Prefața hiperscrisă a unui anume volum de Drepturi ale Omului

Pag..03 (es) .

Cada ser humano es una pregunta que se le vuelve a hacer al espíritu del Universo. Mihai Eminescu.

La revolución abrió el camino para que los derechos humanos sean reconocidos, garantizados y ejercidos en nuestro país bajo la concepción de que son inherentes al ser humano, que son naturales, sagrados e inviolables y que deben ser protegidos por la ley. Pero para que estos derechos y libertades se materialicen en la plenitud de la sustancia que ofrecen las normas internacionales, de los conceptos e instituciones de derecho que las definen, es necesario encontrar una verdadera consagración en la Constitución del país, en las leyes que gobierna la sociedad rumana. El Gobierno, los órganos e instituciones estatales, los servidores públicos tienen la obligación de garantizar efectivamente estos derechos y libertades en el cumplimiento de lo dispuesto en la Constitución y las leyes, y el Poder Judicial intervenir siempre que sean vulneradas o desatendidas, haciendo justicia a los frustrados de alguna manera. Y también es necesario que nuestra propia sociedad alcance . .

Pag. 4 (es) .

Pag. 4 (ro) .

. . . ese grado de desarrollo espiritual, ese grado de conocimiento y conciencia que asegure la realización de estos derechos y libertades en cualquier situación, sin reservas y sin discriminación alguna.

Las primeras exposiciones jurídicas sobre derechos humanos se encuentran en varias cartas británicas, como "Petition of Rights, (1628) "Habeas Corpus Act" (1679), "Bill of Rigts" (1689), en declaraciones adoptadas por algunos estados estadounidenses. a finales del siglo XVIII, como la "Carta de Derechos" (Virginia, 1776) o en la Declaración de la Revolución Francesa de 1789 sobre los derechos del hombre y del ciudadano. Todos estos documentos forman parte de una larga evolución histórica de las ideas del derecho, comenzando por los antiguos estoicos, quienes insistían en la igualdad entre todas las personas denunciando el carácter artificial y retrógrado de las fronteras impuestas entre los pueblos, idea que fundamentó en gran medida las instituciones de los grandes imperios, como el macedonio, prelatino, realizado por Alejandro Magno, o el posterior Imperio Romano.

La religión cristiana tomó el relevo y desarrolló el concepto de igualdad entre las personas agregando una motivación divina, que marcó significativamente el Derecho natural en la Edad Media, hasta las corrientes filosóficas del siglo XVIII, de los ilustrados, cuando se hicieron las declaraciones británicas, americanas y franceses sobre derechos humanos.

Hasta la Segunda Guerra Mundial, las constituciones . . .

. . . acel grad de dezvoltare spirituală, la acel grad de cunoaștere și de conștiință care să permită asigurarea realizării acestor drepturi și libertăți în orice situație, fără nici o rezervă și fără nici o discriminare.

Primele enunțuri juridice asupra drepturilor omului le întîlnim în diversele charte britanice, cum ar fi "Petition of Rights" (1628), "Habeas Corpus Act" (1679), "Bill of Rigts" (1689), în declarațiile adoptate de unele state americane la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, ca "Bill of Rights" (Virginia, 1776) sau în Declarația Revoluției franceze din 1789 asupra drepturilor omului și ale cetățeanului. Toate aceste documente se înscriu într-o lungă evoluție istorică a ideilor de drept, începînd cu stoicii antici, care au insistat asupra egalității între toți oamenii prin denunțarea caracterului artificial și retrograd al granițelor impuse între popoare, idee care a fundamentat în bună măsură instituțiile marilor imperii, cum au fost cel macedonean, prelatin, realizat de Alexandru cel Mare, sau Imperiul roman de mai târziu.

Religia creștină a preluat și dezvoltat conceptul de egalitate între oameni adăugîndu-i o motivație divină, ceea ce a marcat sensibil dreptul natural al Evului Mediu, pînă la curentele filozofice din secolul al XVIII-lea, al luminilor, cînd au fost elaborate declarațiile britanice, americane și franceze asupra drepturilor omului.

Pînă la al doilea război mondial, constituțiile . . .

Pag. 5 (ro) .

