[A se vedea, de asemenea: Cum ar putea Dumnezeul dragostei să trimită oameni în iad?]
Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine? (Psalmi 90:11)
Domnul Se arată, (şi prin judecată) face dreptate, şi prinde pe cel rău în lucrul mânilor lui. (Psalmi 9:16)
Introducere
Realitatea iadului este cea mai oribilă teroare (grozăvie) ce izbeşte adevărul, este mult mai înfricoşător decât oricare alt loc cunoscut de om. Acolo, este aşa suferinţă că depăseşte cel mai mare rău posibil şi frică, este un rău ce nu-l poate concepe existenţa, deoarece acolo este chin veşnic (adică, este în vecii vecilor).
Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor. (Apocalipsa 20:10b)
Referitor la iad, majoritatea oamenilor se mint ei înşişi, dar şi mai grav decât atât, ei mint şi pe cei din jurul lor (Eclesiastul 3:11; Romani 1:18-32), şi chiar dacă există un număr foarte mare de tergiversări sau de răstălmăciri totuşi nimeni şi nimic nu va putea vre-o dată elimina realitatea veşnică a iadului. După cum este scris:
Nici înţelepciunea, nici priceperea, nici sfatul n-ajută împotriva Domnului. (Proverbe 21:30)
1. Locul
Iadul, este un loc real (ex., Matei 5:29-30; 10:28). El, este un loc literal, unde oamenii suferă literal chinul unui foc literal (ex, Luca 16:19-31). Locaţia sa este jos, în adânc (Proverbe 15:24; Isaia 14:9, Ezechiel 31:15-17; 2 Petru 2:4). Temperatura sa este, văpaie de foc ce arde cu pucioasă. (Luca 16:24; Apocalipsa 19:20). Iluminată de "întunericul de afară" (Matei 8:12, 22:13, 25:30), de asemenea, numit "negura întunericului" (2 Petru 2:17; Iuda 13). Dimensiunea, iadului este atât de masivă că niciodată nu se satură şi nu se umple la capacitate (Proverbe 27:20), deşi mase de oameni sunt în ea şi mulţi se mai adaugă în continuu (Matei 7:13-14; Romani 1:18). Fumul acestui chin se va urca în sus în vecii vecilor (Apocalipsa 14:11). Focul său nu se va stinge, iar viermele lor acolo nu va muri niciodată (Isaia 66:24; Marcu 9:43-46, 48).
Iadul, este locul unde vasele mâniei (Romani 9:22) vor fi văzute înaintea oamenilor (Isaia 66:24) şi vor fi chinuite înaintea sfinţilor îngeri şi a Domnului Însuşi (Apocalipsa 14:10). Acela este locul unde Hristos va arăta mânia Sa şi unde se face cunoscută puterea Sa pentru eternitate (Romani 9:22; Apocalipsa 20:10). Iadul este spre slava lui Dumnezeu (Psalmul 96:7-13), precum şi pentru distrugerea totală a celor răi (Psalmul 92:5-7).
