- Divorț şi Recăsătorire

Divorț şi Recăsătorire

Ultima editare Mai 2010

Divorțul şi Recăsătorirea este adulter

„Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte faţă de ea; şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul şi ia pe altul de bărbat preacurveşte.” (Marcu 10:11-12)

Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei preacurveşte. (Luca 16:18)

Isus descrie divorțul și recăsătorirea ca fiind un act de preacurvie (adulter). Chiar dacă pot exista hârtii oficiale implicate (ex, Deuteronom 24:1, "o carte de despărţire, sau certificat de divorț"), atunci când un bărbat se desparte de soție sau o femeie de soț și se recăsătorește cu altcineva, acesta este un act imoral. Ei au comis adulter, iar acest lucru este foarte grav, pentru că:

Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari. (Evrei 13:4; a se vedea, de asemenea, 1 Corinteni 6:9-10; Apocalipsa 21:8)

Chiar și în cazurile în care este implicată o "partea inocentă" (de exemplu în cazul în care femeia nu vrea divorț), dacă această "persoană nevinovată" se recăsătorește, ea comite adulter. Așa cum a spus Isus, "cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei preacurveşte" (Luca 16:18) Deci, cine se căsătorește cu cea, care este divorțată de soțul ei comite adulter, și în Matei 5:32 El spune, "oricine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească". Altfel spus, oricine divorțează de soția sa pentru orice motiv, cu excepția imoralității sexuale determină să comită adulter. Dacă omul a divorțat de soția lui pentru că ea era imorală sexual (curvie), atunci femeia ar fi comis deja adulter (curvia). Dar, dacă ea nu era imorală sexual, și totuși bărbatul ei a divorțat de ea, și apoi dacă ea s-ar recăsătorii, ar comite adulter, și soțul ei care a divorțat de ea, este cel care a provocat-o să facă acest lucru (Matei 5:32). Divorțul și recăsătorirea este egal cu adulterul (Marcu 10:11-12; Luca 16:18).

Totuși, divorțul separă

Unii ar putea crede, din cauza cuvintelor lui Hristos despre divorț și recăsătorire, că un divorț nu separă cu adevărat căsătoria dintre un soț și soție. La urma urmei, Isus numește adulter dacă un bărbat divorțează de soția sa și apoi se căsătorește cu alta. Aceasta, spun ei, că în ochii lui Dumnezeu, chiar dacă aceștia au divorțat, ei sunt încă priviți ca și căsătoriți, iar acesta este motivul pentru care Isus numește divorțul și recăsătorirea adulter? Acest lucru poate suna rezonabil, dar Scriptura nu spune niciodată așa ceva.

Chiar dacă Domnul Hristos a spus clar că cine divorțează și se recăsătorește comite adulter, cu toate acestea El de asemenea a recunoscut că divorțul separă un soț de soție. Vorbind în contextul divorțului, Domnul spune, "ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă" (Matei 19:6). Cu alte cuvinte, ceea ce Dumnezeu a pus împreună în căsătorie, omul să nu despartă (divorț). Despărțire, desigur înseamnă separare între cei căsătoriți (Matei 19:5-6; vezi, de asemenea, Deuteronom 24:1-4; 1 Corinteni 7:10-11, 27).

Atunci de ce numește Isus divorțul și recăsătorirea adulter? El nu explică de ce. Totuși, El pur și simplu afirmă că așa este, și sigur aceasta este de ajuns pentru cei ce cred în El.

Excepție face curvia

Există excepții de la declarația lui Hristos? Da, Isus a mai spus:

Eu, însă, vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte. (Matei 19:9)

Aici, în Matei 19:9 Isus dă o excepție de la declarația Sa făcută în Marcu 10 și Luca 16. Dacă un bărbat a divorțat de soția lui pentru că ea a fost infidelă (imoralitate sexuală), iar apoi sa căsătorit cu o altă femeie, o astfel de situație nu ar fi un caz de adulter. De ce Domnul nu consideră că este adulter, nu spune. Dar, cu toate acestea, El nu spune de ce într-un astfel de circumstanțe nu se constituie adulter. El nu spune că este drept sau OK pentru a divorța în aceste circumstanțe (cum cred unii, a se vedea mai jos). El vorbește numai dacă adulterul este comis sau nu.