Pag. 5 (es) .

. . . majorității statelor conțineau prevederi ample referitoare la drepturile omului, însă, exceptînd prohibiția sclaviei și protecția minorităților, drepturile fundamentale ale omului nu au căpătat o dimensiune juridică internațională.

Tragedia milioanelor de victime din timpul celui de-al doilea război mondial a dezvăluit un adevăr de o simplitate zguduitoare: războiul nu ar fi avut loc dacă în toate țările s-ar fi respectat drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Ceea ce este valabil de fapt în cazul tuturor războaielor omenirii. După experimentarea "pe viu" a bombelor atomice de la Hiroshima și Nagasaki, s-a înțeles unanim că asigurarea păcii și implicit respectarea drepturilor omului nu mai pot fi considerate și tratate drept "treburi interne" ale statelor, ele fiind probleme de maximă importanță ale întregii comunități internaționale.

Confirmînd acest adevăr, la 10 decembrie 1948 Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat Declarația universală a drepturilor omului, al cărei preambul conține cel mai înălțător apel la moralitate politică adresat întregii umanități:

"Considerînd că recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume,

Considerînd că ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revoltă conştiinţa omenirii şi că făurirea unei lumi în care fiinţele umane se vor bucura de . .

. . . de la mayoría de los estados contenían amplias disposiciones de derechos humanos, pero, con la excepción de la prohibición de la esclavitud y la protección de las minorías, los derechos humanos fundamentales no adquirieron una dimensión jurídica internacional.

La tragedia de los millones de víctimas durante la Segunda Guerra Mundial reveló una verdad de asombrosa sencillez: la guerra no habría tenido lugar si se hubieran respetado los derechos humanos y las libertades fundamentales en todos los países. Lo cual es cierto en todas las guerras de la humanidad. Después de experimentar las bombas atómicas "en vivo" en Hiroshima y Nagasaki, se acordó por unanimidad que garantizar la paz y, por lo tanto, respetar los derechos humanos ya no se puede considerar ni tratar como "asuntos internos" de los Estados, ya que son cuestiones de suma importancia para toda la comunidad. internacional.

Confirmando esta verdad, el 10 de diciembre de 1948, la Asamblea General de las Naciones Unidas adoptó la Declaración Universal de Derechos Humanos, cuyo preámbulo contiene el más alto llamamiento a la moral política dirigido a toda la humanidad:

"Considerando que el reconocimiento de la dignidad inherente de todos los miembros de la familia humana y de sus derechos iguales e inalienables es la base de la libertad, la justicia y la paz en el mundo,

Considerando que la ignorancia y el desprecio por los derechos humanos han dado lugar a actos de barbarie que rebelan la conciencia de la humanidad y que la creación de un mundo en el que los seres humanos gozarán de . . .

Pag. 6 (es) .

Pag. 6 (ro) .

. . . libertad de expresión y creencias y estarán libres de miedo y miseria. . .

La Asamblea General proclama esta Declaración Universal de Derechos Humanos, como un ideal común por el que todos los pueblos y naciones deben luchar, para que todas las personas y todos los órganos de la sociedad se esfuercen, teniendo siempre presente esta Declaración, en desarrollarse a través de la enseñanza y la educación. respetar estos derechos y libertades y asegurar, mediante medidas progresivas, de orden nacional e internacional, su reconocimiento y aplicación universal y efectiva ".

La rápida recuperación de la posguerra de las economías, casi completamente destruidas en varios países del mundo liberados de la dictadura totalitaria, reveló otra verdad igualmente sorprendente en su simplicidad: la organización más eficiente de la explotación de la información científica y tecnológica, estimulada por un mercado. la libertad, que expresa las necesidades e intereses de cada individuo y de la sociedad en su conjunto, es la verdadera "clave" para la prosperidad económica y social; en ese marco, también encuentra el verdadero cumplimiento de los derechos humanos.

La internacionalización de los derechos humanos como garantía de prosperidad económica y cultural convenció a los países europeos no estalinistas, unidos en el Consejo de Europa, de firmar, el 4 de noviembre de 1950, el Convenio Europeo de De . . .