Iadul, este locul unde batjocoritorii vor fi batjocoriţi (Proverbe 1:26). Iar, cei obraznici, vor fi plini de ruşine (Prov. 3:35, 13:5). Ucigaşii vor fi chinuiţi şi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor (Matei 10:28; Apocalipsa 21:8, "moartea a doua"). Asupritorii vor fi smeriţi (1 Samuel 2:7). Mincinoşii vor experimenta realitatea că şi ei au fost minţiţi (Apoc. 12:9). Răpitorii sunt acolo captivi veşnic (1 Timotei 1:10; Apocalipsa 20:11-15). Sărăcie severă vor suferii bogaţii (Proverbe 22:16, 28:22, Luca 6:24, 1 Timotei 6:9-10), și bogățiile lor le vor mânca carnea "ca focul are să vă mănânce carnea" (Iacov 5:3). Cei sătui acum, vor suferi de foame (Isaia 65:13; Luca 6:25). Cei mândrii vor fi mustraţi (Psalm 119:21) şi vor fi aspru pedepsiţi (Psalmul 31:23). Neascultătorii sunt pedepsiţi acolo (2 Tesaloniceni 1:8-9). Cât despre fricoşi, "partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă" (Psalmul 73:18-19, Proverbe 10:24, Apocalipsa 21:8). Cei ce râd acum, acolo vor plânge şi se vor tângui de durere (Isaia 65:14; Luca 6:25). Cei onoraţi de oameni şi vorbiţi de bine acum, vor fi dispreţuiţi şi nesocotiţi de Dumnezeu (Luca 6:26; Psalmul 73:18-20, 1 Samuel 2:30 / Proverbe 14:2), şi vor fi în viitor o scârbă şi vor fi de ocară pentru întreaga omenire (Isaia 66 : 24, Daniel 12:2). Cei care au săpat gropi pentru alţii, ei vor fi acolo aruncați în groapă (Psalm 7:14-16, 9:15-17, Proverbe 26:27, 28:10 [Eccleziastul 10:8]). Iubitorii de plăceri, acolo vor fi chinuiţi în foc (2 Timotei 3:4; Apocalipsa 21:8). Cei ce blesteamă pe părinţi, acolo vor zace în întuneric (Proverbe 20:20). Cei ce au considerat, crucea o nebunie, acolo sunt pierduţi (1 Corinteni 1:18), celor îndărătnici, li se va plătii după îndărătnicia lor (2 Samuel 22:26-28). Dumnezeu, într-adevăr nu se lasă batjocorit. Oamenii vor culege ceea ce au semănat (Galateni 6:7-8).
Pentru a ajunge în iad, direcţiile sunt destul de simple şi uşor de urmat. Tot ce trebuie făcut, este să continui în păcat (Ezechiel 18:4, 20; Romani 6:23; Apocalipsa 21:8), că, de fapt fără Mântuitorul, este imposibil să faci altfel (Ioan 8:34-36). Tot ce-i trebuie cuiva, este o declaraţie de nelegiuit, spunândui fratelui său: "Nebunule!", aceasta pune pe cineva "sub pedeapsa focului gheenei" (Matei 5:22). Este nevoie de foarte "puţin" pentru a ajunge în iad. Poarta este largă şi calea care duce spre iad este lată (Matei 7:13). Continuă pe drumul pe care l-ai urmat de la naştere (Psalmul 58:3), şi cu siguranţă vei ajunge acolo (Romani 2:6-9).
Iată, câţiva termeni, ce definesc iadul:
În Vechiul Testament cuvântul cel mai comun pentru iad este, שְׁא֣וֹל she'ol sau șeol (ex, Deuteronom 32:22; Psalmul 9:17, 55:15, 5:5 Proverbe, 7:27, 9:18, 15:24; 23:14; Isaia 5:14). Notează în special Isaia 14:9-11; Ezechiel 32:18-21, 24-25, şi 30. Cu toate acestea acest cuvânt poate însemna de asemenea, locuinţa morţilor (ex, Geneza 37:35, 42:38, 44:29, 31; 1 Samuel 2:6; Iov 14:13; Psalm 6:5, 88:3, 89:48, 141:7; Eclesiastul 9:10), şi, uneori se poate traduce atât prin: locuinţa morţilor, dar şi iad [avându-se în vedere, că este traducerea din engleză, dar este desigur cuvânt românesc, chiar dacă acest cuvant: "iad" nu este tradus nici măcar o dată în Biblie, totuşi el există, ex. Iov 24:19; Psalmul 49:15, 86:13).
Alte cuvinte ebraice descriu iadul ca fiind în adâncimile pamântului este בֽוֹר bor (ex. Isaia 14:15) tradus "adâncimile mormântului", שַׁ֗חַת (shachat) (ex, Psalmul 55:23) tradus "fundul gropii" (ex, Iov 33:18, 22, 24, 28, 30) sau "groapă" (ex, Psalmul 55:23; 103:4), şi בְאֵ֬ר (be'êr) tradus "gaură" (ex, Psalmul 55:23).