Mai mult decât atât, Hristos, de asemenea, nu spune ce fel de imoralitate sexuală ar trebui să fi fost comisă. Cuvântul grecesc folosit în Matei 19:9 este porneia, iar acest lucru nu este termen specific. În românește, Cornilescu traduce "curvie", în engleză NKJV traduce "adulter" (Matei 15:19, Marcu 7:21; Ioan 8:41, 2 Corinteni 12:21; Galateni 5:19; Efeseni 5:3; Coloseni 3:5; Apocalipsa 14: 8; 17:2, 4; 18:3 și 19:2) sau "imoralitate sexuală" (Matei 5:32; Fapte 15:20, 29; 21:25, Romani 1:29, Received Text & Majority Text; 1 Corinteni 6:13, 18; 7:2; 1 Tesaloniceni 4:3; Apocalipsa 2:21 și 9:21). În engleză, pentru 1 Corinteni 5:1 este folosită de două ori traducerea "imoralitate sexuală", iar în românește „trăieşte cu nevasta” (tatălui său), atunci când un om se culcă cu nevasta tatălui său. Dacă cineva ar căuta să spună că acest cuvânt grecesc este un termen specific pentru un anumit tip de imoralitate sexuală, ar minții. În folosirea acestui termen, Hristos a vorbit foarte generic.

Unii ar putea argumenta zicând, "Divorțul și recăsătorirea, nu este motiv de curvie, deoarece nu este considerată curvie, pentru că, în temeiul legii lui Moise, oricine a fost căsătorit și a comis un act de imoralitate sexuală ar fi fost omorât. Deci, într-un asemenea caz ar fi implicată moartea. Astfel că, teoretic, legătura căsătoriei ar fi fost ruptă prin deces în temeiul legii". Acest tip de argument poate suna bine. Dar Isus, nu a spus așa ceva.

În primul rând, dacă aceștia au fost omorâți în temeiul legii, ei ar fi fost morți, nu în divorț. De asemenea, nu toate actele sexuale imorale comise de către o persoană căsătorită necesită pedeapsa cu moartea. Curvia (sex) unui om cu o femeie măritată (Leviticul 20:10-11; Deuteronom 22:22-24), cu un alt om [homosexualitatea] (Levitic 20:13), cu un animal [bestialitatea] (Exodul 22:19; Leviticul 20:15-16), curvie cu nora sa, (Leviticul 20:12), cu mama nevestei (Levitic 20:14), cu o soră (Levitic 20:17), cu ruda lui de sânge (Leviticul 18:6-29, "nimicit" înseamnă omorât, a se vedea Geneza 17:14; Exodul 31:14; Leviticul 17:4), și chiar și sex în timpul ciclului menstrual (Levitic 20:18), toate aceste fapte trebuiau pedepsite cu moartea. Dar, mai rămân două acte imorale ce nu sunt condamnate cu moartea. Dacă un om căsătorit (sau necăsătorit) a avut sex cu o concubină logodită (roabă logodită cu un alt bărbat), el trebuia să fie biciuit, dar nu trebuia să fie pedepsit cu moartea (Levitic 19:20). De asemenea, un bărbat însurat (sau ne-însurat), care a avut relații sexuale cu o fecioară, care nu a fost logodită, era obligată să se căsătorească cu acea fată, dar dacă tatăl ei nu vrea să i-o dea, acesta trebuie să plătească prețul unei mirese (Exodul 22:16-17; Deuteronom 22:28–29).

Bărbații și femeile nu sunt la fel

Matei 19:9 arată excepția în care un om poate divorța de soția lui, datorită curviei (imoralitate sexuală). Dar, ea nu abordează situația în care o femeie ar putea divorța de soțul ei din cauza curviei. De fapt, în ambele pasaje care au "clauza excepției" (adică Matei 5:32 & 19:9) este curvie dacă o femeie divorțează și se căsătorește.

. . . şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte. (Matei 5:32)

. . . şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte. (Matei 19:9)

Scriptura nu dă permisiune femeii să divorțeze de soțul ei. Chiar și în condițiile legii, numai bărbații au fost autorizați să divorțeze de soțiile lor (Deuteronom 24:1; Matei 19:8), dar femeile, nu. Unii ar putea argumenta că o femeie are dreptul să divorțeze de soțul ei, dacă acesta comite curvie. Scriptura nu spune nicăieri așa ceva. Isus nu a spus așa ceva.

Mai mult decât atât, chiar din pasajele care ar fi cel mai probabil folosite pentru a justifica o astfel de concluzie (Matei 5:32 & 19:9), tocmai ele precizează clar, că oricine este căsătorit cu o femeie și o lasă (divorțează) comite adulter. De aceea, Scriptura ne învață că o femeie lăsată (divorțată) este implicată în adulter, dacă soțul ei a curvit sau nu. Pentru că, Isus spune în mod repetat (de trei ori, Matei 5:32; 19:9; Luca 16:18) cine se căsătorește cu o femeie divorțată, sau lăsată, comite adulter (preacurveşte).