. . . libertatea cuvîntului şi a convingerilor şi vor fi eliberate de teamă şi mizerie . . .

Adunarea generală proclamă prezenta Declarație universală a drepturilor omului, ca ideal comun spre care trebuie să tindă toate popoarele şi toate naţiunile, pentru ca toate persoanele şi toate organele societăţii să se străduiască, avînd această Declaraţie permanent în minte, ca prin învăţătură şi educaţie să dezvolte respectul pentru aceste drepturi şi liberţăţi şi să asigure prin măsuri progresive, de ordin naţional şi internaţional, recunoaşterea şi aplicarea lor universală şi efectivă" . . .

Refacerea postbelică rapidă a economiilor, aproape complet distruse într-o serie de țări ale lumii eliberate de dictatura totalitară, a dezvăluit un alt adevăr la fel de răscolitor în simplitatea lui: organizarea cît mai eficientă a exploatării informațiilor științifice și tehnilogice, stimulată de o piață liberă, care exprimă nevoile și interesele fiecărui individ în parte și ale societății în ansamblu, constituie adevărata "cheie" a propășirii economice și sociale -- într-un asemenea cadru găsindu-și împlinire cu adevărat și drepturilor fundamentale ale omului.

Internaționalizarea drepturilor omului ca garanție a pacii, pe fondul internationalizarii informatiilor stiintifice si tehnologice utilizate in cadrul unei piete libere, ca garantie a propășirii economice și culturale, a convins țările europene nesupuse ocupației staliniste, unite în cadrul Consiliului Europei, să semneze, la 4 noiembrie 1950, Convenția europeană asupra drep- . . .

Pag.7 (es) .

. . . rechos Humanos, que entró en vigor el 3 de septiembre de 1953. de hecho, el primer instrumento de derecho internacional que organiza la defensa del individuo ante su propio Estado, garantizando sus derechos y libertades fundamentales. A diferencia de otros instrumentos internacionales, la Convención Europea no se limita a enunciar principios, sino que, junto con la enunciación de derechos y libertades, ofrece una garantía colectiva para su protección, brindando recursos contra su violación y, al mismo tiempo, medidas correctivas.

"La transformación de Rumania en un estado de derecho, su integración en las estructuras europeas requieren, paralelamente a la aprobación de la legislación nacional de conformidad con las disposiciones de la Declaración Universal de Derechos Humanos, las disposiciones de los Pactos y otros documentos en los que es parte, y una exhaustiva conocimiento del Convenio Europeo de Derechos Humanos, con vistas a la adhesión a dicho Convenio.

Pag. 7 (ro) .

. . . turilor omului, intrată în vigoare la 3 septembrie 1953. Această Convenție este de fapt primul instrument de drept internațional care organizează apărarea individului în fața propriului stat, garantîndu-i drepturile și libertăților fundamentale. Spre deosebire de alte instrumente internaționale, Convenția europeană nu se limitează la a enunța principii, ci, o dată cu enunțarea drepturilor și libertăților, ea oferă pentru protecția lor o garanție colectivă, prevăzând căi de atac contra violării lor și, concomitent, măsuri reparatorii.

"Transformarea României într-un stat de Drept, integrarea ei in structurile europene impun --- paralel cu adoptarea legislației interne în concordanță cu prevederile Declarației universale a drepturilor omului, cu prevederile pactelor și celorlalte documente la care este parte --- și o aprofundată cunoaștere a Convenției europene asupra drepturilor omului, în perspectiva aderării la aceasta convenție.

Publicarea în volumul de față a Conventiei europene, oferă atît oamenilor politici, juriștilor, funcționarilor publici cît si cetățenilor simpli motive de adînca reflecție. Politicienii vor fi îndemnați să opereze modificări drastice în legislatia internă existentă; să elaboreze legi noi care să garanteze o protecție mai amplă și mai eficace a tuturor libertăților și drepturilor cetățeanului ca individ, prevăzînd înființarea și funcționarea unui sistem complex de instituții menite să asigure măsurile reparatorii adecvate pentru cel lezat și pedepsirea celui care . . .