În Noul Testament, Isus a folosit cuvântul grecesc γέενναν (geennan) gheena (Matei 5:22, 29-30, 10:28, 18:9, 23:15, 33, Marcu 9:43, 45, 47; Luca 12:05, întâlnit de asemenea în Iacov 3:6) care este tradus prin "iad." Un alt cuvânt grec pentru iad este ᾍδης (Hadês Hades (Matei 11:23; 16:18; Luca 10:15, Fapte 2:27, 31; Apocalipsa 1:18, 6:8, 20:13-14) sau ᾍδῃ (Haidê Haidê (Luca 16: 23; 1 Corinteni 15:55) transliterat "Hades", Locuinţa morţilor şi mormânt. De asemenea există lacul sau iazul de foc (Apocalipsa 19:20, 20:10, 14-15; 21:8). Se poate observa din Luca 16:19-31 şi Apocalipsa 20:11-15 că ᾍδης (Hadês) Hades este un iad temporar care va fi aruncat în iadul final, iazul de foc.
Există de asemenea iadul unde în prezent îngerii care au păcătuit sunt legaţi cu "lanţuri în întuneric" (2 Petru 2:4; Iuda 6; Geneza 6:1-4). Cuvântul grecesc folosit în 2 Petru 2:4 este ταρταρώσας (tartarôsas), care este un participiu activ ce descrie pe cei care sunt ţinuţi captivi în întunericul iadului numit Tartarus. Există de asemenea, "închisoare" φυλακῇ [phulakê] (cuvânt grecesc, phulakê), unde sunt ţinute sufletele celor care au trăit în timpul lui Noe (1 Petru 3:19). În cele din urmă, există de asemenea ἄβυσσον (abusson), cuvânt grecesc care este tradus prin "abis", adică Adânc sau "fântâna Adâncului" (ex, Romani 10:7; Apoc. 9:1-2, 11). În acest abis sunt creaturi foarte ciudate; scorpii sau lăcuste ce semănau cu nişte cai pregătiţi de luptă, ei sunt ţinuţi captivi şi li se vor da drumul pe pământ în viitorul apropiat să-i chinuie pe oameni (Apocalipsa 9:1-11). În Biblie, este relatat că dracii au rugat pe Hristos să nu-i trimită acolo (Luca 8:31). Anticristul va ieşi din această groapă (Apoc 11:7, 17:8) şi va înşela lumea (Apoc. 13:8; 2 Tesaloniceni 2:8-12). Şi în viitor, Diavolul şi Satana va fi prins şi legat apoi aruncat în adânc (Abis) unde va fi închis o mie de ani (Apocalipsa 20:1-3), iar după aceea va fi aruncat în lacul de foc (Apoc 20:10). Din aceste versete (Apoc 20:1-3 & 20:10) este evident că abisul nu este acelaşi loc cu iadul final, care este iazul de foc.
De asemenea, demn de reţinut este numele îngerului acestei gropi fără fund. Numele lui este Abadon, în greacă este Apolion Ἀβαδδὼν (abaddôn), vezi Apocalipsa 9:11. Acesta este la fel cu cuvântul ebraic אֲבַדּֽוֹן ('avaddon) "avaddon", care înseamnă "distrugere, sau pierzare" în Iov 26:6, Proverbe 15:11 şi 27:20. În româneşte este tradus: “Locuinţa morţilor” şi “adâncul”.
