Principiul legalitații

Principio de la legalidad

Principiul legalității

El principio de legalidad o primacía de la ley es un principio fundamental, conforme al cual todo ejercicio de un poder público debe realizarse acorde a la ley vigente y su jurisdicción y no a la voluntad de las personas.

Principiul legalității

Statul de drept sau a statului de drept este un principiu fundamental, potrivit căruia orice exercitare a puterii publice trebuie să fie efectuată în conformitate cu legea aplicabilă și jurisdicția și nu voința poporului.

Principiul de legalitate

Principiul de legalitate sau întâietatea (supremația) legii, este un "principiu fundamental", conform căruia orice forma de exercitare a "puterii publice" (autorității publice) trebuie sa se realizeze in acord (in conformitate) cu "legea in vigoare si sub jurisdicția ei" si nu in conformitate cu ceea ce se denumește "bunul plac".

Si un Estado se atiene a dicho principio entonces las actuaciones de sus poderes estarían sometidas a la constitución actual o al imperio de la ley.

În cazul în care un stat aderă la acest principiu, atunci acțiunile puterii sale vor fi supuse actualei constituții sau a statului de drept.

Dacă un stat se conformează acestui zis "principiu (de legalitate)" atunci acțiunile publicelor lui Puteri (publicelor lui Autorități) se vor regăsi a fi conforme "constituției la zi", cu alte cuvinte, se vor regăsi continuu sub "imperiul legii" (vezi latinescul "imperium").

Se considera que la seguridad jurídica requiere que las actuaciones de los poderes públicos estén sometidas al principio de legalidad

Se consideră că securitatea juridică impune ca acțiunile autorităților publice sunt supuse principiului legalității.

Se consideră că "securitatea juridică" pretinde acțiunilor exercitate de autorităților publice să se auto-supună principiului legalității.

El principio se considera a veces como la "regla de oro" del derecho público, y es una condición necesaria para afirmar que un Estado es un Estado de derecho, pues en el poder tiene su fundamento y límite en las normas jurídicas.

Principiul este uneori văzută ca „regula de aur“ de drept public și este o condiție necesară pentru a afirma că un stat este un stat de drept, deoarece puterea este întemeiată și limita normele legale.

Principiul de legalitate este îndeobște considerat drept "regula de aur" a disciplinei numita "Drept public" (fiind "condiție necesara" pentru a se putea afirma despre un Stat ca este "Stat de Drept"), pentru ca in aceasta putere ii sta "fundamentul și limitele" din cadrul normelor juridice.

En íntima conexión con este principio, la institución de la reserva de Ley obliga a regular la materia concreta con normas que posean rango de ley, particularmente aquellas materias que tienen que ver la intervención del poder público en la esfera de derechos del individuo.

În strânsă legătură cu acest principiu, instituția a forțelor de rezervă legale de a reglementa aspecte specifice cu normele care au putere de lege, în special acele aspecte care au de a face intervenția autorităților publice în domeniul drepturilor individuale.

În intimă (strânsă) conexiune cu acest principiu, instituția "prezervării (prudentei) legii" conduce la reglementarea disciplinei (materiei juridice) concrete cu norme care poseda rang de lege, in particular (in special, mai cu seama) al acelor discipline (materii) ce au de a face cu intervenția "puterii (autorității) publice" in sfera acelor drepturi numite "drepturi ale individului".

Por lo tanto, son materias vedadas al reglamento y a la normativa emanada por el poder ejecutivo.

Prin urmare, acestea sunt limite care fac obiectul off la normele și reglementările emise de executiv

Prin urmare, sunt materii prezervate "regularii si normării" emanate / emise de "puterea executiva".

La reserva de ley, al resguardar la afectación de derechos al Poder legislativo, refleja la doctrina liberal de la separación de poderes.

Dreptul de rezervă, a proteja încălcarea drepturilor legiuitorului, reflectă doctrina liberală a separației puterilor.

Prudenta legii, odată prezervând condiția ca afectarea de drepturi sa o poată face doar "Puterea Legislativa", reflecta doctrina liberala in materie de separația puterilor"

Esta relación entre el principio de legalidad y el de reserva de la ley esta generalmente establecida -en una democracia- en el llamado ordenamiento jurídico y recibe un tratamiento dogmático especial en el derecho constitucional, el derecho administrativo, el derecho tributario y el derecho penal.

Această relație între principiul legalității și rezervei legii este, în general, stabilită -în o democrație în sistemul juridic așa-numitul și beneficiază de un tratament special dogmatică în drept constituțional, drept administrativ, dreptul fiscal și dreptul penal.

principiul legalității spune că drepturile ai libertățile cetățenești consfințite și recunoscute de Constituție ai legi organice, se exercita numai cu buna credință, ele fiind garantate în exercitarea lor de către stat. Conform acestui principiu, contractele care au prevederi contrare legii sunt nule de drept

Principiul legalității, regulă esenţială care impune respectarea legii fundamentale şi a celorlalte acte normative existente de către toate organele de stat, de toate persoanele juridice de drept public sau privat şi de toţi cetăţenii; în cadrul procesului civil acest principiu presupune ca, atât în privinţa organizării justiţiei, cât şi în cea a înfăptuirii ei, să se respecte cu stricteţe şi de toţi cei interesaţi legea fundamentală şi celelalte acte normative subordonate ei. Având în vedere dispoziţiile constituţionale şi ale legii pentru organizarea judiciară, acest principiu presupune următoarele aspecte: a) justiţia se înfăptuieşte în numele legii, iar judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii (art. 124 din Constituţie, republicată); în activitatea de soluţionare a cauzelor civile judecătorii trebuie să respecte atât dispoziţiile de drept material care guvernează raportul juridic litigios, cât şi dispoziţiile procesuale, precum şi pe cele privitoare la organizarea şi funcţionarea instanţelor; b) justiţia se realizează prin înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege; este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare [art. 126 alin. (1) şi (5) teza I din Constituţie, republicată]; pe de altă parte, art. 126 alin. (5) teza a ll-a din Constituţie, republicată, prevede că prin lege organică pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii (de exemplu, Comisia de reexaminare din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, cu o competenţă limitată, în litigii specializate ce pot apărea într-un anumit domeniu); c) competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin de lege [art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată]; d) compunerea şi constituirea completului de judecată se fac potrivit dispoziţiilor legale; e) împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii (art. 129 din Constituţie, republicată).

Aceasta inter-relaționare intre "principiul de legalitate" si "(juris)prudenta legii" este (ca norma generala, in general) stabilita in cadrul orânduirii democratice -în denominatul "ordenamiento juridico" (drept sistematizat, ordine juridica) si primește un "tratament dogmatic" special in cadrul a ceea ce se numește "Dreptul Constituțional", "Dreptul Administrativ, Dreptul Fiscal (Tributar) si "Dreptul Penal".