La publicación en este volumen de la Convención Europea ofrece a políticos, abogados, funcionarios y ciudadanos simples razones para una profunda reflexión. Se instará a los políticos a realizar cambios drásticos en la legislación nacional existente; redactar nuevas leyes que garanticen una protección más amplia y efectiva de todas las libertades y derechos del ciudadano como individuo, previendo el establecimiento y funcionamiento de un complejo sistema de instituciones diseñadas para asegurar medidas correctivas adecuadas para el dañado y castigar a el que . . .

Pag. 8 (es) .

Pag. 8 (ro) .

... ha violado los derechos de otro y, en particular, a el que comete abusos en el ejercicio de una función oficial.

Los juristas tendrán que hacer un esfuerzo, nada fácil, para desprenderse de la concepción puramente "local" de las reglas de procedimiento y acercarse gradualmente a las procedimientos que se está generalizando a nivel europeo. Finalmente, funcionarios y ciudadanos deberán soportar los efectos de un "reciclaje" jurídico impuesto por la transición desde las leyes en las que el individuo con sus necesidades e intereses se identifica muy poco o nada, a leyes que protejan concretamente y efectivamente la existencia en dignidad de cada individuo, incluida una relación civilizada entre él, por un lado, y los demás miembros de la sociedad, por el otro lado.

En los países europeos democráticos, la Convención se ha integrado orgánicamente en las normas jurídicas nacionales. Así, en Suiza, la Convención Europea tiene el rango de ley federal. En Francia, ocupa un rango superior a las leyes, en virtud del art. 55 de la Constitución adoptada el 4 de octubre de 1958, donde los tratados y convenios aprobados tienen autoridad superior sobre las leyes. En Austria, la misma Convención tiene el mismo rango que la Constitución, y en los Países Bajos tiene un rango más alto que la Constitución. En la Alemania federal, Italia y Suiza, las disposiciones de la Convención Europea pueden invocarse directa e inmediatamente ante los tribunales nacionales, con fuerza vinculante directamente en los parlamentos, gobiernos, autoridades administrativas y tribunales de esos países.

El Convenio obliga a los Estados Contratantes a poner su derecho interno en conformidad con sus disposiciones, de modo que todas las disposiciones en contrario quedan dero-

. . . a încălcat drepturile altuia și, în special, a celui care abuzează în exercitarea unei funcții oficiale.

Juriștii vor trebui să facă un efort, deloc ușor, pentru a se detașa de conceptia pur "locală" a regulilor de procedură și să-și apropie treptat reguli de procedură în curs de generalizare pe plan european.

În sfîrșit, funcționarii publici și cetățenii vor avea de suportat efectele unei "reciclări" juridice impuse de trecerea de la legi în care individul cu nevoile și interesele lui se regăsește prea puțin sau deloc, la legi care protejează în mod concret și eficient existența în demnitate a fiecărui individ în parte, inclusiv o relație civilizată între acesta, pe de o parte, și ceilalți membri ai societății, pe de altă parte.

În țările europene democratice Convenția a fost integrată organic în normele juridice interne. Astfel, în Elveția, Convenția europeană are rang de lege federală. În Franța, ea ocupă un rang superior legilor, în virtutea art. 55 din Constituția adoptată la 4 octombrie 1958, unde tratatele și acordurile aprobate au autoritate superioară legilor. În Austria, aceeași Convenție are același rang cu Constituția, iar în Olanda ea are un rang superior Constituției. În Germania federală, Italia și Elveția, dispozițiile Convenției europene pot fi invocate direct și imediat în fața tribunalelor naționale, avînd o forță obligatorie directă asupra parlamentelor, guvernelor, autorităților administrative și tribunalelor din aceste țări.

Convenția obligă statele contractante să pună dreptul lor intern în acord cu dispozițiile ei, astfel ca toate dispozițiile contrare să fie abro- . . . (1.616 bytes)

Pag.9 (ro) .

. . . gate de către organele legislative.

Comisia europeană a drepturilor omului exercită, fără îndoială, un anume control asupra actelor legilative, administrative și judiciare ale statelor, influențînd și pe această cale respectarea prevederilor Convenției. La cererea secretarului general al Consiliului Europei, potrivit art. 57 al Convenției, guvernele țărilor semnatare vor furniza explicații privind modul în care dreptul intern asigură aplicarea efectivă a prevederilor Convenției.