În căsătorie, femeile nu sunt privite în același mod ca și bărbații. De exemplu, în lege, dacă un bărbat căsătorit (sau un bărbat necăsătorit) a avut sex cu o virgină, care nu a fost logodită, el ar trebui pur și simplu să se căsătorească cu ea sau cel puțin să plătească prețul miresei (Exodul 22:16-17). Acest act nu este niciodată numit adulter, chiar dacă el a mai făcut sex cu o altă femeie. Dacă o femeie măritată a avut sex cu oricare alt bărbat decât soțul ei (Numeri 5:20), și dacă acest lucru a fost ascuns și nu au existat martori împotriva ei (Numeri 5:12-13), ea va fi blestemată (Numeri 5:27). Dar, dacă ar exista martori împotriva ei (Deuteronom 17:6; 19:15), aceasta ar fi ucisă, împreună cu omul (Levitic 20:10).

Scriptura îl numește pângărire sau întinare (Levitic 18:20; Numeri 5:13, 20) și preacurvie, sau adulter (Levitic 20:10) atunci când o femeie căsătorită se culcă cu un alt bărbat decât soțul ei, indiferent dacă acest om este căsătorit sau nu. Pentru un bărbat căsătorit, acest act este privit doar ca adulter dacă el are sex cu o femeie căsătorită sau logodită (Deuteronom 22:22-24, rețineți versetul 24 "nevasta"). În cazul în care a făcut sex cu o virgină, care nu a fost logodită, acest lucru nu este numit adulter (Deuteronom 22:28-29). Este evident că, în lege, statutul femeii căsătorite nu este exact același ca al bărbatului căsătorit.

Mai mult decât atât, în Romani 7:2-3 Pavel scrie:

Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăieşte el; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei. Dacă deci, când îi trăieşte bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de lege, aşa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul.

Aici avem un caz în care o femeie se căsătorește cu doi bărbați. Nu există nici un divorț în acest pasaj. Este pur și simplu cazul unei femei cu doi soți. Aceasta se numește poliandrie, și este descris ca fiind ceva rău, căci o astfel de femeie ar fi numită pe bună dreptate preacurvă, sau adulteră (Romani 7:3). Nu tot astfel de învățături sunt date pentru bărbați.

Dimpotrivă, un om ar putea avea două (sau mai multe) neveste, și el nu ar comite curvie (sau adulter).

Poligamia (un bărbat care are mai mult de o nevastă) nu este niciodată condamnată în Scriptură. Poligamia pentru om nu este descrisă nicăieri ca ar fi o relație adulteră (curvie). Dar, poligamia, (sau poliandria) pentru femeie este (Romani 7:2-3). Poligamia pentru om căsătorit în lege, în anumite circumstanțe, a fost de fapt poruncită (Deuteronom 22:28-29; 25:5-10, a se vedea raportul nostru despre Poligamie). Dar, Poligamia pentru femeie este strict interzisă (Romani 7:2-3).

Pentru un om, dacă el ar fi să divorțeze de soția lui și să se recăsătorească cu o altă femeie, el în mod clar ar comite preacurvie, sau adulter (Matei 5:32; 19:9, Marcu 10:12, Luca 16:18). Dar, dacă el nu-și lasă nevasta, adică nu divorțează de soția lui, și se căsătorește cu o altă femeie, menținând de asemeni pe prima sa soție, niciodată Scriptura nu numește aceasta adulter, pentru că poligamia, pentru om, nu este niciodată condamnată. Prin urmare, nu este contactul sexual al unui om cu o altă femeie, în sine, care face pe om preacurvar prin divorț și recăsătorire. Ci, este divorțul (ruperea legământului), și recăsătorirea, care face acest act preacurvie, sau adulter. Dacă divorțul este eliminat din această ecuație, preacurvia nu ar fi fost săvârșită, chiar dacă el s-a căsătorit cu o altă femeie. Acest lucru este valabil pentru om, dar nu și pentru femeie.

Mai mult decât atât, atunci când Domnul declară că divorțul și recăsătorirea este preacurvie, sau adulter (Matei 5:32; 19:9, Marcu 10:12, Luca 16:18), El lasă pe omul, pe care l-a divorțat soția sa, necondamnat. Nu este menționată nicidecum că ar fi curvie (adulter) din partea bărbatului. Hristos spune pur și simplu:

şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul şi ia pe altul de bărbat preacurveşte. (Marcu 10:12)

Ea este cea care comite preacurvie (adulter). Hristos nu spune nimic despre om. Astfel că, dacă un om a fost lăsat (divorțat) de soția lui, și el s-a recăsătorit, nu este nimic în Scriptură care să-l identifice ca unul care a comis adulter (atâta timp cât el nu s-a căsătorit cu o femeie lăsată de bărbatul ei). Dar, pentru o femeie, Hristos declară clar:

Dar Eu vă spun că oricine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte. (Matei 5:32)

Dacă un bărbat divorțează de soția lui, el o face să comită adulter. Dacă o femeie divorțează de soțul ei, omul nu este declarat a fi sub niciun astfel de blestem. Deci, pentru o femeie, fiind divorțată de soțul ei este mai rău decât un om care este divorțat (lăsat) de soția lui. [A se vedea, de asemenea: Bărbatul în Scriptură și Femeia în Scriptură.]