2. Chinul, Durerea
Omul bogat în Hades (Locuinţa morţilor), a strigat şi a zis, "...grozav sunt chinuit în văpaia aceasta" (Luca 16:24). Cei din iad sunt chinuiţi de Dumnezeu (Matei 18:34-35), în focul veşnic (Matei 18:8; 25:41). Aceştia ard continuu, într-un foc care nu se va stinge (Marcu 9:43-48). Cei ce ajung în iad se vor topi (Psalm 112:10) la prezenţa lui Dumnezeu (Psalm 68:2), deoarece Dumnezeu este și în iad (Psalm 139:8), El chiar este un foc mistuitor (Evrei 12:29; Psalmul 50:3; 97:3). Iar cel neprihănit va putea să rămână lângă nişte flăcări veşnice (Isaia 33:14-16), dar cei ce dispreţuiesc Cuvântul Său sunt nimiciţi în gheenă care este focul veşnic (Psalm 37:38; Proverbe 29:1; Matei 10:28). Această nimicire (Psalm 37:38; Proverbe 29:1, Matei 7:13, Romani 9:22, Filipeni 3:19) este o stare continuă de distrugere. Este "pierzare veşnică" (2 Tesaloniceni 1:9; Psalm 92:7), după cum oamenii din Sodoma şi Gomora au fost nimiciţi (Geneza 19:24; 2 Petru 2:6) şi acum ei ... ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic. (Iuda 7)
Astfel, oamenii din Sodoma şi Gomora suferă pedeapsa focului veşnic de aproximativ 4000 ani şi nu au absolut nici-o speranţă de scăpare. Ei sunt încă în chinuri oribile şi aceasta de 4000 de ani şi culmea este că nu-i aşteptă decât şi mai multă tortură pentru restul eternităţii şi Domnul i-a stabilit aşa ca sa fie un exemplu pentru omenire că aceasta este ceea ce vor primi dacă vor continua să ducă o viaţă de nelegiuiţi. După cum este zis:
Peste cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă: un vânt dogoritor, iată paharul de care au ei parte. (Psalmi 11:6, şi Psalmi 140:10)
Psalmul 11:6 descrie iadul nu ca un foc ce arde pasiv, ci mai degrabă un foc activ chiar agresiv, unde plouă cu cărbuni încinşi, împreună cu un vânt ce arde pe cei de acolo. Vremea în iad este întotdeauna rea.
Ea nu are doar cărbuni aprinşi (Proverbe 25:22; Romani 12:20) şi vântul care-i arde, dar acolo mai este şi fum de asemenea, iar arderea cu fum va creşte continuu chinul celor de acolo (Psalmul 37:20; Apocalipsa 14:11; vezi: Isaia 34:10; Apocalipsa 19:3). Acolo, fumul urcă în sus şi cărbunii aprinşi sunt turnaţi jos unde-i focul şi pucioasa, iar oamenii ard în mijlocul lor (Apocalipsa 21:8). Isus a numit iadul: "cuptorul aprins" (Matei 13:42, 50).
Mai mult decât atât, în iad este durere groaznică şi tortură fizică. Isus a spus:
Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă. (Matei 10:28)
Dumnezeu distruge atât sufletul cât şi trupul în gheenă. Isus a avertizat de asemenea:
Dacă, deci, ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. (Matei 5:29-30)
În mod clar "trupul" este aruncat în iad. Omul bogat în Hades a exemplificat acest lucru atunci când a strigat:
„Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimite pe Lazăr să-şi moaie vârful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav Sunt chinuit în văpaia aceasta.” (Luca 16:24)
El, mai avea limba lui (şi încă o are) dar era grozav chinuit în văpaie. Împreună cu tortura focului, cărbuni turnaţi peste ei, fumul şi vântul ce arde, astfel schingiuierea lor continuă prin a fi mistuiţi, deoarece "îi paşte moartea" (Psalmul 49:14). Molia şi "viermele îi va roade" (Isaia 14:11; 50:9, 51:7-8, 66:24, a se vedea de asemenea, Iov 24:19-20). În timp ce vor fi mistuiţi, ei înşişi vor suferi de sete şi de foame (Isaia 65:13; Luca 6:25, Proverbe 13:25). Ei se vor boci, vor plânge şi vor scrâşnii din dinţi (Psalmul 112:10; Matei 8:12, 13:42, 49-50, 22:13, 24:51, 25:30, Luca 13:23-28). Unii, sau toţi poate vor fi rupţi în bucăţi (Psalmul 50:22), sau tăiaţi în două (Matei 24:51; Luca 12:46), şi limbile le vor fi nimicite (Proverbe 10:31-32) şi vor zace în dureri (Isaia 50:11).