Alte instrumente juridice internaționale prezentate în volumul de față sînt cele două pacte internaționale adoptate de Adunarea Generală a O.N.U. la 16 decembrie 1966 și ratificate de statul român, respectiv:

--- Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, a cărui respectare este urmărită de Consiliul Economic și Social al O.N.U. ;

--- Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, a cărui respectare este urmărită de Comitetul drepturilor omului, pendinte de Consiliul Economic și Social al O.N.U.

Cele două pacte internaționale dezvoltă principiile enunțate în Declarația universală a drepturilor omului și stabilesc detaliat care sînt drepturile civile și politice, drepturile economice, sociale și culturale și care trebuie garantate de state în mod corespunzător.

Pag. 9 (es) .

. . . gadas por los órganos legislativos.

La Comisión Europea de Derechos Humanos ejerce indudablemente un cierto control sobre los actos legislativos, administrativos y judiciales de los estados, influyendo de esta manera también en la observancia de las disposiciones de la Convención. A petición del Secretario General del Consejo de Europa, según el art. 57 de la Convención, los gobiernos de los países signatarios proporcionarán explicaciones sobre cómo la legislación nacional garantiza la aplicación efectiva de las disposiciones de la Convención.

Otros instrumentos legales internacionales presentados en este volumen son los dos pactos internacionales adoptados por la Asamblea General de la ONU. el 16 de diciembre de 1966 y ratificado por el Estado rumano, respectivamente:

--- El Pacto Internacional de Derechos Económicos, Sociales y Culturales, cuyo cumplimiento es perseguido por el Consejo Económico y Social de la ONU. ;

--- El Pacto Internacional de Derechos Civiles y Políticos, cuyo cumplimiento es perseguido por el Comité de Derechos Humanos, pendiente por el Consejo Económico y Social de la ONU.

Los dos pactos internacionales desarrollan los principios establecidos en la Declaración Universal de Derechos Humanos y detallan cuáles son los derechos civiles y políticos, económicos, sociales y culturales y que deben ser debidamente garantizados por los Estados.

Pactele afirmă, de asemenea, că exercițiul acestor drepturi nu poate fi supus nici unor li- . . . (1.405 bytes)

Los pactos también establecen que el ejercicio de estos derechos no podrá estar sujeto a más li- . . .

Pag. 10 (es) .

. . . mitaciones que las establecidas por la ley y que tengan por objeto asegurar el reconocimiento de los derechos ajenos, el cumplimiento de los requisitos de moralidad, orden público, seguridad del Estado y bienestar general. sociedad democratica. El Pacto de Derechos Civiles y Políticos autoriza a los Estados a limitar o suspender el ejercicio de ciertos derechos solo si un peligro público excepcional, proclamado por el poder mediante un acto oficial, amenazaría la existencia de la nación. Pero incluso en estos casos, la suspensión o limitación sólo puede autorizarse "en la medida estricta que requiera la situación" y nunca puede dar lugar a una discriminación por motivos de raza, color, sexo, idioma, religión u origen social. Estas situaciones excepcionales también deben notificarse a las Naciones Unidas.

Pag. 10 (ro) .

. . . mitări decît acelora care se stabilesc prin lege și care au ca scop asigurarea recunoașterii drepturilor altora, satisfacerea exigențelor moralei, ordinii publice, securității statului și bunăstării generale, într-o societate democratică. Pactul relativ la drepturile civile și politice autorizează statele să limiteze sau să suspende exercițiul anumitor drepturi numai în cazul în care un pericol public excepțional, proclamat printr-un act oficial al puterii, ar amenința existența națiunii. Dar și în aceste cazuri, suspendarea sau limitarea nu poate fi autorizată decît "în măsura strictă pe care situația o cere" și nu poate niciodată antrena o discriminare fondată, pe considerente de rasă, culoare, sex, limbă, religie sau origine socială. Aceste situații excepționale trebuie semnalate de altfel Organizației Națiunilor Unite.