Excepția În Hristos

Alte excepții de la învățătura lui Hristos despre divorț și recăsătorire (Matei 5:32; 19:9, Marcu 10:11-12, Luca 16:18) sunt date credincioșilor în 1 Corinteni 7. În 1 Corinteni 7:8-9 Pavel scrie:

Celor neînsuraţi şi văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine. Dar, dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească; pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. (1 Corinteni 7:9)

În acest pasaj, Pavel se adresează credincioșilor care sunt "neînsuraţi", sau necăsătoriți. Acest lucru ar include pe oricine care nu este căsătorit, credincioșii chiar divorțați, deoarece este folosit același termen pentru o femeie divorțată în 1 Corinteni 7:11. Prin urmare, pentru cei necăsătoriți, care nu se pot înfrâna (nu auto-control), Pavel spune bisericii: "să se căsătorească".

Mai departe, în acest capitol, Pavel discută starea în care cineva este găsit atunci când a venit la Hristos. Astfel, Pavel încurajează pe credincioși "să rămână în starea în care au fost aşezați de Domnul" când au fost chemați (1 Corinteni 7:17-24). În acest context, Pavel scrie:

Eşti legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă. Însă, dacă te însori, nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuieşte. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pământeşti, şi eu aş vrea să vi le cruţ. (1 Corinteni 7:27-28)

Aici Pavel declară în mod clar că un om de care nevasta lui a divorțat (este dezlegat), iar apoi se recăsătorește, nu a păcătuit. Dacă el nu a păcătuit, atunci clar, el nu a comis adulter (curvie). De aceea, pentru cei care vin la Hristos pe când erau divorțați (dezlegați), Scriptura le dă libertatea de a se căsători.

Cum se poate aceasta? Isus a spus, "Oricine își lasă nevasta și ia pe alta preacurveşte" [săvârșește adulter] (Luca 16:18). Cu toate acestea, Pavel spune, "să se căsătorească" (1 Corinteni 7:8-9) și mai spune, "nu păcătuieşte" (1 Corinteni 7:26-28). Se pare că Pavel î-L contrazice pe Hristos, dar nu face acest lucru, pentru că:

Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. (2 Corinteni 5:17)

Acest lucru este valabil atât pentru oameni, dar și pentru femei (Galateni 3:28). O persoană care vine la Dumnezeu, în adevăr (Psalmul 145:18; Isaia 55:6-9) are "tabula rasa" cu Domnul (Isaia 1:8; Psalmul 51:7; 103:11-13, 17-18). El a murit (Galateni 2:20) și viața lui este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu (Coloseni 3:3). Hristos îl face o nouă creatură, căci într-adevăr lucrurile vechi au trecut, și toate lucrurile au devenit noi (2 Corinteni 5:17). O persoană divorțată care se pocăiește și vine la cunoașterea adevărului (1 Timotei 2:4) i-a fost dat un nou început. Toate lucrurile au devenit noi. Prin urmare, un astfel de om sau o femeie s-ar putea recăsători, în Domnul (1 Corinteni 7:39; 2 Corinteni 6:14), și să nu fie vinovat de adulter. Vechiul om rău a murit, iar acum locuiește noul om în Hristos (Romani 6:6; Galateni 2:20; 5:24).

În plus, dacă o persoană a fost divorțată (lăsată) de soțul, sau de soția necredincioasă, după ce au venit la Hristos, aceasta ar fi, de asemenea, liber să se recăsătorească fără să comită nici un păcat. În aceste condiții, Dumnezeu nu ar vede acest lucru ca adulter, chiar dacă a avut loc un divorț și a urmat apoi recăsătorirea, pentru că Domnul nu consideră astfel de oameni ca fiind încă legați de legea căsătoriei.

Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legaţi: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace. (1 Corinteni 7:15)

În cazul în care unii se întreabă dacă acest verset dă cu adevărat OK pentru ca o astfel de persoană să se recăsătorească, rețineți simplul fapt că Pavel spune clar că ei "nu sunt legaţi." Singurul mod prin care ei "sunt legaţi", așa cum este arătat în context, este vorba de legătura căsătoriei. De asemenea, la doar câteva versete mai departe Pavel scrie: "nu păcătuiți", dacă voi, care ați fost lăsați de nevastă, vă veți căsătorii (1 Corinteni 7:27-28).