Astfel că cei din iad nu vor avea experienţa desfătărilor veşnice care sunt "bucurii nespuse" (Psalm 16:11; Matei 7:23, 25:41, Luca 13:27). Deşi, ei vor şti că Domnul este "Cel Preaînalt peste tot pământul" (Psalmul 83:13-18), totuşi ei niciodată nu vor cunoaşte pe Dumnezeu (Ioan 17:3) şi nici nu se vor bucura de prezenţa Lui (Psalm 140:13). Ei, Îl vor căuta (Psalmul 83:16), dar nu-L vor găsi (Proverbe 1:27-28). Ei deci, "vor merge în pedeapsa veşnică" (Matei 25:46) şi "vor fi mâncaţi de foc" (Psalmul 21:9).
3. Oamenii
Cine merge în iad? Majoritatea omenirii este şi va merge în iad (Matei 7:13-14). Concret, toţi învăţătorii falşi (2 Petru 2:1-3), precum Billy Graham, Rick Warren, James Dobson, John MacArthur, Greg Laurie, Tony Evans, Charles Stanley, Chuck Smith, Charles Blake, Chuck Swindoll, TD Jakes, David Ieremia, Charles Spurgeon, Dave Hunt, David W. Cloud, Neil Anderson, Hagee John, Robert Schuller, Hayford Jack, Benny Hinn, McPherson Miles, Ray Comfort, Chuck Colson, CS Lewis, Papa Ioan Paul, Hanegraaff Hank, Chappell Paul, et. Al, vor petrece veşnicia lor în "negura întunericului" (adică iadul, 2 Petru 2:17; Iuda 13)... Creştinii falşi cum ar fi cei care respectă astfel de mincinoşi (Psalm 40:4), vor merge de asemenea în iad (Matei 7:13; 2 Timotei 3:1-5; 4:3; 2 Petru 2:2) dacă nu se pocăiesc. Creştinii falşi, cum ar fi cei care merg la adunarea: "Biserica lui Hristos" vor merge în iad dacă nu se pocăiesc. Falşii evrei dacă nu se pocăiesc vor fi aruncaţi în "întunericul de afară" (Matei 8:12; Apocalipsa 2:9,, Romani 2:28-29 3:9) împreună cu musulmanii falşi sau reali, Martorii lui Iehova, Ortodocşii, Catolicii, hinduşii, budiştii, mormonii, oamenii de ştiinţă creştini, Baha'i (Apocalipsa 21:8, "închinătorii la idoli"), psihologii, psihiatrii (1 Corinteni 1:20), ateii, agnosticii (Psalmul 14:1) şi oricine altcineva care este "împotriva învăţăturii sănătoase, care este în conformitate cu Evanghelia glorioasă a binecuvântatului Dumnezeu" (1 Timotei 1:10; Apocalipsa 21:8).
Mai mult decât atât, chiar dacă o persoană a acceptat pe Hristos la un moment dat în viaţa lui şi dacă totuşi are doar una din următoarele caracteristici în viaţa lui şi dacă va murii într-o asemenea stare, un astfel de om va merge în iad (Ezechiel 33:12-18; Ioan 15:1-6; Romani 11:22). Chiar dacă cineva (o persoană) pretinde a fi creştin tot va merge în iad dacă moare ca o persoană nedreaptă (1 Corinteni 6:9). Iadul este ticsit cu tot felul de curvari, închinătorii la idoli, imorali1, homosexuali, sodomiţi, hoţi, lacomi, beţivani, batjocoritorii, hrăpăreţi2 (1 Corinteni 6:9-10), cei care sunt imorali (sexual) de orice fel, sau rău intenţionaţi, sau invidioşi, sau criminali, sau şoptitori, sau bârfitori, sau urâtori de Dumnezeu, sau violenţi, sau mândrii, sau lăudăroşi, sau neascultători de părinţi, sau fără discernământ, sau nedemni de încredere, sau fără dragoste firească, neînduplecaţi, sau nemiloşi (Romani 1:28-31), sau obsceni, sau necuraţi, sau gâlcevitori, sau geloşi, sau egoişti, sau împotrivitori, sau petrecăreţi, sau mânioşi (Proverbe 22:24 -25; 29:22, Galateni 5:19-21), sau nebuni, sau neascultători, sau înșelători, sau care urăsc (Tit 3:3), ori sunt nelegiuiţi, sau ofensatori (Matei 13:41-42), sau nesupuşi, sau fără evlavie, sau răpitorii, sau mincinoşii, sau dacă jură strâmb (1 Timotei 1:9-10), sau iubitori de sine, sau iubitori de bani, sau hulitori, sau nemulţumitori, sau clevetitori, sau fără stăpânire de sine (auto-control), sau ucigaşi, sau neiubitori de bine, sau trădători, sau împotrivitori (adică încăpăţânaţi, 1 Samuel 15:23), sau aroganţi, sau iubitori de plăceri (2 Timotei 3:2-4), sau laşi, sau necredincioşi, sau vrăjitori (Apocalipsa 21:8), sau cei care practică vrăjitoria, sau ghicitoria, sau oricine interpretează semnele, sau dacă fac farmece, sau de cheamă duhurile, sau cine întreabă morţii, sau dacă este mediu, sau ghicitor (Deuteronom 18:10-14), sau cineva care practică magia (Ezechiel 13:18-20; Fapte 19:19), sau sunt câini, sau oricine iubeşte şi practică minciuna (Apocalipsa 22:15).
