuirea vine de la Iudei" (Ioan 4:22), El ar fi putut la fel de bine spune: "mântuirea vine de cele douăsprezece seminții ale lui Israel." Dumnezeu a ridicat această națiune prin care "toate neamurile vor fi binecuvântate" (Galateni 3:8; Fapte 3:25). Cele douăsprezece seminții sunt esențiale în planul veșnic al lui Dumnezeu, precum statutul veșnic este ilustrat în Apocalipsa 21:12. Noul Ierusalim are "numele celor douăsprezece seminții ale fiilor lui Israel", împreună cu numele celor doisprezece apostoli (Apocalipsa 21:14).

Mai mult decât atât, Romani 9:4-5 spune cine sunt israeliții și ce au ei:

• Ei sunt israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele, patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

Efeseni 2:11 vorbește despre acest lucru folosind aceeași expresie, "făgăduinţele comune ale lui Israel." Atunci când acest lucru este înțeles, semnificația Estera 8:17 poate fi, de asemeni văzută.

• Şi mulţi oameni dintre popoarele ţării s-au făcut iudei, căci îi apucase frica de iudei.

Aici, cei ce "s-au făcut iudei" înseamnă că "au devenit Israel" și sunt iudeii spirituali, deci israeliții spirituali. Astfel, ei au intrat în "făgăduinţele comune ale lui Israel" și au "înfierea, slava, legămintele," etc (Romani 9:4-5). Aceasta este semnificația de la Romani 11, în care se spune că neamurile care au fost "altoite în" (Romani 11:17) această "făgăduinţă comună a lui Israel."

Aici avem dovezi că cei ce "s-au făcut iudei" sunt "iudei", iar acest termen nu se limitează numai la o realitate trupească ci este folosit de asemeni și pentru o realitate spirituală. Aceasta este:

• Iudeu nu este acela care se arată pe din afară că este iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe din afară, în carne. Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu. (Romani 2:28-29)

Romani 2:28-29 ilustrează că "iudeu" este un termen folosit pentru cel ce are credința spirituală ca a lui Avraam, . . . Aşa că cei ce se bizuie pe credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios. (Galateni 3:6-9) ea este credința ce duce la "făgăduinţa comună a lui Israel", care este credința ce are "înfierea, slava, legămintele" israeliților (Romani 9:4-5), adică, toate cele douăsprezece seminții (Faptele Apostolilor 26:7).

Noul Testament vorbește despre "casa lui Israel" (Matei 10:6; 15:24, Fapte 2:36), "învățător al lui Israel" (Ioan 3:10), "copiii lui Israel" (Fapte 9:15; vezi, de asemenea, Romani 10:1-2). Cele zece seminții din nord nu sunt lepădați de la aceste cuvinte. Căci, așa cum este folosit în aceste pasaje, dacă ar fi să se excludă cele zece seminții, ar însemna lepădarea de tot a celor zece seminții din Israel, care de fapt este exact numele prin care regatul de nord a fost identificat.

Note

1 Nethinimi, sau Slujitorii Templului, care înseamnă "cei dați" sau "consacraţi." Ezra 8:20 spune:

şi dintre slujitorii Templului, pe care David şi căpeteniile îi puseseră în slujba leviţilor, două sute douăzeci de slujitori ai Templului, toţi numiţi pe nume.

Ceea ce este tradus aici că sunt "numiţi" este din aceeași rădăcină ca acest substantiv la plural, slujitorii Templului (Nethinimi). Pentru a traduce Ezra 8:20 mai literal ar putea fi citit:

și dintre cei dați pe care David și căpeteniile îi puseseră în slujba leviților, două sute douăzeci de consacraţi, toţi numiţi pe nume.

וּמִן־הַנְּתִינִים שֶׁנָּתַן דָּוִיד וְהַשָּׂרִים לַעֲבֹדַת הַלְוִיִּם נְתִינִים מָאתַיִם וְעֶשְׂרִים כֻּלָּם נִקְּבוּ בְשֵׁמוֹת

2 ȘI adv., conj. A. Adv. (Stă înaintea părții de vorbire la care se referă; fiind vorba de verbe reflexive sau de forme verbale compuse, stă între auxiliar, pron. refl. etc. și verb)

și = la fel, tot așa, de asemenea. În greacă: καὶ

a true church, P. O. Box 130, Moodys, OK 74444

1-800-HOW-TRUE; www.atruechurch.info

Traducerea Vasile Sanda

(Aprilie 2013)