Acum, ce se întâmplă dacă cel necredincios se desparte de cel credincios și ei neglijează sau refuză să completeze un dosar pentru un divorț? Este oare cel credincios încă în robie într-un asemenea caz? 1 Corinteni 7:15 spune nu.

1 Corinteni 7:12-13 vorbește despre un necredincios, care "voieşte să trăiască înainte" cu cel credincios și instrucțiunile în acest caz, sunt, că nu trebuie să se divorțeze. 1 Corinteni 7:15 vorbește despre o situație opusă, în care cel necredincios nu este dispus să trăiască cu cel credincios (adică acesta vrea să se despartă). În acest caz, Pavel spune, "să se despartă ." Prin urmare, depunerea actelor de divorț ar fi un răspuns și ascultare de îndemnul de la 1 Corinteni 7:15 (care este, în cazul celui necredincios neglijent sau care refuză să facă acest lucru). Chiar dacă cel credincios poate fi cel ce are simț pentru divorț, totuși cel necredincios este de vină pentru divorț. Cel necredincios este cel care a despărțit ceea ce Dumnezeu a împreunat (Matei 19:6) prin refuzul de a trăi împreună cu soțul (sau soția) credincios.

Uniuni (căsătorii) ce nu sunt sfinte?

Acum, în aceste ultimele două seturi de situații (deja divorțată, sau divorțat de soțul necredincios), unii ar putea crede că ar fi mai bine să se recăsătorească cu fosta soție sau soț, dacă este posibil. La urma urmei, el (ea) a fost partenerul de căsătorie înainte și ar fi bine să se împace cu fosta (fostul) soție? Nu, nu ar fi. Acesta ar fi de fapt păcat dacă ar face acest lucru, pentru că Domnul poruncește:

Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? (2 Corinteni 6:14; vezi, de asemenea versetele 15-7:2 și 1 Corinteni 7:39).

Credinciosul trebuie să trăiască o viață sfântă (1 Petru 1:15-16), iar o parte a acestei sfințenii include și „a nu fii în uniune”, cu cei necredincioși. Căsătoria cu un necredincios, indiferent dacă acesta este fostul soț (soție) sau nu, este păcat. Acest act ar fi un pas spre o viață nesfântă, și fără sfințenie, nimeni nu va vedea pe Domnul (Evrei 12:14). De aceea, ar fi nelegiuire să se recăsătorească cu fostul soț (soție) necredincios.

Cineva ar putea întreba apoi, "Ce zici de un bărbat (sau femeie) care vine la Hristos în timp ce sunt căsătoriți, iar soția (soțul) nu se pocăiește? Acum, ei sunt căsătoriți cu un necredincios. Nu este o astfel de căsătorie brusc o uniune nesfântă?" Nu,

Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă, şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altminteri, copiii voştri ar fi necuraţi, pe când acum sunt sfinţi. (1 Corinteni 7:14)

Credinciosul poate continua să păstreze căsătoria cu cel necredincios, fără a fi nevoie să fie preocupat de orice lipsă de sfințenie.

Imoralitatea sexuală (curvia) nu face OK divorțul

Unii învață că imoralitatea sexuală dă dreptul credinciosului înaintea lui Dumnezeu să divorțeze de soț (soție) și să se recăsătorească cu altcineva (de exemplu, John MacArthur, The MacArthur Study Bible, footnotes for Matthew 5:32, 1 Corinthians 7:11 & 15), dar aceasta este o minciună. Este o minciună foarte nimicitoare (2 Petru 2:1), pentru că încurajează distrugerea unei familii. Ea încurajează oamenii să nu se supună Cuvântului lui Dumnezeu (1 Corinteni 7:10-13). Și, aceasta încurajează ne-iertarea, care, dacă ar continua, ar duce la iad (Matei 6:14-15; 18:21-35; Marcu 11:25-26). Această minciună nimicitoare provine dintr-o răstălmăcire și pervertire a cuvintelor lui Hristos din Matei 5:32 și 19:9 Matei.

Eu, însă, vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.” (Matei 19:9)

Atenție, Isus nu spune, "Dacă imoralitatea sexuală (curvia) este comisă, ea este în regulă în ochii lui Dumnezeu să-ți lași soțul (soția) pentru un asemenea act", sau ceva de genul asta. Isus vorbește de problema adulterului, și felul în care este săvârșit în divorț și recăsătorire. El, nu spune când este corect, sau OK, în ochii lui Dumnezeu ca să divorțezi de soț (soție). El a răspuns la această problemă mai devreme, în versetul 6 astfel: "ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă" (Matei 19:6). Cu alte cuvinte, nu este drept înaintea lui Dumnezeu să divorțați de soțul (soția) dumneavoastră. Porunca lui Hristos este, în principiu: "Nu divorța." Orice bărbat (sau femeie) care se desparte într-o căsătorie ar merge direct împotriva cuvintelor lui Hristos (Marcu 10:9).