Mai mult, oamenii din iad sunt răi şi vor continua să fie răi şi mai departe (Apocalipsa 22:11). Nu există nici o salvare pentru cei care merg în iad. Este spus despre învăţătorii mincinoşi, că ei "vor pieri în însăşi stricăciunea lor" (2 Petru 2:12). La Apocalipsa 22:15 este spus:
Afară Sunt cînii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!
Se poate observa din Apocalipsa 21:8 că "afară" este în iazul de foc, pentru că Apocalipsa 21:8 arată că aceşti oameni, deci aceiaşi (vrăjitori, curvari, ucigaşii, închinătorii la idoli), "partea lor este în iazul, care arde cu foc şi pucioasă." Prin urmare chiar şi în starea veşnică (Apocalipsa 21-22) cei răi sunt în afara împărăţiei lui Dumnezeu în lacul de foc, deci ei sunt pierduţi în păcatul lor. Acesta este iadul! Astfel cei răi, fiindcă ei cu toţii urăsc pe Dumnezeu (Psalmul 10:3-4; Proverbe 14:2), î-L vor urî pentru restul eternităţi, acolo unde vor suferii o "viaţă de mânie aprinsă" (Psalmul 58:9). Aceştia vor fi daţi de ruşine şi vor avea ocară veşnică (Daniel 12:2), şi se vor umple de "o veşnică ruşine, care nu se va uita!" (Isaia 45:16; Ieremia 20:11, Iacov 3:16).
4. Obiecţii cu privire la Realitatea Iadului
A. Este, Iadul groaznic?
Da, este. Iadul este oribil de cumplit. Unii ar putea spune: "Dumnezeu nu ar fi aşa de crud încât să chinuie atât de multă umanitate pentru eternitate", dar cei care spun astfel de lucruri nu cunosc pe Dumnezeul din Biblie. În mânia Lui, Dumnezeu este crud. Proverbe 27:4 spune, "Furia este fără milă" şi mânia cea mai crudă dintre toate este mânia Dumnezeului Cel Atotputernic (ex., Deuteronom 28:15-68; 2 Cronici 21:19; [Iov 30:21 / 2:3] Apocalipsa 16:10). Atunci când lucrează Domnul în mânia Lui contra fiilor oamenilor El acţionează foarte crud. Astfel cum Isaia 13:9 spune:
Iată, vine ziua Domnului, zi fără milă, zi de mânie şi urgie aprinsă, care va preface tot pământul în pustiu, şi va nimici pe toţi păcătoşii de pe el. Solomon, a descris la fel de crudă mânia lui Dumnezeu, atunci când a spus:
Căci omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul, întocmai ca peştii prinşi în mreaja nimicitoare, şi ca păsările prinse în laţ; ca şi ei Sunt prinşi şi fiii oamenilor în vremea nenorocirii, când vine fără veste nenorocirea peste ei. (Eccleziastul 9:12, citeşte şi Proverbe 17:11)
Cruzimea morții vine brusc peste oameni prin mâna lui Dumnezeu şi ce este mai crud decât moartea (Cântarea Cântărilor 8:6)? Moartea a doua este un şi mai mare rău, şi este veşnică (Apocalipsa 2:11; 20:6, 14; 21:8). Astfel că, oamenii poate se plâng de cruzimea iadului, şi aceasta pe bună dreptate findcă este adevărată, dar cu toate acestea, toţi cei care resping acest adevăr, vor experimenta pentru totdeauna această mână crudă a lui Dumnezeu şi vor şti că Cel Prea Înalt împărăţeşte peste fiii oamenilor.
