Povestire / Cuento
Page start up on 07.04.2020_01.32 (UTC+1 / España)
Fuente documental / Sursa bibliografica: Cuento - Wikipedia. > 63.425 bytes (version en rumano / versiune in romana = 1.266 bytes).
Columna 2.
Borrador / Maculator.
Columna 3.
Traducción / Traducere... admin.
Un cuento (del latín, compŭtus, cuenta) es una narración breve creada por uno o varios autores, basada en hechos reales o ficticios, cuya trama es protagonizada por un grupo reducido de personajes y con un argumento relativamente sencillo.
El cuento es compartido tanto por vía oral como escrita; aunque en un principio, lo más común era por tradición oral. Además, puede dar cuenta de hechos reales o fantásticos pero siempre partiendo de la base de ser un acto de ficción, o mezcla de ficción con hechos reales y personajes reales. Suele contener varios personajes que participan en una sola acción central, y hay quienes opinan que un final impactante es requisito indispensable de este género. Su objetivo es despertar una reacción emocional impactante en el lector. Aunque puede ser escrito en verso, total o parcialmente, de forma general se da en prosa. Se realiza mediante la intervención de un narrador, y con preponderancia de la narración sobre el monólogo, el diálogo, o la descripción.
El cuento, dice Julio Cortázar, como en el boxeo, gana por knock out, mientras que la novela gana por puntos. El cuento recrea situaciones. La novela recrea mundos y personajes (su psicología y sus caracteres).
Básicamente, un cuento se caracteriza por su corta extensión pues debe ser más corto que una novela, y además, suele tener una estructura cerrada donde desarrolla una historia, y solamente podrá reconocerse un clímax. En la novela, y aun en lo que se llama novela corta, la trama desarrolla conflictos secundarios, lo que generalmente no acontece con el cuento, ya que este sobre todo debe ser conciso.
Los límites entre un cuento y una novela corta son un tanto difusos. Una novela corta es una narración en prosa de menor extensión que una novela y menor desarrollo de los personajes y la trama, aunque sin la economía de recursos narrativos propia del cuento.
O poveste scurtă (din latină, compŭtus, spune) este o narațiune scurtă creată de unul sau mai mulți autori, bazată pe evenimente reale sau fictive, al căror complot este realizat de un grup mic de personaje și cu un complot relativ simplu.
Povestea este împărtășită atât oral, cât și în scris; Deși inițial, cel mai frecvent a fost prin tradiția orală. În plus, poate să dea seama de evenimente reale sau fantastice, dar pornind întotdeauna de la baza de a fi un act de ficțiune sau de a amesteca ficțiunea cu evenimente reale și personaje reale. De obicei, conține mai multe personaje care participă la o singură acțiune centrală și există cei care cred că un final șocant este o cerință indispensabilă a acestui gen. Obiectivul său este să trezească în cititor o reacție emoțională șocantă. Deși poate fi scris în vers, total sau parțial, în general, este dat în proză. Se realizează prin intervenția unui narator și cu preponderență a narațiunii asupra monologului, dialogului sau descrierii.
P
ovestea, spune Julio Cortázar, ca și în box, câștigă prin eliminare, în timp ce romanul câștigă prin puncte. Povestea recreează situații. Romanul recreează lumi și personaje (psihologia și personajele lor).
Practic, o poveste este caracterizată de lungimea sa scurtă, deoarece trebuie să fie mai scurtă decât un roman și, de asemenea, de obicei are o structură închisă unde dezvoltă o poveste și poate fi recunoscut doar un punct culminant. În roman, și chiar în ceea ce se numește roman scurt, complotul dezvoltă conflicte secundare, ceea ce în general nu se întâmplă cu povestea, deoarece acest lucru este mai presus de toate.
Granițele dintre o nuvelă și un roman scurt sunt oarecum estompate. Un roman scurt este o narațiune în proză cu o lungime mai mică decât un roman și o dezvoltare mai mică a personajelor și a complotului, deși fără economia resurselor narative ale poveștii.
O povestire (din latină, compŭtus, spune) este o narațiune scurtă creată de unul sau de mai mulți autori, bazată pe evenimente reale sau fictive, a cărei actiune este realizata de un grup redus de personaje și cu o argumentatie relativ simplă.
Povestirile se împărtășesc atât oral, cât și în scris; deși inițial, cel mai frecvent a fost prin tradiția orală. În plus, poate să dea seama de evenimente reale sau fantastice, dar pornind întotdeauna de la baza de a fi un act de ficțiune sau de a amesteca ficțiunea cu evenimente reale și personaje reale. De obicei, conține mai multe personaje care participă la o singură acțiune centrală și există cei care cred că un final șocant este o cerință indispensabilă a acestui gen. Obiectivul său este să trezească în cititor o reacție emoțională șocantă. Deși poate fi scris în vers, total sau parțial, în general, este dat în proză. Se realizează prin intervenția unui narator și cu preponderență a narațiunii asupra monologului, dialogului sau descrierii.
Povestea, spune Julio Cortázar, ca și în box, câștigă prin eliminare, în timp ce romanul câștigă prin puncte. Povestea recreează situații. Romanul recreează lumi și personaje (psihologia și personajele lor).
Practic, o povestire este caracterizată de lungimea sa scurtă, deoarece trebuie să fie mai scurtă decât un roman și, de asemenea, de obicei are o structură închisă unde dezvoltă o poveste și poate fi recunoscut doar un punct culminant. În roman, și chiar în ceea ce se numește roman scurt, complotul dezvoltă conflicte secundare, ceea ce în general nu se întâmplă cu povestea, deoarece acest lucru este mai presus de toate.
Granițele dintre o nuvelă și un roman scurt sunt oarecum estompate. Un roman scurt este o narațiune în proză cu o lungime mai mică decât un roman și o dezvoltare mai mică a personajelor și a complotului, deși fără economia resurselor narative ale poveștii.
Índice
Index
Index