Atunci când un divorț se face din cauza curviei (imoralitate sexuală), iar persoana se recăsătorește cu alta, într-un asemenea caz, persoana nu a comis adulter în ochii lui Dumnezeu (Matei 19:9). Domnul face clar acest lucru. De ce nu este considerat adulter în ochii lui Dumnezeu, El nu explică, dar cu toate acestea, adulterul nu a fost săvârșit într-o astfel de situație. Dar, persoana care a divorțat de soț (soție), a făcut ce este plăcut în ochii lui Dumnezeu (Efeseni 5:8-10)? Răspunsul la această întrebare este un categoric, NU!

Dumnezeu urăște despărțirea (divorțul) soților

„Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie – zice Domnul Dumnezeul lui Israel – şi pe cel ce îşi acoperă haina cu silnicie – zice Domnul oştirilor. De aceea, luaţi seama în mintea voastră şi nu fiţi necredincioşi!” (Maleahi 2:16)

Dumnezeu urăște divorțul. Ar fi ne-credincioşie, sau trădare față de soție (soț), dacă cineva ar divorța de partenerul său (Maleahi 2:13-16), după cum Ieremia 3:20 ilustrează.

Dar, cum este necredincioasă iubitului său o femeie, aşa Mi-aţi fost necredincioşi voi, casa lui Israel, zice Domnul! (Ieremia 3:20)

Dumnezeu îl numește necredincioşie (trădare) și silnicie. De ce? Pentru început, ar fi ruptură a trupului, fiindcă cei doi au fost „un singur trup”.

Dar de la începutul lumii „Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa. Şi cei doi vor fi un singur trup.” Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup. (Marcu 10:6-8)

Căsătoria creează o uniune între un bărbat și o femeie, astfel încât aceștia nu mai sunt doi, ci un singur trup. Atunci când este divorț, acesta rupe unirea cu silnicie (violență), o uniune care este destinată să fie până la moarte, deci, numai atunci când unul dintre parteneri moare (de exemplu, Romani 7:2-3, 1 Corinteni 7:39).

Mai mult decât atât, divorțul produce silnicie jurământului depus în fața lui Dumnezeu, care este, angajamentul căsătoriei (vezi Proverbe 31:2, "rodul juruinţelor mele", Maleahi 2:14, "nevasta cu care ai încheiat legământ"). Căsătoria este un angajament pentru viață (Geneza 2:24; Romani 7:2-3, 1 Corinteni 7:39), și atunci când soții sunt încă în viață, dar au divorțat, angajamentul a fost încălcat, iar persoana care a divorțat de partenerul său se manifestă atât prin necredincioșie, cât și prin ură (Tit 3:3). În cele din urmă, divorțul duce de obicei la adulter, așa cum Hristos a spus: oricine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească (Matei 5:32).

Deci, dacă divorțul este atât de rău, atunci de ce a permis Dumnezeu aceasta în temeiul legii lui Moise? În unele cazuri, nu sa permis divorțul (Deuteronom 22:13-19, 28-29), dar, în acele cazuri în care au fost permise (de exemplu, Deuteronom 21:14; 24:1), Isus a spus, că a fost din cauza împietririi inimii lor.

Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost aşa. (Matei 19:8)

Israeliții au fost atât de rău decăzuți și cu inima împietrită că Domnul a ales să se ocupe în felul acesta cu asemenea mulțime de șerpi (Psalmul 140:3; Romani 3:13; Luca 3:7). Domnul a făcut loc pentru răutatea lor, dar El în nici un fel nu I-a plăcut (Maleahi 2:14-16). Domnul urăște divorțul.

Divorțul lui Dumnezeu

Atunci de ce a divorțat Cel-Atotputernic de Israel (a dat carte de despărţire), dacă El Însuși urăște divorțul?

Aşa vorbeşte Domnul: „Unde este cartea de despărţire prin care am izgonit pe mama voastră? Sau căruia dintre cei ce M-au împrumutat v-am vândut? Vedeţi, din pricina fărădelegilor voastre aţi fost vânduţi, şi din pricina păcatelor voastre a fost izgonită mama voastră. (Isaia 50:1)

Domnul a divorțat de Israel, din cauza extremei lor curvii (idolatrie) și a infidelității împotriva Lui.