B. Este, Iadul veşnic?
Unii nebuni poate argumentează împotriva faptului că iadul este veşnic, chiar dacă limbajul în Scriptură este extrem de clar (ex, Matei 25:41, 46 Iuda 7; Apocalipsa 20:10) şi ei înşişi ştiu că va fi pentru totdeauna (Eclesiastul 3:11; Romani 1:18-19, 32). Mintea firească (1 Corinteni 2:14) poate foarte bine să reţină că Scripturile vorbesc despre nimicirea celor răi (ex, Psalmul 21:9, 55:23, 92:7) şi ea desigur că poate avea imaginea acestui lucru, chiar cu o înţelegere pământească (Proverbe 3:5-6) ca şi cum acesta ar fi un eveniment despre un sfârşit. Dar ceea ce nu reuşesc ei să recunoască este că, chiar şi pe pământ este nevoie de timp: fie scurt, fie mai lung, ca cineva să fie omorât, nimicit şi mistuit. În iad, Dumnezeu are toată veşnicia pentru a termina cauza Sa. Pentru a-i mistui, El va face aceasta pe o perioadă veşnică (Matei 3:12). Prin urmare iată semnificaţia "focului care nu se stinge" (Matei 3:12), "focul veşnic" (Matei 18:8; 25:41) şi "pierzarea veşnică" (2 Tes 1:9).
Chiar dacă Isaia 66:24 numeşte trupuri moarte, iar în Apocalipsa 21:8 iazul de foc se numeşte moartea a doua, totuşi, Scriptura descrie această stare de moarte şi distrugere o stare de devorare, de consumare şi de agonie ce se continuă neîncetat, un proces care durează toată veşnicia. Matei 25:46 î-l numeşte "pedeapsa veşnică." Cei care au fost în Sodoma şi Gomora sunt în prezent foarte familiarizaţi cu această "pedeapsă veşnică", pentru că ei înşişi acum "suferă pedeapsa unui foc veşnic," şi nu există nici o speranţă de vreo schimbare a chinului lor. Aceasta este semnificaţia declaraţiei lui Isus din Marcu 9, unde El avertizează despre iad. El spune de trei ori: unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge. (Marcu 9:44, 46, 48)
El spune "viermele lor", nu "un vierme oarecare." În iad, oamenii au viermele lor personal pentru totdeauna. Acest vierme nu moare niciodată şi acesta rămâne "al lor" pentru totdeauna. Prin acest, "lor" (ei) înseamnă că ei sunt încă în existenţă împreună cu viermele şi focul care nu se va stinge, după cum Apocalipsa 20:10 descrie pe cei din iazul de foc cu aceste cuvinte: Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.
Unii, poate vor vrea să argumenteze prin cuvinte (1 Timotei 6:4) şi să se opună cuvintelor "în vecii vecilor." Aceste cuvinte greceşti traduse prin: "în veci de veci," în Apocalipsa 20:10 sunt: tous aiônas aiônôn tona. Exact aceste cuvinte sunt folosite când se vorbeşte despre slava veşnică a lui Dumnezeu (Galateni 1:5; Filipeni 4:20, 1 Timotei 1:17; 2 Timotei 4:18; Evrei 13:21, 1 Petru 4:11; 5:11; Apocalipsa 1:6; 5:13, 7:12 ), tot astfel vorbind şi de Hristos că trăieşte veşnic şi niciodată nu va mai experimenta moartea (Apocalipsa 1:18), deasemeni vorbind despre Dumnezeu că trăieşte în vecii vecilor (Apocalipsa 4:9-10; 10:6, 15:7), apoi este vorba de acelaşi cuvânt folosit pentru domnia lui Hristos care este veşnică (Apocalipsa 11:15) pentru, fumul veşnic (Apocalipsa 19:3) şi domnia veşnică a sfinţilor (Apocalipsa 22:5).