În același timp, Pactul internațional relativ la drepturile civile și politice, împuternicește Comitetul drepturilor omului să primească și examineze sesizările persoanelor particulare împotriva pretinselor violări de către statele cărora aparțin a drepturilor lor fundamentale.

Orice cetățean particular care pretinde a fi fost victima unei astfel de violări și care a epuizat căile de recurs interne se poate adresa Comitetului, care, examinîndu-le, poate lua măsurile prevăzute de pact în vederea remedierii situației.

În volumul de față sînt prezentate, de asemenea, capitolele privind drepturile și libertățile fundamentale ale omului din documentele . . . (1.543 bytes)

Al mismo tiempo, el Pacto Internacional de Derechos Civiles y Políticos faculta al Comité de Derechos Humanos para recibir y examinar denuncias de personas contra presuntas violaciones por parte de los Estados a los que pertenecen de sus derechos fundamentales.

Todo ciudadano particular que alegue haber sido víctima de tal violación y que haya agotado los recursos internos puede dirigirse al Comité, el cual, luego de examinarlos, podrá tomar las medidas previstas en el Pacto para remediar la situación.

Este volumen también presenta los capítulos sobre derechos humanos y libertades fundamentales en los documentos

Pag. 11 (es) .

. . . de la Conferencia sobre Seguridad y Cooperación en Europa, concretamente el Acta Final de Helsinki (1975) y los documentos finales de las Reuniones General-Europeas de Madrid (1983), Viena (1989) y Copenhague (1990).

Estos documentos demuestran de manera convincente que la dimensión humana, vinculada en particular al respeto de los derechos humanos y las libertades fundamentales, se está convirtiendo, con el tiempo, en el factor determinante en el proceso de fortalecimiento de la seguridad y desarrollo de la cooperación en nuestro continente.

La cooperación en el campo humanitario, la difusión de la información, la cooperación y los intercambios en el campo de la cultura, la educación, la ciencia, la protección de las minorías étnicas, culturales y religiosas son los principales aspectos de los documentos concluidos durante las reuniones mencionadas.

Estos documentos, junto con la Declaración Universal y los Pactos Internacionales, constituyen una verdadera Carta Internacional de Derechos Humanos.

Pag. 11 (ro) .

Dado que la idea de "igualdad de oportunidades" para todas las personas de la sociedad ha sido la base de los derechos humanos como valor fundamental y dado que en términos jurídicos "igualdad" significa en realidad "no discriminación", este volumen también se ha incluido en este volumen y la "Convención contra la Discriminación en la Educación" aprobada por la Conferencia General de la Organización de las Naciones Unidas para la Educación, la Ciencia y la Cultura (UNESCO) en París el 14 de diciembre de 1960, así como la "Convención Internacional sobre la Eliminación de todas las Formas de Discriminación . . .

Pag. 12 (es) .

. . . racial ", adoptada por la Asamblea General de la ONU el 21 de diciembre de 1965, en ambos estados rumanos siendo parte contratante. Destacamos de esta manera que el derecho internacional afirma el principio de igualdad de todas las personas en el campo de los derechos humanos independientemente de su raza, color, sexo , religión u origen social, sobre la base de la no discriminación y la obligación de los Estados de tomar las medidas adecuadas para combatir cualquier discriminación. El término legal "discriminación social" significa cualquier distinción, exclusión, limitación o preferencia basada en la raza, el idioma, el origen nacional o sociales, etc., realizados con el objetivo de destruir o alterar la igualdad de trato en materia de educación u otros derechos y libertades (art. 1 de ambos Convenios).

Dado que esta Colección contiene los principales instrumentos internacionales que configuran los derechos humanos y las libertades fundamentales, por lo que la condición jurídica del ciudadano de cualquier estado, el lector podrá determinar por sí mismo qué derechos y libertades se pueden reclamar como reconocidos y garantizados. por el Estado rumano, así como las modalidades disponibles para su ejercicio. cualquier discriminación. Por el término legal de internacionales ofrecemos, creemos, material para repensar y revolucionar las relaciones entre el individuo y la sociedad, sirven como herramientas políticas y legales útiles al parlamento, gobierno, órganos judiciales y administrativos, todos los ciudadanos del país, para defender los derechos y libertades inherentes a la dignidad humana. .