Şi cu toate că a văzut că M-am despărţit de necredincioasa Israel, din pricina tuturor preacurviilor ei, şi i-am dat cartea ei de despărţire, totuşi sora sa, vicleana Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus să curvească la fel. (Ieremia 3:8)

A fost acesta divorț permanent? Pentru cei pe care Dumnezeu I-a ucis, a fost (de exemplu, Deuteronom 28:63; Osea 4:5; 9:12-16; Amos 9:1-4, 10). Dar, chiar în pasajul în care Domnul spune că I-a "cartea de despărţire, sau certificatul de divorț," El mai spune:

Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, zice Domnul; căci Eu sunt Stăpânul (căsătorit cu voi)¹ vostru, Eu vă voi lua, pe unul dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie, şi vă voi aduce înapoi în Sion. (Ieremia 3:14)

În mijlocul frazei în care El spune S-a despărțit de ei, El spune, de asemenea ca El este căsătorit cu ei. În versetul 8 Domnul spune că I-a "dat cartea de despărţire", dar apoi, în versetul 14 din același capitol El spune, "Sunt căsătorit cu voi." Dumnezeu distruge complet împărăția păcătoasă, Israel (Amos 9:8; Osea 1:6), dar, în același timp, El nu a părăsit complet pe poporul Său (Psalmul 94:14), și El Î-i va aduce din nou în tara lor (Amos 9:14-15). El va fi din nou căsătorit cu Israel (Osea 2:16-20).

Căsătoria lui Dumnezeu și divorțul este o ilustrare atât mâniei lui Dumnezeu, dar și a îndurări Lui pentru copiii lui Israel. Dacă cineva ar vrea sa se folosească acest lucru ca o scuză pentru propria lor despărțire, aceasta nu ar fi justificată prin acest exemplu, înaintea lui Dumnezeu. Pe lângă declarația clară din Maleahi 2:14-16 și 1 Corinteni 7:10-13, cartea lui Osea în paralel cu învățăturile lui Dumnezeu pentru Israel, și în acest sens găsim omul Osea, care stă credincios soției sale necredincioase și nu o abandonează, chiar dacă ea comite imoralitate sexuală radicală (curvia). Domnul nu instruiește pe Osea să divorțeze de "nevasta curvă", și nici nu-i sugerează că este în regulă dacă ar face acest lucru. Domnul ia poruncit să se căsătorească cu o altă femeie care era deja curvă, o femeie care a avut deja copii, ca urmare a prostituției ei (Osea 1:2), și apoi, chiar după ce Osea era deja căsătorit de ceva timp cu ea, aceasta continuă să curvească (Osea 3:1). Cu toate acestea, în chiar timpul acestor curvii, fără a fi indicată vre-o pocăință din partea ei, Osea este instruit să o iubească. Osea îi spune să nu mai curvească, şi să nu mai fie a niciunui alt bărbat (Osea 3:1-3). El afișează anumite îndemnuri serioase cu nevasta sa curvă. Dacă sunteți în căutarea unui exemplu bun de urmat, aici este. Dacă, în schimb vreți să urmați divorțul lui Dumnezeu, pe cine ați avea de gând să omorâți așa cum a făcut-o El?

Divorțul după voia lui Dumnezeu

Da, există un asemenea lucru ca: divorțul după voia lui Dumnezeu, pe care-l găsim în Scriptură. Primul exemplu se găsește în Geneza 21.

Copilul s-a făcut mare şi a fost înţărcat. Avraam a făcut un ospăţ mare în ziua când a fost înţărcat Isaac. Sara a văzut râzând (batjocoritor)² pe fiul pe care-l născuse lui Avraam, egipteanca Agar. Şi a zis lui Avraam: „Izgoneşte pe roaba aceasta şi pe fiul ei; căci fiul roabei acesteia nu va moşteni împreună cu fiul meu, cu Isaac.” Cuvintele acestea n-au plăcut deloc lui Avraam, din pricina fiului său. Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu te mâhneşti de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale: fă Sarei tot ce-ţi cere; căci numai din Isaac va ieşi o sămânţă, care va purta cu adevărat numele tău. (Geneza 21:8-12)

Avraam a ascultat de porunca lui Sarah, din cauza poruncii lui Dumnezeu și "i-a dat drumul" (Geneza 21:14). Cuvântul ebraic גָּרֵשׁ (gârêsh) pe care Sara l-a folosit atunci când a spus, "Izgoneşte" în versetul 10, înseamnă exact acest lucru "părăseşte", dar este, de asemenea, tradus prin "lăsată, despărţită, ce poate fi tradus și prin divorțată", în Levitic 21:7, 14; 22:13, Numeri 30:9 și Ezechiel 44:22. Cuvântul ebraic יְשַׁלְּחֶהָ (shallechehâ) utilizat în versetul 14, pentru "a da drumul", înseamnă exact acest lucru, dar este tradus, de asemenea, "a goni" în Deuteronom 22:19, 29; 24:4 ("despărțire"); Ieremia 3:1 ("a se desparte") și Maleahi 2:16. Când vine vorba de a face acest lucru cu nevasta lui, izgonirea, alungarea și părăsirea, aceasta este egală cu divorțul (a se vedea, de asemenea, Deuteronom 24:1, 3; Isaia 50:1; Ieremia 3:8).