C. Este, Iadul imediat?
O altă diversiune de la frica de Dumnezeu este argumentul de "adormire a sufletului," care spune că oamenii care au murit nu sunt conştienţi după moarte. Ei sunt adormiţi şi adică nu sunt nici în rai, nici în iad. Scriptura într-adevăr descrie moartea în termeni de "somn" (ex. Psalmul 13:3; Daniel 12:2; 1 Corinteni 11:30; Ioan 5:28-29, 11:11-14, 1 Tesaloniceni 4:13-16).
Cu toate acestea cei care au "adormit" au vorbit cu Hristos în timp ce El a fost pe pământ (Matei 17:3), apoi El a stat de vorbă cu cei din Hades (Luca 16:19-31), iar celor din închisoare li s-a propovăduit (1 Petru 3:18-20: 4:6), astfel că în viitor aceştia vor veni cu Hristos când El va reveni (1 Tesaloniceni 4:14) şi vor striga la Dumnezeu:
„Până când, Stăpâne, Tu, care eşti Sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” (Apocalipsa 6:10)
Acestora deci, atunci li se vor da haine albe şi li se spune să se mai odihnească puţină vreme (Apocalipsa 6:11). Ei se vor odihni dar nu vor fi inconştienţi pentru că ei sunt avertizaţi de îndelunga răbdare a lui Dumnezeu faţă de cei răi de pe pământ şi va trebui să îndure această îndelungă răbdare "încă puţină vreme" (Apocalipsa 6:11). Mai mult, în Luca 16:19-31 nu este doar o pildă, sau este spus aşa doar ca să fie crezută o poveste. Nu, ci Hristos a vorbit adevărul despre doi oameni adevăraţi. După moartea lor, atât Lazăr cât şi bogatul au mers în locuri diferite, unul la bine şi altul la rău. Iar, omul bogat nu se afla într-o stare de inconştienţă pentru că el a strigat: "... grozav sunt chinuit în văpaia aceasta" (Luca 16:24). Mai mult decât atât, în timp ce el era în chinuri, el ştia despre fraţii lui că erau încă în viaţă pe pământ şi a spus acest lucru lui Avraam (Luca 16:27-31). Şi bogatul a rugat pe Avraam să trimită pe Lazăr să-i avertizeze ce avea să li-se întâmple, ce chinuri vor venii peste ei în curând. Bogatul ştia bine că nu vor adormi după moartea lor. Ştia bine că ei vor experimenta aceeaşi soartă pe care o avea el în acel moment dacă nu se vor pocăi. Pentru că atunci când mor cei răi ei într-adevăr mor, dar mor în chinuri (Isaia 50:11). Omul bogat a cunoscut acest adevăr de peste două mii de ani. [Pentru celelalte Scripturi pertinente pentru cei drepţi, vezi 2 Corinteni 5:1-8, Filipeni 1:21-24, şi 1 Tesaloniceni 5:10.]
5. Concluzie
Caută să nu mergi în iad la fel ca restul lumii.
Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău. (Eccleziastul 12:13-14)
Deoarece, El:
va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea; şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire. Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste Iudeu, apoi peste Grec. (Romani 2:6-9; de asemenea şi, Faptele Apostolilor 17:30)
Note
1 IMORÁL adj., s. 1. adj. (rar) neetic, nemoral. (Aspecte morale și imorale.) 2. adj. v. corupt. 3. adj., s. depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, stricat, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat imoral.) 4. adj. v. obscen. [http://dexonline.ro/definitie/imoral]
2 Hrăpăreţ adj. aprig, apucător, lacom, nesătul, (livr.) cupid, rapace, (pop.) hapsân.
a true church, P. O. Box 130, Moodys, OK 74444
Traducerea Vasile Sanda