Limbajul folosit aici este cu siguranță descrierea divorțului, sau despărțirii. Avraam a divorțat, fiindcă a izgonit-o, i-a dat drumul, nevestei lui, Agar (Geneza 16:3), iar acest lucru a fost făcut prin porunca directă a lui Dumnezeu. A fost acest divorț după voia lui Dumnezeu? Da, a fost. Avraam a ascultat de Dumnezeu.

De ce a poruncit Domnul lui Avraam să facă acest lucru? Cele două răspunsuri pe care le dă Scriptura, sunt: Unul, pentru că "numai din Isaac va ieşi o sămânţă" (Geneza 21:12). Domnul a vrut ca Ismael și urmașii săi să fie îndepărtați de la Avraam, astfel că numele lui Avraam ar continua numai în Isaac și descendenții săi.

Al doilea motiv de divorț dat lui Avraam cu Agar este faptul că Sara și Agar și copiii lor au fost un simbol al celor două legăminte făcute de Dumnezeu cu copiii lui Israel (Galateni 4:21-31). Izgonind pe roabă din moștenire este reprezentarea simbolică a "Ierusalimului de acum", care este în robie și al "Ierusalimului cel de sus" (Galateni 4:25-26).

Un alt divorț în sfințenie, de fapt, a fost un divorț masiv după voia lui Dumnezeu, este arătat în Ezra capitolele 9 și 10 (a se vedea, de asemenea, Neemia 13:23-30). Aceste două capitole arată cum israeliții, care au revenit înapoi din captivitate, s-au căsătorit cu femei străine, sfidând astfel direct porunca de la Deuteronom 7:1-3. Domnul numește acest tip de acțiune o urâciune în Maleahi 2:11-12. Atunci când lui Ezra i-a fost adus la cunoștință, le-a poruncit să se pocăiască, să facă voia lui Dumnezeu (Ezra 10:11), și să se despartă de nevestele lor păgâne și de copiii lor (Ezra 10:3-5). Cu alte cuvinte, el i-a instruit să divorțeze de femeile lor păgâne. Șecania indică faptul că această acțiune a fost "după Lege" (Ezra 10:3), și pe bună dreptate, întreaga adunare a crezut că mânia lui Dumnezeu era peste ei, din cauza neascultării lor de porunca de la Deuteronom 7:1-3 (Ezra 10:14). Din ceea ce este descris în Ezra 10:14, cu toții au crezut că modalitatea de a îndepărta mânia lui Dumnezeu de la ei a fost ca cei ce se însuraseră cu femei străine să-şi izgonească nevestele păgâne și a copiii lor. Astfel că, aici, în acest caz, divorțul (despărțirea) masivă, pare să fi fost pe placul lui Dumnezeu.

Divorțul, care nu este după voia lui Dumnezeu, este dezgustător (o scârbă)

Am notat mai devreme cum că divorțul este ca şi cum cineva îşi acoperă haina cu silnicie (Maleahi 2:16) și de asemeni, cel ce face acest lucru dovedește necredincioșie (Maleahi 2:14-16; Ieremia 3:20). Cu toate acestea, pentru unii, s-ar părea că divorțul este aproape o virtute sau recompensă. Practica divorțului este destul de comună în zilele noastre, atât în lumea seculară, dar și pe tărâmul celor care în mod fals se numesc creștini. Fie că este vorba de un divorț laic sau un divorț "creștin", Psalmul 119:158 descrie bine o perspectivă evlavioasă în această privință.

Văd cu scârbă pe cei necredincioşi Ţie, care nu păzesc cuvântul Tău. (Psalmii 119:158)

Note

1 American King James Version

Turn, O backsliding children, said the LORD; for I am married to you: and I will take you one of a city, and two of a family, and I will bring you to Zion:

În românește, mai literal ar fi: Întoarceți-vă, copii răzvrătiţi, zice Domnul; căci Eu sunt căsătorit cu voi, Eu vă voi lua, pe unul dintr-un oraș, și doi dintr-o familie, și vă voi aduce înapoi în Sion:

2 Aici traducerea Cornilescu nu este cea potrivită, căci dacă cineva râde nu este de condamnat. Iată alte câteva traduceri: International Standard Version (©2012) —making fun of Isaac. Aceasta s-ar traduce = își bătea joc de Isaac.

1-800-HOW-TRUE; www.atruechurch.info

Traducerea Vasile Sanda (17-01-2013)